Vremea, iulie-decembrie 1932 (Anul 5, nr. 244-268)
1932-07-24 / nr. 247
VREMEA Magie și Erotică Curier literar Interpretările europenilor asupra senzualismului și literaturii senzuale orientale sunt adesea cu desăvârșire false. Ceiace apare la o primă lectură senzual nu e decât magie— care scapă visului civilizat— iar ceiace apare erotică deșănțată nu e decât ceremonial, adică o psihologie de mult pierdută pentru conștiința europeană. E semnificativ faptul că voluptatea are un rol cu totul secundar în viața asiaticului, în ciuda aparențelor. Se vorbește despre Rama. Sutra ea despre o carte sub index, carte publicată de edituri scandaloase și citită pe sub mână. Totuș, nimic mai firesc în Orient decât o asemenea carte, care e înainte de toate un tratat tehnic, fără nimic frivol în el, o învățătură care transformă ceremonialul intr o estetică și pe femeia ordinară într'o erudită rafinată. Richard Schmidt, care a scris acele prețioase ,,Beiträge zur indischen Erotik“ (ed. II, Berlin 1911) și care a tradus el însuși Kama-Sutra împreună cu comentariul lui Yasudhara (ed. V, Leipzig, 1915) a făcut primul pas pentru adevărata înțelegere a eroticii indiene în Europa. Schmidt s'a ocupat insă numai de ,,știința dragostii". Mult mai fascinant și mai bogat în resurse e studiul ceremonialelor și magiei erotice, cari, socotim noi, ne va putea releva o concepție naturală despre sex și viața sexuală, în locul concepțiilor viciate, moralizante sau superstițioase ale veacurilor europene. E drept că un asemenea studiu nu se putea face până mai acum câțiva ani, când Sir John Woodraffe (alias Arthur Avalon) a publicat cele dintâi texte tantrice sanskrite și a dat la iveală o serie de traduceri adnotate— care au descoperit ce substanță diversă se ascunde sub cuvintele erotice indiene și ce valoare magică prezintă ceremonialele lor. Din articolele precedente s’a văzut polivalența termenilor erotici, cari căpătau rând pe rând valori magice, teologice, mistice. Se ghicea înapoia lor o intransmisibilă experiență care le echivala. într-o perioadă mult mai veche decât cea a textelor studiate până acum, în perioada vedică și post-vedică, se ghicește însă și mai bine „cosmică" a actelor sexuale, valoarea Pornind dintr'o conștiință magică, actul sexual nu era îndeplinit niciodată ca o datorie sau un passe-temps individual — ci era un rit de comuniune simbolică cu forțele sau zeii cosmici, o acțiune care punea pe om în contact cu energiile care îl creiaseră. Din toată literatura vedică și post-vedică (Samhitas, brahmanas, etc.) se distinge valoarea magică și rituală a sexului și, mai ales, non-individualitatea sa. Cel care abuza sau numai încerca să practice pentru bunul lui plac asemenea acte făptuia un sacrilegiu, un act nefiresc și deci nesacru. Sexul nu era decât un instrument, niciodată un scop. „Dacă tu vrei să te slujești de mine la sacrificiu, atunci orice vei cere tu prin mine îți va fi dăruit" — spune o femeie (Ida) către soțul său, înainte de actul conjugal (Satapatha Brahmana, I, 8-1, și urmare). Unirea era sacrificiu, armonia intrarea în comuniune cu forțele naturii; nenumărate texte vedice afirmă acest lucru (cf. nota lui Braja Lai Mukherji la cap.. IV din Spakti and Shakta a lui Sir John Woodroffe, ed. III, Madras, 1929, pp. 95 și urmare). Maithuna, în literatura vedică, posedă valențe ciudate. Totul e văzut și interpretat prin această unire sexuală rituală: două linii (padas) dintr-un vers apushtubh sunt cetite detașat, iar celelalte două sunt cetite împreună ca să imite unirea sexuală (Aitareya Brahmana, II. 5. 