Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1973 (Anul 6, nr. 1510-1582)

1973-01-05 / nr. 1510

cinefil [liberarea lui L Jones Producție a studiorilor americane. Re­gia i Wiliam Wyler. Scenariul i Stirling Silliphant, Jesse Hill Ford. Cu i Lee J. Cobb, Anthony Zerbe. Roscoe Lee Browne, Lola Falana, Lee Majors, Barbara Hershey Yaphet Kotto. m văzut în ultimii ani mai multe fil­me americane inspirate de problemele so­ciale, de viața negrilor - filme bune, fără îndoială (cîteva dintre ele merită a fi cu precădere citate : In arșița nopții, Ghici cine vine la cină ?, Urmărirea) - toate piedind pentru cauza oamenilor de culoare, încă opri­mați într-o societate care-și declară sus și tare principiile democratice, dar se ostenește mai pu­țin să le respecte. Reținusem, printre alții, numele lui William Wyler - autorul Urmăririi,­­ mai ales pentru că, dincolo de profesionalism și de o anume îndeminare în selectarea faptelor, în definirea , personajelor tipice, remarcasem la el un foarte concret interes pentru fenomenul social atît de complex pe care-l reprezintă relațiile dintre albi și negri. Așa stînd lucrurile, ne așteptam ca ELIBERAREA LUI L.B. JONES, cel de-al doilea film al lui Wyler inspirat din viața oamenilor de culoare, să fie o mărturie în plus, o ple­doarie în favoarea unor mari adevăruri, cu atît mai mult cu cit este vorba de o ecrani­zare după un roman al lui Jesse Hill Ford, care, la rândul său, nu a făcut decit să nareze, cit mai fidel cu putință, niște întîmplări auten­tice. Filmul lui William Wyler ar fi putut fi, prin originalitatea subiectului și prin intensitatea dra­matică a faptelor relatate, o peliculă-docu­­ment. Din păcate, cartea lui J.H. Ford a încă­put pe mîinile a trei scenariști care s-au gîndit că este mai „artistic" să schimbe finalul, ig­­norînd niște fapte petrecute deja. Nu credem că modul in care cei trei au desfigurat reali­tatea a servit în vreun fel filmului, nici din punct de vedere artistic, nici altfel. Dar să ne referim pe scurt la subiect : în­­tr-un oraș american, soția unui negru, bogat antreprenor de pompe funebre, își înșeală soțul cu un alb, ofițer de poliție în același oraș. Soțul dorește să divorțeze în momentul în care află, soția se opune pentru că așteaptă un copil și preferă ca acesta să vină pe lume în casa unui tată bogat — polițistul era că­sătorit, avea copii și mijloacele lui de a trăi erau destul de modeste. In fața refuzului so­ției sale de a accepta divorțul, antreprenorul amenință că va dezvălui public adulterul, lucru care ar însemna pentru polițist să-și piardă postul și să ajungă de rîsul întregului oraș. O „soluție" pentru ieșirea din acest impas o gă­sește chiar avocatul negrului (un personaj bi­zar, aproape nu poți crede că așa ceva a putut exista în realitate) : clientul său va trebui să „dispară" și atunci totul ar fi ca și cum nu s-ar fi intîmplat. Polițistul îl va ucide deci pe negru și va mutila cadavrul în așa fel nncit cri­ma să pară că este urmarea unei răzbunări din partea unui alt om de culoare. Crima va rămîne nedescoperită, dar polițistul suferă de presiune nervoasă și va mărturisi, totul pri­o­marului și avocatului. In roman, criminalul tor­turat de remușcări se sinucide după ce a măr­turisit, dar autorii filmului au considerat că este mai veridic, mai american, ca autorul unui asasinat să trăiască și să-și exercite mai de­parte funcția de polițist, „veghind" mai de­parte pacea și onoarea orașului. Cei doi, pri­marul și avocatul, îl vor convinge pe criminal că remușcările nu-și au rostul și că de fapt a... făcut o „treabă curățică" (aceasta