Vremea, ianuarie-iunie 1936 (Anul 9, nr. 419-443)
1936-02-09 / nr. 424
VREMEA de după paravan Maestrul Micescu... »..era înconjurat — la Barou ~ dre un grup întreg de amici... Printre ei se aflau avocați, de toate nuanțele politice: liberali, averescani, naționali creștini — precum și unii, de alte nuanțe, , mai puțin creștine.. Glume, spirite, șuetă — în care maestrul scăpăra cu o diabolică strălucire». La un moment dat, un nepoftit puse o întrebare foarte inoportună: — „Spune-ne rău, maestre, în ce partid te afli acum, căci știm cai fost ales pe listă liberală, dar te revendică național-creștinii... Maestru vrei să scape cu măestrie: „Sune în partidul în care nu am născut și în care mă aflu și acuma, în partidul liberal“... — „Știu, maestre"... făcu incredulul amic... Dar de la naștere și până acum nu vreți să mai spuneți prin câte partide ați mai trecut?... La N. G. I. R. .«•sau întâlnit, față în față doui magnați ai industriei: d. Ossiceanu și d. Bușilă ambii președinți a nenumărate consilii de administrație în petrol și alte societăți, mai mult sau mai puțin similare.. Ca tot omul căruia îi merge prea bine, cei două ași au început să se vaite: — ..Ah, dragă“ — făcu d. Bușilă, — mă simt tare rău bolnav“.. — „Și eu“ — adăogă d. Ossiceanu — „am o afurisită de laringită care nu mă lasă să vorbesc,din cauza asta nici nu mi-am făcut raportul.... că tot nu-l pot citi... — ..Eu o duc mai rău" — supralicită d. Bușilă.. — „Mă doare îngrozitor ficatul“.. La auzul acestei lamentații, d- Ossiceanu, care decând cu afacerea ,,Cagero“ a avut multe nopți de insomie, spuse oftând : „Pe d-ta te doare numai un ficat., Dar eu am chestia „ailaltă" care mă arde rău la ficați“. D. mareșalorescu «— spun unele cercuri — ar fi trimis — de la Monte-Carlo, unde se află ■ — o scrisoare prin care declară formal că abdică dela președinția partidului poporului — lăsând foștilor săi partizani toată libertatea de acțiune... Regența lăsată de d-sa în țară s’a alarmat.. Și se spune că d. Pe F’e Negulescu, alături de d.Trancu-Iași și Anibal Teodoescu ar fi trimis o lungă misivă, Mareșalului, prin care îl imploră să nu lichideze bruma de partid ce-o mai are și să vină în țară, pentru a aranja lucrurile cât mai bine.. — „In cazul ăsta“ — spunea zilele trecute d. Inculeț — este prima dată când o regență își roagă stăpânul să revină pe tronul... prezidențial... Căci biata Regență, fără ce s’ar face Mareșalul? „N’ar fi decât un consiliu de administrație dela „Cagero“ fără Grosz“... — complectă d. Titeanu... D. Iorga ...care plecase dela Paris la Gând și la Haga, a fost chemat — imediat după sosirea Regelui — din nou în Capitala Franței. — „Bine, bine, dar cum rămâne Titulescu, ministrul de externe al nostru, când vede că — deși este el de față — se mai face apel la un nou ambasador, în persoana lui Iorga?... întrebă nedumerit, un fruntaș național-țărănsit... — „Fiecare cu ambasada lui“ — făcut. Ghelmegeanu.. Unul cu ambasada „Ligii Națiunilor“ și celălalt cu ambasada „Ligii Culturale“... Luptele din Mehedinți Dacă în Abisinia ploile au impus o încetinire a ritmului operațiilor, în schimb toamna asta dulce substituită iernii, a înlesnit trupelor politice din Mehedinți încăerări violente. D. dr. Lupu, generalisimul oștilor național-țărăniste și d. general Rujinski, șeful său de stat-major dirijează mișcările trupelor în vederea orei H., adică a zilei de 18 Februarie când au loc alegerile. Forțele adverse sunt comandate de d-nii Octavian Goga și Tilică Ioanid după ce d. Robu a fost „limitat“ ca un simplu De Bono. Rezultatele luptei nu pot fi prevăzute. Se afirmă pe de altă parte că ministrul de interne pătruns se vede de spiritul pacific al Genevei, ar fi propus beligeranților un armistițiu urmând ca trupele să fie evacuate din Mehedinți. Nu se știe încă precis dacă aceștia sunt dispuși să suspende ostilitățile. Uniforme... Unele partide politice și-au îmbrăcat partizanii în uniforme, organizându-i în detașamente militărești. Succesul uniformelor politice în Germania a îndemnat pe politicianii noștri, înclinați