Vremea, ianuarie-iunie 1935 (Anul 8, nr. 369-394)
1935-03-31 / nr. 382
4 Duminică 31 Martie 1935 Privilegiatii... B ta J V Arhiv p &■ &* um DIAft VII I 1 ) DIAf ELVEȚIA In Elveția va avea loc la 2 iunie un referendum asupra „inițiativei crizei“, emanând deja Frontul Muncii, însă în realitate inspirat de partidul comunist, care vrea să protesteze contra politicii deflaționiste, de economii și de micșorarea salariilor. Este foarte adevărat că Consiliul Federal a considerat oportun să răspundă printr'un mesagiu înpotriva măsurilor preconizate de Frontul Muncii. Cu toate acestea se fac rezerve asupra rezultatului referendumului. Există de acum simptomul defavorabil că s-a putut măcar organiza un referendum care să pună în cauză o chestiune monetară, ceea ce arată că Elveția ezită din ce în ce mai mult între menținerea devizei, devalorizare și inflație. Fără îndoială că ultimele evenimente tind să încurajeze noile experiențe monetare și că raportul publicat de departamentul Finanțelor federal contribue la intensificarea unei campanii devalorizatoare sau inflaționiste foarte vii. Intr’adevăr din acest document rezultă că cheltuelile, prevăzute la 430 milioane, s-au ridicat la 480 milioane și că deficitul este de 26 112 milioane franci elvețieni. Deasemenea valoarea exportațiunilor s-a micșorat, soldul pasiv al balanței comerciale ridicându-se la 590 milioane franci. Datoria căilor ferate federale a sporit de la 1.600 milioane în 1913 la mai mult de 3 miliarde. Finanțele cantonate și comunale sunt mai rele. In general, Elveția — mare țară exportatoare — nu-și poate asigura existența sa economică, decât conservându-și debușeele, ceea ce pare imposibil ca actualul curs al monedei sale. Conservatorii se opun acestei teze de devalorizare și susțin că devalorizarea nu este necesară și urgentă, ci mai curând se impune oprirea măsurilor intervenționiste ale stabii. Ori autorul principal al acestederații s etatiste este consilierul acesta nu are câțiva ani diferite măsuri destiíile.T preconizeze lizeze economia generală în mutra statului. Acum d. Schulthess recunoaște ineficacitatea metodei sale, dar nu renunță la politica sa protecționistă și de subvențiuni. De aceea în raportul său, care formează baza referendumului, consilierul nu opune nici un program constructiv proectelor pozitive de devalorizare și inflaționiste ale Frontului Muncii. In această situațiune se explică ușor preocuparea cercurilor financiare și economice asupra rezultatului referendumului de la 2 Iunie. SPRE O MONEDĂ UNICĂ A ȚĂRILOR SCANDINAVE ? Din nou se agită ideea creeării unei monede unice pentru cele patru țări scandinave. Acordul este însă greu de realizat. Cu toate acestea în Danemarca se împărtășește foarte mult ideea creeării unei singure unități monetare scandinave. In acest scop se preconizează ridicarea cursului coroanei daneze cu aproximativ 12% pentru a fi adusă la nivelul celorlalte monede nordice. In tot cazul se îndepărtează din ce în ce mai mult ideea unei comunități de interese cu lira sterlină și atașarea blocului monetar aur. Se spune într-adevăr că „viitorul blocului aur nu a fost niciodată atât de problematic ca acum“. . DIFICULTĂȚILE NOULUI REGIM AL COMERȚULUI EXTERN Ministerul de Industrie și Comerț ca și Banca Națională fac eforturi serioase pentru a da noului regim comercial posibilități echitabile de achitare. Se întâmpină obstacole serioase din cauza acordurilor existente cu diferite țări. Este foarte adevărat că s-au început tratative noui cu străinătatea, însă pânăia perfectarea acestora, întreaga viață economică suferă, impeHatorii și exportatorii, avînd prejudicii serioase, într-adevăr, pentru a importa se cere" o autofiza țic M irjiiusici uiMi ut: Kiuusme Jt pfi lângă aceasta viza de transfer a Băncii Naționale. Ultima formalitate îndeplinește rolul de a garanta importatorului că la scadență va putea respecta creanța, cumpărând liber pe piață devizele necesare. In realitate însă după ultimul comunicat al Băncii Naționale, importatorul nu