este ex­presia primarului, care pare chiar că-l feli­cită pentru felul în care a luat viața unui om). Preferința pentru un dezn­odămînt lipsit de morală nu servește - așa cum am mai spus - nimănui. Eliberarea lui L.B. Jones nu este - așa cum ne-am fi așteptat de la W. Wyler — un film despre viața negrilor (decit pînă la un punct). Dacă este totuși să căutăm un ci­știg moral de pe urma acestei pelicule, cred că pe a­­cesta il datorăm actorilor, in majoritate puțin cunoscuți nouă, dar dintre cei pe care dacă i-ai văzut vreodată îi reintîlnești cu plăcere și-i recunoști ușor, li vom cita pe interpreții princi­pali : Lee J. Cobb, avocatul, Anthony Zerbe, ofițerul de poliție, Lola Falana, soția negru­lui, Roscoe Lee Browne, antreprenorul. SILVIA ȘTEFANESCU A C­ea de-a 7-a artă s-a văzut serios concu­rată, la un moment dat, de televiziune. „Televiziunea va face să dispară cinema­tograful" - au decretat, atunci, scepticii. Era tocmai perioada de expansiune a televiziunii. Element de primă importanță și component de bază al „mass-mediei", televi­zorul a devenit, în scurtă vreme, o realitate palpabilă pentru foarte multă lume, imposibil de ignorat în condițiile exploziei informaționale și educației prin imagine. Televiziunea are un ascendent asupra cinematografului prin aceea că a pătruns în casele oamenilor, în intimi­tatea lor cotidiană, a intrat ireversibil in modul lor de viață. Puterea sa de însuflețire este, in aceste condiții, mai mare decit a cinematogra­fului. Tele­spectatorul se simte angrenat intr-un sistem de comunicație național și, adesea, in­ternațional, este pus în situația să adopte o a­­titudine, să ia poziție față de spectacolul tele­vizat, de acceptare ori de neacceptare. Tele­spectatorul este mai angajat din acest punct de vedere, mai implicat în relațiile surprinse de ochiul,­magic, fal. camerei de luat vederi. Cu puterea­ sa recunoscută de seducție, televizorul reține oamenii la domiciliu. Cu toate acestea, sălile de cinema continuă să fie pline la fil­mele valoroase ori de succes. Faptul are mul­tiple implicații de ordin social, intelectual, mo­ral, și merită a fi studiat cu toata atenția de o știință nouă : sociologia culturii. In aceeași ordine a lucrurilor, televizorul dă unora convingerea iluzorie că poate înlocui car­tea, lectură. Or, se știe, televizorul singur nu va naște niciodată veritabili intelectuali. Condiția de in­telectual presupune înainte de toate lecturi în­tinse și sistematice și, firește, și vizionări ale emisiunilor micului ecran. Un om­ abstras total de sub influența televizorului este, azi, un non­sens. Puterea lui de atracție este însemnată, îmi stăruie în minte un exemplu semnificativ , întrebind o dată elevii unei clase „Cine este Dan Deșliu ?“, un cor de glasuri mi-a răs­puns cu promptitudine : „Prezentatorul de la Steaua fără nume". In schimb, nici un elev n-a putut să-mi spună titlul unui volum al poetu­lui. Prezentatorul trecuse înaintea poetului — situație, este drept, de excepție, dar cu totul de nedorit în școală. Dincolo de unele neajunsuri, televiziunea - de departe cea mai spectaculoasă invenție a secolului XX - constituie unul din mijloacele cele mai importante de­ culturalizare, informare și educare a oamenilor. A-i ignora, astăzi, pute­rea de penetrație și influență este cu totul anacronic și gratuit. Virtuțile sale multiple în educație, instrucție, informare au fost îndeajuns subliniate ca să facă inutilă o repetare a lor. E suficient să ne amintim că în multe licee din țara noastră televiziunea integrată este o rea­litate. Ne mulțumim doar a-i semnala puterea recunoscută