Vremea, iulie-decembrie 1935 (Anul 8, nr. 395-418)

1935-09-22 / nr. 406

VREMEA La toate librăriile: &NBIGEN roman de Octav Suluț­u Ed. Vremea Lei 65 DUMINICĂ 22 SEPTEMBRIE 19** — Q roman de Vir:, in­« MoncSa Ed. Vremea Lei 50 La toate librăriile: JioAa paiaț[ioJt reia recenzie la critică ,­­ s „oblicate de d. s'au scris asupra lui Gide sau Valery, profet NiciTe­lorga in ultimii ani, dar e uluitor să numeri volumele .1­umai câteva au atras luarea aminte broșurile scrise asupra unui scriitor a cetitorilor și a cronicarilor. Pot fi mai mărunt, cum e Herrt de Mon­­numărate ușor, O viață de om, este­­therlant. Despre Masaryk s a scris o­ria literaturii romane contimporane, bibliotecă întreagă. Despre D­am­un- Oameni care au fost si mai puțin, I­­zio s'au scris peste o suta de carți, deT “asupra" problemelor actuale. Un volum întreg cuprinde numai ti­. ... ( „„ s‘au­tlurile cărților și broșurilor publicate Cred ca nici asupra sperei și vieței sale. Dar să bucurat de un p ___ luăm un autor care nu s'a bucurat P“bt­lu­sești ° rși aic ‘sfârșitul Istoriei de faima lui D'Annunzio. Bunăoară Talurilor Romanice — că nu prea Papini, asupra căruia am adurat pa­­n copleșit de „buna primire“ a publi­­că acum opt volume, dintre care u­ni. Cauzele acestei izolări, care una sau Franța, unde chiar cei mai culiți. Cauzele acestei ------ *-- -—-------- ---------------­crește neîncetat în jurul marelui noi­ mărunți autori în viață se bucură de tru poligraf și profet cultural, sunt studii critice bine nutrite. Am numă­­vrea multe ca să le dezbatem aici, Iar odată 26 de volume scrise asupra Destul să constatăm, cu durere, fap­­tul de peste 400 de pagini. Numai tul. Din când în când apar cronici despre Storia di Cristo s'au scris scrise cu înțelegere și dragoste, așa­ până în 1927, zece broșuri. Nu este pra unora din cărțile mai însemnate scriitor, gânditor sau artist italian, ale d-lui Iorga, asupra căruia să nu se fi scris cel pu­neNe amintim, astfel, recenzia d-lui țin o carte sau o broșură critică. Șerban Cioculescu asupra trilogiei încercați de comparați pasiunea a- O viață de om, și articolele d-lor ceasta pentru studiu critic responsa­ Pompiliu Constantinescu, Mihail Se­­bil, pentru monografie istoriografică bastian și G. Călinescu asupra cale- bine nutrită, pentru bibliografie genii Oameni care au fost­ exegeza­tă întreb, însă, dacă asemenea re­cen­zii calde și înțelegătoare este tot ceiace merită d. Nicolaie Iorga. Mă întreb câți dintre cetitorii cultivați fiare lungă. Se mulțumește cu recen­­cunosc ultimele cărți ale prodigiosu- zia sau cu volumul de profiluri con­­lui nostru istoric, bunăoară, sinteza temporane. Deabia dacă în timpurile asupra vieții bizantine, recentele vo-­ulu­me putem număra câțiva entu­­lume din seria „Cărților reprezen­­tiaști ai monografiei istorice și enti­­tative“ foarte recentul volum asupra ce, care să epuizeze definitiv mate­ Evului mediu românesc, etc. Firește, m­alele (G. Călinescu, Șerban Ciocu­­nimeni dintre noi n­u poate ști exact lescu). Dar, să nu uităm, este vorba, care este ultima lucrare a d-lui lor- în acest caz, despre marile culmi, ga înainte de a prinde de veste de despre clasici ca Eminescu și Cara­­apariția unei cărți, observi că d. l or­­giale. Cine ni-l interpretează pe un­­a a publicat alta nouă, sau altele Liviu Rebreanu, pe un Camil Petres­­c. Dar nu cred că amănuntul aces­­ta, pe o Papadat-Bengescu? Un­­e atât de decisiv în ignorarea o­ de putem găsi o