Vremea, iulie-decembrie 1932 (Anul 5, nr. 244-268)

1932-07-24 / nr. 247

VREMEA Magie și Erotică Curier literar Interpretările europenilor asupra sen­zualismului și literaturii senzuale orien­tale sunt adesea cu desăvârșire false. Ceiace apare la o primă lectură senzual nu e decât magie­­— care scapă visului civilizat­­—­ iar ceiace apare erotică de­șănțată nu e decât ceremonial, adică o psihologie de mult pierdută pentru con­știința europeană. E semnificativ faptul că voluptatea are un rol cu totul se­cundar în viața asiaticului, în ciuda a­­parențelor. Se vorbește despre Rama. Sutra ea despre o carte sub index, carte publicată de edituri scandaloase­­ și citită pe sub mână. Totuș, nimic mai firesc în Orient decât o asemenea carte, care e înainte de toate un tratat tehnic, fără nimic frivol în el, o învățătură care transformă ceremonialul intr o estetică și pe femeia ordinară într'o erudită rafinată. Richard Schmidt, care a scris acele prețioase ,,Beiträge zur indischen Ero­tik“ (ed. II, Berlin 1911) și care a tra­dus el însuși Kama-Sutra împreună cu comentariul lui Yasudhara (ed. V, Leipzig, 1915) a făcut primul pas pen­tru adevărata înțelegere a eroticii in­diene în Europa. Schmidt­ s'a ocupat insă numai de ,,știința dragostii". Mult mai fascinant și mai bogat în resurse e studiul ceremonialelor și magiei erotice, cari, socotim noi, ne va putea releva o concepție naturală despre sex și viața sexuală, în locul concepțiilor viciate, moralizante sau superstițioase ale veacurilor europene. E drept că un a­­semenea studiu nu se putea face până mai acum câțiva ani, când Sir John Woodraffe (alias Arthur Avalon) a publicat cele dintâi texte tantrice san­­skrite și a dat la iveală o serie de tra­duceri adnotate­­— care au descoperit ce substanță diversă se ascunde sub cu­vintele erotice indiene și ce valoare ma­gică prezintă ceremonialele lor. Din articolele precedente s’a văzut polivalența termenilor erotici, cari căpă­tau rând pe rând valori magice, teolo­gice, mistice. Se ghicea înapoia lor o intransmisibilă experiență care le echi­vala. într-o perioadă mult mai veche decât cea a textelor studiate până a­­cum, în perioada vedică și post-vedică, se ghicește însă și mai bine „cosmică" a actelor sexuale, valoarea Pornind dintr'o conștiință­ magică, actul sexual nu era îndeplinit niciodată ca o datorie sau un passe-temps individual — ci era un rit de comuniune simbolică cu forțele sau zeii cosmici, o acțiune care punea pe om în contact cu energiile care îl creiaseră. Din toată literatura vedică și post-vedică (Samhitas, brah­­manas, etc.) se distinge valoarea ma­gică și rituală a sexului și, mai ales, non-individualitatea sa. Cel care abuza sau numai încerca să practice pentru bunul lui plac asemenea acte făptuia un sacrilegiu, un act nefiresc și deci nesacru. Sexul nu era decât un instru­ment, niciodată un scop. „Dacă tu vrei să te slujești de mine la sacrificiu, atunci orice vei cere tu prin mine îți va fi dăruit" — spune o femeie (Ida) către soțul său, înainte de actul conjugal (Satapatha Brahma­na, I, 8-1, și urmare). Unirea era sa­crificiu, armonia intrarea în comuniune cu forțele naturii; nenumărate texte vedice afirmă acest lucru (cf. nota lui Braja Lai Mukherji la cap.. IV din Spakti and Shakta a lui Sir John Wo­­odroffe, ed. III, Madras, 1929, pp. 95 și urmare). Maithuna, în literatura vedică, pose­dă valențe ciudate. Totul e văzut și in­terpretat prin această unire sexuală ri­tuală: două linii (padas) dintr-un vers apushtubh sunt cetite detașat, iar cele­lalte două sunt cetite împreună ca să imite unirea sexuală (Aitareya Brah­mana, II. 5. 