de atracție, exercitată asupra oa­menilor, indiferent de virstă, formație intelectu­ală, ori profesiune. Televiziunea se adresează, deopotrivă, tuturor; capacitatea de a-i fruc­tifica mesajul se află în fiecare dintre noi, să Ia aceste condiții, era normal ca televiziunea concureze cinematograful. întrebarea dacă televiziunea va duce la dispariția cinemato­grafului ni se pare fără obiect, existența televi­ziunii nu anulează existența cinematografului, amîndouă pot coexista cu reale foloase pentru viața spirituală a oamenilor. La o privire aten­tă, se poate constata că televiziunea și cine­matograful nu sunt două realități perfect de­limitate. Domeniile lor interferă pe canale in­vizibile, își împrumută modalitățile de expre­sie. Bunăoară, difuzat pe marele sau micul e­­cran, așadar în fața unei săli pline, ori în fața cîtorva membri ai familiei, filmul își păstrează nealterată puterea de emoționare. (Fără îndo­ială, în sala de cinematograf se creează at­mosfera propice unui spectacol). Același film - cu condiția valorii autentice - poate fi recep­tat optim pe ambele căi, deoarece nu contea­ză atît „unde îl receptezi", cu­ „cum il re­ceptezi". Or, din acest punct de vedere, să­lile cinematografelor, din vina spectatori, nu realizează totdeauna unor pseudo­­atmosfera dorită de spectacol. Scenele penibile din sală alterează spectacolul de pe ecran. In acest punct am atins o altă problemă : educația spectatorului de film, pe care ne îngăduim s-o tratăm într-o intervenție viitoare. THEODOR PRACLIU Reînnoim invitația adresată cititorilor ziarului de a participa la o discuție pri­vind cea de-a 7-a artă și problemele ei adiacente, inclusiv televiziunea. Aceasta este, de altfel, și rațiunea de a fi a ru­bricii de față, t­eleviziunea și cinematograful „Gînd înaripat și faptă“,un util îndreptar al activității pionierești n scopul îmbunătățirii con­­­­ținutului activității pionie­rești din județ, precum și pentru a populariza expe­riența unor comandanți-in­­structori, a unor cadre didacti­ce care lucrează în cadrul cercu­rilor de pionieri, Consiliul jude­țean Vaslui al Organizației pio­nierilor a elaborat sub titlul „Gînd înaripat și faptă" — un util în­drumar în munca de educare a tineretului din școlile vasluiene. Atît prin bogata sa documentație, cît și prin viziunea metodico-ști­­­ințifică, lucrarea poate și trebuie să aducă o contribuție de seamă la îmbunătățirea stilului de mun­că al cadrelor ce lucrează în do­meniul educațional. îndreptarul cuprinde indica­ții metodice, științifice, su­gerează o seamă de acțiuni și lu­crări practice, informează la zi despre mersul, cerințele educa­ției comuniste în școală și în a­­fara ei. Astfel, prin varietatea pro­blemelor abordate, ca și prin lar­gul colectiv de colaboratori folo­sit la întocmirea lucrării, Consi­liul Județean Vaslui al Organi­zației pionierilor a realizat un aspect concret al complexului de măsuri privind educația comunis­tă, în spiritul documentelor partid, al celor elaborate de de doua Conferință Națională a Or­a­ganizației pionierilor. Privitor la sarcinile actuale și de perspectivă în activitatea pio­nierească, prof. Mihai Ciobanu, președintele Consiliului județean al Organizației pionierilor, arată, că întreaga activitate ce se va organiza și desfășu­ra în cadrul unităților pio­nierești, al consiliilor Organiza­ției pionierilor, va fi orientată spre aplicarea în practică a Ho­­tărîrilor Congresului al X-lea și ale Conferinței Naționale a P.C.R. Autorul arată că cunoașterea și dezbaterea documentelor de par­tid „trebuie să ducă la îmbună­tățirea conținutului educativ programelor de activitate, la­ter­al­fecționarea și sporirea eficienței acțiunilor pioniereștii, la ridica­rea nivelului vieții de organiza­ție". Referindu-se la alegerile pionie­rești — înaltă școală a educa­ției civice­, prof. Gheorghe Mihai, vicepreședinte al Consiliului ju­dețean Vaslui al Organizației pio­nierilor, arată că problemele or­ganizatorice pionierești constituie acțiuni educativ—politice de deosebită importanță pentru pre­a­figurarea viitorului profil moral al fiecărui membru al organizației. Alegerile din cadrul unităților trebuie să devină un cîmp social de manifestare a inițiativei, răs­punderii și sociabilității pionie­rești. Se dau, de asemenea, pre­țioase indicații privind etapele alegerilor pionierești, manifestă­rile artistice cu care acestea tre­buie însoțite, arătîndu-se că ac­tivitatea de pregătire și desfășu­rare a adunărilor de alegeri are o înaltă valoare educativă. Trecînd în revistă principalele activități organizate și desfășurate în comun de către organizațiile de pionieri și U.T.C., prof. Geor­­geta Ursu, secretar al Comite­tului județean U.T.C., vicepreșe­dinte al Consiliului județean Vas­lui al Organizației pionierilor, propune, totodată, cooptarea în consiliile Organizației pionierilor a secretarilor organizațiilor U.T.C. din școli și a secretarilor comi­tetelor U.T.C. din unitățile socia­liste care patronează școala. Se realizează, astfel, o mai strînsă legătură între organizația pionie­rilor și Uniunea Tineretului Co­munist, în vederea cunoașterii și informării reciproce, găsirea unor soluții optime pentru de rezolvare a problemelor de inte­res comun (cum ar fi, de exem­plu, acțiunile de muncă patrioti­că, desfășurarea unor concursuri artistice și tehnico-știintifice, or­ganizarea unor expoziții, a unor activități sportiv-turistice etc.). In legătură cu educația politică a pionierilor — preocupare ma­joră a școlii și organizației de pionieri — semnalăm prezența, a două însemnări ale prof. Virgil Popa (Liceul pedagogic Bîr­­lad) și prof. Tache Mocanu, pre­ședintele Consiliului municipal Bîrlad al Organizației pionierilor. In materialul „Informarea politi­că — element important în edu­carea ideologică și politică a pio­nierilor și școlarilor", prof. Tache Mocanu își propune să vină in sprijinul îmbunătățirii acestei forme de activitate din școlile județului, prin prezentarea unor interesante experiențe efectuate în cîteva școli din municipiul Bîrlad, acțiuni care au dovedit puternice influențe educative în rîndul pionierilor și școlarilor. Privitor la rolul cabinetului de informare politico-metodică în școlile de cultură generală, prof. V. Popa desprinde cîteva cerințe și sarcini principale ale acestor cabinete, pornind de la faptul că ele trebuie dotate cu materiale ce se adresează deopotrivă ca­drelor didactice și elevilor. Despre educația patriotică a pi­onierilor și școlarilor — latură importantă a educației comuniste scrie învățătoarea emeri­tă Alexandrina Lungu, care prezintă modalitățile de pregătire și desfășurare a vizitelor grupu­rilor de pionieri și elevi în mu­zee, exemplificînd cu desfășurarea unor vizite organizate la Muzeul „V. Pârvan" din Bîrlad. Prețiosul îndrumar editat de Consiliul județean Vaslui al Organizației pioneirilor, re­prezintă, fără îndoială, un suc­ces al celor care dirijează activi­tățile pionierești de pe melea­gurile vasluiene. Elaborat în lu­mina documentelor de partid re­feritoare la educația tinerei gene­rații, volumul se dovedește a fi util tuturor celor chemați să con­ducă, să sprijine activitățile pio­nierești, popularizînd și generali­zed o sumă de