spre mimetism din cauza unei sărăcii de gândire proprie — și astfel avem azi tot felul de cămăși colorate destinate să înlocuiască programele. de Ia Germania succesul obținut formațiunile militarizate e explicabil. După război, această țară pătrunsă de spirit militarist, s-a văzut obligată să renunțe la serviciul militar obligatoriu. Pentru a eluda obligațiile luate la Versailles, Germania a organizat trupele de asalt, armată camuflată, declarându-le simple organizații politice. Tineretul german a năvălit în aceste trupe care le ofereau prilejul de a purta o uniformă, un cendron și o pușcă. Așa se explică faptul că îndată după introducerea serviciului militar, trupele de pretorieni au pierdut orice putere, fiind vărsate în armata regulată sau trimise la vatră. Există oare și la noi aceste condițiuni de desvoltare a unor formațiuni militare în marginea armatei regulate? Slavă Domnului, pentru acei tineri cari se simt măcinați de porniri ostășești există posibilitatea de a deveni soldați autentici, fără să fie nevoiți să se înroleze în simulacrele militare. In afară de steagul cu embleme împrumutate dela state streine există loc destul sub drapelele regimentelor... Christos Dobrescu Partizanii înflăcărați ai exclusului domn Dobrescu se silesc să-i dea o aureolă de martir. După ce a fost comparat cu Galilei, cu Napoleon, și cu Danton, iată acum că fostul primar ne este înfățișat ca un Christos căruia oamenii d-rului Lupu „i-au dat să bea vin amestecat cu fiere... iar după ce l-au răstignit, au împărțit veștmintele lui, aruncând sorți așa cum se rostește Matei, cap. 27, versetele 34 și 35. Știam până acum că prietenii d-lui Dobrescu s’au solidarizat cu prigonitul, retrăgându-se dela clubul central unde domnește d-rul Lupu și ai săi. Or iată că avem pe masa noastră o gazetă căreia îi zice „Secția I-a, organ de exprimare pentru membrii partidului național-țărănesc din circ. I“ — gazetă care atacă pe prigonitorii d-lui Dobrescu din fruntea partidului. Și, altă ciudățenie, pe frontispiciul gazetei scrie că „redacția și administrația se află în strada Clemenceau“ — adică chiar la clubul central al partidului... Să fie inamicii d-rului Lupu chiar între zidurile cetății sale? €oafa sa Se pare că activitatea d-lui Mitiță Constantinescu tulbură somnul foarte multor samsari politici — căci din rândurile lor a pornit svonul că guvernatorul va fi chemat la o altă demnitate lăsând Banca Națională pe mâinile acelora cari transformaseră această instituție într’un fel de tarabă a celor mai inevitabile interese particulare. E inutil să adăugăm că svonul acesta nu corespunde nici unei realități. Mai mult ca oricând astăzi prezența d-lui Mitiță Constantinescu în fruntea Băncii Naționale este o necesitate imperioasă — mai ales că guvernatorul se află abia la începutul operei sale de epurație. Legile higienei morale au fost reintronate la Banca Națională și prestigiul instituției a renăscut. Buboiul „Cagero“ reprezintă numai o parte din cancerul care s’a întins pe viața economică a țării, atingând și Banca Națională, adică însăși inima vieții economice. D. Mitiță Constantinescu a dat o satisfacție opiniei publice rezistând la toate presiunile ce s’au exercitat pentru înăbușirea scandalului. Să recunoaștem că fenomenul nu e prea frecvent, dacă ținem seamă de moravurile noastre și de falsul spirit de solidaritate politică ce domnește în viața noastră publică. D. Mitiță Constantinescu va trebui să înfrângă coaliția celor cari nu se împacă cu noua atmosferă morală de la Banca Națională — și o va înfrânge. De la învestirea sa și până acum, guvernatorul a dovedit că nu cunoaște șovăiala. E o indicație pentru viitor, de care va trebui să se țină seamă. Armonia... D. Bebe Brătianu cum îi spun prietenii sau d. Const. Brătianu cum se numește — este secretarul general al partidului liberal, demnitate care presupune o identitate perfectă de opinii cu miniștrii unui guvern al partidului. Funcțiunea de secretar al partidului nu e esențială decât dacă omul ce-o îndeplinește îi imprimă un caracter decisiv. Așa, de