3) ; agnihatra, adică focul sacrificial căruia i se aduc încontinuu oblații de unt topit în casa oricărui indian, e el însuși identificat cu maithuna (Satapatha Brahmana XI. 6. 2. 10); în sfârșit, se spune că cea mai bună și mai înaltă formă de maithuna e unirea dintre shraddha și Satya, adică între „credință" și „adevăr". (Art. Br. VII. 2. 9. ). Un spirit de simpatie casnică, de asimilări și analogii între toate categoriile existenței, o simbologie fantastică se desprinde din valențele pe care rând pe rând le capătă maithuna în literatura vedică. Traducem un text ceva mai complet ca să ilustreze această mentalitate magică. El se găsește întruna dintre cele mai stufoase upanishade, de necontestată antichitate, anume Brihadananyaka Uipanishad (VI, 4. 3-5, 9-11, 21-24). După câte știm, pasagiul acesta a fost foarte rar tradus într'o limbă europeană. Böhrlingk îl înlătură pur și simplu: Max Müller (Sacred Books of the Host, vol. XV, p. 216-221) reproduce orginalul Sanskrit, ceilalți traducători, cum e F. Belloni-Filippi (Due Lipanishad, „Cultura dell'Anima", No. 27, pp. 124-125) il traduc în latinește. Versiunea noastră e făcută după ediția lui Vasudev Lakshman Shastri Panshikar, Ishadyashtottarashatopanishadah, Niranaya Sagar Press, Bombay, ed. III 1925, p. 113 și urm.). x 3. „Ea (femeia) are pântecul drept altar (vechi), părul drept iarbă, pielea drept presă somei; vulva, care se află la mijloc, e combustibilul (necesar sacrificiului). Cât e de glorios locul în cer al sacrificatorului care săvârșește sacrificiul vampega, tot atâta va fi (și locul celui) ce se împreună fiind conștient de această (identitate între femeie și altarul sacrificial) ; acela participă la acțiunile bune ale femeilor sale. Dar femeile își însușesc acțiunile bune ale aceluia care, fără să cunoască această (identitate), se împreună cu Urmează magică pentru un pasagiu de invocație semen virile pierdut, care nu poate fi tradus. Versul 8 laudă femeia „curată", ce poate sluji sacrificiului. 8. „Dacă cineva dorește , „să mă iubească !", membrum in earnm missum, gura lipită de gura ei, mângâindu-i pântecele să murmure: „tu te naști din toate membrele și din inimă izbucnești; tu ești sucul membrelor , ca pe o rănită de săgeată veninoasă, străpunge-o !“ 9. „Și dacă dorește, să nu rodească!" membrum in earn inmissum, gura lipită de gura ei, după ce a suflat către ea, să inspire: „prin vigoare, prin sămânță, sămânța ți-o iau înapoi". „îndată, ea nu va mai rodi. 10. „Și dacă dorește : „să rodească !", membrum in earn in missum, gura lipită de gura ei, după ce a inhalat, să expire către ea : „prin vigoare, prin sămânța, sămânța o depun în tine", „îndată ea va rodi". Urmează câteva versuri de natură vrăjitorească, pentru pedepsirea femeilor adultere. (De fapt, nu e o pedeapsă propriu zisă, ci vrăji ca să recapete soțul puterea consumată prin dragostea cu soție adulteră). De la versul 13 se întâlnesc riturile preliminarii pentru nașterea fiilor și fiicelor. Adevărata maithuna cu identificări cosmice se găsește în versul 18 și urmare: „După ce a făcut libația, o ia și gustă. După ce a gustat, întinde către soața sa. Spălându-și mâinile, umplând un vas cu apă, de trei ori o stropește. ..Pleacă de aici, Vishvavasu (1), caută altă soție dornică, lasă (această) soție soțului". 