Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1932 (Anul 36, nr. 2-48)

1932-01-12 / nr. 2

20 ZIARUL ŞTIINŢELOR dermic deci materialul care trebue tăbăcit dintr’o piele de animal. înainte încă de-a le îmbiba cu ta­­nin, se curăţă de carne prin aju­torul unei maşini cu 3 cilindri meta­lici cari se ’nvârtesc în direcţii opuse şi împing pielea spre lamele ascuţi­te ale unui cuţit helicoidal care ju­­poae resturile netrebuincioase. După aceea, pieile de vacă din care se face tovalul fiind prea groase, se şpăltuesc adică partea care între­ce grosimea necesară e tăiată. Opera­ I­ia se face cu ajutorul unei maşini care, prin doi cilindri metalici stri­aţi, conduce pielea în lama unui cu­ţit bandă,­­ care taie surplusul pe întreaga suprafaţă a pielei. După aceea pieile se neutralizea­ză prin procedee chimice, pentru a înlătura pe cât posibil varul. Curăţată şi de aceste ultime res­turi, pielea se numeşte gelatină şi e gata de trecut în atelierele de tăbă­­cărie. TABA­CITUL . Tăbăcitul se face în două feluri : vegetal şi mineral. 1) Tăbăcitul vegetal se bazează pe acţiunea taninului asupra pieii. Pe aceasă cale se tăbăcesc în special pieile din care se face talpa şi tova­­lul rămânând sp­ecialităţile ca: boxul, şevron, pieile fantezie, etc., să se lucreze în crome, proc­edeul mine­ral. Taninul se extrage din cojile de stejar, brad şi valone®, plantă din Asia mică. Timp de 4 săptămâni pielea e ţi­nută în zemurile de tanin, din ce în ce mai concentrate . Acţiunea de pă­trundere a taninului în piele se ex­plică prin fenomentul de osmoză şi endosmoză, înlocuindu-se treptat­­treptat cu tanin golul rămas în der­­mă, prin extragerea fibrinei şi elasti­­nei. După aceasta pieile sunt gata pen­tru tăbăceala propriu zisă, care cons­tă în a produce un fenomen de ab­­sorbţie pentru îmbibarea şi fixarea complectă a taninului în jurul fie­cărei fibre ce constitue pielea. Prin această operaţie pielea este ferită de relele ce i-ar putea produce intem­periile în întrebuinţările ei ulterioa­re : apa să n’o putrezească, nămo­lul să n'o tae. In urmă, pielea se trece la tencuit, care precum am mai spus — are de scop îmbibarea mai ac­centuată a taninului împreju­rul fibrelor din dermă Pentru aceasta se întind pieile 2 câte 2 în bazinele din figura 2 și se presară între ele coa­­je măcinată de tanifere. Se dă apoi drumul unei zen­­i cu un procent de tanin supe­rior celor de până aci. După ce­ au stat şi în starea aceas­ta o lună, pieile sunt presărate uscat: o piele, un strat de coaje mă­cinată , o piele, un strat de coaje măcinată şi tot aşa mai departe pâ­nă ce se umple bazinul. La tencuit, pielea de bou din care se face talpa rămâne nouă luni, schimbându-se la fiecare 3 luni ma­terialul din care s’a epuizat tani­­nul cu un altul din ce în ce mai bo­gat în tanin. Tovalul stă numai şase luni, mate­rialul schimbându-se o singură dată. Sistemul tăbăcitului vegetal — supranumit vechi, lent sau natural— in ciuda tuturor descoperirilor ştiin­ţifice, rămâne totuşi cel mai bun. Fiindcă veni vorba de descoperiri ştiinţifice în materie de tăbăcit, tre­bue să menţionăm că s-a isbândit a se ajunge la o tăbăceală aşa zisă rapidă, care se face cu ajuto­rul butoaelor rotative din fig. 1 în care se pun materii tanante con­centrate şi extrase din chebracie, castani, stejari, etc. Bătute bine,, prin Medalion. D­I D. Mo­­ciorniţă. Fig. 5, sos. Unul din butoaiele în care pieile sunt agitate ore întregi împreu­nă cu materialul de cenu­­şerii. Fig. 4, sus Pieile sunt muiate în zemuri de tanin, din ce in ce mai concen­trate. In felul acesta se obţine o îmbibare perfectă a pieilor. Fig. 6. Maşina cu ajutorul căreia pieile sunt presate şi călcate înainte de a fi date în comerţ.

Next