Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1947 (Anul 61, nr. 1-46)

1947-01-14 / nr. 1

/ batrametea, o obişnuinţă... ! ftud Începe oare, pentru „eul” nos­­s­tru, coborâşul final? In cele mai multe cazuri, se spune că bătrâneţea În­cepe când se adună câte cincizeci de pri­măveri şi toamne pe spinarea noastră, dar nu este chiar aşa. La cincizeci de ani, chiar dacă cineva are faţa sbârcită, capul chel şi dinţi; în mare parte lipsă, poate fi încă departe de îmbătrânire. Asta o afirmă — categoric — ştiinţa! După biologi, bătrâneţea nu începe, în realitate, decât atunci când aşa numi­­­­tele ţesuturi conjunctive reuşesc să inva­deze victorioase câmpul ţesuturilor spe­cifice (celule cerebrale, celule hepatice, renale, etc.). Cu alte cuvinte, omul de­vine bătrân când ţesutul conjunctiv, un ţesut de mâna doua, inlocueşte ţesuturile de prim rol în organism (ca acelea din ficat, rinichi, oase, etc.). Aceasta nu se petrece, exact la 50 sau 60 de ani şi nici măcar la 70 sau la 80. Există, chiar, ţesuturi specifice care rezistă cu încăpăţânare la năpădirea cu fibre conjunctive, chiar când individul se găseşte în pragul unui nou veac. Acesta este, de pildă, cazul celulelor cerebrale. TINERI DE 90 DE ANI Intr’adevăr, mintea nu îmbătrâneşte niciodată. La oamenii cei mai bătrâni — afirmă­­ azi cu siguranţă ştiinţa, în urmă a mii şi mii de dovezi cercetate — mintea nu este decât înapoiată. Intre tineri şi bă­trâni, nu este decât deosebirea urnă­­toare: primii sunt ma­ iuţi, In timp ce bătrânii sunt mai lenţi. Pe de altă parte, iuţeala gândirii nu este măsura principală a inteligenţei; pătrunderea şi precizia sunt cu mult preferabile rapidităţii. Dar, după biologi, există încă ceva mai bun în favoarea bătrânilor, cu ani­, In adevăr, nu numai că nu există vreun „deciin” ci, dimpotrivă, o creştere a ac­tivităţii mintale. Un expert american, doctoriul Thorn­dike, a găsit că, bazându-se pe iuţeala de realizare, randamentul la o aceeaşi muncă a unor persoane de 60 de ani e totdeauna mai mare decât cel al tineri­lor de 20-25 de ani de inteligenţă ase­mănătoare. „Iuţeala de gândire şi de ideaţie’’ — „spune Thorndike — este mai mică, dar „această scădere e compensată de atenţia „mai mărită, de interesul mai mare, de „sensul practic mărit, intr’ium cuvânt de „diferite elemente care nu pot fi pose­date de nici un tânăr, oricât de inteli­gent şi spiritual ar fi. De aici purcede ,uiite să concludem că um om, cu cât „i este mai bătrân, cu atât valorează „mai mult”. Vă miraţi? Dar concluzia ac­asta este totuşi dia larg sprijinită de fapte! CÂTEVA EXEMPLE ! Pentru a cita numai câteva exemple, Verdi la optzeci de ani a dat lumii opera sa cea mai echilibrată. ..Falstaff”. Vol­taire, la 84 de ani, tragedia sa .,Irene” ! ultimele capodopere ale lui Tizian au fost lucrate la 96 de ani; Bl­echer, la 78 tă-­a pentru totdeauna aripile napoleoniene; Churchill asi­gură victo­ia contra hitleris­­miului la vârstă de 70 ani. Aşa este în câmpul inteligenţei. Dacă sunt persoane care, chiar de la 20 de ani, se ridică şi i­­s din mediocritate, şi mai numeroase s­unt acela care o fac cu mult mai târziu. Este, apoi, un fapt ce nu se poate nega, că şi la bătrâneţe se pot păstra neatinse vioiciunea şi prospeţimea tinerească a inteligenţei. Marele dramaturg G. B. Shaw a decla­rat de curând că, cu toţi cei 90 de ani ai săi, se si­ mte mereu pornit de un frea­măt de tinereţe de fiecare dată când ia focul pentru a-şi scrie piesele. Dar, dacă mintea nu îmbătrâneşte niciodată, bătrâneţea corpului — spun biologii — e muma, o obişnuinţă rea sau — şi mai exact — o adunătură de obişnuinţi rele. Contrar celor ce cred multe