Vremea, iulie-decembrie 1938 (Anul 11, nr. 544-568)

1938-07-03 / nr. 544

VREMEA d­e după Deli Genghiz Khan la Stalin Visul lui Genghiz Khan Majoritatea locuitorilor Mon­goliei exterioare sunt nomazi. In acest nomadism trebuie căutată origina și esența „Imperiului Uni­versal”, visat și realizat de Gen­­ghiz Khan cu șapte sute de ani în urmă. Cruzimea lui Genghiz Khan și a hoardelor sale­­— cru­zime legiferată de însăși mistica rasei mongole, care se credea sin­gura capabilă să atingă „margini­­le lumii” — se explică prin ura nomazilor contra lucrătorilor a­­gricoli și contra orășenilor, oa­meni așezați, lipiți de pământ, și ca atare deosebiți între ei prin grupuri, clase sociale, națiuni. „Legea” lui Genghis Khan cerea ca lumea să fie din nou unificată, hotarele și națiunile să dispară. De aceia hoardele mongole uci­deau 98% din populația unei țări cucerite. Destinul rasei mongole — mistica creiată și impusă de­­ Genghiz Khan — acesta era: uni­ficarea lumii printr-o crudă împu­ținare a populației; Imperiul Uni­versal, în care să circule nomazii și care să nu fie divizat în alte imperii mai mici sau mai mari, în popoare, națiuni, clase, etc. Acest vis al „Imperiului Uni­versal” se păstrează încă în sufle­tul mongolilor nomazi. Și cei care își dispută astăzi cucerirea Mon­goliei — adică Sovietele și Japo­nia — țin seama de acest vis al lui Genghiz Khan, chiar dacă nu-l mărturisesc. Intr’un anumit sens, cele două imperialisme asiatice — nipon și sovietic — prezintă o cu­rioasă afinitate cu „Imperiul Uni­versal” mongol. Mistica rasei credința în destinele neamului la­și­ponez, căruia i se cuvine stăpâni­rea întregului Extrem-Orient, — ca și visul comunist al Imperiului muncii, pentru realizarea căruia nicio cruzime nu e prea sălbatecă j și din drumul căruia trebuiesc în­depărtate, sau suprimate, clasele sociale putrede și religiile „Omului Vechi" — nu sunt decât imaginile adulterate și profane ale „Impe­riului Universal” visat de Gen­ghiz Khan. Ura nomadului împo­triva agricultorului și orășanului — se recunoaște în ura proletaru­lui față de „burghez”. O ură rece, placidă, cumplită, întocmai ca cea a lui Genghiz Khan, care spunea: ».Viermii care acoperă fața pă­mântului trebuiesc călcați în pi­cioarele cailor. Măcar stârvurile lor să poată folosi la ceva... " Ghezar, Eroul rasbunator ! Se cunosc prea puține lucruri despre Mongolia exterioară, mai ales de când stăpânirea Sovietică a închis hermetic granițele orică­rui observator indiscret. Insă tot mai răzbat, la răstimpuri, călă­tori europeni și spioni chinezi sau japonezi, ale căror informațiuni sunt căutate și cântărite de atâtea birouri secrete și State Majo­re. De asemenea informații asupra actualei stări de lucruri din Mon­golia ne vom folosi și noi în ar­ticolul de față. Dar în afară de aceste informa­ții politice și „științifice”, trebuie să ținem seama de m.V.il Er °ulm Răzbunător, pe care-l așteaptă tot mongolii nomazi. Este vorba de eroul Ghezar, în care crede toate Asia Centrală, dar care este prin excelență creația misticei mongole Acest Ghezar din Ling, a căru epopee e cunoscută și recitate pretutindeni în Asia Centrală, din Himalaya până în Urali, a trăi cândva pe pământ și e aștepta să se reîncarneze pentru a pregăt o nouă eră în istoria umanității Nu e locul aici să povestim aven­turile trecute ale lui Ghezar, nie să cercetăm origina acestui mit de vaste proporții, în care nomazi Asiei Centrale și-au proiecta idealul lor de viață și toată ula lor, moștenită de la Genghiz Khan