3) ; agnihatra, adică focul sacrificial căruia i se aduc încontinuu oblații de unt topit în casa oricărui in­dian, e el însuși identificat cu maithu­na (Satapatha Brahmana XI. 6. 2. 10); în sfârșit, se spune că cea mai bună și mai înaltă formă de maithuna e unirea dintre shraddha și Satya, adică între „credință" și „adevăr". (Art. Br. VII. 2. 9. ). Un spirit de simpatie casnică, de a­­similări și analogii între toate categorii­le existenței, o simbologie fantastică se desprinde din valențele pe care rând pe rând le capătă maithuna în literatura vedică. Traducem un text ceva mai complet ca să ilustreze această mentalitate ma­gică. El se găsește întruna dintre cele mai stufoase upanishade, de necontes­tată antichitate, anume Brihadananyaka Uipanishad (VI, 4. 3-5, 9-11, 21-24). După câte știm, pasagiul acesta a fost foarte rar tradus într'o limbă europeană. Böhrlingk îl înlătură pur și simplu: Max Müller (Sacred Books of the Host, vol. XV, p. 216-221) reproduce orginalul Sanskrit, ceilalți traducători, cum e F. Belloni-Filippi (Due Lipanishad, „Cul­tura dell'Anima", No. 27, pp. 124-125) il traduc în latinește. Versiunea noastră e făcută după ediția lui Vasudev Lak­­shman Shastri Panshikar, Ishadyashto­­ttarashatopanishadah, Niranaya Sagar Press, Bombay, ed. III 1925, p. 113 și urm.). x 3. „Ea (femeia) are pântecul drept altar (vechi), părul drept iarbă, pielea drept presă somei; vulva, care se află la mijloc, e combustibilul (necesar sa­crificiului). Cât e de glorios locul în cer al sacrificatorului care săvârșește sacrificiul vam­pega, tot atâta va fi (și locul celui) ce se împreună fiind con­știent de această (identitate între fe­meie și altarul sacrificial) ; acela par­ticipă la acțiunile bune ale femeilor sa­le. Dar femeile își însușesc acțiunile bune ale aceluia care, fără să cunoască această (identitate), se împreună cu Urmează magică pentru un pasagiu de invocație semen virile pierdut, care nu poate fi tradus. Versul 8 lau­dă femeia „curată", ce poate sluji sacri­ficiului. 8. „Dacă cineva dorește , „să mă iu­bească !", membrum in earn­m­ missum, gura lipită de gura ei, mângâindu-i pântecele să murmure: „tu te naști din toate membrele și din inimă izbucnești; tu ești sucul mem­brelor , ca pe o rănită de săgeată veni­noasă, străpunge-o !“ 9. „Și dacă dorește, să nu rodească!" membrum in earn inmissum, gura lipită de gura ei, după ce­ a suflat către ea, să inspire: „prin vigoare, prin sămânță, sămân­ța ți-o iau înapoi". „îndată, ea nu va mai rodi. 10. „Și dacă dorește : „să rodească !", membrum in earn in missum, gura lipită de gura ei, după ce­ a inhalat, să expire către ea : „prin vigoare, prin sămânța, sămân­ța o depun în tine", „îndată ea va rodi". Urmează câteva versuri de natură vrăjitorească, pentru pedepsirea femei­lor adultere. (De fapt, nu e o pedeapsă propriu zisă, ci vrăji ca să recapete so­țul puterea consumată prin dragostea cu soție adulteră). De la versul 13 se întâlnesc riturile preliminarii pentru nașterea fiilor și fiicelor. Adevărata maithuna cu identi­ficări cosmice se găsește în versul 18 și urmare: „După ce a făcut libația, o ia și gus­tă. După ce a gustat, întinde către soa­ța sa. Spălându-și mâinile, umplând un vas cu apă, de trei ori o stropește. ..Pleacă de aici, Vishvavasu (1), caută altă soție dornică, lasă (această) soție soțului". 