19. „Apoi se apropie de ea: „Eu sunt el, și tu ești ea (versul acesta mai poate fi tradus și eu sunt ama, „respirația", și tu ești să, „vorba") „Eu sunt Șaman tu ești Rig (pentru că Lama-Vede e așezată pe Rig-Veda, care e mai prețioasă). Eu sunt cerul tu ești pământul. „Haide să ne îmbrățișăm amândoi, să amestecăm semințele, ca să se nască un prunc, un fiu și să câștigăm (astfel) bogății". 20. Apoi îi desparte pulpele. „Pământul și cerul să se desparte". Membrum in earn inmissum, lipindu-și gura de gura ei, de trei ori o mângâie în direcția părului (spunând): „Vishnu să-ți facă matricea fecundă (sensul acestui rând mai poate fi : ,. Vishnu să-ți aranjeze matricea" ), Trashtar să-ți muleze formele, ,Prajapati să te stropească, Dhatar să depună in tine plodul. „Depune un plod”, Sinîvali, depune un plod!, Prithushtuka; un plod au depus în tine cei doi Ashvini cu ghirlande de lotus! 21. „De aur sunt cele două vergi cu cari Ashvinii aprind focul; noi invocăm fructul, pentru că in a zecea lună să se împlinească. „După cum pământul are pe Agni (focul) ca plod; după cum cerul cuprinde în sine pe Indra, după cum cele patru puncte cardinale rodesc pe Vayn (zeul vântului), tot așa depun și eu în tine plodul". Și îi spune numele". La concepția pruncului, au fost invocate și au colaborat zeitățile casnice. Căci căsnicia nu e făcută pentru dragoste, ci pentru rod. Iar la rodire trebuiesc chemate în ajutor toate puterile. Am întâlnit în India pe un profesor de limba engleză, un foarte cult și inteligent bengalez, care și-a născut toți copiii după acest ceremonial. Nu e nimic senzual, nimic depravat, nimic care să aducă o „literatură" în asemenea texte, vechi de aproape trei mii de ani. Ci o proaspătă comuniune simpatică cu toate energiile naturii și cu tradiția unei rase eroice. MIRCEA ELIADE ROMANESC Acum două luni trebuia să apară în editura „Cartea Româneasca " volumul d-lui I. G. Duca, intitulat „Portrete și amintiri“. Nu a apărut. La fiecare corectură autorul găsea să schimbe sau să adauge pasagii roții. Au intervenit evenimentele politice și desigur numai la literatură... nu se gândește d-l Duca. Lucrul precis însă, cartea va apărea la toamnă. Noul roman al d-lui Ion Minulescu — „Trei și cu Rezenda patru“ a intrat sub tipar în editura „Adevărul“. Este povestea de dragoste a patru cetățeni cumsecade, care deviază deja normal și sfârșesc, tragic, îndrăgostindu-se de Rezenda. I D-l Emil Riegler-Dinu, își revede esseurile publicate prin diferite reviste și ziare, pe care intenționează să le grupeze într'un volum. D-sa a terminat o piesă de teatru „Frangipani“. In curând o va prezenta Teatrului Național din București. IH D-l Petre Maron-Balș (Petre Pandrea) lucrează la un roman social „Tractorul“. Intenționează să înfățișeze, în cadru larg, viața tragică a țărănimii. Autorul pretinde că-l va prezenta în toamnă unei edituri. Să vedem. Tânărul poet Barbu Brezeanu, autorul volumului de poezii moderne „Nod ars“ scrie un roman, care se cheamă „Jaf în dragoste“. Titlul este cât se poate de sugestiv și poetul s’a retras la țară în nădejdea deplină că va creia adevăratul jaf în dragoste. Un alt poet, tot atât de tânăr, d-l N. Dobridor scoate peste câteva zile „Reverii abstracte“. Sunt toate poeziile sale publicate în „Ramuri“, „Bilete de papagal“, „Orizonturi noui“, „Viața literară“, etc... Va fi editat de către „Sersul Românesc“. 