Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1932 (Anul 36, nr. 2-48)
1932-01-12 / nr. 2
20 ZIARUL ŞTIINŢELOR dermic deci materialul care trebue tăbăcit dintr’o piele de animal. înainte încă de-a le îmbiba cu tanin, se curăţă de carne prin ajutorul unei maşini cu 3 cilindri metalici cari se ’nvârtesc în direcţii opuse şi împing pielea spre lamele ascuţite ale unui cuţit helicoidal care jupoae resturile netrebuincioase. După aceea, pieile de vacă din care se face tovalul fiind prea groase, se şpăltuesc adică partea care întrece grosimea necesară e tăiată. Opera Iia se face cu ajutorul unei maşini care, prin doi cilindri metalici striaţi, conduce pielea în lama unui cuţit bandă, care taie surplusul pe întreaga suprafaţă a pielei. După aceea pieile se neutralizează prin procedee chimice, pentru a înlătura pe cât posibil varul. Curăţată şi de aceste ultime resturi, pielea se numeşte gelatină şi e gata de trecut în atelierele de tăbăcărie. TABACITUL . Tăbăcitul se face în două feluri : vegetal şi mineral. 1) Tăbăcitul vegetal se bazează pe acţiunea taninului asupra pieii. Pe aceasă cale se tăbăcesc în special pieile din care se face talpa şi tovalul rămânând specialităţile ca: boxul, şevron, pieile fantezie, etc., să se lucreze în crome, procedeul mineral. Taninul se extrage din cojile de stejar, brad şi valone®, plantă din Asia mică. Timp de 4 săptămâni pielea e ţinută în zemurile de tanin, din ce în ce mai concentrate . Acţiunea de pătrundere a taninului în piele se explică prin fenomentul de osmoză şi endosmoză, înlocuindu-se treptattreptat cu tanin golul rămas în dermă, prin extragerea fibrinei şi elastinei. După aceasta pieile sunt gata pentru tăbăceala propriu zisă, care constă în a produce un fenomen de absorbţie pentru îmbibarea şi fixarea complectă a taninului în jurul fiecărei fibre ce constitue pielea. Prin această operaţie pielea este ferită de relele ce i-ar putea produce intemperiile în întrebuinţările ei ulterioare : apa să n’o putrezească, nămolul să n'o tae. In urmă, pielea se trece la tencuit, care precum am mai spus — are de scop îmbibarea mai accentuată a taninului împrejurul fibrelor din dermă Pentru aceasta se întind pieile 2 câte 2 în bazinele din figura 2 și se presară între ele coaje măcinată de tanifere. Se dă apoi drumul unei zeni cu un procent de tanin superior celor de până aci. După ce au stat şi în starea aceasta o lună, pieile sunt presărate uscat: o piele, un strat de coaje măcinată , o piele, un strat de coaje măcinată şi tot aşa mai departe până ce se umple bazinul. La tencuit, pielea de bou din care se face talpa rămâne nouă luni, schimbându-se la fiecare 3 luni materialul din care s’a epuizat taninul cu un altul din ce în ce mai bogat în tanin. Tovalul stă numai şase luni, materialul schimbându-se o singură dată. Sistemul tăbăcitului vegetal — supranumit vechi, lent sau natural— in ciuda tuturor descoperirilor ştiinţifice, rămâne totuşi cel mai bun. Fiindcă veni vorba de descoperiri ştiinţifice în materie de tăbăcit, trebue să menţionăm că s-a isbândit a se ajunge la o tăbăceală aşa zisă rapidă, care se face cu ajutorul butoaelor rotative din fig. 1 în care se pun materii tanante concentrate şi extrase din chebracie, castani, stejari, etc. Bătute bine,, prin Medalion. DI D. Mociorniţă. Fig. 5, sos. Unul din butoaiele în care pieile sunt agitate ore întregi împreună cu materialul de cenuşerii. Fig. 4, sus Pieile sunt muiate în zemuri de tanin, din ce in ce mai concentrate. In felul acesta se obţine o îmbibare perfectă a pieilor. Fig. 6. Maşina cu ajutorul căreia pieile sunt presate şi călcate înainte de a fi date în comerţ.