Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1973 (Anul 6, nr. 1510-1582)
1973-01-05 / nr. 1510
cinefil [liberarea lui L Jones Producție a studiorilor americane. Regia i Wiliam Wyler. Scenariul i Stirling Silliphant, Jesse Hill Ford. Cu i Lee J. Cobb, Anthony Zerbe. Roscoe Lee Browne, Lola Falana, Lee Majors, Barbara Hershey Yaphet Kotto. m văzut în ultimii ani mai multe filme americane inspirate de problemele sociale, de viața negrilor - filme bune, fără îndoială (cîteva dintre ele merită a fi cu precădere citate : In arșița nopții, Ghici cine vine la cină ?, Urmărirea) - toate piedind pentru cauza oamenilor de culoare, încă oprimați într-o societate care-și declară sus și tare principiile democratice, dar se ostenește mai puțin să le respecte. Reținusem, printre alții, numele lui William Wyler - autorul Urmăririi, mai ales pentru că, dincolo de profesionalism și de o anume îndeminare în selectarea faptelor, în definirea , personajelor tipice, remarcasem la el un foarte concret interes pentru fenomenul social atît de complex pe care-l reprezintă relațiile dintre albi și negri. Așa stînd lucrurile, ne așteptam ca ELIBERAREA LUI L.B. JONES, cel de-al doilea film al lui Wyler inspirat din viața oamenilor de culoare, să fie o mărturie în plus, o pledoarie în favoarea unor mari adevăruri, cu atît mai mult cu cit este vorba de o ecranizare după un roman al lui Jesse Hill Ford, care, la rândul său, nu a făcut decit să nareze, cit mai fidel cu putință, niște întîmplări autentice. Filmul lui William Wyler ar fi putut fi, prin originalitatea subiectului și prin intensitatea dramatică a faptelor relatate, o peliculă-document. Din păcate, cartea lui J.H. Ford a încăput pe mîinile a trei scenariști care s-au gîndit că este mai „artistic" să schimbe finalul, ignorînd niște fapte petrecute deja. Nu credem că modul in care cei trei au desfigurat realitatea a servit în vreun fel filmului, nici din punct de vedere artistic, nici altfel. Dar să ne referim pe scurt la subiect : într-un oraș american, soția unui negru, bogat antreprenor de pompe funebre, își înșeală soțul cu un alb, ofițer de poliție în același oraș. Soțul dorește să divorțeze în momentul în care află, soția se opune pentru că așteaptă un copil și preferă ca acesta să vină pe lume în casa unui tată bogat — polițistul era căsătorit, avea copii și mijloacele lui de a trăi erau destul de modeste. In fața refuzului soției sale de a accepta divorțul, antreprenorul amenință că va dezvălui public adulterul, lucru care ar însemna pentru polițist să-și piardă postul și să ajungă de rîsul întregului oraș. O „soluție" pentru ieșirea din acest impas o găsește chiar avocatul negrului (un personaj bizar, aproape nu poți crede că așa ceva a putut exista în realitate) : clientul său va trebui să „dispară" și atunci totul ar fi ca și cum nu s-ar fi intîmplat. Polițistul îl va ucide deci pe negru și va mutila cadavrul în așa fel nncit crima să pară că este urmarea unei răzbunări din partea unui alt om de culoare. Crima va rămîne nedescoperită, dar polițistul suferă de presiune nervoasă și va mărturisi, totul priomarului și avocatului. In roman, criminalul torturat de remușcări se sinucide după ce a mărturisit, dar autorii filmului au considerat că este mai veridic, mai american, ca autorul unui asasinat să trăiască și să-și exercite mai departe funcția de polițist, „veghind" mai departe pacea și onoarea orașului. Cei doi, primarul și avocatul, îl vor convinge pe criminal că remușcările nu-și au rostul și că de fapt a... făcut o „treabă curățică" (aceasta este expresia primarului, care pare chiar că-l felicită pentru felul în care a luat viața unui om). Preferința pentru un deznodămînt lipsit de morală nu servește - așa cum am mai spus - nimănui. Eliberarea lui L.B. Jones nu este - așa cum ne-am fi așteptat de la W. Wyler — un film despre viața negrilor (decit pînă la un punct). Dacă este totuși să căutăm un ciștig moral de pe urma acestei pelicule, cred că pe acesta il datorăm actorilor, in majoritate puțin cunoscuți nouă, dar dintre cei pe