persoane, este în putinţa noastră să apărem (chiar în aspectul exterior) cu mult mai tineri decât ar rezulta din certificatul de naş­tere. Asta e desigur o tehnică bună pentru a ne păstra tineri. SA NE CONTROLĂM ! înainte de orice, t­rebue să ne contro­lăm. „Cine-şi dă seama de bătrâneţea sa „o ascunde celorlalţi” ne spune un înţe­lept. El voia să spună că acel care-şi con­trolează obiceiurile, ştie să se păzească de atitudini bătrâneşti. Nu este nevoe să ne aruncăm singuri la pământ. Greuta­tea mişcărilor şi şovăiala fac sa pară bă­trâne atâtea persoane. Dacă încercăm, în schimb, să mergem drepţi mereu, să mergem şi să şedem aşa cum o făceam când eram tineri, am gă­sit micul secret pentru a ne păstra, chiar la 90 de ani, elastici ca adolescenţii. Dar m­ai este şi altceva. Faţa bătrâneţii e întunecată de amin­tiri, în vreme ce aceea a tinereţii e ilu­minată de aşteptare. Bătrânul spune „îmi amintesc că...”, în timp ce tânărul întreabă, de obicei, „ce mai e nou?” Asta vrea să spună a fi tânăr — după cum ne vorbea un psihiatru de seamă — înseamnă să nu vorbeşti de trecut decât atunci când este nevoe. Puneţî-vă înainte mereu un nou scop­ care trebue atins: astfel şi cei albiţi,c îe vreme vor putea ţine pasul cu fiiicşictfs®** poţii. j:o3 o­ze hol Un om îmbătrâneşte,­­când gânduri« sale se întorc mai mullt spre­­trecut,”®!^ cât spre viitor! «**­ T.!' -Ji “ibr s.ft£J RtfcfiP0^ POSTA RADIO Rugăm pe cititorii care au de cerut lămuriri radiofonice să se a­­dreseze in numele , Ziarului Știri­lor”, revistei ,,Radio-Azi”, unde sub. semn^itul răspunde în cadrul unei rubrici speciale D Gheorghe Albea.nu. Târgovîște Ret%un*a*i In id°ta. fia n rons*r.ri. o superheterodină cu o lampă. Nu vă pu­tem nf^ri o a^^mev^a sch ' n* deoarece nu ne ocupăm. cu. arroharii radiotechnice. In numărul de Crăciun al revistei „Radio-Azi” veti ansi o bună superheterodină cu două lămpi. D. Mircea, Balaben, Creiova Pro­babil că primul condensator electro­litic a clacat. Inlocuiţi-l cu unul nou de acea­si valoare si aproape slavr cA auditia va reveni la normal Lămpile ghin­an , americane nu se găsesc pe plajă la noi în ţară, iată de ce nu vă putem indica nici o a­­dresă. D. Octav Beloiu, Cluj. O şcoală de radio va dni fiinţă în curând la Bucureşti. Cursurile vor avea loc la „Institutul Asociaţia” str. Sărindar 14. Pentru informaţiuni complete a­­dresa.ti-vă Institutului sau Revistei „Radio Azi”, D. Al. Sulică,Brăila. Pentru apa­­ratul d-stră aveţi nevoie de un tran­sformator cu următoare­le secundare: 1­ 4 volţi şi 3,5 amperi, 4 volţi şi 1,5 amperi şi 2X350 volţi şi 70 A. D. Reus Nicolae, Câmpu Lung. Din păcate, literatura noastră este cam săracă în cărţi de radio. Cele puţine câte au apărut sunt in majo­ritatea cazurilor epuizate. Procura­­ţi-vă ,,Aplicaţiile Radio­electricităţii”. Cartea a apăru­t în Editura de Stat şi o puteţi găsi în orice librărie din Capitală sau la librăria,,Universul”, D. Cealâc Victor, Constanţa. Pen­tru a putea folosi aparatul de curent continuu la reţeaua de curent alter­nativ, trebue să-i adaptați un re­dresor, D. Fărăgan S Cluj. Lămpile d-stră sunt de tip foarte vechi. Oricum dacă doriți o schemă adresaf.î“d“ revistei „Radio-Ari”.p D. V. Antoniij. i iBucffresti. Putem­ înlocui lamga’^F.Cțl U, cu o lampă, ECH 3, dar trspjie, să-}, schimbați si soclul. Apare*:f­ierVeri ri” d *+ri o midie • friSpvevt4­l de Efc Dacă eu­ să-l rfacorăîH'i »trebui să re ungeţi la­ o hfit&rodină. Acordul \vvă, uf cane nireme riavr şi yfâtrsi, et­rificaultate, să zicem mvhtrrhi­ioare, trebue ca operatorul să aibe o ureche bine exersată şi o practică mn^Sfaa^kr Uitt »diuborin^ ussstonuiM Url­fe ~1

Next