1g Și iarăși un alt poet, egal de tânăr, d. Virgil Gheorghiu, face să apară la 1 August „Febre“ volum de poeme pline de muzică și culoare. ^ Scriitorii: Cezar Petrescu, C. Ardeleanu și Damian Stănoiu au contracte încheiate cu editura „Cugetarea“ de a prezenta până la toamnă, fiecare câte un nou roman. I D-l Menny Totreghin are în lucru un roman care probabil se va intitula „Camera roșie". 11 va termina la Mangalia, unde se retrage în acest scop. Revista literară „Secolul“ a luat concediu pentru toată vara. „Floarea de foc“ de sub conducerea d-lui Sandu Tudor, care a fost cea mai mare surpriză a sezonului literar trecut își va relua apariția în luna Septembrie. ) STRAIN I La Hamburg a avut loc săptămâna trecută, premiera europeană a nouii piese a lui Bernard Shaw „Too good, to be true! („Este prea bine ca să fie adevărat !“). m Ernst Glaeses, celebrul autor al „Contigentului 1924“ a apărut în librărie cu noua carte „Moșia din Alsacia“ („Das Guto im Elsass). gH In editura Malik din Berlin a apărut traducerea cărții „Den Li Hua“ — Un chinez își povestește viața sa — a scriitorului sovietic Serghei Tretiskov. Este una dintre cele mai bune cărți scrise până acum asupra Chinei. In aceiași editură a apărut și traducerea volumului asupra planului cincinal „Cinci ani care au transformat lumea“ („Fünf Jahre dis der Weltverändern“) al inginerului N. Ilin, el însuși un colaborator activ al planului care a revoluționat întreaga economiei mondială. A luat ființă, de curând, o nouă colecție în genul lui Tauchnitz Edition din Leipzig intitulată „THE ALBATROSS“, care-și propune să editeze pe cei mai buni autori englezi și americani. Au apărut astfel până acum operele cele mai noi ale lui Aldous Huxley, Virginia Woolf, Joseph Herghesheimer, James Joyce și Ludwig Lewsisbon. Din cauza crizei literaturii autohtone, editurile franceze au renunțat, de altfel, complect în ultimul timp la bluffurile care au făcut anii trecuți faima universală a unui Grasset, Gallimard, etc., etc., și au început acum să caute să se pună în curent cu producția literară mondială, pe care o neglijaseră aproape total în detrimentul mai ales al cititorilor care nu cunosc decât limbile latine. Vitrina librăriei franceze expune, astfel, astăzi: „ALEMAGNE, Fascisme au communisme", care nu este altceva decât „Deutschland, so oder so" a reporterului american H. B. Knickerbocker, „O tragedie americană" de Theodore Dreiser, dar într-o ediție excesiv și nemotivat de scumpă, „STALIN" de Essad Bey, una dintre cele mai bune biografii a secretarului general al partidului comunist, scrisă de un caucazian compatriot, „Cinci ani care au transformat lumea", o excelentă carte asupra realizărilor planului cincinal de inginerul sovietic N. Iliin, „Eux et nous " de Maxim Gorki. Romanul „ROMN HOLLIDAY“ puternica satiră socială a lui Upton Sinclair apare acum în foiletonul ziarului „Berliner Tageblatt“ sub titlul „Un yankeu roman" și tradus de essaistul Lyonel Dunin. I Heinrich Mann, președintele secției literare a academiei prusiene a scos un nou volum de esseuri politice și culturale, intittulat „VIATA PUBLICA". Peninsula Athos — al treilea „defet“ al Chalcidicei are 8 km. lungime și aproximativ 30 km. lățime; întreaga prelungire este muntoasă, terminându-se la capătul ei Sudic cu piscul, propriu zis al Athosului, care se înalță până aproape de 2000 m. Cele 20 de Mănăstiri atonite se găsesc risipite în majoritate de-a lungul țărmurilor. Harta indicând distanțe neînsemnate de la o așezare