19. „Apoi se apropie de ea: „Eu sunt el, și tu ești ea (versul a­­cesta mai poate fi tradus și­ eu sunt ama, „respirația", și tu ești să, „vorba") „Eu sunt Șaman tu ești Rig (pentru că Lama-Vede e așezată pe Rig-Veda, care e mai prețioasă). Eu sunt cerul tu ești pământul. „Haide să ne îmbrățișăm amândoi, să amestecăm semințele, ca să se nască un prunc, un fiu și să câștigăm (astfel) bogății". 20. Apoi îi desparte pulpele. „Pământul și cerul să se desparte". Membrum in earn inmissum, lipin­­du-și gura de gura ei, de trei ori o mângâie în direcția părului (spunând): „Vishnu să-ți facă matricea fecundă (sensul acestui rând mai poate fi : ,. Vishnu să-ți aranjeze matricea" ), Trashtar să-ți muleze formele, ,Praja­­pati să te stropească, Dhatar să depună in tine plodul. „Depune un plod”, Sinîvali, depune un plod!, Prithushtuka; un plod au depus în tine cei doi Ashvini cu ghir­lande de lotus! 21. „De aur sunt cele două vergi cu cari Ashvinii aprind focul; noi invocăm fructul, pentru că in a zecea lună să se împlinească. „După cum pământul are pe Agni (focul) ca plod; după cum cerul cu­prinde în sine pe Indra, după cum cele patru puncte cardinale rodesc pe Vayn (zeul vântului), tot așa depun și eu în tine plodul". Și îi spune numele". La concepția pruncului, au fost invo­cate și au colaborat zeitățile casnice. Căci căsnicia nu e făcută pentru dra­goste, ci pentru rod. Iar la rodire trebuiesc chemate în a­­jutor toate puterile. Am întâlnit în In­dia pe un profesor de limba engleză, un foarte cult și inteligent bengalez, care și-a născut toți copiii după acest ceremonial. Nu e nimic senzual, nimic depravat, nimic care să aducă o „litera­tură" în asemenea texte, vechi de a­­proape trei mii de ani. Ci o proaspătă comuniune simpatică cu toate energiile naturii și cu tradiția unei ra­se eroice. MIRCEA ELIADE ROMANESC Acum două luni trebuia să apară în e­­ditura „Cartea Româneasca " volumul d-lui I. G. Duca, intitulat „Portrete și amintiri“. Nu a apărut. La fiecare corectură autorul găsea să schimbe sau să adauge pasagii r­oții. Au intervenit evenimentele politice și desi­gur numai la literatură... nu se gândește d-l Duca. Lucrul precis însă, cartea va apă­rea la toamnă.­­ Noul roman al d-lui Ion Minulescu — „Trei și cu Rezenda patru“ a intrat sub ti­par în editura „Adevărul“. Este povestea de dragoste a patru cetățeni cumsecade, care deviază deja normal și sfârșesc, tragic, în­­drăgostindu-se de Rezenda. I D-l Emil Riegler-Dinu, își revede es­­seurile publicate prin diferite reviste și ziare, pe care intenționează să le grupeze într'un volum. D-sa a terminat o piesă de teatru „Frangipani“. In curând o va pre­zenta Teatrului Național din București. IH D-l Petre Maron-Balș (Petre Pandrea) lucrează la un roman social „Tractorul“. In­tenționează să înfățișeze, în cadru larg, viața tragică a țărănimii. Autorul pretinde că-l va prezenta în toamnă unei edituri. Să vedem. Tânărul poet Barbu Brezeanu, autorul volumului de poezii moderne „Nod ars“ scrie un roman, care se cheamă „Jaf în dragoste“. Titlul este cât se poate de sugestiv și poetul s’a retras la țară în nădejdea deplină că va creia adevăratul jaf în dragoste.­­ Un alt poet, tot atât de tânăr, d-l N­. Dobridor scoate peste câteva zile „Reverii abstracte“. Sunt toate poeziile sale publicate în „Ramuri“, „Bilete de papagal“, „Orizon­turi noui“, „Viața literară“, etc... Va fi edi­tat de către „Sersul Românesc“. 