pildă, Stalin nu este nici măcar subsecretar de stat, mulțumindu-se doar să rămână secretarul partidului comunist — dar din acest loc el conduce destinele Rusiei. La fel, d. Madgearu — bineînțeles, păstrând toate proporțiile — din scaunul său de secretar exercită o puternică influență asupra tuturor forurilor partidului... D. Bebe Brătianu, e adevărat, nu s’a manifestat ca om politic într’un mod prea pronunțat, preferând să păstreze aerul unui om lipsit de pasiune politică. Iată însă că în lipsa unchiului plecat la vânătoare, nepotul Bébé adresează d-lui Inculeț niște mustrări și o chemare la ordin pe un ton cu care minstrul de interne se declară neobișnuit. Deși a măsurat riscurile unei polemici, d. Inculeț și-a adus aminte că unii îl consideră om de spirit — și n’a ezitat să răspundă. La rândul său, d. Bebe Brătianu a dat o replică destul de ascuțită vorbind despre spiritul subtil și apoi despre stomacul puternic al ministrului. Polemica continuă, deși a părăsit cadrul gazetăresc pentru a deveni o adevărată problemă politică. Se crede că ieșirea d-lui Bebe Brătianu, face parte dintr-un întreg plan strategic stabilit amănunțit de amatorii „întregirei“ imediate.—" Bébé și Georgel se vor înțelege minunat! ar fi oftat o cucoană din neamul Brătienilor, contemplând parcă viitorul strălucit al familiei... Asta nu înseamnă că partidul liberal va consimți să devină un bun al familiei Brătianu, transmisibil ca un domeniu între unchi, frați și nepoți... Lovitura de stat de la Roman Organizația național-țărănistă dela Roman avea un șef invizibil, intruvabil și inactiv, care răspunde la numele de Hoisescu și se îndeletnicește cu niște prezidenții de consilii de Case autonome. Un asemenea șef absent a fi potrivit pentru vremuri de pace politică, dar prezența lui în fruntea unei organizații pe vremurile acestea de încăerări crâncene e o adevărată calamitate și un gi cert al înfrângerii. La toate acestea s’au gândit național-țărăniștii dela Roman când s’au întrunit și au purces, fără multe formalități, la debarcarea șefului. Lovitura de stat a reușit și conducerea centrală s-a înclinat, deși cei câțiva prieteni ai d-lui Hoisescu s au îmbulzit la ghișeele oficiului telegrafic, toate reclamând centrului pe insurgenți. D-rul Lupu le-a răspuns, tot prin depeșă că șefia Romanului va rămâne d-lui Hoisescu. D. dr. Lupu face apel la dizidenți să lase neînțelegerile locale și să se unească „în aceste vremuri de grea cumpănă”... — De ce neînțelegeile dela Roman sunt mai primejdioase ca frământările din București? a întrebat d. dr Ene, șeful nou proclamat de insurgenți, dar D. dr. Lupu n’a răspuns încă, atitudinea sa conciliantă pentru Roman și intrasigentă pentru București e comentată în toate felurile. Dulcea prietenie germană-poloneză trece prin momente grele. După faimoasele pupături Goering-Beck, iată-l acum pe doctorul Schacht, ministrul Economiei Reichului scuipând grosolan în amorul polono-gergerman. Intr’un discurs recent d-rul Schacht a declarat că printre alte crime tratatul din Versailles a mai făptuit una, despărțind Silezia superioară în două... Ministrul polonez de la Berlin — pardon ambasadorul — a protestat. — Vă iubim, ar fi răspuns Fuehrerul — dar fiți și voi mai dezinteresați... Cadourile întrețin amorul. Ce-ar fi să ne restituiți Silezia ? Patetica demisie a d-Bui Strunga Peste câteva zile, Parlamentul își va redeschide porțile — și odată cu aceasta va fi reluată vechea piesă de mare succes: Cagero, ah Cagero! De astă dată focul va fi redeschis nu de național-țărăniști, ci de d. Manolescu-Strunga, care înțelege să-și ia revanșa pentru iubita d-sale îndepărtare din guvern.... Pentru pregătirea atmosferă, d. Manolescu-Strunga a început să țină fulminante cuvântări la congresul U.G.S.R.