împotriva „păcatelor” lumii ci­vilizate. Cetitorul poate găsi câte­va amănunte în traducerea epo­peei lui Ghezar, pe care a publi­cat-o, după versiunea tibetană­­ d-rna Alexandra David-Neel îm­preună cu Lama Yougden : Li vre sur humaine de Guésar­d Ling (Paris, 1931). Din prefața acestei cărți aflăm că Ghezarul, în noua lui reîncar­nare, va fi prin excelență un erou războinic, care urmărește mai mult un ideal social decât unul reli­gios, și va realiza acest ideal so­cial prin forță. Noul Ghezar va coborî din Thhang Shambala, misterioasa „Țară de Nord”, care se găsește în foarte multe legen­de indiene și tibetane, și care aparține mai mult geografiei mi­tice decât geografiei reale. Dar chiar mitul acestei Shambala a fost folosit de Ruși, încă de la în­ceputurile veacului nostru, pen­tru scopurile lor politice. Ekai Kawaguchi, un preot budhist ja­ponez, care a trăit mai mulți ani în Tibet și cunoaște bine Lhassa, susține că trimisul politic al țaru­lui, lama siberian folosit de profețiile Dordjieff, s-a relative la Th­ang Shambala pentru a în­­­tări influența rusească în Tibet, și anume răspândind „Țara de la Nord” este zvonul că Rusia. Unii tibetani cred că această mis­terioasă Shambala este o insulă de la Miază Noapte, situată în apropierea Siberiei. Mongolii afirmă însă că Ghe­zarul, care se va naște la Miază, Noapte, va lua puterea în Mon­golia, pe câmpiile nesfârșite de unde a plecat, cu șapte sute de ani în urmă, Ghenghiz Khan. Du­pă mărturia unui lama mongol, cu care a stat de vorbă d-na A­­lexandra David-Noel, Ghezarul se va întoarce pe pământ „pentru a extermina pe toți cei care se îm­potrivesc domniei dreptăței”. — „El va apare deodată în toată puterea sa prodigioasă și va înspăimânta pe oamenii cu inima neagră, care fac fapte rele. Călă­i­reți fără număr îl vor urma cu re­peziciunea fulgerului, pământul se va cutremura sub copitele cailor lor, și zgomotul galopului va ră­suna pe deasupra norilor. Noi mongolii, am dormit vreme înde­lungată, în timp ce el se odihnea, el, nebiruitul. Ne vom deștepta la venirea lui. Va duce cu sine mi­lioane de asiatici, astăzi robiți, îi va duce spre cucerirea lumii. Pe deoparte, vom zvârli în mare pe acești albi obraznici pe care Chi­nezii i-au lăsat, prin lașitate, să se statornicească la ei ca stăpâni. Iar pe de altă parte, vom da iureș în țările lor din Apus, și pe unde va trece armata purificatoare, nu va mai rămâne nimic; nu, cu ade­vărat nu va rămâne nici măcar un fir de iarbă !” (Alexandre David- Neel, op. cit. p. XLI-XLII). Aceiași autoare publică o con­vorbire, avută de curând, în de­șertul Th­ang­thang, în vecinăta­tea marilor lacuri, cu un alt lama mongol. Ghezarul, după mărturi­sirea acestui lama, va dezarma prin puteri magice pe cei înarmați împotriva lui și împotriva Drep­tății. „Adevărata religie va fi predicată tuturor, și cei care nu vor vor să se poarte în conformi­tate cu religia, stăpânii care vor vor să rămână stăpâni, sclavii care se vor încăpățâna să rămâ­nă sclavi și să păstreze pe alții în sclavie”, toți aceștia vor cădea uciși de sabia Ghezarului, între­bat ce este „religia”, lama răs­punde: — Nu poate exista dualitatea. Nu trebuie să se împartă (lumea) în două. Mâna nu trebuie să facă rău piciorului; sunt acelaș trup. Cei uciși de Ghezar — și vor fi miliarde —­ vor avea fericirea de a se duce în paradis, acolo unde au mai fost trimiși, de ace­laș erou, în existența lui prece­dentă, demonii întâlniți pe pă­mânt. — „Spiritul demoniac trebuie să devină spirit divin. Noi vom ucide fără