1g Și iarăși un alt poet, egal de tânăr, d. Virgil Gheorghiu, face să apară la 1 Au­gust „Febre“ volum de poeme pline de mu­zică și culoare. ^ Scriitorii: Cezar Petrescu, C. Ardelea­­nu și Damian Stănoiu au contracte încheiate cu editura „Cugetarea“ de a prezenta până la toamnă, fiecare câte un nou roman. I D-l Menny Totreghin are în lucru un roman care probabil se va intitula „Camera roșie". 11 va termina la­ Mangalia, unde se retrage în acest scop.­­ Revista literară „Secolul“ a luat con­cediu pentru toată vara.­­ „Floarea de foc“ de sub conducerea d-lui Sandu Tudor, care a fost cea mai mare surpriză a sezonului literar trecut își va relua apariția în luna Septembrie. ) STRAIN­ I La Hamburg a avut loc săptămâna tre­cută, premiera europeană a nouii piese a lui Bernard Shaw „Too good, to be true! („Este prea bine ca să fie adevărat !“). m Ernst Glaeses, celebrul autor al „Con­­tigentului 1924“ a apărut în librărie cu noua carte „Moșia din Alsacia“ („Das Gut­o im Elsass). gH In editura Malik din Berlin a apărut traducerea cărții „Den Li Hua“ — Un chi­nez își povestește viața sa — a scriitorului sovietic Serghei Tretiskov. Este una din­tre cele mai bune cărți scrise până acum a­­supra Chinei. I­­n aceiași editură a apărut și tradu­cerea volumului asupra planului cincinal „Cinci ani care au transformat lumea“ („Fünf Jahre dis der Welt­verändern“) al inginerului N. Ilin, el însuși un colaborator activ al planului care a revoluționat întrea­ga economiei mondială.­­ A luat ființă, de curând, o nouă co­lecție în genul lui Tauchnitz Edition din Leipzig intitulată „THE ALBATROSS“, care-și propune să editeze pe cei mai buni autori englezi și americani. Au apărut astfel până acum operele cele mai noi ale lui Aldous Huxley, Virginia Woolf, Joseph Herghesheimer, James Joyce și Ludwig Le­­wsisbon.­­ Din cauza crizei literaturii autohtone, editurile franceze au renunțat, de altfel, complect în ultimul timp la bluffurile care au făcut anii trecuți faima universală a unui Grasset, Gallimard, etc., etc., și au început acum să caute să se pună în curent cu pro­ducția literară mondială, pe care o negli­jaseră aproape total în detrimentul mai ales al cititorilor care nu cunosc decât limbile latine. Vitrina librăriei franceze expune, astfel, astăzi: „ALEMAGNE, Fasc­isme au com­munis­me", care nu­ este altceva decât „Deut­schland, so oder so" a reporterului american H. B. Knickerbocker, „O tragedie ameri­cană" de Theodore Dreiser, dar într-o edi­ție excesiv și nemotivat de scumpă, „STA­LIN" de Essad Bey, una dintre cele mai bune biografii a secretarului general al partidului comunist, scrisă de un caucazian compatriot, „Cinci ani care au transfor­mat lumea", o excelentă carte asupra reali­zărilor planului cincinal de inginerul sovie­tic N. Iliin, „Eux et nous " de Maxim Gorki.­­ Romanul „ROMN HOLLIDAY“ pu­ternica satiră socială a lui Upton Sinclair apare acum în foiletonul ziarului „Berliner Tageblatt“ sub titlul „Un yankeu roman" și tradus de essaistul Lyonel Dunin. I Heinrich Mann, președintele secției l­i­terare a academiei prusiene a scos un nou volum de esseuri politice și culturale, intittu­­lat „VIATA PUBLICA". Peninsula Athos — al treilea „defet“ al Chalcidicei are 8 km. lungime și a­­proximativ 30 km. lățime; întreaga prelungire este muntoasă, terminându-se la capătul ei Sudic cu piscul, propriu zis al Athosului, care se înalță până aproape de 2000 m. Cele 20 de Mănăstiri atonite se găsesc risi­pite în majoritate de-a lungul țărmuri­lor. Harta indicând distanțe neînsem­nate de la o