Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1944 (Anul 58, nr. 1-51)

1944-01-01 / nr. 1

ISTORIA AGITATA A ANESTETICE­­LOR.­­ Din totdeauna, oamenii au cău­tat să micșoreze suferințele fizice și mai ales să permită bolnavilor și răniților să suporte mai ușor intervențiile chirur­gicale. In evul­ mediu, istoria ne-a făcut cu­noscute sforțările lui Raymond Lull­us, descoperind „vitriolul alb“ pe care Pa­racelsus, la începutul secolului XV, îl re­găsi fără a-l întrebuința în practică. Această formulă fu reluată în 1792 de farmacistul german Frobenius, care a dat produsului numele de eter. In aceeași epocă, Mesmer aplică pa­cienților magnetismul; alți savanți au preconizat compresiunea unor nervi pen­tru a provoca insensibilitatea locală tem­porară. Englezul Priestley descoperă pro­­toxidul de azot, cu proprietăți ilariante și curative. In 1806, Friederich Gestüner descoperi morfina. In 1818 Faraday semnală efectul amețitor al eterului. In 1824 Hickman su­pune animalele acțiunii gazului ilariant (protoxidul de azot) și le operă „fără du­rere“. In 1831 americanul Gutherie, fran­cezul Soubiran și germanul Liebig desco­peră cloroformul. In 1834 dentistul fran­cez Dumas găsi formula exactă a clor­­­form­yjlui. In sfârșit, în 1843, am dentist reuși gra­ție vaporilor de eter, prima operație fără durere,­­ dar al cărei succes el îl atri­buia... undelor magnetice personale. Teza suprimării durerii prin eter i se părea greu de susținut. In 1844 opinia publică americană, ostilă la ceea ce ea numea „drăcovenii“, obține din partea autorităților interzicerea ope­rațiilor de acest fel. Foarte curând însă, anestezia începea să fie aplicată pe o scară întinsă în lumea întreagă. CRATERELE LUNEI.­­ Cu siguranță că circurile lunare sunt craterele gigan­tice ale vulcanilor stinși și nu urmele unui formidabil bombardament meteoric, cum s’a crezut multă vreme. Pe scurt, iată raționamentul. Dacă luna n’ar avea de­loc atmosferă, un meteorit gros de 2 an. și jumătate deplasând­u-se cu viteza de 35 km, pe secundă ar lovi-o producând o explozie strălucitoare vizi­bilă de pe pământ. Totuș milioane de meteoriți de acest fel trebue să fi căzut pe lună de un secol încoace și nimeni nu a văzut vreo explozie. In consecință, luna trebue să aibă o at­mosferă suficientă pentru ca meteoriții să fie consumați cu mult înainte de a putea lăsa cea mai mică urmă. IN PRAGUL NOULUI AN Cu numărul de față, Ziarul Științe­lor și al Călătoriilor pășește în al cincizeci și optelea an de existență. Este un număr impresionant în viața unui om și cu atât mai impresionant în viața unei publicații. In tot acest interval, revista noa­stră a trăit prin propriile ei forțe­­fără nici o subvenție, fără nici un a­­bonament ministerial, fără nici un a­­jutor oficial. Singurul sprijin ce am avut, ne-a venit numai din partea marelui ziar „Universul“ și a directo­rului său, domnul S­elian Popescu. Pentru înțelegerea ce domnia-sa ne-a arătat, ca și pentru cuvintele de încu­rajare ce totdeauna ne-a adresat, noi ținem să-i mulțumim din toată inima. De asemenea mulțumim cititorilor noștri, cari ne-au înțeles, ne-au urmat și ne-au rămas credinc­oși. Pentru ei, noi n’am precupețit nimic. Am căutat ca în revista lor dragă să le dăm tot­ absolut tot ce i-ar fi putut interesa sau fi de folos. De aceea n’a existat problemă ce s’ar fi cuvenit știută de orice om dor­nic de a fi la curent cu mișcarea știin­țifică, pe care noi să n’o desbatem. Credem că în mare măsură am satisfăcut pe cei mai mulți. Cititorii noștri ne scriu mulțumindu-ne. Evi­dent, faptul ne bucură. Ei arată că strădaniile noastre sunt apreciate și mai ales că ele sunt în gustul publi­­cului cititor Vom continua deci P­n aceiași cale. In