care dacă i-ai văzut vreodată îi reintîlnești cu plăcere și-i recunoști ușor, li vom cita pe interpreții principali : Lee J. Cobb, avocatul, Anthony Zerbe, ofițerul de poliție, Lola Falana, soția negrului, Roscoe Lee Browne, antreprenorul. SILVIA ȘTEFANESCU A Cea de-a 7-a artă s-a văzut serios concurată, la un moment dat, de televiziune. „Televiziunea va face să dispară cinematograful" - au decretat, atunci, scepticii. Era tocmai perioada de expansiune a televiziunii. Element de primă importanță și component de bază al „mass-mediei", televizorul a devenit, în scurtă vreme, o realitate palpabilă pentru foarte multă lume, imposibil de ignorat în condițiile exploziei informaționale și educației prin imagine. Televiziunea are un ascendent asupra cinematografului prin aceea că a pătruns în casele oamenilor, în intimitatea lor cotidiană, a intrat ireversibil in modul lor de viață. Puterea sa de însuflețire este, in aceste condiții, mai mare decit a cinematografului. Telespectatorul se simte angrenat intr-un sistem de comunicație național și, adesea, internațional, este pus în situația să adopte o atitudine, să ia poziție față de spectacolul televizat, de acceptare ori de neacceptare. Telespectatorul este mai angajat din acest punct de vedere, mai implicat în relațiile surprinse de ochiul,magic, fal. camerei de luat vederi. Cu puterea sa recunoscută de seducție, televizorul reține oamenii la domiciliu. Cu toate acestea, sălile de cinema continuă să fie pline la filmele valoroase ori de succes. Faptul are multiple implicații de ordin social, intelectual, moral, și merită a fi studiat cu toata atenția de o știință nouă : sociologia culturii. In aceeași ordine a lucrurilor, televizorul dă unora convingerea iluzorie că poate înlocui cartea, lectură. Or, se știe, televizorul singur nu va naște niciodată veritabili intelectuali. Condiția de intelectual presupune înainte de toate lecturi întinse și sistematice și, firește, și vizionări ale emisiunilor micului ecran. Un om abstras total de sub influența televizorului este, azi, un nonsens. Puterea lui de atracție este însemnată, îmi stăruie în minte un exemplu semnificativ , întrebind o dată elevii unei clase „Cine este Dan Deșliu ?“, un cor de glasuri mi-a răspuns cu promptitudine : „Prezentatorul de la Steaua fără nume". In schimb, nici un elev n-a putut să-mi spună titlul unui volum al poetului. Prezentatorul trecuse înaintea poetului — situație, este drept, de excepție, dar cu totul de nedorit în școală. Dincolo de unele neajunsuri, televiziunea - de departe cea mai spectaculoasă invenție a secolului XX - constituie unul din mijloacele cele mai importante de culturalizare, informare și educare a oamenilor. A-i ignora, astăzi, puterea de penetrație și influență este cu totul anacronic și gratuit. Virtuțile sale multiple în educație, instrucție, informare au fost îndeajuns subliniate ca să facă inutilă o repetare a lor. E suficient să ne amintim că în multe licee din țara noastră televiziunea integrată este o realitate. Ne mulțumim doar a-i semnala puterea recunoscută de atracție, exercitată asupra oamenilor, indiferent de virstă, formație intelectuală, ori profesiune. Televiziunea se adresează, deopotrivă, tuturor; capacitatea de a-i fructifica mesajul se află în fiecare dintre noi, să Ia aceste condiții, era normal ca televiziunea concureze cinematograful. întrebarea dacă televiziunea va duce la dispariția cinematografului ni se pare fără obiect, existența televiziunii nu anulează existența cinematografului, amîndouă pot coexista cu reale foloase pentru viața spirituală a oamenilor. La o privire atentă, se poate constata că televiziunea și cinematograful nu sunt două realități perfect delimitate. Domeniile lor interferă pe canale invizibile, își împrumută modalitățile de expresie. Bunăoară, difuzat pe marele sau micul ecran, așadar în fața unei săli pline, ori în fața cîtorva membri ai familiei, filmul își păstrează nealterată puterea de emoționare. (Fără îndoială, în sala de cinematograf se creează atmosfera propice unui spectacol). Același