ură, pentru a vindeca — Veți fi numeroși ? — Milioane și milioane, răs­punse el. Ura împotriva Albilor crește, și se răspândește ca flă­cările în paiele uscate”. (ibid. p 343—344)1. Cheia de boltă a Asiei întocmai după cum lama sibe­­­­rian Doreljieff slujea Țarul politica de expansiune rusească di­n Tibet, folosindu-se de legende „Țării de la Miază Noapte” — : tot așa comisarii sovietici și perții militari din Mongolia ex­ș Turkestan se sosesc de mita Ghezarului pentru a pregăti Asia Centrală de războiu. In Sin Kiang (Turkestanul chinezesc) Rușii au intrat de multă vreme. Cu toate dezmințirile formale ale generalului Tseng Shi chai, gu­vernatorul Turkestanului chinez, provincia aceasta este astăzi o provincie a Rusiei asiatice, iar Guvernatorul însuși un instrument sovietic. întreaga regiune e re­organizată de către experții mili­tari comuniști. Experții economici și geologii de la Moscova pregă­tesc vaste exploatări ale subsolu­lui. Lin Kiang nu are o prea mare valoare strategică într-un eventual războiu ruso-japonez, dar va­loarea sa economică este impor­tantă. După Sin Kiang, a venit rândul Mongoliei externe. Japonia a in­trat în China pe la Nord. Rusia își pregătește supremația în Ex­tremul Orient ocupând și întărind provinciile central-asiatice. După Mongolia exterioară, va veni rân­dul Mongoliei interioare. De aici amenință Tibetul și deci Indiile engleze, pe de o parte, iar pe de altă parte, Sovietele au deschis drumul spre China. Ajutorul militar, atât de eficace, pe care l-a primit Chang-K­ai-Shek în ultimele luni­ ­dela Soviete, prin Mongolia l-a primit. Pentru Japonia, importanța stra­tegică a Mongoliei este capitală. Tactica armatei japoneze nu cu­noaște defensiva. Japonezii știu că nu au decât o singură șansă într-un războiu de mari proporții: să atace, să atace mereu, cucerind teritorii imense, pe care apoi să le negocieze la masa Păcii. In con­formitate cu această tactică, Ja­ponezii înțeleg prea bine că, in­trând și ocupând Mongolia, ar putea apoi pătrunde în Siberia la răsărit și apus de Irkutsk, atacând de aici armata roșie a Extremului Orient, în loc să o atace din Man­ciuria sau în provinciile Maritime siberiene, foarte bine fortificate. Prin cucerirea Mongoliei, Siberia ar cădea în mâna trupelor japo­neze până la Urali. De aceea, după corespondentul din Riga al lui Morning Post, imense fortificații rusești sunt pe cale de a fi termi­nate pe întreg frontul extrem­­oriental .Se fac de asemenea sfor­țări uriașe pentru realizarea unei linii ferate paralelă trans-siberia­­nă, care s-ar afla mult mai la nord (cf. Maria Vismara, La Mongolia nella politica estremo­­orientale, p. 37). Deși tactica sovietică în Extre­­mul­ Orient nu este pur ofensivă, ca a Japoniei, ci comportă ele­mente de defensivă și strategie statică — totuși, în eventualitatea izbucnirii unui războiu ruso-japo­nez, armata roșie va ataca fatal Man-Chu-Kuo, încercând sparge­rea frontului prin regiunea de mi­nimă rezistență (Chahar, Jehol) și despărțirea armatei japoneze în două: o parte în China, cealaltă în Man-Chu-Kuo. Semnificativ, d­in acest punct de vedere, faptul că astă toamnă, după este ce japonezii au ocupat Shanghai și-și concentraseră o bună parte din efective pe frontul de sud — ma­reșalul Bluecher, comandantul ar­matei roșii din Extremul Orient, și-a strămutat Marele Cartier de la Vladivostok la Irkutsk. Mișca­rea aceasta vorbește îndestul... Ori­cum ar evolua evenimentele din China, este sigur că Mongo­lia va juca rolul de frunte în