Vremea, ianuarie-iunie 1942 (Anul 15, nr. 633-654)

1942-01-11 / nr. 633

Duminică 11 Ianuarie 1942 Obiective japoneze: FILIPINELE Suprafața 296.285 Km. p. Populația 15.984.000 loc. Orașele principale: Manilla (cap.) 623.400 loc Argao 48.000 „ Baybay 50.000 „ Batangos 50.000 „ Capiz 23.000 „ Cavite 28.000 „ Cebu 143.000 „ Davas 95.400 „ Hoilo 46.000 „ Laoag 43.000 „ Legaspi 36.000 „ Lingayen 25.000 „ Lipa 44.000 „ Orinoc 58.000 „ San Carlos 47.000 „ San Pablo 40.000 „ Zamboanga 131.000 „ IN RUSIA ȘI IN AFRICA DE NORD Deslănțuirea războiului în Paci­fic, acum o lună de zile, a concen­trat aproape întreaga atențiune asu­pra acestui sector al conflictului mondial. Ostilitățile din Rusia și din Africa de Nord au trecut pe al doilea plan, deși luptele sunt și în aceste sectoare destul de active In sectorul central al frontului rusesc, trupele germane continua pe fiecare zi acțiunile lor împotriva activi­tații sovietice, rectificând în ace­laș timp linia frontului, adaptată situației create de rigorile iernii rusești. In Crimeia, aviația germa­nă dă puternice atacuri împotriva trupelor sovietice debarcate la Kerci și la Feodosia ca și împotriva vaselor care încearcă să aducă nouă întăriri. In sectorul extrem nordic, Finlandezii luptă pentru a-și men­ține pozițiile actuale, atacate de so­vietici. In Africa de Nord, ofensiva bri­tanică s'a oprit la Agedabia, de unde începe marele pustiu al Siriei, pustiu care desparte Tripolitania de Cirenaica. Ambii beligeranți își regrupează forțele pentru a putea desvolta apoi nouă acțiuni, unul ef­usive, celălalt defensive. Merită a fi amintit că cu prilejul primei o­­fensive britanice, forțele generalu­lui Wavel au ajuns cam tot în ace­lași punct, al Agedabiei, numai u­­nele coloane înaintate atingând lo­calitatea El Agueila, mai la Vest pe coasta sirtică. Intre timp, forțele britanice luptă pentru cucerirea po­zițiilor Axei de la Sollum și Hal­iajra, de la frontiera egipteană, unde Germano-Italienii rezistă, deși sunt cu totul izolați și asediați de pre­tutindeni. S-a văzut că pentru cu­cerirea Burdiei, Britanicii au tre­buit să desfășoare concomitent pu­ternice acțiuni terestre, navale și aeriene conjugate. Războiu de miș­care prin excelență, de îndată ce adversarul urmărit capătă răgazul și posibilitatea de a se fixa și în­tări într'o poziție importantă, ofen­siva e primejduită în perspectivele ei nu numai cele imediate, ci și cele mai îndepărtate. De aceea Britani­cii generalului Ritchie vor trebui să facă mari sforțări pentru a dis­loca forțele generalilor Rommel I-, Bastico din pozițiile întărite de la Agedabia. Astfel înaintarea spre Tripolis este eșuată iar fără cuceri­rea T­ripolitaniei, întreaga situație­­din Africa de Nord poate fi consi­derată ca nesigură, atâta vreme cât rămâne forțelor Axei un spațiu și baze portuare tinde să primească noui întăriri și apoi să prepare, ca­ și în Februarie 1941, contra-ofensi­­va. Se înțelege că în privința acea­sta stăpânirea mării constitue un factor important. UN PACIFIC ȘI UN EXTRE­­MUL-ORIENT Cât de serioasă este situația din Pacific și Exremul-Orient a dove­dit-o călătoria d-lui W. Churchill la Washington, unde a conferit mai multe zile cu președintele Roo­sevelt. Printre încheerile practice ale conferinței, a fost numirea u­­nui comandament unic pentru Pa­cificul de Sud-Vest în persoana generalului Sir .Archibald Wavell, același pe care Marea­ Britanie l-a purtat în toate sectoarele ei socotite ca hotărîtoare. Prin „Pacificul de Sud-Vest“ se înțeleg desigur : Ma­­laezia, Filipinele, Indiile Olandeze și Australia. Comandantul su­prem adjunct este generalul ame­rican George H. Brett, șeful cor­pului aerian al Statelor­ Unite. Șe­ful statului major al generalului Wavell a fost numit generalul Ro­bert Brooke Popham. Operațiunile navale ale tuturor flotelor aliate vor fi conduse de către amiralul a­­merican Thomas C. Hart. Coman­da supremă a trupelor aliate din China o are Mareșalul Chang Kai Shek, în al cărui stat-major sunt și doi reprezentanți ai arma­tei britanice și americane, după cum doi reprezentanți ai mareșa­lului chinez au sosit la Singapore. Odată cu această acțiune de coor­donare în Pacific și Extremul O­­rient s-a întreprins și una de coor­donare în cadrul mondial al răz­boiului, încheindu-se un acord ge­neral a 26 state, printre care cele ma importante sunt: Statele­ Uni­­te, Marea Britanie, U. R. S. S. și China. Paralel cu acțiunea diplo­matică de la Washington, Marea­ Britanie, prin ministrul de externe Eden a întreprins una și la Mos­cova, apoi d. Churchill a făcut un voiaj și în Canada, unde a ținut un discurs în limba franceză la Ota­­wa, în fața Camerei Comunelor. Cu toată această vastă acțiune di­plomatică, raporturile între Japonia, care dă atâtea serioase îngrijorări securității anglo-americane, și­­ Ru­sia Sovietică au rămas aceleași, po­trivit acordului de neutralitate în­cheiat de fostul ministru de exter­ne Matsuoka la Moscova. Și mai mult ca oricând, Anglo-Americani­­lor le trebue pe continentul asiatic un luptător activ, speranțele puse in forțele chineze rămânând încă ineficiente. OFENSIVA JAPONEZA Trei sunt obiectivele principale ale ofensivei japoneze : 1) Filipipi­nele, 2) Singaporele și 3) Indiile Olandeze. Primele două sunt obiec­tive mai ales strategice. Cel de al treilea e un obiectiv mai ales eco­nomic. Pentru atingerea acestuia din urmă, cucerirea primelor două este esențială. 1. FILIPINELE. Statele­ Unite au devenit stăpâne asupra insule­lor Filipine după un război cu Spa­nia și după dezastrul flotei amira­lului Cervera. Lupta împotriva in­digenilor, conduși de Aguinaldo, a trebuit să țină aproape doi ani, în care timp trupele americane au a­vut de înfruntat pe lângă cruzimea băștinașilor și numeroase epidemii Actualul regim al Filipinelor este unul de tranziție, stabilit pentru un deceniu (1935-1945), Filipinezii urmând a-și căpăta și afirma trep­tat completa independență. Totuși Statele­ Unite ar urma să aibă până în 1960 un­a de protectorat eco­nomic. Constituția filipină prevede existența unei Adunări naționale de 98 membri,­­aleși pe 3 ani, prin sufragiu universal, egal, secret) ca putere legiuitoare; un Președinte ales prin vot popular pe 6 ani, care să exercite puterea executivă. Si­tuate în întregime între Ecuator și Tropic, Filipinele se bucură de un climat ecuatorial cu precipitațiuni constante, in care vegetația găse­ște posibilități excelente. Principa­la bogăție a solului o dă orezul (cam 2 milioane ha. cultivate anual cu o producție medie de 23-25 mi­lioane quintale). Orezul, ca și la japonezi, este baza alimentației in­digene. Acolo unde