așezare călugărească la al­ta ; totuși distanțele sunt împătrite din cauza veșnicelor văi și dealuri cari si­lesc pe bieții catâri să coboare și să fie necontenit. Am pășit pragul a cinsprezece mă­năstiri — fără a număra cele zece schi­turi și chilii, din interiorul peninsulei. Din cinsprezece douăsprezece sunt mă­năstiri grecești celelalte trei fiind una rusească, una sârbească și una bulgă­rească. De aceea nu mă voiu opri, de-a descrie de­cât trei locașuri grecești mai caracteristice ca atmosfera orto­doxă. Aș contraveni tuturor regulelor lo­calnice de n’aș pune în fruntea etape­lor grecești Mănăstirea Marei Lavra, care fiind cea mai veche a Athosului, este socotită drept prima în ordinea cronologică a sfintelor așezăminte. Am descoperit Lavra la o cotitură, printre chiparoși și măslini — un ade­vărat orășel înconjurat de ziduri cu creneluri, o cetățue ce înainta pe un delușor stâncos spre mare, înconjurat de zeci de izvoare pălpâinde în soare. Călugărul ce mă însoțea, un basara­bean, mă scoase din fire. Nu doresc să fiu blestemat de călu­găr pentru lipsa mea de smerenie față de­ o față călugărească, însă raționa­mentul nu mai avea nici o putere față de o conversațiune, (mai bine spus un monolog) aproape continu de 207 cea­suri, ce se întindea în felul următor:... că așa suntem noi, d-le, săraci și pră­pădiți... apoi cum pot și eu să judec cu capul meu de țăran prost ? După cum mă luminează și pe mine Maica D-lui... slujba, slujbă — munca, muncă — și la urmă, te rog, cu ce te afli ? Abea de am și eu o haină de schimb.... vreau și eu să mă duc odată acasă să-mi văd neamurile, și n‘am bani.... dar eu știu că preotului cu bogăție mi‘i sade bine, nici nu cer așa ceva.... dar și din Țară nu ne mai ajută cu nimic, atuncea cum ? .... căci domnul nostru Isus Christos spune:... dar eu nu mă amintesc la min­te, nici inima nu mi se scârbește, dar ea ca așa, numai zic.... Mama când am plecat la Sf. Munte mi-a spus.... In preajma Marei Lavra a tăcut și nemulțumirea călugărului, fiindcă ce­le 35 de biserici și paraclise l-au uimit odată mai mult; întrebasem de părintele Doctor Pa­­vlides, care mă primi cu o franțuzească aproximativă, o mască asiriană și doi ochi în care șiretenia și tristețea se gă­seau amestecate. Pe când îmi arăta ui­mitoarele ascunzișuri, curți și balte me­dievale ale Mânăstirei, mă opri deoda­tă, întrebându-mă dacă aveam un a­­parat fotografic. Ii răspund afirmativ. Mă roagă cu insistență poticnindu-se de cuvintele sale galice­­—­ să-i fotogra­fiez un pacient călugăresc, care în vârstă abea de 24 ani, murea de tu­berculoză la oase. Zis și făcut, mi-am adus prețiosul aparat care de 10 ani nu mă părăsește în vagabondaje­le mele felurite și apropiindu-mă de clădirea ce conținea așa numitul spital, urmez pe părinte în interior, într'o sală joasă în care mirosul de bucătărie se ames­teca cu cel de mucegaiu, zăresc pe un călugăr fioros, așezat pe patul său de suferință, înfundat într'un colț, cu mâi­nile încrucișate pe piept. Mă privește cu ură. Trecând apoi pe subt mai multe bolți, ajung la o chilie scundă, îngustă, cu un pat înalt, ce împlinea jumătatea în­­căperei. Pe o masă iaurt, o sticlă, vată și o icoană , alături un scaun și o masă tristă, pe pat un tânăr speriat, cu o față dureroasă, având potcapul pe cap și haina strânsă de dânsul. Inlăuntru nefiind destulă lumină, bolnavul iese a­­fară și tremurând se așează pe un sca­un de pat în razele apusului , apoi își scoate îmbrăcămintea rămânând despuiat