con­flictul, inevitabil, dintre Japonia și Soviete. Cele două Imperii îna­intează în Asia Centrală și China din două direcții opuse. Armatele lor se pot întâlni oriunde. Dar adevărata întâlnire dintre Rusia și Japonia va avea loc în Mongo­lia... Pregătiri de război. Din acest misterios ținut sosesc câteodată vești uluitoare. O co­respondență a Osaka Mainiki ziarului japonez din 2 februarie 1936 (deci cu aproape un an și jumătate înainte de izbucnirea războiului chino-japonez) repro­duce informațiile date de un chi­nez care s-a întors la Hsinking, după ce a stat 20 de ani la Urga, capitala Mongoliei. Trupele gu­vernamentale mongole s’ar ridica la un efectiv de 150.000 oameni, foarte bine pregătiți de războiu și echipați cu cele mai moderne ar­me. Sunt și corpuri speciale de aviație, sub comanda ofițerilor so­vietici. Miliția e obligatorie. Șefi sovietici conduc școala militară din Urga, iar foarte mulți ofițeri mongoli se duc apoi pentru studii de specializare la Moscova. Ar­mele și munițiile sunt furnizate de Soviete. Servicii de comunicare aeriană au fost stabilite între ca­pitală și principalele orașe. Edu­cația se face conform canonului comunist, și cu toate că lamaismul e tolerat, propaganda ateistă foarte răspândită (cf. Maria Vis­e­mara, op. cit. p. 36). Fără îndoială că asemenea in­formații au toate șansele să fie adevărate. Este totuși curios că Sovietele vorbesc întotdeauna de puterea lor armată în Extremul Orient în preajma sau după un mare proces politic. Omorârea lui Tukhacevski a provocat o mare dezamăgire în China, și acestei dezamăgiri i-a urmat­ o foarte abi­lă propagandă prin presă și radio, arătând progresele tehnice ale ar­matei roșii, în deosebi formidabi­lele realizări din Extremul Orient. Dacă propaganda ateistă în Mongolia este într’adevăr așa cum o dezvăluie corespondența din Osaka Mainichi, Sovietele fac fără îndoială o greșală. Mongolii, și în deosebi mongolii nomazi, nu vor putea fi „electrizați” numai prin linii aeriene și academii mi­litare. Numai mitul Ghezarului ar putea transforma cele câteva mi­lioane de mongoli într-o armată de eroi, care ar atrage după ei uriașele valuri asiatice. Mișcarea pan-asiatică pe care au dezlăn­țuit-o japonezii folosește cu mai multă abilitate acest mit. Japone­­zii își continuă opera lor lentă și nevăzută de infiltrație în cele două Mongolii, amintind că Rușii („Ordoșii“ din legendele asiatice) sunt albi, și că Asia nu poate fi stăpânită decât de rasa galbenă. Principele Teh Wang, „Roosevelt ai Mongoliei“ Intre Soviete și Japonia, între aderenții mai mult sau mai puțin fanatici ai unuia din aceste două imperii — un mare om politic mongol se­­ străduiește să găseas­că o salvare. Este principele Teh­iWang, șeful Consiliului Politic Autonom al Mongoliei Interne, care și-a stabilit reședința la Pai­­lingmiao, centru depărtat de zo­nele de influență chineză și mon­golă. La 1934, Teh Wang a semnat un acord între Mongolia Internă și guvernul din Nanking. Principele Teh Wang aparține Ligei din Silingol, singurul terito­riu care nu a fost colonizat de loc Ida chinezi. Este un mongol „pur sânge”, care știe să păstreze mi­tul în conștiința poporului său, dar care este în acelaș timp un mare cap politic, singurul care a izbutit până în prezent să nu fie prins nici de China, nici de Ru­sia, nici de Japonia. Colaboratorii săi sunt aleși din elita intelectua­lilor tineri. Colaborează însă cu el mulți dintre veteranii Kuo­min­­tang-ului mongol din 1925. Unul dintre cei mai buni cu­noscători ai problemelor