experiențe valo­roase. H M A % V Ce sunt contradicțiile, cum acționează in socialism și cum sunt ele soluționate in actuala etapă de dezvoltare a țării noastre P­roblematica luptei dintre nou și vechi, contradicțiilor sociale, reprezintă o temă fun­a­damentală a filozofiei marxist-leniniste, a ac­tivității practice desfășurată de partidele co­muniste și muncitorești. Analiza dialectică a realității obiective din na­tură și societate reliefează că orice fenomen, orice proces, orice organism (biologic sau social) repre­zintă o unitate a contrariilor. In sens filozofic, noțiunea de contradicție desem­nează relațiile reciproce dintre laturile, proprietă­țile și tendințele contrarii ale obiectelor și fenome­nelor, raportul de unitate și luptă dintre acestea. Contradicția este deci caracterizată prin două mo­mente fundamentale: unitatea și lupta. Prin unitatea contrariilor se înțelege în primul rând faptul că fiecare dintre laturile sau tendințele opuse în procesul de dezvoltare a unui obiect, fe­nomen sau proces o pre­supune cu necesitate pe cealaltă, ambele coexis­ted în unitate, dacă dis­par condițiile de exis­tență pentru una din la­turile opuse ele dispar și pentru cealaltă latură. Un obiectiv rămîne el însuși atît timp cît se menține unitatea, inter­acțiunea laturilor opuse constituire. Caracteristic pentru din- ——————■— lectica contradicției este nu numai presupunerea reciprocă a contrariilor, a părților sale componente, ci și negarea lor recipro­că, lupta lor. Prin cel de al doilea moment , lupta contrariilor se înțelege, deci, că, deși legate între ele, laturile, proprietățile și tendințele interne con­trarii ale obiectelor și fenomenelor se neagă reci­proc, fiecare își afirmă natura sa proprie, opusă ce­leilalte. Lupta și unitatea contrariilor constituie o lege generală a dezvoltării în orice sferă a realului — natură, societate, gîndire, precum și în orice e­­tapă din istoria societății omenești. Afirmînd și demonstrînd universalitatea legii u­­nității și luptei contrariilor, materialismul istoric evi­dențiază totodată faptul că nu există contradicții „în genere", ci numai contradicții concrete care se manifestă într-un anumit domeniu al realității, în cadrul unor fenomene, procese sau etape determi­nate. Diversitatea calitativă a realității obiective de­termină diversitatea contradicțiilor. Fiecare dome­niu al realității își are contradicțiile lui specifice, care reprezintă factorul motor al evoluției sale. Societatea este un domeniu specific al realității obiective și, prin excelentă, tărîmul înfruntării la­turilor contradictorii, înfruntare din care rezultă progresul, schimbarea orînduirilor vechi, perimate, retrograde, cu formațiuni sociale progresiste. Fiecare formațiune social-economică este într-un fel sau altul o unitate contradictorie a laturilor sale constitutive , a forțelor de producție și relațiilor de producție, a bazei și suprastructurii, a existenței și conștiinței sociale, a diverselor clase și pături sociale existente la un mom­ent­ dat. Este greșită și lipsită de temei ideea că ar putea exista fenomene sociale, o orînduire socială necon­­tradictorie. Teza — care a avut în trecut o anumi­tă circulație — potrivit căreia socialismul cu o eco­nomie planificată ar fi lipsit de contradicții obiec­tive este profund nedialectică, nemarxistă. Faptul că în orînduirea socialistă se realizează — sub conducerea înțeleaptă a partidului comunist comunitatea intereselor fundamentale ale tuturor claselor și păturilor sociale nu trebuie să ducă la concluzia că în socialism nu ar mai acționa legea unității și luptei