obține autorizația de a-și procura devizele, decât după un interval de 90 zile după sosirea mărfii. Remarcăm prin urmare că până în momentul obținerii autorizații de cumpărare în străinătate cererea importatorului este supusă mai multor formalități de lungă durată. Iar despre obținerea unor noui credite, acum când arieratele depășesc 12 miliarde lei, nu poate fi vorba. Admitem însă că un exportator ar găsi importatorul care să aibă nevoie de devize pentru plata creanțelor, ajunse la scadență. Și în acest caz, exportatorul nu va putea dispune ele devizele sale, decât pentru plăți în țările cu devizele libere : Anglia, Palestina, Siria, Egiptul și țările scandinave. Cu celelalte state, România având convențiunni de clearing, toate devizele trebuesc vărsate la Casa Centrală a Clearingului. Care este consecința acestei situațiuni, pentru importator ca și pentru exportator. Importatorul nu poate fixa prețul mărfii, întrucât nu cunoaște prima valutară pe care va trebui să o plătească exportatorului. De multe ori, importatorul riscă să nu profite de autorizațiunea pentru export. într- adevăr, adeseori produsul comandat trebue să fie fabricat și în acest caz, autorizația de import pierde validitatea sa, în special pentru mărfurile de sezon. Pentru export nu există nici o bază de calcul, întrucât nu se cunoaște prima plătită de importator. Cu toate acestea marile întreprinderi ale țării, având relațiuni comerciale internaționale vor putea lucra pentru că ele avansează Băncii Naționale devizele și anunță partea de devize a exportului respectiv, numai atunci când ele dispun de un cumpărător de devize. Insă aceste operațiuni nu pprezintă decât o parte infimă a exte liber##, cele patru țări cu devi Din totalul explasută se efectuează românescu 0 clearing și devizele, provenind aft, această tranzacție nu sunt negociabile. Aci rezidă tot nodul problemei. SPORIREA VOLUMULUI DE OPERAȚIUNI DE BURSĂ Primele luni ale anului curent s-au manifestat foarte active în bursă. Astfel în luna Ianuarie s-au negociat 315.459 acțiuni față de 121.952 în Decembrie 1934, pentru o valoare de 107.411.145 lei în loc de 75.420.560. In Februarie numărul acțiunilor s-a ridicat la 233.461 bucăți, reprezentând o valoare de lei 125.042.154. Efectele cu dobândă fixă s-au menținut la nivelul ridicați din ultimele luni ale anului 1934, superior mediilor din acel an. Se constată prin urmare o sporire simțitoare în bursă, ceea ce însemnează că a început să se micșoreze numărul acelor cari tezaurizați. ACTIVITATE REDUSĂ IN BbXSĂ Săptămâna in curs a înregistrat o activitate mai redusă, iar cursurile valorilor nu au suferit decât pierderi limitate. Astfel în compartimentul efectelor publice au cedat : Impr. Re facerii S% 1920 dela 50,75—51 la 50—50,50 ; Impr. Dezvoltării 7 jum. la sută de la 47—47,25 la 46— 46,50. In grupul bancarelor au înregistrat scăderi : Banca Națională la 4850— 4875 de la 4900 ; Banca Românească la 330—335 de la 348 ; Banca de Credit Român la 292—295 de la 300. In compartimentul petrolier au cedat : Concordia de la 428 la 400— 410 ; Steaua Română de la 400 la 395 ; Creditul Minier de la 305 la 301—303. R. P. VREMEA Problema echilibrului bugetar a devenit în urma succesiunii bugetelor deficitare, în ultimii 5 ani o preocupare de căpetenie în viața economică a țării. Imposibilitatea acoperirii cheltuelilor reduse uneori la extrema limită a posibilului, s'a tradus prin formațiunea de arierate neplătite, cari astăzi însumează aproximativ 12 miliarde lei, cu toate că între timp Statul a putut beneficia de unele venituri cu caracter excepțional (împrumuturi, vânzări, etc.), cari au permis lichidarea parțială a unora din cheltueli pe cale extrabugetară. Pe această cale bugetul Statului, care în țările occidentale are un rol de îndrumător și de susținător al intereselor economice, a devenit la noi un factor de dezorganizare al economiei private, și în special al întreprinderilor economice furnizoare, reeditând fenomenele, atât de criticate și relativ recente ale