bibliografie corn ---- . . . ’ * -*------- ‘Vivci­u pentru că nu știm cum să-l cetim. A­ lui Lucian Blaga? Cine ne va limpezi dică, nu avem o bună introducere copleșitoarea importanță a lui Nae critică in studiul cărților sale, nu A­ lonescu în gândirea de după război a­vemi nici măcar o bună monografie și în politica contemporană? Nică­măcar parțială ---- asupra operei ieri. Critica românească își spune cu­sale. Deabia dacă ne-am învrednicit, vântul prin recenzie. Istoriografia li­­prin truda și entuziasmul d-lui Bar­ terară românească se ocupă cu Teodorescu, să avem o bibliograf­fie celebritățile moarte înainte numai de fie rațională a scrierilor istorice.­­E- 1900. Multă vreme am dat vina pe e­­vident, bibliografia aceasta trebuie ctitors. Dar, iată, atât „Fundațiile Re­ținută la zi prin fascicule suplimen­­tare“ cât și „Cultura Națională tare) S'a spus de nenumărate ori că ge­nerația tânără e lipsită de critici cred că păcatul acesta este mult mai general. Nici generația care ne-a pre­cedat n'a avut critici propriu ziși. După câte știu, nu s'a scris înainte de războiu monografii temeinice asu­pra marilor noștri literați; nu exista (și nu există, uneori, nici astăzi) o monografie critică asupra lui Has­deu, Odobescu, Coșbuc, Sadoveanu, Goga, etc. Singurul dintre cei „vii care s'a bucurat de timpuriu de o monografie serios scrisă, a fost d. Bun­escu-Voinești. Dar, nu e rușinos că nu avem până astăzi o monografie asupra lui Părvan? Nu e ciudat că avem două volumașe polemice împo­triva d-lui Eugen Lovinescu — și n­u avem, încă, un studiu temeinic as­­­pra d-lui Iorga, sau Liviu Rebreanu, Arghezi, Sadoveanu, Lucian Blaga sau Nae Ionescu? Critica noastră se mărginește la articol, de foarte ra­reori, la un studiu sau esseu. Nu ne­am deprins, încă, la truda și respon­sabilitatea unei cărți de critică, dedi­cată un­ui singur mare autor. D. Ion Bar­bu a avut un inexplicabil noroc. Este singurul dintre autorii vii căruia ---- alături de d. Brătescu-Voinești __ i s'a dedicat un volumaș de critică și exegeză. D. Șerban Cioculescu ne-a făgăduit de mult un alt volumaș despre poezia lui Tudor Arghezi. Până acum încă nu-l avem; și când îl vom avea, nu vom găsi decât o exe­geză a poeziei argheziene. Proza va fi lăsată la o parte. Dar n­u e ciudat că nu avem mo­nografii asupra altor scriitori și gân­ditori români, contimporani nouă sau de curând morți (ca Vasile Pâr­van) ? Cred că dezinteresarea acea­sta de monografie istorică și critică, lipsa aceasta de pasiune pentru un scriitor sau un gânditor ---- este un viciu de structură, specific româ­nesc. In nici o altă țară civilizată, după știința mea, n­u se întâlnește o asemenea lene sau lipsă de pasiune. Să nu ne referim la o țară ca Germa­­nui H. H. Ewers. Nu știu câte cărți cât și nu ezită sa publice studii temeinice asupra marilor scriitori și artiști în viață. Și-apoi, ce editor ar refuza o mo­nografie asupra lui Niculaie Iorga sau Liviu Rebreanu? Am început acest articol mențio­nând izolarea d-lui Iorga în cultura românească contemporană­­— și cu această izolare vreau să termin. D Iorga a mărturisit de mai multe ori că „nu e înțeles“, că nu e „apreciat cum trebuie. Lumea deșteaptă a zâm­­bit. Oare ce-i lipsește d-lui Iorga? Nu se bucură d-sa de glorie, nu e președinte de onoare in toate socie­tățile culturale, nu e membru in atâ­tea Academii, nu i s'au adus atâtea laude? Apoi tocmai aici stă r­eînțe­legerea. D-l lorga nu caută laudele, e­logiile, premiile. Nu e destul să spui: „cel mai mare istoric, cel mai mare etc.