prag de an nou se obișnuiește sa se facă promisiuni,­­să se înșire pro­grame. Noi nu vom face nimic altceva, decât ne vom menține pe linia de până acum. Vom păstra ace­eași pa­­gini, aceleași rubrici și vom căuta să scoatem pe cât posibil în relief reali­zările științei și tehnicei românești. Pagina biografiilor — care a avut un succes răsunător în cursul anului tre­cut — va rămânei și mai departe con­sacrată vieței oamenilor de știință ro­mâni, alternând cu a celor străini. In fine, vom păstra concursurile și vom înmulți premiile­ sperând să realizăm astfel o nouă atracție pentru cititori. Războiul, sub semnul căruia am a­­părut tot anul trecut, nu ne va opri delà nici o sforțare. Pe front, luptă­torii noștri își fac admirabil datoria. In interior, la fel ne-o vom face și noi. România victorioasă în granițele dreptății naționale, e v’sul nostru al tuturor. Cu gândul la el și la ero­i ce s’au jertfit pentru el —­ pășim pragul noului an, vrând cititorilor să vadă cât mai curând împlinindu-se acest vis. C. A. D. Probabil că densitatea acestei atmosfere nu atinge, pe sol ,decât a milioana parte din densitatea atmosferei pământului nos­tru­, dar la 130 m. înălțime ea­­ poate fi tot atât de densă ca și a noastră, din cauza atracției mult inferioare a Lunei. VIITORUL HELICOPTERULUI.­­ Se știe că helicopterul este un avion care se poate ridica sau ateriza vertical, care poa­te sbura înainte sau înapoi, după cum poate fi ținut pe loc în aer. Orice spațiu (un acoperiș de exemplu) de trei metri pe patru și poate servi drept teren de a­­terisare sau de decolare Helicopterul era în 1939 în perioada de experimentare; războiul i-a dat un im­puls puternic și nu pare deloc exagerat să prezicem construirea lui economică în serie. Inchipuiți-vă un serviciu poștal încre­dințat helicopterelor. Ele vor strânge poșta din micile orașe și din sate și o vor duce pe aeroporturile pe unde vor trece liniile poștale aeriene interne sau internaționale. Mai târziu, odată cu per­fecționarea acestor aparate, ne putem gândi la utilizarea lor ca taximetre pen­tru a duce pasagerii din centrul orașelor mari până la aerodromuri sau chiar spre împrejurimile depărtate • MICROBII PREVESTESC VREMEA? Savanții au constatat in cercetările lor biologice mari variații în rezultate, cu toate că respectau condițiile constante ale cercetărilor. Sa văzut în cele din urmă că aceste variații depind de vreme. La o pre­siune atmosferică ridicată, microorganis­mele trăiesc mai intens ; la presiune joasă, ele sunt stânjenite în manifestările lor vitale. De aceea nu este deloc exage­rat dacă se afirmă că microorganismele prevestesc vremea. S-a stabilit chiar o regulă fundamentală valabilă și pentru plante, animale și oameni : reaccțiunile biologice suferă o stagnare la apropierea sau intensificarea­ u­­ei presiuni ridicate prezintă o intensificare. Există multe exemple interesante care confirmă acea­stă regulă. Astfel,mobilitatea bacteriilor se schimbă odată­­ cu schimbarea vremii, culturi liniștite transformându-se întru massă în Antihuă mișcare. Epidemiil­e sunt deasemeni in legătură cu desfășura­rea vremii. Bacteriile reacționează înainte de schimbarea vremii, în timp ce efectul bactericid al salivei omenești se mărește abia mai târziu. Pentru ivirea unei epi­demii nu este de ajuns deci o infecț­ie, ci o condiție preliminară o constituie și „vremea" Proprietar : Soc. Anon. „Universul" str. Brezo­­iam­ 23-25 * înscrisă Sub Nr. 165 la Trib. Ilfov. Director și ed­tor deleg. STELIAN POPESCU. Redactor responsabil : Comandor A. NEGULESCU (Moș Delamare) REDACȚIA ȘI ADM. Strada Brezoianu 23-25 București I, telefon 3.30.10 Abon. pe 12 luni : 960 lei ; pe 6 luni : 500 lei EXEMPLARUL 20 LEI

Next