mongole, O. Lattimore, numește pe princi­pele Teh Wang „Roosvelt al Mongoliei interioare, înfrânând cu o mână impetuozitatea stângei și scuturând cu alta apatia drep­tei, în așa fel încât să le conducă pe amândouă spre centru, spre o autonomie sobră și realistă, ca­racterizată de reforme inspirate din Turcia Kemalistă” (O. Lat­­timore, On the Wickedness of being Nomads, „Asia”, Oct. 1935; Vismara, „Asiatica”, Ianuarie- Febr. 1936). Evitând să cadă pradă Japoniei sau Chinei, noua mișcare autono­mistă mongolă se folosește de pu­terea fiecăreia din ele. Evident, mișcarea aceasta nu are șanse de reușită decât în Mongolia inte­rioară. Mongolia exterioară este bine păzită de poliția secretă So­vietică. Situația. Japonezii cereau acum mai mult: dreptul de reședință al unor agenți din Man-Chu-Kuo în Urga și alte două centre mongo­le. Delegația mongolă refuză, pe motivul că Japonia încearcă să pă­trundă în Mongolia Exterioară. Conferința, amânată pentru toam­­nă, n’a dus la niciun rezultat di­­plomatic. Relațiile au fost rupte, și de atunci frontiera manciuriano­­mongolă a devenit un mic câmp de operații. In schimb, șefii politici ai Mon­goliei exterioare s’au dus la Mos­cova, de unde s’au întors cu 50 milioane ruble, un acord secret și direcțiuni precise în tot ce privește politica față de Tokyo. Manciuk­ a fost ultima șansă a Japoniei de a pătrunde pașnic în Mongolia exterioară. Ofițerul Inukai, fără voia lui, a dezlănțuit răsboiul, de mâine, de poimâine, între Rusia și Japonia. MIRCEA ELIADE Incidentul Sinhai și conferința de la Nandun Intre soldații mongoli și man­­ciurieni-japonezi (din Man-Chu- Kuo) incidentele de frontieră nu se mai terminau până acum doi ani. In 1935, în urma unui ase­menea incident, japonezii au ocu­pat Khalka Miao. Au urmat obiș­nuitele certuri diplomatice și ra­diofonice, căci atât Man-Chu-Kuo cât și Mongolia își disputau drep­tul asupra regiunei Khalka Miao. Pentru definitiva orânduire a a­­cestei controverse, s-a convocat o conferință mongolo-manciuriană la Manciuri. La această conferin­ță luau parte vice-ministrul de războiu mongol, Sambowa, cu alți înalți funcționari mongoli, iar din partea Man-Chu-Kuo-ului, mai mulți funcționari mongoli din Hsingan și câțiva ofițeri japonezi. In timpul conferință, ofițerul japonez Innkai împreună cu doi ruși albi și doi manciurieni, au fost arestați de patrulele mongole pe frontieră la 23 iunie 1935 și liberați deabia la 4 iulie. Acest nou incident a complicat Ling Gyi Gyalpo. Regele din Ling, care se crede descendent al fiului adoptiv al ero­ului Ghezar din Ling Șefi de tri­buri Golog Cu prilejul ani­­­ver­sării a X ani de apariție VREMEA lansează în Luna Cârtii ■ Vineri 8 Iulie a. c. „ CĂRȚILE V­RE­A­­II“ Vladimir Donescu : „Vre­mea” după zece ani de apariție. Constantin Donescu : Pri­măvară românească. Ion Anestin : Schiță pentru istoria teatrului românesc. N. Davidescu : Naționa­­a­lismul în presă. Pompiliu Constantinescu : Figuri literare. N. C. Angelescu : Desechi­­librul românesc. R. Peretz­i. Biruri la români. Tudor Șoimaru : Istoria vier­ții publice în România. Maior C. Sandovici i Tur­­tucaia. Ing. Sergiu Condrea Í In zodia științei. Volumele se vor afla în vânzare Vineri 8 salte a. c. la standul „VREMII“, la Palatul Cul­turii al Fundațiilor Regale și la toate librăriile. Un bloc de zece volume, tipărite în condițiuni tehnice neobișnuite la noi, pe hârtie special fabricată, ca­­ numeroase stampe, desene și repro­duceri fotografice în mai multe cu­­­­lori. Peste 1000 pagini mari.

Next