-ului. In prima ședință a congresului fostul ministru al industriei a ținut un patetic discurs, în care a arătat cauzele ce l-au determinat să părăsească vechiul său portofoliu, pentru a redeveni simplu particular... Și d. Strunga a enumărat toate nenorocirile abătute asupra regimului exportului arătând că d-sa a prezis încă de atunci dezastrul comerțului de devize... Unul din fruntașii guvernului, citind declarațiile d-lui Strunga, a dat sceptic, din cap: " „Strunga ăsta prezice evenimentele după ce s’au întâmplat... Face și el acum pe profetul... postum... „In orice caz ...a încheiat d. Strunga discursul de la „Uniunea Industriașilor“ să nu se mai spună că eu nu mi-am făcut datoria de-a fi dat alarma la timp... „Eu am fost în regulă ”... Câțiva dintre industriași au subliniat spusele d-lui Strunga: „In regulă, în regulă — numai că mai trebuia puțină regulă și în capul ministerului de industrie”.. S’a anunțat... ...prin ziare că la clubul național țărănesc s’ar fi produs Marți noaptea o mică devastare, cu spargere de geamuri... Vinovații au fost bănuiți că ar fi câțiva studenți naționaliști... D. Eugen Titeanu, subșeful Celcei, raportând acest caz d-lui Inculeț, a ținut să precizeze: „Eu nu cred că au fost studenți naționaliști, ci mai degrabă au fost studenții lui Dem. Dobrescu și Protopopescu... Conflictele și atitudinile partidelor și ligilor franceze (Continuare din pag. 5-a) (formați la o școală specială, cum era la Grecii antici), care luptă în întreaga Franță pentru ideile și scopurile Centrului de Propagandă Republican National I Kerillis crede în parlament și partide, organizația-tip a democrației. Dar recunoaște că ligile sunt eficiente mijloace defensive împotriva curentelor de stânga. Deși admiră pe Mussolini, preferă organizația politică engleză și deși apără ca necesare ligile este pentru un parlamentarism mai eficient. S’ar putea ca anul acesta Kerillis să candideze el însuși, nu numai să dea sprijinul său atât de important Alianței Democratice și Federației Republicane, deci lui Flandin, Tardieu, Reynaud, Marin, Laval. Cum, cine știe, mâine să creieze o mișcare pe cont propriu, care să fie mai puțin engleză decât ideile sale de azi. Dacă unele forțe au părăsit Crucile de Foc, după cum am arătat altădată, înscriindu-se la neo-socialiștii de la L’Homme Nouveau, dacă un tânăr economist de capacitatea lui Bertrand Maudhuy a părăsit pe La Rocque pare a urmări o solidarizare a tineretului din toate grupările și de toate nuanțele pentru o amplă mișcare inspirată din reformele roosveltiene și din politica engleză (am subliniat și astă dată că raționalista Franța a învățat de la empiria anglo-americană imens de când nu se mai consideră unică și infailibil de perfectă.), dacă în schimb grupări de mari mase dau concursul dreptei, bogată în individualități disparate, dar inferior zată, și ideologic și fizic, organistângei, — dacă toate astea sunt adevărate și se mențin, configurația noului parlament francez va fi cu totul diferită de-a celui prezent. . Noul parlament va fi un laborator de controverse și opoziții conduse de oameni noui, care poate mâine vor duce la o adevărată sinteză. In orice caz momentul opozițiilor violente, al crezurilor divergente, al atitudinilor contradictorii, al măcinării interne, al unui relativ războiu civil nu e deloc pe cale de dispariție. Suntem în toiul luptelor și crizelor de tot felul. Dacă stânga va învinge considerabil (căci superioritate electorală va avea în tot cazul), configurația politicii de mâine va indica sensul noilor prefaceri, în care suntem siguri, nici forțele valoroase și constructive de dreapta nu vor rămâne fără cuvânt. Protestantismul politic din Franța e în toiul reformelor. Absolvirile de penitență nu-și mai au nicio eficacitate. E momentul răspunderilor și al revizuirilor de merite și eficiență. E perioada dramatică și emoționantă, sângeroasă și dureroasă, a marilor schimbări. Viitorul ne va arăta în curând sensul sintezei ce nu poate întârzia să se închege după atâta amar de suferință și străduință către o realizare politică și economică mai puțin nedreaptă și stupidă pentru binele națiunii franceze. PETRU COMARNESCU Thalie the Question 77 Care § 1 mai greu în cântarul alegerii de la Mehedinți? Desen de I. ANESTIN INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „VREMEA“, STR. CAROL 10 r