perioadei premergătoare stabilizării. Continuarea unei asemenea stări de lucruri, nu mai poate fi posibilă fără grave repercusiuni economice,mai ales într-un moment r când ; economia privată arată unele semne de înviorare. Epizarea resurselor extrabugetare posibile, care nu arareori constituiau expediente, precum și zdruncinarea creditului Statului, impuneau încetarea formațiunii de noi arierate de plată prin echilibrarea bugetului. Proectul de buget al anului 1935/1936, constitue o sforțare reală, dacă nu reușită, către acest obiectiv, sforțare a cărei valoare trebue relevată cu atât mai mult dacă considerăm condițiunile materiale în care a putut fi pregătit. * In primul rând bugetul prezintă un progres considerabil față de bugetele precedente în ce privește claritatea expunerii, și prezentarea. De asemenea el este caracterizat prin tendința către o sinceritate, care deși a depășit cadrul ,,sincerității bugetare” cu care ne-am obișnuit în ultimii ani, nu s’a putut încă atinge culmile sincerității absolute, care s’ar părea că nu pot fi decât apanagiul anilor de prosperitate bugetară. In fine evaluările bugetare care în general formau partea cea mai vulnerabilă a bugetului au fost făcute cu o prudență demnă de relevat a cărei obiectiv precis este realizarea primului buget echilibrat după o trecere de aproape 7 ani. Este evident că pe lângă aceste calități pozitive, bugetul ca orice operă umană, are unele calități negative explicabile fie prin puterea tradiției fie prin necesități izvorâte din condițiunile cu totul vitrege în care a fost zămislit. O primă critică formală se adresează la introducerea unui nou buget pe lângă cele două existențe, care constitue o înfrângere flagrantă și din anumite puncte de vedere inutilă, a principiului unității bugetare. Bugetul nostru a suferit atâtea modificări de prezentare în ultimii 6 ani, care au fost făcute aproape fără excepție în scop de camuflare fie a sporurilor fie a dificultăților bugetare, încât face imposibilă comparabilitatea bugetelor succesive. Este incontestabil că prin crearea noului Buget s’a găsit un mijloc comod de a realiza o ,economie” la bugetul ordinar de 500 mii. lei, dar procedura aceasta este astăzi prea cunoscută în urma experiențelor recente din ultimii ani, pentru a fi eficace. Această atingere a principiului sincerității bugetare, nu este din păcate singura. Expunerea de motive arată o reducere a cheltuelilor cu 1582 mii, realizate prin eforturile de comprimare cari au călăuzit alcătuirea noului buget, care examinate cu deamănuntul capătă un aspect cu totul deosebit. Nu vom contesta dificultățile insurmontabile, pe cari le-ar întâmpina oricine ar urmări realizarea unei comprimări a bugetului, care s’a redus cu aproape 50 la sută, fără a licenția funcționari sau a le reduce salariile. După cum reese din expunerea de motive bugetul Statului conține cheltueli cu caracter rigid (datorie publică etc.) în valoare de 3205 mii. La aceasta se adaugă, salariile în valoare de 11.000 mii, precum subvențiunile pentru pensii, î*^*loare de 1750 mii. cari tJse toj^Asează la aproximativ 16 miliard Vlei, față de un buget total 11*8 1934/35 de 21,3 miliarde. Rezultă că efortul central de comprimare s’a operat asupra cheltuelilor de material în valoare de 5,3 miliarde, și într-o măsură aproape neînsemnată asupra cheltuelilor de personal (pensonari etc.). Era deci, clar că în nici un caz cheltuelile de material nu puteau fi reduse cu 30 la sută pentru a da economia de 1582 mii. lei fără a dezorganiza funcționarea anumitor servicii, și că o comprimare aparentă de amploarea acesteia nu putea fi reală. Economiile bugetare reale ale anului 1934/1935, se cifrează la aproximativ 280—350 mii. lei. Restul până la 1582 mii., economisite în aparență, se compun din următoarele reduceri : ; ;; ; . Mii. a) Economie la material la Ministerul Armatei trecute la Bugetul Fondului Apărării Naționale. 500 b) Suprimarea anumitor " subvenții acordate de Ministerul Finanțelor G.F.R. și altor autorități, cări vor rămâne neacoperite sau vor trebui acoperite din alte resurse. 