orezul nu are condiții prielnice, se cultivă porum­bul (cam 700.000 ha. anual, cu o producție de 5 milioane g.). Produ­se alimentare secundare­le șu ba­nanii­, palmierul, arborele de pâine Printre produsele destinate expor­tului primul loc îl deține trestia de zahăr (230.000 ha., 9 milioane g. în 1938). Palmierul și cocosul dau al­te produse principale de export. Centrul industriei de cocos este insula Luzon, unde este cea mai mare concentrare din lume de a­­semenea întreprinderi. Tutunul (75.000 ha. și 360.000 g. anual) este considerat ca unul din cele mai fine. O cultură specific filipină este sfoara de Manila (cunoscută, îna­inte de război, și la noi) care cu­prinde anual peste 500.000 ha. cu peste 1.500.000 g. Importanța a cauciucului. Filipinele ar putea fi numite mai de­grabă decât țara orezului sau a sfoarei de Manilla, țara pădurilor. Suprafața împădurită cuprinde 20.332.000 ha, adică 68,6% din în­treaga suprafață. Ca în India și In­­sulinda, bambusul are o mare răs­pândire. Principalul produs mineral este aurul (cam 20.000 kg. anual) și pla­­s­tina. Neînsemnată este extracția de cărbuni. Minereul de fer dă cam 1.500.000 tone anual. Cromitul, a­­rama și manganezul se găsesc în cantități modeste. Industria e puțin desvoltată. Prin urmare, Japonia nu poate găsi în Filipine materiile prime de care are nevoie, dintre care primul loc îl ocupă petrolul. Cele 16 mi­lioane de locuitori vor constitui în­să un debușeu apreciabil pentru in­dustria japoneză, admițând că sunt intr'un grad de civilizație care să­­ le permită un standard de viață mai ridicat. Populația e in m­ajori­­­­tate de rasă malaezică, numărul 1­­ albilor fiind foarte mic. Ca religie, sunt 9.925.000 catolici­­ de rit roman, 3.500.000 creștini in­­­­dependenți, 450.000 musulmani , 150.000 protestanți, restul păgâni. 1 INTRE MILITARI SI CON­GRES. In Congresul american s’au în­­­­registrat totdeauna cele mai diver­­­­se opinii cu privire la Filipine. 1 Unii deputați cereau să se civili­zeze cât mai repede populația;­­ alții protestau împotriva cheltueli­­lor Presa înregistra discuțiile și publica fotografii vagi, cu pei­sagii de junglă și cu sfoară de 1 Mrtitla’­­ni’V cântT In când câte o casă cinematografică turna câte­­ un film, cu animale exotice, cu liane și cu o pereche albă și tâ­ 1­naru* IticitS ii In exploatare. Poziția strategică și valorifi­carea insulelor din acest punct de­­ vedere erau n­agl­jate. Baza deja era «înrr­mere c­e­­ continua să rămână ca pe vremea­­ stăpânirii spaniole. Și era, doar, esențială pentru a­­­părarea capitalei filipină. Statul­­ major se sbătea zadarnic să capete [ fó-*Thrrfl] necesare unei organizări I ■ militare. Abia în ultimii zece an a înce­­­put să se facă ceva, dar intr’un !* rWm ftThrifBT •»OS's'”’celtf TWfiliffc : american. Când Japonia a început acțiunea ei în China, alarma mi­■ m­WTő­ a fost tn<35rsTt. auzită. • Tie Tai Sat8 cercete «fe ! au început să toarne filme, de­­ astădată reînviind războiul dus cu indienii pentru cucerirea insu­­leiOi­. whaiuui a fost cel cu Garry Cooper, actor popular, fiind­că populară trebuia să devină și chestiunea Filipinelor. S-au luat măsuri ca baza de la Ma­nilla să fie întărită, la Cavite să se organizeze un aerodrom și garni­zoanele militare să fie întărite. Era însă mult prea târziu. Războiul