călugărească la alta ; totuși distanțele sunt împătrite din cauza veșnicelor văi și dealuri cari silesc pe bieții catâri să coboare și să fie necontenit. Am pășit pragul a cinsprezece mănăstiri — fără a număra cele zece schituri și chilii, din interiorul peninsulei. Din cinsprezece douăsprezece sunt mănăstiri grecești celelalte trei fiind una rusească, una sârbească și una bulgărească. De aceea nu mă voiu opri, de-a descrie decât trei locașuri grecești mai caracteristice ca atmosfera ortodoxă. Aș contraveni tuturor regulelor localnice de n’aș pune în fruntea etapelor grecești Mănăstirea Marei Lavra, care fiind cea mai veche a Athosului, este socotită drept prima în ordinea cronologică a sfintelor așezăminte. Am descoperit Lavra la o cotitură, printre chiparoși și măslini — un adevărat orășel înconjurat de ziduri cu creneluri, o cetățue ce înainta pe un delușor stâncos spre mare, înconjurat de zeci de izvoare pălpâinde în soare. Călugărul ce mă însoțea, un basarabean, mă scoase din fire. Nu doresc să fiu blestemat de călugăr pentru lipsa mea de smerenie față de o față călugărească, însă raționamentul nu mai avea nici o putere față de o conversațiune, (mai bine spus un monolog) aproape continu de 207 ceasuri, ce se întindea în felul următor:... că așa suntem noi, d-le, săraci și prăpădiți... apoi cum pot și eu să judec cu capul meu de țăran prost ? După cum mă luminează și pe mine Maica D-lui... slujba, slujbă — munca, muncă — și la urmă, te rog, cu ce te afli ? Abea de am și eu o haină de schimb.... vreau și eu să mă duc odată acasă să-mi văd neamurile, și n‘am bani.... dar eu știu că preotului cu bogăție mi‘i sade bine, nici nu cer așa ceva.... dar și din Țară nu ne mai ajută cu nimic, atuncea cum ? .... căci domnul nostru Isus Christos spune:... dar eu nu mă amintesc la minte, nici inima nu mi se scârbește, dar ea ca așa, numai zic.... Mama când am plecat la Sf. Munte mi-a spus.... In preajma Marei Lavra a tăcut și nemulțumirea călugărului, fiindcă cele 35 de biserici și paraclise l-au uimit odată mai mult; întrebasem de părintele Doctor Pavlides, care mă primi cu o franțuzească aproximativă, o mască asiriană și doi ochi în care șiretenia și tristețea se găseau amestecate. Pe când îmi arăta uimitoarele ascunzișuri, curți și balte medievale ale Mânăstirei, mă opri deodată, întrebându-mă dacă aveam un aparat fotografic. Ii răspund afirmativ. Mă roagă cu insistență poticnindu-se de cuvintele sale galice— să-i fotografiez un pacient călugăresc, care în vârstă abea de 24 ani, murea de tuberculoză la oase. Zis și făcut, mi-am adus prețiosul aparat care de 10 ani nu mă părăsește în vagabondajele mele felurite și apropiindu-mă de clădirea ce conținea așa numitul spital, urmez pe părinte în interior, într'o sală joasă în care mirosul de bucătărie se amesteca cu cel de mucegaiu, zăresc pe un călugăr fioros, așezat pe patul său de suferință, înfundat într'un colț, cu mâinile încrucișate pe piept. Mă privește cu ură. Trecând apoi pe subt mai multe bolți, ajung la o chilie scundă, îngustă, cu un pat înalt, ce împlinea jumătatea încăperei. Pe o masă iaurt, o sticlă, vată și o icoană , alături un scaun și o masă tristă, pe pat un tânăr speriat, cu o față dureroasă, având potcapul pe cap și haina strânsă de dânsul. Inlăuntru nefiind destulă lumină, bolnavul iese afară și tremurând se așează pe un scaun de pat în razele apusului , apoi își scoate îmbrăcămintea rămânând despuiat