“". D-l lorga vrea să fie ce­tit, înțeles, asimilat, criticat — dar vrea o critică onestă și vie, care să țină seama de toată măreția operei și de toată dramatica d-sale persona­litate. La ce-i folosesc laudele stereo­­tipe ale celor care nu-l citesc? D. Iorga este atât de mare încât nu se poate supăra, serios, pe nici o critică obiectivă. Dar această critică obiectivă nu poa­te fi expusă într'un studiu — ci în­­tr un volum, poate chiar în mai multe volume... Nu e vorba despre vanitate. E vor­­ba pur și simplu despre înțelegere, despre o justă judecată a omului și­ a operei. D-l Liviu Rebreanu a mărturi­sit și d-in acelaș lucru, că nu-l in­teresează recenziile sau elogiile __ ci o înțelegere largă, adică o cerce­tare atentă și fără grabă, a operei sale literare. Acelaș lucru se poate spune și despre Lucian Blaga, des­pre Camil Petrescu, și alții. De ce să ne mai mirăm atunci că nu-l mai cetim pe Niculaie Iorga, când nimeni nu și-a dat osteneala să n­i-l înfățișeze, să-l discute și să ne conducă entuziasmul prin prodigioa­sa sa operă? MIRCEA ELIADE ■ cu totala noastră dezinte­resare. S-ar spune că criticul roman criticul român de totdeauna, nu numai cel de astăzi —­ nu are răsu­l și povestirea scurtă au ajuns mare cinste, nu numai in țările occWen­tale unde a bântuit moda romanului — fluviu — ci și în Rusia sovietică. Edi­tura literară de stat a instituit un concurs de povestiri, la care vor putea participa tinerii scriitori. Juriul con­cursului este alcătuit din scriitori cu mare renume ca: Vsevolod Ivanov, M­­ vikov Priboi, Liașko și Pavlenko. - s­-pirită renaștere, •'ior ,'piîgffeS/ care numai acum câțiva ani impusese editurilor o emisiune inflaționistă de romane — acordă toată atenția nu­velei și povestirei scurte. Care este explicația fenomenului? Dacă ar fi să credem în gustul fără greș al masselor consumatoare, ar trebui să susținem că am intrat intr'o epocă de efectiv control al lectorului asupra scriitoru­lui. In sensul că lectorul nu mai îngă­duie nici un fel de trucai. Căci roma­nul fluviu, ca și abundența analitică și stilistică de după război era menită să suplinească lipsa de substanță, mai facil să scrii un lung roman decât o povestire, în care economia de mij­loace trebuie să fie direct proporțio­nală cu măreția pretextului Scriitorii moderniști au fost acei cari au lansat, în timpul dezmățului de artificii, formula stilului telegrafic nu numai din punctul de vedere al vorbelor, ci și al gândirii. In epoca vitezei și stilul scriitorului teh­nic să se lase înrâurit de ritmul timpului. Un lector grăbit, mecanizat de atmosfe­ra citadină are nevoie de o lectură deosebită de a lectorului patriarhal de altă dată. Literatura trebuie să iubea­­scă deci imaginația lui raționalizată și să deslănțuie instinctele lui. Lectorul ci­tadin și citadinizat din timpurile noa­stre n'are deci nevoie de romanul rea­lizat tip Zola sau Tolstoi, ci de un gen literar sintetic Teoria, ispititoare in sine, n'a putut fi insă aplicată în practică. Literatura modernistă, bizuită pe principiul ex­tremei economii, a rămas una pentru inițiați. Publicul mare, când n'a pre­ferat romanele polițiste, filmele în se­rie, și-a dat toată adeziunea cărților pline de paranteze și perifraze, litera­ture­ analitice, amestec de știință și poezie. Măcar și cetitorul de bună calitate și-a descoperit mai multă sim­patie pentru nutriția intelectuală mul­tă cantitativ și puțină calitativ. Și nu e numai vina scriitorilor din ultimele promoții cari n'au creiat nu­vele, povestiri de înaltă tensiune. Pen­tru că, de la 1920 până la 1930 când s'au retipărit — mai mult ca nicio­dată — toate monumentele literare ale trecutului, monumente de primul și al doilea rang, nuvela și povestirea n'au fost desgropate. Nici Cestov, nici marele Maupassant n'au cunoscut ce­lebritatea de care s'au bucurat cărți uitate. Până și Gongora, poetul bâr­fit timp de trei veacuri a fost reti­părit în Franța, intr'o mare ediție de lux și una populară. S'ar părea deci că interesul lectori­lor pentru un anumit gen de literatură n'are nici un fel de raport cu timpul EDITURA ȘANTIER Revista „Șantier“ întemeiată condusă de gazetarul onest care este și e. Ion Pas este o tribună ideologică a partidului social-democrat român. De aceia paginile publicației nu oglin­desc un sbucium profund, o certă o­­rientare proletară, ci reproduc o sea­mă de comentarii pe marginea actua­lității și pe marginea crizei prin care trece sucursala românească a refor­mismului social. Pe lângă revistă funcționează și o editură modestă care a lansat unele broșuri subțirele, dar esențiale pen­­tru cultura muncitorime­ de la noi. Numele: Jack London, Jean Jaurès, Victor Hugo, Eugen Relgis, Henri Barbusse, Lotar Rădăceanu, se întâl­nesc pe coperta cărțuliilor. Ultimele broșuri apărute sunt „Focul“ de Henri Barbusse și „Socialism nou“ de Lotar Rădăceanu. Broșura „Focul“ cuprinde un ca­pitol din jurnalul uniei căprarii, în tălmăcirea d-lui F. Aderca. Cealaltă broșură „Socialism nou“ cată să în­tocmească un bilanț al mișcărilor so­cialiste europene, după răpunerea social-democrației germane și a aus­­tro-marxismului. D. Lotar Rădăceanu încearcă a tălmăci pe tacticianul En­gels în sensul că puterea nu poate fi cucerită de proletariat prin violență în epocile când teh­nica militară atins culmi de perfecțiune și apara­n­tul teh­nic militar este confiscat de clasa burgheză. D-sa încearcă, în a­­celas timp, să desprindă un socialism nou, viabil care se poate substitui în stat pe cale legală și prin metodă democratică clasei burgheze. Cu alte cuvinte, d. Lozar Rădăceanu încearcă dovedi că social-democrația nu a murit în mijlocul încăerării fasciste europene din ceasul de față. D-sa crede că planul lui Henri de Man în­ Belgia este sortit să mențină regimul vestea vieții mele; edit. „Adevărul“) cons­ti­tue într’adevăr o lectură pasio­nantă, în mult privinț­. Nu mai este astăzi o noutate a recunoaște talentul literar al acestei scriitoare încoronate;­ opere ca ȚARA MEA, tradusă din en­glezește de d. N. Iorga sau romanele­ sale idealiste, poate cam convenționale în țesătura lor lăuntrică ne-au dat ocazia să apreciem o fantezie colorată, o sensibilitate reală, deși cu unele ati­tudini poetice cam voit literare. In primul volum din Povestea vieții mele, feeria copilăriei, naivitatea în fața existenței și a naturii ascundeau puțin adevăratul temperament al scrii­toarei, dar și aci Regina Maria s­e dovedia o observatoare lucidă și o por­tretistă cu abil meșteșug. Paginile refe­ritoare la Regina Elisabeta și cele pri­vitoare la curtea imperială rusească erau dintre cele mai interesante. In al doilea volum, ni se povestește viața de principesă moștenitoare a Ro­mâniei, la curtea austeră a bătrânului rege Carol I, conflictul permanent din­tre el și tânăra engleză, neobișnuită sa-și mutileze sinceritatea și avânturile vitale; deasem­eni