bă­­tea la ușă. Și astfel ziua de 6 De­cembrie 1941, când s-a deslănțui ofensiva japoneză, Filipinele au fost surprinse cu o armată de nu­mai 18.000 de oameni. Trebuiau să se adauge la ea importante conti­gente indigene, japonezii au debar­cat însă la Nord și la Sud în insula Luzon. Trupele generalului Mai­Arthur n'au putut face față puter­nicei ofensive, ce număra peste 100.000 oameni. Manilla a căzut la 2 ianuarie. Trupele americane s'au retras în interiorul centurei fortifi­cate a golfului capitalei și în portul de­­ războiu Olongapo, imediat la Nord de golful amintit. Alte trupe rezistă în insula fortificată Corre­­gidor, care e un mic Gibraltar al băii de la Manilla. Acolo se află toate autoritățile comandamentului. Micul Gibraltar filipin e încercuit din toate părțile și supus continuu unui aprig bombardament. La fel, e încercuit și portul Olongapo, vâr­ful de Sud al peninsulei Balangas, aflată la ieșirea din­spre Apus a golfului Manilla, precum și insula Hiale, care e în fața fortăreței de pe Corregidor. Toate acțiunile ja­poneze sunt întreprinse pe uscat, căci apele golfului Manilla sunt minate. In ce privește cealaltă insulă mai importantă, Mindanao, toate por­turile ei au fost ocupate. In foarte scurt timp, întreg arhi­pelagul va fi complet cucerit de către japonezi. Ce se vor face tru­pele care au mai rămas și care încă mai luptă ? Se vor putea îmbarca ? Foarte greu de răspuns afirmativ, căci flota americană este încă în ac­țiune de regrupare și regruparea aceasta cere timp. Pierderea Filipinelor înseamnă pentru Statele­ Unite pierderea ce­lei mai apropiate baze de opera­țiuni împotriva inamicului lor. Ba­­zele australiene care s-au pus la dis­poziția flotei americane nu vor pu­tea suplini nici pe departe marile avantagii ce le ofereau Filipinele. 2. SINGAPORELE. Ar trebui spațiul unui întreg reportaj pentru a arăta importanța strategică și or­ganizarea acestei fortărețe extraor­dinare, denumită pe drept cuvânt „Gibraltarul Orientului". Singapo­­rele străjuește nu numai drumul spre Indiile Olandeze și Australia, ci și drumul Indiei, cea dintâi perlă a coroanei britanice. După ce au cucerit Kola Bahru japonezii au înaintat mereu spre Sud. O importantă lovitură a fost cea dată în insula Penang (lângă coasta vestică a peninsulei). Flota britanică este încă și ea în curs de regrupare și din cauza marilor dis­tanțe, abia în a doua jumătate a lu­nii ianuarie, cel mai devreme, ar putea să-și facă apart«-!" -""»un nou vas de linie care să suplinească gre­lele pierderi ale lui „Prince of Walles“ și „Repulse". Până atunci insă Japonezii se vor apropia și mai mult de Singapore, de care îi despart acum cam 7J0 Km. se dau aproape de Kuala Lampur (Nord de orașul și portul Malac­ca), unde și-a stabilit cartierul ge­neral Pownall. Singaporele este continuu bom­bardat. Noaptea și ziua de Anul Nou au fost petrecute de către lo­cuitori în adăposturi. Pentru a în­tări apărarea celei mai importante poziții a lor din Extremul­ O­rient. Britanicii ar fi adus 90.000 de Au­stralieni. BORNEO BRITANIC. Până la cucerirea principalului obstacol — Singapore —, trupele japoneze în­cearcă să-și stabilească importanta capete de pod în insulele olandeze cele mai apropiate. Borneo britanic a fost cucerit, trupele apărătoare opunând dealtfel slabă rezistență. Borneo