contrariilor, că nu ar mai exista contradicții. O asemenea concepție contravine dia­lecticii materialiste, dialecticii marxiste. Socialismul ca orice alt sistem de organizare a societății nu este scutit de manifestarea unor fe­nomene și procese contradictorii, a unor contradic­ții specifice. Fiind o orînduire socială deosebit de dinamică, implicînd mutații profunde in toate sub­sistemele și palierele vieții sociale, societatea so­cialistă se dezvoltă prin depășirea diferitelor con­tradicții specifice fiecărui stadiu de evoluție a orîn­­duirii sau fiecărui domeniu al realității sociale. Militînd consecvent pentru înlăturarea concepții­lor nedialectice din gîndirea și practica socială, conducerea partidului nostru cere să se trateze cu cea mai mare atenție modul de acțiune a contra­dicțiilor sociale, să se caute soluțiile cele mai co­respunzătoare, realiste, științifice, problemelor noi pe care le ridică procesul de făurire a noii societăți. In acest context, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia încă din 1967 primejdia pe care o poa­te crea subaprecierea sau ignorarea contradicțiilor în dinamica societății socialiste. „Atitudinea prag­matică față de realitate, tendința de a releva numai ceea ce este convenabil unor interese de moment, fac imposibilă elaborarea unei politici științifice. Viața trebuie cunoscută în toată complexitatea ei, uneori contradictorie pentru a avea o imagine ști­ințifică exactă asupra fenomenelor și tendințelor ce caracterizează stadiul în care se găsește la un mo­ment dat dezvoltarea societății“. Numai luarea în considerare în spirit obiectiv a contradicțiilor exis­tente permite partidului și statului nostru elabora­rea unei strategii și tactici corespunzătoare condiții­lor concrete din România, capabile să asigure vic­toria noii orinduiri sociale. Înțelegerea justă a dialecticii contradicțiilor în so­cialism presupune luarea în considerație a stadiului de evoluție a acestei orinduiri, structura socială pe diferitele ei trepte, raportul dintre general și par­ticular în construcția socialismului etc. Spre deose­bire de orînduirile precedente, în socialism acțio­nează contradicții specifice, generate de factorii care sunt caracteristici noii societăți. Analiza atentă a contradicțiilor sociale specifice actualei etape de dezvoltare a României pune în evidență faptul că sursele acestora sunt de două fe­luri : unele din aceste contradicții își au izvorul în faptul că socialismul se construiește nemijlocit din vechea orînduire socială, că o perioadă relativ în­delungată se mențin o serie de trăsături, de carac­teristici, în ce privește diviziunea socială a muncii, structura populației, repartizarea forțelor de produc­ție pe ansamblul economiei, instituții, mentalități și comportamentele moștenite de la societatea capitalistă, altele apar pe insuși terenul construcției noii socie­tăți, generate de mersul ei înainte, de cerințele de progres intrinseci ale acestei orinduiri. Pentru țara noastră, ca și pentru marea majori­tate a țărilor care au pășit pe calea socialismului, se ridică necesitatea soluționării unor probleme com­plexe ținînd de nivelul încă scăzut de dezvoltare e­conomică, de decalajele dintre oraș și sat, dintre munca fizică și cea inte­lectuală, dintre posibilită­țile economice și nevoi­le oamenilor, de gradul diferit de dezvoltare a zo­nelor și județelor țării ș.a. In vederea înlăturării stării de înapoiere econo­mică moștenită de la ve­chiul regim și a micșorării distanței care ne mai des­parte încă de statele pu­ 'i'imi"1" . ........ 