film - cu condiția valorii autentice - poate fi receptat optim pe ambele căi, deoarece nu contează atît „unde îl receptezi", cu „cum il receptezi". Or, din acest punct de vedere, sălile cinematografelor, din vina spectatori, nu realizează totdeauna unor pseudoatmosfera dorită de spectacol. Scenele penibile din sală alterează spectacolul de pe ecran. In acest punct am atins o altă problemă : educația spectatorului de film, pe care ne îngăduim s-o tratăm într-o intervenție viitoare. THEODOR PRACLIU Reînnoim invitația adresată cititorilor ziarului de a participa la o discuție privind cea de-a 7-a artă și problemele ei adiacente, inclusiv televiziunea. Aceasta este, de altfel, și rațiunea de a fi a rubricii de față, televiziunea și cinematograful „Gînd înaripat și faptă“,un util îndreptar al activității pionierești n scopul îmbunătățirii conținutului activității pionierești din județ, precum și pentru a populariza experiența unor comandanți-instructori, a unor cadre didactice care lucrează în cadrul cercurilor de pionieri, Consiliul județean Vaslui al Organizației pionierilor a elaborat sub titlul „Gînd înaripat și faptă" — un util îndrumar în munca de educare a tineretului din școlile vasluiene. Atît prin bogata sa documentație, cît și prin viziunea metodico-științifică, lucrarea poate și trebuie să aducă o contribuție de seamă la îmbunătățirea stilului de muncă al cadrelor ce lucrează în domeniul educațional. îndreptarul cuprinde indicații metodice, științifice, sugerează o seamă de acțiuni și lucrări practice, informează la zi despre mersul, cerințele educației comuniste în școală și în afara ei. Astfel, prin varietatea problemelor abordate, ca și prin largul colectiv de colaboratori folosit la întocmirea lucrării, Consiliul Județean Vaslui al Organizației pionierilor a realizat un aspect concret al complexului de măsuri privind educația comunistă, în spiritul documentelor partid, al celor elaborate de de doua Conferință Națională a Oraganizației pionierilor. Privitor la sarcinile actuale și de perspectivă în activitatea pionierească, prof. Mihai Ciobanu, președintele Consiliului județean al Organizației pionierilor, arată, că întreaga activitate ce se va organiza și desfășura în cadrul unităților pionierești, al consiliilor Organizației pionierilor, va fi orientată spre aplicarea în practică a Hotărîrilor Congresului al X-lea și ale Conferinței Naționale a P.C.R. Autorul arată că cunoașterea și dezbaterea documentelor de partid „trebuie să ducă la îmbunătățirea conținutului educativ programelor de activitate, lateralfecționarea și sporirea eficienței acțiunilor pioniereștii, la ridicarea nivelului vieții de organizație". Referindu-se la alegerile pionierești — înaltă școală a educației civice, prof. Gheorghe Mihai, vicepreședinte al Consiliului județean Vaslui al Organizației pionierilor, arată că problemele organizatorice pionierești constituie acțiuni educativ—politice de deosebită importanță pentru preafigurarea viitorului profil moral al fiecărui membru al organizației. Alegerile din cadrul unităților trebuie să devină un cîmp social de manifestare a inițiativei, răspunderii și sociabilității pionierești. Se dau, de asemenea, prețioase indicații privind etapele alegerilor pionierești, manifestările artistice cu care acestea trebuie însoțite, arătîndu-se că activitatea de pregătire și desfășurare a adunărilor de alegeri are o înaltă valoare educativă. Trecînd în revistă principalele activități organizate și desfășurate în comun de către organizațiile de pionieri și U.T.C., prof. Georgeta Ursu, secretar al Comitetului județean U.T.C., vicepreședinte al Consiliului județean Vaslui al Organizației pionierilor, propune, totodată, cooptarea în consiliile Organizației pionierilor a secretarilor organizațiilor U.T.C. din școli și a secretarilor comitetelor U.T.C. din unitățile socialiste care patronează școala. Se realizează, astfel, o mai strînsă legătură între organizația pionierilor și Uniunea Tineretului Comunist, în vederea cunoașterii și informării reciproce, găsirea unor