până la brâu. Inconștient mă dau un pas înapoi văzând două brațe de o slăbiciune în­spăimântătoare, un piept intrat și brăz­dat de­ o duzină de găuri sângerânde, din care pe la colțuri se prelingea o dâră subțire de puroi. Sunt nevoit să mă apropii cu obiectivul ce-mi arată o dublă imagine:... apăs încet pe buton... pe când înv prtesc manivela pentru in­stantaneul următor, călugărul supărat și înfricoșat de curiozitatea noastră pe care nu o pricepe se scoală repede, și și strânge haina de pieptul găurit și intrând grăbit în casă, parcă făcut de un duh rău. — „Nu va trăi mai mult de trei sau patru săptămâni !“ —­ complectă părin­tele Pavlides, aruncând o bucată de vată cu care ștergea puroiul muribun­dului. ■ Spectacolul Lavrei subt razele lumi­noase ale lunei este de-o frumusețe ne­asemuită , clădită în sec. al IX-lea de către Sf. Athanasie, în urma ajutorului dat de împăratul Bizantin Nicephor Phocas, curțile, bisericile și clădirile au suferit preschimbări felurite în decur­sul mileniului. Cu toate acestea atmosfera bizantino­­medievală i s-a păstrat în unele secțiuni ca o vie imgine a trecutului. Sar fi putut crede aproape ,,la cour des mira­cles" din Parisul Regilor Valois. Um­bre mari, pete albe de lună pe prispe tremurânde, bolți înguste și ziduri le­­proase, o cruce, o imagine de sfânt zu­grăvită lângă un ghiveciu de flori foar­te înfoiat. Și de­odată în puterea nop­­ței glasul răgușit al unui călugăr. Din chilia lui singuratecă psalmo­diază o rugăciune în cel mai pur stil Bizantin.... Marea împrejur se întinde impresionant de forforescență. ■ Părintele Spiridon — venerabil bă­trân de aproape 80 de ani — ce se a­­flă prin consimțământul mutual al ce­lorlalți preoți și călugări, în fruntea Mânăstirei •— m'a primit a doua zi dis de dimineață. Doctor cu renume la Pi­reu, a practicat medicina până pe la vârsta de 40 de ani, când pe neaștep­tate s’a hotărît să se călugărească­ ce­lor indiscreți, care-1 întreabă despre cauza ce l'a îndemnat să renunțe la prezent spre a se retrage pe Sf. Munte, le răspunde laconic: — „O mare ne­norocire, ce mi-am făgăduit să nu di­vulg nimănui până la moarte !“ Mi-a vorbit prin interpret cu vocea lui groasă și ochii săi buni și inteligenți, s'a coborât în curte spre a-mi tălmăci uimitoarele zugrăveli din sec. al XVI- lea ce se găsesc în Trapeza (adică re­fectoriul călugărilor) ; mi-a arătat cei 2 chiparoși milenari, sădiți unul de Sf. Athanasie celălalt de Sf. Vasile; și în cele din urmă a poruncit să fiu dus în micul paraclis unde se hirotonisesc că­lugării, spre a mi se pune de gât marea cruce al Sfântului Ctitor, cu o mică ru­găciune binecuvântătoare. ■ In inventarul Mănăstirii citesc și mi se arată apoi cu rândul cele mai în­semnate exemplare: 5000 volume și 2100 de manuscrise... 8 fragmente a scrisorilor Sf. Apostol Pavel.... Tratat de Botanică din sec. al XII-XIII.. E­­vanghelie scrisă de mâna lui Neceptor Phocas.... Icoana portativă a Sf. loan evanghelistul, dăruită de împăratul Zi­­mnisces (sec. X) Evangheliei, din sec. VIII.... etc etc. Pricep pe călugărul de 24 de ani, care nu a vrut să moară în spitalul din Salonic, ci alături de acest mileniu viu al religiunei sale. Marea Lavră pare nemuritoare. GEORGE I. DUCA Mănăstirea Marei Lavra (Etapă grecească) MĂNĂSTIREA MAREI LAVRA ARTA ACTORULUI A APARUT: TUDOR VI­ANU 24 IULIE 1932 7 A apărut: ȘAPTE GÂȘTE POTCOVITE comedie provincială într’un act de CLAUDIA MILUAN Biblioteca teatrului românesc contimporan VREMEA ■

Next