446 c) Suprimarea subvențiilor acordate de Ministerul de Interne județelor . . . și comunelor, cari vor afecta situația bugetară a autorităților locale, dacă nu sunt acoperite cu, noui resurse (impozite adiționale sau taxe) aprox. 266 Total Parțial (reduceri aperente). 1212 d) Reducere reală la capitolul Datoriei Publice în urma deprecierii recente a $ și a , precum și din subscrierea prin rente la împrumutul de înzestrare (28 mil. circa 94 e) Reduceri obținute prin comprimarea cheltuelilor de personal și material, aproximativ 276 Total general reduceri 1582 Modul cum s’a putut obține reducerea bugetului pe anul 1935/1936, constitue o nouă dovadă, că cheltuelile bugetare au atins o limită minimală sub care orice comprimare înseamnă dezorganizarea serviciilor de Stat, cari în anumite privințe suferă deja de unele lipsuri regretabile. Prin urmare echilibrul bugetar permanent nu poate fi obținut în viitor decât prin sporirea încasărilor bugetare. După cum am arătat mai sus evaluarea veniturilor pe anul 1935/1936 a fost făcută cu o prudență excesivă, și poate intenționată, pentru ca surplusul eventual — care judecând după mersul conjuncturii economice, în anul 1934 este extrem de probabil, — să poată fi utilizat, fie pentru acoperirea parțială a sarcinilor bugetare pentru care nu s-au primit alocațiuni suficiente, fie pentru a evita în viitor repetarea practicei angajamentelor nereglementare. Trebue subliniat însă că modul cum a fost acoperită diferența între creditele bugetare propuse și veniturile probabile nu îndeplinește condițiunile cerute pentru realizarea echilibrului permanent, ci se bizue pentru 800 mii. lei pe resurse cu caracter accidental în, speța beneficiul din baterea monetei metalice. Tot astfel suma de 700 mii. lei din încasările de arierate ale anului bugetar expirat, trebuia afectată lichidării plăților exercițiului expirat și nu înglobată în Nivelul ordinar al anului 1935— 1936. Așadar din suma de 2356 mii, care era necesară pentru echilibrarea bugetului, 1500 mii. au fost acoperite cu resurse excepționale, cari nefiind periodice nu fac decât să arunce în sarcina bugetului viitor, realizarea echilibrului. In fine trebue relevat că nouile cheltueli introduse în bugetul pe 1935 în valoare de 3061 mii. lei (din cari 1061 mii. în bugetul ordinar și 2000 mii la bugetul fondului, de armament) au fost acoperite printr’un spor al fiscalității, care după evaluările bugetului s’ar cifra la minimum 2456 mii. lei. •J Față de încasările, reale, ale anului 1934/1935- evaluate la 18.456 mii. lei, aceasta reprezintă o urcare aparentă , cu, 1,5 la sută a fiscalității statului,,V care poate atinge în fapt până la 18 - 20 la sută față de anul trecut. Acest , spar -al fiscalității era inevitabil în împrejurările se ac 1tinde, când bugetul ju febnia efchilibrat într-un termen relativ scurt, cu condiția ca să constitue o măsură provizorie. Sporirea impozitelor indirecte propuse prin noul buget are un caracter antidemocratic,deoarece el impune în marea majoritate a cazurilor produse de consumație, cari se repercutează în special asupra claselor micei burghezii și a salariaților. In consecință bugetele Statului, viitoare, vor trebui așezate pe alte baze, prin punerea accentului pe impozitele directe și pe o supraveghere mai strictă a funcționării aparatului de constatare și percepere. Nu este un secret pentru nimeni, că evaziunea fiscală practicată la impozitele directe atinge cifre considerabile în special la clasele înstărite, cari prin reîntronarea camuflată a privilegiilor de odinioară, se sustrag grație intervențiilor sau a coluziunii aparatului fiscal de la plata impozitelor. Acest fapt nu face decât să agraveze inechitatea fiscală în detrimentul claselor de jos. Dacă impozitele directe, la cotele lor actuale (sau chiar puține, reduse) ar fi încasate de la toți , și mai ales de la toate întreprinderile, problema dezechilibrului bugetar nu ar fi atins acuitatea pe care