soluții optime pentru de rezolvare a problemelor de interes comun (cum ar fi, de exemplu, acțiunile de muncă patriotică, desfășurarea unor concursuri artistice și tehnico-știintifice, organizarea unor expoziții, a unor activități sportiv-turistice etc.). In legătură cu educația politică a pionierilor — preocupare majoră a școlii și organizației de pionieri — semnalăm prezența, a două însemnări ale prof. Virgil Popa (Liceul pedagogic Bîrlad) și prof. Tache Mocanu, președintele Consiliului municipal Bîrlad al Organizației pionierilor. In materialul „Informarea politică — element important în educarea ideologică și politică a pionierilor și școlarilor", prof. Tache Mocanu își propune să vină in sprijinul îmbunătățirii acestei forme de activitate din școlile județului, prin prezentarea unor interesante experiențe efectuate în cîteva școli din municipiul Bîrlad, acțiuni care au dovedit puternice influențe educative în rîndul pionierilor și școlarilor. Privitor la rolul cabinetului de informare politico-metodică în școlile de cultură generală, prof. V. Popa desprinde cîteva cerințe și sarcini principale ale acestor cabinete, pornind de la faptul că ele trebuie dotate cu materiale ce se adresează deopotrivă cadrelor didactice și elevilor. Despre educația patriotică a pionierilor și școlarilor — latură importantă a educației comuniste scrie învățătoarea emerită Alexandrina Lungu, care prezintă modalitățile de pregătire și desfășurare a vizitelor grupurilor de pionieri și elevi în muzee, exemplificînd cu desfășurarea unor vizite organizate la Muzeul „V. Pârvan" din Bîrlad. Prețiosul îndrumar editat de Consiliul județean Vaslui al Organizației pioneirilor, reprezintă, fără îndoială, un succes al celor care dirijează activitățile pionierești de pe meleagurile vasluiene. Elaborat în lumina documentelor de partid referitoare la educația tinerei generații, volumul se dovedește a fi util tuturor celor chemați să conducă, să sprijine activitățile pionierești, popularizînd și generalized o sumă de experiențe valoroase. H M A % V Ce sunt contradicțiile, cum acționează in socialism și cum sunt ele soluționate in actuala etapă de dezvoltare a țării noastre Problematica luptei dintre nou și vechi, contradicțiilor sociale, reprezintă o temă funadamentală a filozofiei marxist-leniniste, a activității practice desfășurată de partidele comuniste și muncitorești. Analiza dialectică a realității obiective din natură și societate reliefează că orice fenomen, orice proces, orice organism (biologic sau social) reprezintă o unitate a contrariilor. In sens filozofic, noțiunea de contradicție desemnează relațiile reciproce dintre laturile, proprietățile și tendințele contrarii ale obiectelor și fenomenelor, raportul de unitate și luptă dintre acestea. Contradicția este deci caracterizată prin două momente fundamentale: unitatea și lupta. Prin unitatea contrariilor se înțelege în primul rând faptul că fiecare dintre laturile sau tendințele opuse în procesul de dezvoltare a unui obiect, fenomen sau proces o presupune cu necesitate pe cealaltă, ambele coexisted în unitate, dacă dispar condițiile de existență pentru una din laturile opuse ele dispar și pentru cealaltă latură. Un obiectiv rămîne el însuși atît timp cît se menține unitatea, interacțiunea laturilor opuse constituire. Caracteristic pentru din- ——————■— lectica contradicției este nu numai presupunerea reciprocă a contrariilor, a părților sale componente, ci și negarea lor reciprocă, lupta lor. Prin cel de al doilea moment , lupta contrariilor se înțelege, deci, că, deși legate între ele, laturile, proprietățile și tendințele interne contrarii ale obiectelor și fenomenelor se neagă reciproc, fiecare își afirmă natura sa proprie, opusă celeilalte. Lupta și unitatea contrariilor constituie o lege generală a dezvoltării în orice sferă a realului — natură, societate, gîndire, precum și în orice etapă din istoria societății omenești. Afirmînd și demonstrînd universalitatea legii unității și luptei contrariilor, materialismul istoric evidențiază totodată faptul