până la brâu. Inconștient mă dau un pas înapoi văzând două brațe de o slăbiciune înspăimântătoare, un piept intrat și brăzdat de o duzină de găuri sângerânde, din care pe la colțuri se prelingea o dâră subțire de puroi. Sunt nevoit să mă apropii cu obiectivul ce-mi arată o dublă imagine:... apăs încet pe buton... pe când înv prtesc manivela pentru instantaneul următor, călugărul supărat și înfricoșat de curiozitatea noastră pe care nu o pricepe se scoală repede, și și strânge haina de pieptul găurit și intrând grăbit în casă, parcă făcut de un duh rău. — „Nu va trăi mai mult de trei sau patru săptămâni !“ — complectă părintele Pavlides, aruncând o bucată de vată cu care ștergea puroiul muribundului. ■ Spectacolul Lavrei subt razele luminoase ale lunei este de-o frumusețe neasemuită , clădită în sec. al IX-lea de către Sf. Athanasie, în urma ajutorului dat de împăratul Bizantin Nicephor Phocas, curțile, bisericile și clădirile au suferit preschimbări felurite în decursul mileniului. Cu toate acestea atmosfera bizantinomedievală i s-a păstrat în unele secțiuni ca o vie imgine a trecutului. Sar fi putut crede aproape ,,la cour des miracles" din Parisul Regilor Valois. Umbre mari, pete albe de lună pe prispe tremurânde, bolți înguste și ziduri leproase, o cruce, o imagine de sfânt zugrăvită lângă un ghiveciu de flori foarte înfoiat. Și deodată în puterea nopței glasul răgușit al unui călugăr. Din chilia lui singuratecă psalmodiază o rugăciune în cel mai pur stil Bizantin.... Marea împrejur se întinde impresionant de forforescență. ■ Părintele Spiridon — venerabil bătrân de aproape 80 de ani — ce se află prin consimțământul mutual al celorlalți preoți și călugări, în fruntea Mânăstirei •— m'a primit a doua zi dis de dimineață. Doctor cu renume la Pireu, a practicat medicina până pe la vârsta de 40 de ani, când pe neașteptate s’a hotărît să se călugărească celor indiscreți, care-1 întreabă despre cauza ce l'a îndemnat să renunțe la prezent spre a se retrage pe Sf. Munte, le răspunde laconic: — „O mare nenorocire, ce mi-am făgăduit să nu divulg nimănui până la moarte !“ Mi-a vorbit prin interpret cu vocea lui groasă și ochii săi buni și inteligenți, s'a coborât în curte spre a-mi tălmăci uimitoarele zugrăveli din sec. al XVI- lea ce se găsesc în Trapeza (adică refectoriul călugărilor) ; mi-a arătat cei 2 chiparoși milenari, sădiți unul de Sf. Athanasie celălalt de Sf. Vasile; și în cele din urmă a poruncit să fiu dus în micul paraclis unde se hirotonisesc călugării, spre a mi se pune de gât marea cruce al Sfântului Ctitor, cu o mică rugăciune binecuvântătoare. ■ In inventarul Mănăstirii citesc și mi se arată apoi cu rândul cele mai însemnate exemplare: 5000 volume și 2100 de manuscrise... 8 fragmente a scrisorilor Sf. Apostol Pavel.... Tratat de Botanică din sec. al XII-XIII.. Evanghelie scrisă de mâna lui Neceptor Phocas.... Icoana portativă a Sf. loan evanghelistul, dăruită de împăratul Zimnisces (sec. X) Evangheliei, din sec. VIII.... etc etc. Pricep pe călugărul de 24 de ani, care nu a vrut să moară în spitalul din Salonic, ci alături de acest mileniu viu al religiunei sale. Marea Lavră pare nemuritoare. GEORGE I. DUCA Mănăstirea Marei Lavra (Etapă grecească) MĂNĂSTIREA MAREI LAVRA ARTA ACTORULUI A APARUT: TUDOR VIANU 24 IULIE 1932 7 A apărut: ȘAPTE GÂȘTE POTCOVITE comedie provincială într’un act de CLAUDIA MILUAN Biblioteca teatrului românesc contimporan VREMEA ■