a cunoscut-o în ultimii ani și nu ar fi necesitat agravarea sarcinilor fiscale. Realizarea acestui deziderat implică o sforțare de lungă durată de reeducare a aparatului fiscal demoralizat prin retribuțiunile ridicole și cu totul disproporționate cu funcția pe care este chemat să o îndeplinească; care trebue să formeze preocuparea de căpetenie a conducătorilor. i In acelaș timp trebue introdusă rigoarea fiscală și față de toți contribuabilii tari și mai ales față de acei care se sustrag uneori , în mod scandalos, de la plata impozitelor. ‘ Așadar nu sporirea fiscalităței ci aplicarea integrală și generală a impozitelor existente. Numai prin realizarea acestor imperative finanțele publice vor putea recăpăta stabilitatea indispensabilă pentru funcționarea normală a economiei naționale. ANGHEL SERAFIM! Către un echilibru bugetar Prigonirea contribuabililor Assent Ministerul de Finanțe a decis ca până la sfârșitul exprcsiuneti” Gars să fie jolusite foaie isnpoxi. .. ’’te, inclusiv acele curente și cari la idl, ... , , . ..'7 se cifreasa Ia /6 miliarde iei, emtr* _ . . . .16 miliarde reprezintă ramasire ale o..* j» J Qas» 1933, 3934. in marginea acestei țîri, lisele constatări sunt foarte interesante. intr’adevăr, dacă bugetul unui an întreg este de 20 miliarde, el trebuind a fi încasat în interval de 12 luni — acesta este cazul exercițiului 1934—1935 — cum se va putea achita de către contribuabil aceiași sumă impresionantă în nu mai mult de 2 luni ? întrebarea este perfect logică. Credem de aceea că cele mai severe executări fiscale nu vor deveni în fața realității decât imposibilități materiale și morale, dar mai ales anti-economice. Dar partea mai gravă este împrejurarea să debitele fiscale restante cuprind dobânzi de 10, 11 și 15 la sută, cari măresc simțitor volumul rămășițelor. Atunci se pune o altă întrebare și aceasta perfect logică: pot contribuabilii achita azi, în aceiași valoare, cu o monedă a cărei putere de cumpărare s’a mărit, debite fiscale stabilite pe baza impunerilor din anii inflationisti și peste acestea acumulate cu dobânzi excesive? Noi credem că nu, și aceasta evidențiază odată mai mult injustețea metodei executării forfote, adoptată acum de acei cari se ocupă cu finanțele publice. Acest procedeu însemnează a menține debite și evaluări fictive, ceea ce pune statul într'o vădită imposibilitate de realizare a drepturilor sale într'o formă adecvată stării actuale. Pentru a nu se ajunge la această situație este absolut necesar ca in domeniul finanțelor publice să se pășească la o adaptare a cheltuelilor, avându-se în vedere reducerea generală a veniturilor. Pentru noi redarea impozitelor corespunde necesității micșorării cheltuelilor statului la nivelul veniturilor adevărate. De aceea consiusiannei interiior [UNK]•ui buget ni se par pur și simplu ^eeștia opiniază pentru posibiliatea ».atribuabrului român de a suporta noul m}so £^e. Pentru a învedera eroar ea sustin,eri este suficient să arătăm ca • ____ ^ © ipeea de prosperitate economică 1913-lv.v impozitele diferit,« reprezentau 16,4 la sută. in anii de depresiune 1930, 1932 media acestor impozite a ajuns să reprezinte 27 la sută și acum actualii noștri conducători ai finanțele publice find s'o majoreze. Considerând rezultatele practice ale actualelor principii ale impozitelor, ele par complet inechitabile pentru contribuabilul român. Conducătorii noștri, în loc să aibă în vedere principiul că nu se pot pretinde impozite peste capacitatea contributivă, preconizează legi de prigonire a contribuabililor și sporesc impozitele. Prin acest sistem se vor încuraja mai mult delațiunile fiscale și sustragerea multor cetățeni de la impozite. Este un ghinion care o urmărește mereu și care face ca România să pătimească greu din cauza fiscalității. E cert că această stare va mai dăinui dacă nu se adaptează finanțele publice la condițiunile economice reale. In nici un caz nu prin metoda executărilor forțate și sporirea impozitelor se poate ajunge la acest rezultat. R. PERETZ