că nu există contradicții „în genere", ci numai contradicții concrete care se manifestă într-un anumit domeniu al realității, în cadrul unor fenomene, procese sau etape determinate. Diversitatea calitativă a realității obiective determină diversitatea contradicțiilor. Fiecare domeniu al realității își are contradicțiile lui specifice, care reprezintă factorul motor al evoluției sale. Societatea este un domeniu specific al realității obiective și, prin excelentă, tărîmul înfruntării laturilor contradictorii, înfruntare din care rezultă progresul, schimbarea orînduirilor vechi, perimate, retrograde, cu formațiuni sociale progresiste. Fiecare formațiune social-economică este într-un fel sau altul o unitate contradictorie a laturilor sale constitutive , a forțelor de producție și relațiilor de producție, a bazei și suprastructurii, a existenței și conștiinței sociale, a diverselor clase și pături sociale existente la un moment dat. Este greșită și lipsită de temei ideea că ar putea exista fenomene sociale, o orînduire socială necontradictorie. Teza — care a avut în trecut o anumită circulație — potrivit căreia socialismul cu o economie planificată ar fi lipsit de contradicții obiective este profund nedialectică, nemarxistă. Faptul că în orînduirea socialistă se realizează — sub conducerea înțeleaptă a partidului comunist comunitatea intereselor fundamentale ale tuturor claselor și păturilor sociale nu trebuie să ducă la concluzia că în socialism nu ar mai acționa legea unității și luptei contrariilor, că nu ar mai exista contradicții. O asemenea concepție contravine dialecticii materialiste, dialecticii marxiste. Socialismul ca orice alt sistem de organizare a societății nu este scutit de manifestarea unor fenomene și procese contradictorii, a unor contradicții specifice. Fiind o orînduire socială deosebit de dinamică, implicînd mutații profunde in toate subsistemele și palierele vieții sociale, societatea socialistă se dezvoltă prin depășirea diferitelor contradicții specifice fiecărui stadiu de evoluție a orînduirii sau fiecărui domeniu al realității sociale. Militînd consecvent pentru înlăturarea concepțiilor nedialectice din gîndirea și practica socială, conducerea partidului nostru cere să se trateze cu cea mai mare atenție modul de acțiune a contradicțiilor sociale, să se caute soluțiile cele mai corespunzătoare, realiste, științifice, problemelor noi pe care le ridică procesul de făurire a noii societăți. In acest context, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia încă din 1967 primejdia pe care o poate crea subaprecierea sau ignorarea contradicțiilor în dinamica societății socialiste. „Atitudinea pragmatică față de realitate, tendința de a releva numai ceea ce este convenabil unor interese de moment, fac imposibilă elaborarea unei politici științifice. Viața trebuie cunoscută în toată complexitatea ei, uneori contradictorie pentru a avea o imagine științifică exactă asupra fenomenelor și tendințelor ce caracterizează stadiul în care se găsește la un moment dat dezvoltarea societății“. Numai luarea în considerare în spirit obiectiv a contradicțiilor existente permite partidului și statului nostru elaborarea unei strategii și tactici corespunzătoare condițiilor concrete din România, capabile să asigure victoria noii orinduiri sociale. Înțelegerea justă a dialecticii contradicțiilor în socialism presupune luarea în considerație a stadiului de evoluție a acestei orinduiri, structura socială pe diferitele ei trepte, raportul dintre general și particular în construcția socialismului etc. Spre deosebire de orînduirile precedente, în socialism acționează contradicții specifice, generate de factorii care sunt caracteristici noii societăți. Analiza atentă a contradicțiilor sociale specifice actualei etape de dezvoltare a României pune în evidență faptul că sursele acestora sunt de două feluri : unele din aceste contradicții își au izvorul în faptul că socialismul se construiește nemijlocit din vechea orînduire socială, că o perioadă relativ îndelungată se mențin o serie