britanic se împarte, din punct de vedere administrativ, în 2 sultanate : Sarawak și Brunei și in „statul“ North Borneo administrat de „British North Borneo Compa­ny". In 1937-38, producția de pe­trol a fost de 789.000 tone. IN CHINA Războiul din Pacific a avut însă repercusiuni adânci asupra din China. Obiectul principal cel­ui j­­­ponez este, aici, tăierea singurei z­i de legătură ce a mai rămas (du, și pierderea Hongkongului) guver­­nului din Chungking cu Marea­ Britanie. Această cale este cea din­­ provincia Burma.­­ Concomitent, o mare luptă a a­­vut loc pentru localitatea Shangsi, centrul provinciei Hunan. Asaltul principal japonez rămâ­ne insă tot cel asupra Singapore­­lui. Aici va fi una din cele mai mari bătălii din actualul războiu­ al Pacificului cu perspective hotărî­­toare pentru obiectivul principal ja­ponez (cel economic) . Indiile plan- Apt*. dens afi latre doua luiai— CĂSĂTORIE FRANCO-ROMANA La Vichy, în luna Noembrie 1941, s-a celebrat căsătoria domnișoarei Nicole Pillat și a ofițerului Michel Hébert, din infanterie, în biserica Saint-Louis. Tânăra mireasă e fiica consilierului legației României și strănepoată a lui Ion Brătianu, iar Michel Hébert e nepotul genralului Coandă. La recepția de la hotelul Ambasadorilor a participat un mare număr de invitați. UN AMANUNT CU PRIVIRE LA ATITUDINEA LUI STALIN FAȚA DE ȚĂRILE PACTULUI TRIPAR­TIT. Ziarul „Frankfurter Zeitung” publicat o relatare a călătoriei d-lui­­ Matsuoka, ministrul afacerilor stră­ine, la Moscova. Germania începuse campania Iugoslavia. Rusia începea să fie os­în­tilă Reichului, dar față de succesele germanilor, Stalin schimbă atitudi­nea. Iată cum sunt relatate faptele: „Miniștrii Axei așteptau în gara Yard­awski, plecarea trenului d-lui Matsuoka. Ministrul Japoniei încon­­jurat de diplomați, atașați militari și ziariști se pregătea să se urce în tren, când, prin mulțime înaintează un om în cazacă brună, cu casche­tă pe cap­­era Stalin. Niciodată încă, Stalin nu făcuse acest gest împotriva protocolului. Dar era în ziua capitulării Belgra­dului, fapt semnificativ. Și dădu mi­nistrului japonez o acoladă căldu­roasă și îl numi „prietene”. Făcu a­­poi aluzii, lipsite de tact, la adresa Statelor Unite, și căutând din ochi pe ministrul Germaniei, d­ 1 von der Schulenburg, îi spuse: — „Domnule ambasador, vei avea de jucat un rol important”. Apoi salută pe atașații militari ai Italiei, Bulgariei și în fine pe colo­nelul Koebs locțiitorul atașatului german, căruia îi spuse în rusește: — Sper să rămânem buni prie­teni !”. Că nu spera în prietenia Germa­niei, au dovedit-o faptele. Singhapura, „orașul leilor” nume sanscrit dat în anul 1250, e azi unul din marile orașe asiatice. Are 600.000 locuitori și a fost mo­dernizat de către Englezi. Bine pă­zit, portul părea a fi de neatacat, pe calea apei. Dar Japonezii au în­cercat atacuri aeriene prin nord-es­­tul Malaesiei și prin Thailand. Di­ficultățile pe care Japonezii le în­tâmpină la cucerirea Singapurului sunt datorite pregătirilor Englezilor, care au construit fortificații în port, înaintea oricărui conflict diploma­tic. Tot o măsură de apărare, a fost și urmărirea înverșunată a spioni­lor. Acum vreo trei ani, Englezii prinseră un spion japonez, care nu a scos nici un cuvânt, luni de zile, până a fost executat. Trei sferturi