11 etnic dezvoltate, industri­alizarea socialistă, dezvol­tarea în ritm susținut și modernizarea neîntreruptă a potențialului industrial al țării, ritm ce va fi men­ținut și în cincinalele următoare, s-au impus ca ne­cesită­i obiective pentru o perioadă îndelungată de timp, inclusiv în etape superioare de edificare socialismului ? de aici și necesitatea menținerii unei a rate înalte a fondului de dezvoltare care asigură în­făptuirea uriașelor investiții pentru realizarea obiec­tivelor politicii P.C.R. — făurirea multilaterală a societății socialiste și trecerea la comunism. Deosebirile dintre sat și oraș, care la începutul revoluției populare erau extrem de accentuate în tara noastră, au solicitat eforturi susținute din par­tea partidului nostru. Un pas important pe linia so­luționării lor a fost realizat prin încheierea procesu­lui de cooperativizare a agriculturii. Aceste contra­dicții încă persistă, iar soluționarea lor este un proces îndelungat cu multe implicații actuale care au determinat conducerea superioară de partid să ia o serie de măsuri pe linia modernizării agricul­turii, dezvoltarea la sate a unor activități cu carac­ter industrial, intensificarea acțiunii de urbanizare și sistematizare a localităților rurale, probleme ce și-au găsit locul în una din rezoluțiile adoptate de Conferința Națională a partidului. Introducerea unor noi tehnologii, a unor utilaje perfecționate în industrie, generează contradicții în­tre nivelul superior al tehnicii și calificarea ante­rioară a muncitorilor, contradicție care trebuie de­pășită prin ridicarea gradului de calificare. In a­­cest context, se înscriu măsurile luate de partidul și statul nostru, pentru perfecționarea continuă a pregătirii tuturor oamenilor muncii. Avem în vedere Hotărîrea C.C. al P.C.R. cu privire la perfecționarea pregătirii cadrelor de partid, de stat, ale organiza­țiilor de masă în problemele conducerii activității economice și sociale­ și Legea nr. 2 din 1971 pri­vind perfecționarea pregătirii profesionale a lucră­torilor din unitățile socialiste. Contradicția cu sfera cea mai largă de acțiune în orînduirea socialistă este lupta dintre nou și vechi. Noul se naște permanent ca expresie a dinamicii orînduirii socialiste. In procesul de afirmare, noul se lovește de împotrivirea deschisă sau ascunsă a ve­chiului, care fie că­ persistă de la vechea orînduire, lichidată în procesul revoluției, fie că rezultă din acele elemente caracteristice noii orinduiri care au fost valabile într-o anumită etapă, dar perimate în raport cu evoluția de ansamblu a societății spre stadii superioare. Lupta dintre vechi și nou se ma­nifestă în toate subsistemele și domeniile vieții so­ciale. De pildă, în economie ea vizează, printre al­tele, combaterea rutinei, a inerției în promovarea progresului tehnic, îmbunătățirea calității produse­lor, realizarea ritmică a planului etc. O altă contradicție care polarizează în prezent a­­tenția ca urmare a importanței pe care o are în procesul de făurire a societății socialiste multilate­ral dezvoltate este cea dintre existența socială și conștiința socială. Modul de soluționare a acestei contradicții și-a găsit expresia în programul elabo­rat de Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971, program ce a fost însușit în totalitate de Con­ferința Națională a P.C.R. din iulie 1972, conside­­rindu-l ca propriul său program. In societatea socialistă lupta contrariilor, a noului împotriva vechiului nu are loc în mod spontan și anarhic, ci în mod conștient și organizat. Animato­rul acestei lupte este P.C.R. a cărui politică științi­fică, realistă tine seama de cerințele vieții, de