de trăsături, de caracteristici, în ce privește diviziunea socială a muncii, structura populației, repartizarea forțelor de producție pe ansamblul economiei, instituții, mentalități și comportamentele moștenite de la societatea capitalistă, altele apar pe insuși terenul construcției noii societăți, generate de mersul ei înainte, de cerințele de progres intrinseci ale acestei orinduiri. Pentru țara noastră, ca și pentru marea majoritate a țărilor care au pășit pe calea socialismului, se ridică necesitatea soluționării unor probleme complexe ținînd de nivelul încă scăzut de dezvoltare economică, de decalajele dintre oraș și sat, dintre munca fizică și cea intelectuală, dintre posibilitățile economice și nevoile oamenilor, de gradul diferit de dezvoltare a zonelor și județelor țării ș.a. In vederea înlăturării stării de înapoiere economică moștenită de la vechiul regim și a micșorării distanței care ne mai desparte încă de statele pu 'i'imi"1" . ........ 11 etnic dezvoltate, industrializarea socialistă, dezvoltarea în ritm susținut și modernizarea neîntreruptă a potențialului industrial al țării, ritm ce va fi menținut și în cincinalele următoare, s-au impus ca necesităi obiective pentru o perioadă îndelungată de timp, inclusiv în etape superioare de edificare socialismului ? de aici și necesitatea menținerii unei a rate înalte a fondului de dezvoltare care asigură înfăptuirea uriașelor investiții pentru realizarea obiectivelor politicii P.C.R. — făurirea multilaterală a societății socialiste și trecerea la comunism. Deosebirile dintre sat și oraș, care la începutul revoluției populare erau extrem de accentuate în tara noastră, au solicitat eforturi susținute din partea partidului nostru. Un pas important pe linia soluționării lor a fost realizat prin încheierea procesului de cooperativizare a agriculturii. Aceste contradicții încă persistă, iar soluționarea lor este un proces îndelungat cu multe implicații actuale care au determinat conducerea superioară de partid să ia o serie de măsuri pe linia modernizării agriculturii, dezvoltarea la sate a unor activități cu caracter industrial, intensificarea acțiunii de urbanizare și sistematizare a localităților rurale, probleme ce și-au găsit locul în una din rezoluțiile adoptate de Conferința Națională a partidului. Introducerea unor noi tehnologii, a unor utilaje perfecționate în industrie, generează contradicții între nivelul superior al tehnicii și calificarea anterioară a muncitorilor, contradicție care trebuie depășită prin ridicarea gradului de calificare. In acest context, se înscriu măsurile luate de partidul și statul nostru, pentru perfecționarea continuă a pregătirii tuturor oamenilor muncii. Avem în vedere Hotărîrea C.C. al P.C.R. cu privire la perfecționarea pregătirii cadrelor de partid, de stat, ale organizațiilor de masă în problemele conducerii activității economice și sociale și Legea nr. 2 din 1971 privind perfecționarea pregătirii profesionale a lucrătorilor din unitățile socialiste. Contradicția cu sfera cea mai largă de acțiune în orînduirea socialistă este lupta dintre nou și vechi. Noul se naște permanent ca expresie a dinamicii orînduirii socialiste. In procesul de afirmare, noul se lovește de împotrivirea deschisă sau ascunsă a vechiului, care fie că persistă de la vechea orînduire, lichidată în procesul revoluției, fie că rezultă din acele elemente caracteristice noii orinduiri care au fost valabile într-o anumită etapă, dar perimate în raport cu evoluția de ansamblu a societății spre stadii superioare. Lupta dintre vechi și nou se manifestă în toate subsistemele și domeniile vieții sociale. De pildă, în economie ea vizează, printre altele, combaterea rutinei, a inerției în promovarea progresului tehnic, îmbunătățirea calității produselor, realizarea ritmică a planului etc. O altă contradicție care polarizează în prezent atenția ca urmare a importanței pe care o are în procesul de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate este cea dintre existența socială și conștiința socială. Modul de soluționare