din populație e for­mată din chinezi, o optime sunt Malaezi. Străinii sunt în doar nu­măr de 10.000 și sunt mai toți su­puși englezi. Dominația britanică e fermă dar a dat Chinezilor posibilitatea de a trăi din belșug. Fiecare chinez gă­sește, după orele de lucru, genul de distracție care-i convine; îmblânzi­tori de șerpi, ghicitori, restaurante unde se servesc feluri bizare, care fac deliciile consumatorilor, dan­­cinguri, cafenele moderne, teatre ul­tra-moderne. In centrul orașului, din loc în loc acești slabi, de tipul lui Gandhi, se apără de soare pe sub bolțile templelor, încremeniți ca ni­ște statui. In bălile nesănătoase din port, en­glezii au amenajat cel mai modern aerodrom civil din Asia de sud, ae­roportul „Kallang”. Avioane rapide făceau legătura cu Penang, Sumatra, Java, Borneo, Filipine, Australia. Până mai eri, Singapur era un o­­raș activ și vesel, însuflețit, noap­tea, de melodiile stranii ale băștina­șilor sau de jazzurile stridente ale Europenilor. Acum stăpânește etasul sirenelor și bombelor Dacă nu e o minciună următorul calcul, răsboiul actual se va sfârși în 1945, adică va ține 6 ani, în total. Iată cum autorul acestui ingenios calcul a ajuns la acest rezultat, sta­bilind și durata altor răsboaie cari au tulburat lumea: 1. Cunoscându-se doar anul înce­perii unui conflict, se poate ajunge la determinarea duratei lui, prin­­tr-un calcul simplu. 2. Experimentatorul a luat patru evenimente pentru a demonstra cal­culul: 1793, 1870, 1914, 1939. 3. Pe lângă data începerii conflic­tului, se mai lucrează și cu anul ur­mător, adică anii 1794, 1871, 1915, 1940. Se adună apoi primele două cifre ale primului număr și ultimele 2 cifre ale celui de al doilea. Cele două sume se adună, dacă prima sumă e mai mică decât cea de a doua, și se scad în cazul con­trar. Rezultatul ne dă durata crisei politice de care ne ocupăm. De pildă: a) 1793 Napoleon asediază Toulo­­nul. Anul 1793 — 1 + 7 = 8 . Anul 1794 — 9 + 4 = 13: 18 + 8 = 21. Anul 1914—1 + 9=10. Anul 1793 +21=1814 Abediarea lui Napoleon­. b) 1870 Napoleon III declară răz­­boiu Prusiei. Anul 1870—1 + 8=9. Anul 1871 + 7=8 . 9—8=1. Anul 1870+1=1871 (Semnarea tratatului de la Frankfurt). c) 1914 (Războiul Mondial). Anul 1914—1 + 9=10. Anul 1915—1+5=6 .10—6=4. Anul 1914+4=1918 Armistițiu. d) 1939 (Anglia și Franța atacă Germania). Anul 1939—1 + 9=10. Anul 1940—4+0=4. Anul 1939+6=1945 Sfârșitul răs­­boiului actual ? LE TEMPS. Domnul Emile Henriot iscălește acum rubrica literară a ziarului „Le Temps”. El este domnul urmaș a lui Paul Souchap, Gaston Deschamps și reamintește publicului vechiul titlu al rubricei „La vie littéraire’’ pe care o ținea Anatole France. SINGAPUR, ÎNAINTE DE ROIUL DIN PACIFIC RAS­ RASBOIUL VA SFÂRȘI IN 1945 . COINCIDENȚA CIFRELOR. IVRI ME^ Obiective japoneze: INDIILE OLANDEZE Suprafața 1.904.346 Km. p. Populația 60.727.233 loc. Insulele principale: Java și Madera 132.174­ Km.p. 41.178.364 loc. Sumatra și insulele învecinate 425.174 Km.p. 7.667.826 loc. Ripun 31.689 Km.p. 298.225 loc. Bangka 16.775 Km.p . 278.792 loc. Borneo-Vest 146.760 Km.p. 802.447 loc. Borneo Est și Sud 392.700 Km.p. 1.366.214 loc. Celebes 189.035 Km.p 4.231.906 loc. Molusce și N. Guinee 496.495 Km.p, 893.400 loc. Timor 63.324 Km.p. 1.657.376 loc. Ball șl Lombok 10.290 Km.p. 1.802.683 loc.

Next