ni se desvălue, di­rect, fără ocoluri, antagonismul tem­peramental dintre o prințesă înzes­trată cu un precis simț al realităților și firea exaltată a Reginei Elisabeta. Este cuceritoare insistența prin care Regina Maria își exprima dragostea de viață, de călătorie și­ de sport (în specie călăria) și ne înduioșează sus­piciunea sub care era ținută de mătu­șa și, cu deosebire, de marele său unchi. Volumul al doilea de memorii al re­ginei scriitoare este cu atât mai ac­tual, mai aproape de noi, cu cât el cu­prinde o serie de portrete ale oame­nilor politici, veniți în contact cu o personalitate decisă. Figura lui Mitiță Sturza, zugrăvită cu mult umor, a pitorescului Kalin­­deru, nu mai puțin hilarian­tă, portre­tele fraților Lahovary și Ghica, ale lui Ionel Brătianu, Marghiloman și Petre democratic și să dea imbold și altor Carp pun admirabil în evidența sunt partide social-democrate de a proce­­sul de observație al scriitoarei. Apoi da la fel, Teza d-lui Rădăceanu este doamne de onoare, prietene din înalta! dacă vreți una democratică mai pre- societate, ca Marta Bibescu, Marin sus de tactică politică, nu socialistă. Social-democrația își dă osteneala Cantacuzino, Elena Perticari etc. sunt prinse cu aceeaș prospețime de omn să-și mențină pozițiile. Ea accepta deci rolul pe care îl joacă fascismul pro sic. Dintre capetele încoronate stru țările unde antagonismele sociale .»și ajuns la paroxism. „Socialismul cum vrea să ni-l prezinte vie, Țarul Nicolae al IIIea și Kaize­­rul apar cu toată cunoscuta lor an­nou" așa social-democratism reformist doar cu unele principii de e. dirijată. „Socialismul nou“ pe care ,J.1 predică d. P^dăceanu este doar o încercare de a menține aripa stângă burgheziei capitaliste. Ceia ce avem de remarcat este ca an­aliza d-lui Rădăceanu este și prea sumară și 11 —răchita, fie care dădea cu piciorul titlului său de nobleță, va încerca să arate lumii trăsături inedite și documente inedite din opera și viața lui Tolstoi. Rădăceanu nu este decât acelaș înnoit economic I. c. lui Carducci a provocat, după tenticitate Dar putem spune că toate acestei persoane sunt cu totul secundare, fața de neobosita atenție de care se bucură Regele Carol I și Regina Elisabeta. Portretele lor ample, sprijinite pe fap­te, pe anecdote semnificative, sunt ne­contenit în centrul povestirii La drept vorbind nu sunt prea mă­gulitoare, pentru niciunul, deși autoa­­­rea nua asigură de toată afecțiunea, pentru bătrânii monarhi. Indiferent­ de punctul de vedere sub care apare,­ CENTENARUL sinceritatea Reginei Maria este o cali­tate atât de esențială, încât se dă toată savoarea literară. Acelaș lucru se po a­­cum era și firesc, o adevarata te spune și despre ilustrul sau soț, avalanșă de cărți, broșuri și stu- Regele Ferdinand, timidul, supusul oii. Nu toate meritau să fie pu­ Nando, care nu ieșea cu nimic din ca­­lificate. Nu toate aduc ceva nou, bio­­cirele de viață și principiile impuse da­ grafic sau critic. Remarcăm Gran- severul său unchi. 