Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, noiembrie 1913 – decembrie 1914 (Anul 14, nr. 1-60)

1913-11-12 / nr. 1

ZIARUL CĂLĂTORIILOR ŞI AL ŞTIINŢELOR POPULARE Ce e şi cum se vindecă apendicita ? Toţi cred că apendicita e o boală nouă în realitate e o boală de când e lumea, dar înainte vreme îi se da diferite nume. Te împlnăveau de apendicită şi medicul îţi spunea că aî peritonită, sau enterită etc.­­Chirurgii americani sunt Cei cari au găsit, acum vre-o 15 ani, că există aperi­­dicită, inflamarea apendicelui. Ce e apendicele acesta, care cauzează atâtea necazuri? E un organ mic, gros ca un toc, lung cât un deget şi care îşi are originea la începutul intestinul­ui gros. Tulbul nostru intestinal e format după cum ştiţi din intestinul subţire şi intestinul gros. In cel subţire are loc digestiunea, iar cel gros primeşte rămăşiţele, păs­­trându-le câtva timp. Dacă le păstrează prea mult şi nu le dă repede afară, se produc numeroase boale intestinale, cari fac necazurile constipa­­ţilor. Ce e mai plictisitor e că apendicele nu ne serveşte la nimic. Pentru ce a fost creiat, nu ştie nimeni. Erbivoarelor le este folositor, dar nouă nu. E de­sigur un organ, folositor pe vremuri, dar care azi s-a atrofiat. Să sperăm că strănepoţii noştri­ nu-l vor mai avea de loc. Până şi câinii mor de apendicită. Ba acum câţi­va ani, un medic a o­­perat, cu succes, de apendicită, pe o ti­­groaică. Dacă vreţi să ştiţi unde e situat apen­dicele, priviţi gravura întâia, e în par­tea dreaptă a corpului. Bolnavii de a­­pendicită dacă apasă cu degetul tocmai în acel punct simt o durere vie. Punctul­­ e numit punctul lui Mac Barney, după­­ numele chirurgului american, care a in-­­ dicat cel dintâi acest semn caracteristic­­ al apendicitei. Care este cauza inflamărei apendiceluî,­­ care e cauza apendicitei? S-au emis zeci de ipoteze și între al­­­tele s-a spus că este introducerea în a­­rpendice a seminţelor, acelor, oaselor de peşte, cari îl irită şi-l perforează. Ea se arunca vina şi pe smalţul cratiţelor. Toa­te acestea sunt poveşti şi nici seminţele strugurilor nu sunt de vină. Ca să vă încredinţaţi că nu aceste o­­biecte sunt de vină, e destul să vă spun că în apendicele unui vânător, mare a­­mator de carnea animalelor vânate, s-au găsit 122 de alice. Vânătorul nu de a­­­pendicită ,a murit însă. E drept, că în apendicele bolnavilor de apendicită se găsesc un fel de corpuri mici, ovale, cari seamănă cu seminţele, dar acestea sunt un fel de pietricele, la fel cu cele din ficat şi rinichi. S-a găsit că sunt formate din strate concentrice, constituite din depozite suc­cesive de sări de calciu şi de magnesie, carbonate, fosfate, provenind din mu­coasa intestinală. Doctorul Metchnikoff de la institutul Pasteur a găsit că vermii intestinali joacă un rol însemnat în această boală. Se semnalase prezenţa limbricilor în ca­zurile de apendicită. Viermele Tricocefa­­le dispar­e însă cel care e găsit în toate cazurile; e un vierme subţire ca un păr de cap, aproape nevăzut cu ochii liberi şi capeţi oalele lui cu legumele crude şi salatele ce le mănânci. Odată în apendice, viermele îşi vâră capul cel ascuţit în pereţii organului şi Îl inoculează nenumăraţi microbi, cari îl inflamează. E nevoie deci de ajutorul u­­nor microbi, nu viermele produce boala. Microbii aceia produc perforarea apendi­­celui din care se scurge puroiul în peri­­toneu. Acesta e mecanismul boalei apendicitei. De ce însă numai anumite persoane au­ această boală? Sunt deci cauze cari te predispun. Mai întâi e rasa. E lucru dovedit că Englezii și Americanii sunt cei care sufăr mai mult de apendicită. A treia parte din populaţia triladelfiei su­feră de această boală, spune chirurgul american Keen. Explicarea o avem când ne gândim la regimul alimentar al Americanilor. A­­ceştia sunt oameni foarte ocupaţi, ei nu au vreme să se gândească la func­ţionarea regulată a intestinului. Mănâncă pe fugă, mestecă rău şi mai au şi dantura proastă. Statele Unite e paradisul dantiştilor. Şi-apoi şi alimenta­­rea e defectuoasă: mănâncă prea multă carne, prea multe legume verzi, beau prea multă apă cu ghiaţă şi prea multe contails-uri. Rezultă o iritare generală a întregului tub digestiv şi apendicita e gata. Doctorul Luca Championniere a cărui moarte am anunţat-o în numărul trecut e de părere că una din cauzele înmulţi­­rei cazurilor de apendicită în Franţa e şi faptul că s-a renunţat la vechiul o­­biceiu ca primăvara şi toamna, toţi să ia purgative energice. Proasta funcţionare a intestinului şi mai ales constipaţiunea este cauza a­­pendicitei. Supraveghiaţi-vă intestinul, dacă nu voiţi să vă îmbolnăviţi de apen­dicită. Nu trebuie însă nici să vă speriaţi. RO la sută de bolnavi se vindecă de apen­dicită fără ajutorul operaţiei, dar acel came aleargă repede la ajutorul medicu­lui. Doctor Zed Un apendice inflamat şi perforat O gorilă uriaşă Agentul unei companii forestiere din Congo se afla în vara acestui an într-un port îndepărtat, când indigenii îl semna­lară prezenţa unei perechi de gorile, la câţi­va kilometrii de sat. Agentul luă cu el şeapte oameni, toţi înarmaţi cu puşti, iar el lui o carabină cu gloanţe explosive. Plecând dis de di­mineaţă, la ceasul nouă fu într-o pădu­re şi chiar acolo găsi pe una din gorile, care se suise în vârful stufos al unui copac. întunericul era foarte mare în acea pădure şi glonţul agentului nu omorî pe sălbaticul locuitor al pădurei, ci-1 răni grav la umăr. Gorila, nebună de durere se asvârli jos şi apucând pe un negru de pântec, îl sfâşiă. Un alt negru trase un foc. Gorila, deşi primi glonţul drept în piept, luă arma şi sfărâmă craniul celui care ata­case. Era gata să sară pe al treilea negru, când francezul care pusese un genunchi pe pământ ochi drept în gură pe gorilă. Glonţul eși prin ceafă şi gorila căzu trăs­nită. Reproducem o fotografie a monstruo­sului animal. Lungimea lui e de 2 metrii şi 4 cm., circonferința pieptului de 1,65 m. E cea mai mare gorilă din câte se ştie până acum. -------------------000-------------------

Next