a acestei contradicții și-a găsit expresia în programul elaborat de Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971, program ce a fost însușit în totalitate de Conferința Națională a P.C.R. din iulie 1972, considerindu-l ca propriul său program. In societatea socialistă lupta contrariilor, a noului împotriva vechiului nu are loc în mod spontan și anarhic, ci în mod conștient și organizat. Animatorul acestei lupte este P.C.R. a cărui politică științifică, realistă tine seama de cerințele vieții, de dialectica obiectivă. Rolul și activitatea partidului și statului în domeniul soluționării contradicțiilor se manifestă în primul rînd în sesizarea și dezvăluirea la timp a acestora, în studierea lor multilaterală, pentru a stabili direcția, sensul și urmările acțiunii lor. Măsurile luate de partidul nostru în ultimul timp privind dezvoltarea economico-socială, perfecționarea vieții sociale în ansamblul său, intensificarea muncii politico-ideologice, de educare socialistă a maselor se înscriu fără îndoială pe linia soluționării și depășirii contradicțiilor specifice actualei etape de dezvoltare a țării nostre — etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. VASILE SBERNU, Șef de catedră la Cabinetul județean de partid In ajutorul celor CARE STUDIAZĂ In Invățământul DE PARTID SPORT-SPORT MÜNCHEN 4 (Agerpres). Echipa masculină de handbal Steaua București, care întreprinde un turneu în R.F. a Germaniei, a susținut o întîlnire amicală la Offenbach cu formația S.G. Dietzenbach. Handbaliștii români au obținut o victorie clară cu scorul de 29—46 (15—9). Cei mai buni jucători ai echipei române au fost Gruia și Chicjd, care au înscris cîte 7 goluri fiecare. STOCKHOLM 4 (Agerpres). Finala campionatului mondial universitar de handbal (masculin) se va disputa astăzi la Malmoe între selecționatele României U.R.S.S. In partida pentru locurișile 3—4 se vor întilni reprezentativele A.F. a Germaniei și Iugoslaviei. După cum s-a mai anunțat, în ultimul meci din cadrul grupei semifinale B, echipa României a învins cu scorul de 11—6 (7—3) formația Iugoslaviei. Iată celelalte rezultate înregistrate •• grupa semifinală Ai U.R.S.S. — R.F. a Germaniei 23— 15 (11—9); Spania — Suedia 15— 10 (8—1), grupa semifinală Bi Cehoslovacia — Polonia 14—14 (9-9). HAGA 4 (Agerpres). Șahistul român Aurel Urzica continuă să se numere printre fruntașii clasamentului turneului final al campionatului european pentru juniori, care se desfășoară in localitatea olandeză Groningen. După șapte runde, el se află pe locul 2—3, la egalitate cu englezul Anthony Miles, ambii totalizînd cîte 5 puncte. Liderul clasamentului continuă să fie Romanism (U.R.S.S.) cu 5,5 puncte. Pe locul patru este situat vestgermanul Stephan Buchal cu 4,3 puncte, urmat de cehoslovacul Petr Spacek cu 3,5 puncte. In grupa B a campionatului situația este neschimbată : continuă să conducă Georgios Makropoulos (Grecia) cu 6 puncte, secundat de Per Auchenberg (Danemarca) — 4,5 puncte. In runda a 7-a, Makropoulos a remizat cu elvețianul Ptt. VREMEA NOUĂ ORIZONTAL: 1. Mută... — In deschidere!.. 2. Un cal (pl.) 3. Primele în șah ! — Se mută odată cu calul ! — Ușor la început !? 4. Rîu în U.R.S.S. — Sunt introduse pentru prima dată în notația șahistă la mijlocul sec. XVIII. 5. Situație în care regele nu mai poate fi mutat — Un om între oameni ? 6. Pat ! 7. Dau lucrurilor valoare și omului stimă — Țesătură ; 8. La incubator ! — Rîu în Italia — Cîmp pătrat, 9. Piesă la jocul de șah — Calul sacrificat de Coșbuc (pl.) III. La jocul de șah, sunt reprezentate prin cai (sing.) — Noțiune șahistă ce desemnează finalul unei partide. VERTICAL: 1. Fac schimb de figuri — A mișca piesele pe tabla de șah ! 2. țara șahului I — Piesă la șah 3. Șah-mat ! — Fac joc defensiv ? 4. Alte piese la șah — Marii ȘAH campioni — Nina Matei ? 5. Atacată ! 6. Prefix apicol — Conform legilor ? 7. In deschidere 1 — La derută I ; 8. Dinșii — Erou troian — Dețin dama! 9. Joacă și de nevoie — Final de dame ? 10. Locul de desfășurare a concursurilor șahiste — Un nebun. V. AGHEORGHIELEI ¥