dia­lectica obiectivă. Rolul și activitatea partidului și statului în do­meniul soluționării contradicțiilor se manifestă în primul rînd în sesizarea și dezvăluirea la timp a acestora, în studierea lor multilaterală, pentru a stabili direcția, sensul și urmările acțiunii lor. Măsurile luate de partidul nostru în ultimul timp privind dezvoltarea economico-socială, perfecționa­rea vieții sociale în ansamblul său, intensificarea muncii politico-ideologice, de educare socialistă a maselor se înscriu fără îndoială pe linia soluționă­rii și depășirii contradicțiilor specifice actualei etape de dezvoltare a țării nostre — etapa făuririi socie­tății socialiste multilateral dezvoltate. VASILE SBERNU, Șef de catedră la Cabinetul județean de partid In ajutorul celor CARE STUDIAZĂ In Invățământul DE PARTID SPORT-SPORT MÜNCHEN 4 (Agerpres). Echipa masculină de handbal Steaua București, care întreprin­de un turneu în R.F. a Germa­niei, a susținut o întîlnire amica­lă la Offenbach cu formația S.G. Di­etzenbach. Handbaliștii români au obținut o victorie clară cu scorul de 29—46 (15—9). Cei mai buni jucători ai echipei române au fost Gruia și Chicjd, care au în­scris cîte 7 goluri fiecare. STOCKHOLM 4 (Agerpres). Finala campionatului mondial universitar de handbal (masculin) se va disputa astăzi la Malmoe între selecționatele României U.R.S.S. In partida pentru locuri­și­le 3—4 se vor întilni reprezenta­tivele A.F. a Germaniei și Iugosla­viei. După cum s-a mai anunțat, în ultimul meci din cadrul grupei semifinale B, echipa României a învins cu scorul de 11—6 (7—3) formația Iugoslaviei. Iată celelalte rezultate înregis­trate •• grupa semifinală A­i U.R.S.S. — R.F. a Germaniei 23— 15 (11—9); Spania — Suedia 15— 10 (8—1), grupa semifinală Bi Cehoslovacia — Polonia 14—14 (9-9). HAGA 4 (Agerpres). Șahistul român Aurel Urzica continuă să se numere printre fruntașii clasamentului turneului final al campionatului eu­ropean pentru juniori, care se desfășoară in localitatea olandeză Groningen. După șapte runde, el se află pe locul 2—3, la egalitate cu englezul Anthony Miles, ambii totalizînd cîte 5 puncte. Liderul clasamentului continuă să fie Ro­­manism­ (U.R.S.S.) cu 5,5 puncte. Pe locul patru este situat vest­­germanul Stephan Buchal cu 4,3 puncte, urmat de cehoslovacul Petr Spacek cu 3,5 puncte. In grupa B a campionatului si­tuația este neschimbată : continuă să conducă Georgios Makropoulos (Grecia) cu 6 puncte, secundat de Per Auchenberg (Danemarca) — 4,5 puncte. In runda a 7-a, Ma­kropoulos a remizat cu elvețianul Ptt. VREMEA NOUĂ ORIZONTAL: 1. Mută... — In deschidere!.. 2. Un cal (pl.)­­ 3. Primele în șah ! — Se mută oda­tă cu calul ! — Ușor la început !? 4. Rîu în U.R.S.S. — Sunt introdu­se pentru prima dată în notația șahistă la mijlocul sec. XVIII. 5. Situație în care regele nu mai poate fi mutat — Un om între oameni ? 6. Pat ! 7. Dau lucrurilor valoare și omului stimă — Țesă­tură ; 8. La incubator ! — Rîu în Italia — Cîmp pătrat, 9. Piesă la jocul de șah — Calul sacrificat de Coșbuc (pl.)­­ III. La jocul de șah, sunt reprezentate prin cai (sing.) — Noțiune șahistă ce de­semnează finalul unei partide. VERTICAL: 1. Fac schimb de figuri — A mișca piesele pe ta­bla de șah ! 2. țara șahu­lui I — Piesă la șah 3. Șah-mat ! — Fac joc defensiv ? 4. Alte piese la șah — Marii ȘAH campioni — Nina Matei ? 5. A­­tacată ! 6. Prefix apicol — Con­form legilor ? 7. In deschidere 1 — La derută I ; 8. Dinșii — Erou tro­ian — Dețin dama!­ 9. Joacă și de nevoie — Final de dame ? 10. Locul de desfășurare a concursu­rilor șahiste — Un nebun. V. AGHEORGHIELEI ¥

Next