1 dezze di Carducci a lui Giovanni Pa- Cum șade bine unei femei, Regina pini (ed. Valecchi), care cuprinde suflar­­a este mereu prezentă în cursul trei studii-discursuri, mai puțin inte­­resante decât cartea mai veche a lui povestirii, admirându-și tinerețea, se­­­tea de viață, eleganța,­­are o extract Papini, L­ uomo Carducci. In acest ordinar £ memorie în zugrăvirea țoale-i nou volum, se acordă o mai mare a­­tenție poeziei carducciene. Deaseme­­netor d­a cele mai depărtate epoci­ cul­­tivându-și o vanitate pe care nu sa v­­­rea, merită să fie cercetată încerca- si,este să o recunoască­ liber de care dispun. Pe vremea când­­ Papini de a atenua legenda >incerhatea lor, pentru însa, întreaga Europă era ocupata, ce fr­onl anticreștinismului carduccian. ștrj­e literare de observație, de portre­aleau romane ungi.. s­a ’ O lucrare mai sobră și mai eficien­­tizare , de netăgăduit umor memorii­mea are mai mult tip de p­erdar ^ ^ a, ^ G. Am Borgese. Maria merita toată atenția impune mire­ a și povestirea. Marele critic italian scrie, ca intet- ^ rafinați, ca și a curioșii tittlci TT cei 0T TeV^TTo de d~’ t0t CeiaCC [redate pentru în­ anecdotîc­ în jurul marilor perse . . . . ._ S'au făcut, cu ocazia centenarului, Nu. Ci nevoia de primenire a cadre­­i an­i­lor literare si a formulelor, numeroase ediții, antologii, etc. DESPRE In Franța a început renașterea in­ Editorul Zan­ chelir din Bologna, care veles, in anul trecut. Curentul începe a tipărit ed,im­compleca a operelor poezie românească în epoca Uli­­șa-s­­ă crească în toată Europa. începu­ lul Carducci în 20 de volume, a scos - ----­treved unele tentative editoriale de (Prose Scelte), îngrijită de L. Bian­­reabilitare a nuvelei. In Rusia însă, c^‘ ¥«' Paolo Nediani. Antologia e pur unde viața spirituală este diriguită didactică. Se publică fragmente prea de sfat, editura literară oficială cată mici, adunate din toate volumele, să imprime inspirație­ tinerești rnt- Fragmentele sunt clasate intr'o ar­mul timpului... dir­ e oarecum factice. O lungă și une-GORKI ° ri pedantă introducere, în care se incearca, printre altele, și desăvâr­­...pregătește o expoziție consacrată Prin „fascizare" a lui Carducci viețel și operei lui Tolstoi. Marele M. E. scriitor rus care a scris atâtea pagini lucide și de adâncă cunoaștere a Fila- CELE DOUA VOLUME nulul muite de la lasnaia Poliana, mu­lie care dădea ca pictor al titlului său Man«­­P„, studiul răposatului Paul Zarifopol, pu­’ blicat în Revista Fundațiun­fe»r Regula (II, 9 Sept. 1935). Nu ni se precizează, prin nici o no­tița, timpul ‘când a fost scris acest curios studiu, eram obișnuiți să ve*­­dem în Zarifopol un glosator al mari­­­lor scriitori streini, un spirit distant, strein de modestele încercări lite­­rare „daco-romane" cum zicea sar­casticul său prieten, Caragiale. Am crezut chiar că Zarifopol este foarte puțin orientat în literatura română, veche și nouă pe care, bănuiam, ca o privește cu suficient dispreț, ca să se coboare atent asupra ei. Faptul că a scris elogios despre d. Minulescu, Al. O. Teodoreanu și Adrian Maniu nu era o indicație de prețuire a li­teraților autohtoni. Cel puțin entu­­ziasmul pentru romanele d-lui Minu­­lescu provocase o nedumerire neli­niștitoare pentru simțul de evaluare și informația lui Zarifopol. Fără a fi revelatoare, judecățile lui despre Asachi, Eliade și Conachi dovedesc că Zarifopol era un cunos­cător serios al literaturii noastre mo­derne, în umilele ei începuturi și că filologul pregătit în Germania rămă­sese cu gustul istoric al erudiției și textelor mai puțin primitoare. Ar fi interesant de știut dacă acest studiu este un capitol izolat sau face parte dintr’o lucrare mai înti­nsă, dacă este recent sau mai vechi, firesc, o adevărată te spune P. CONST. BISERICĂ VECHE DIN REGHIN NUVELA... DOMNII AUTORI CARI NE TRI­MIT MANUSCRISE SPRE PUBLI­­CARE, SUNT RUGAȚI SA PĂS­­TREZE O COPIE. MANUSCRISELE NEPUBLICATE SE DISTRUG.

Next