Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)
1850-07-03 / nr. 1
zinbrul. ȘRRI STRENE. ... Turcica. Giurnalul de Constantinopoli din 4 Iunie, c. n. cuprinde următoarele: După înturnarea Sultanului, corpusul diplomatecu arătă dorința de a fi primitit să înfățioșeze M. S. felicitațiile cu ocazie a norocitei sale călătorii și a întrărei în capitală. Corpul diplomatecu au fostu înștiințatu că Sultanul îl va primi luni in 1 Isare. Toți șefii misiunilor streine, acompaniați de cel intăiu a lor dragomanu, s'au dusu la palatul Imperial de Deraganu. După ce s'au întrodusu în sala de așteptare unde sau primitu Ali Pașa Ministrul Trebilor din Afară, și după ce au primitu onoarele cuvenite caracterului lor, corpusul diplomatecu s'au înfățoșatu înaintea MS. ce l'au primitu cu cuvinte foarte măgulitoare. Sir Statfort Caningu au luatu vorba in numele colegilor lui și într'o cuvăntare scurtă adresată M. S. ambasadorul britanicu s'au complimentatu mi sau zisu, cu unu tactu alesu, că primirea intuziastă de care Elu s'au bucuratu din partea populațiilor sale în toate locurile ce au vizitatu, nu se păstrează de cătu Suveranilor care punu mai presusu de toate datorințele lor aceia de a face fericirea supușilor lor. Prin organul Ministrului Trebilor din Afară, ce au tradusu Sultanului discursul reprezentantului Mapei Britanii, M. S. au răspunsu că va fi foarte măgulitu de rostirea sentementelor corpului diplomateci și a desevărșitei uniri ce domnește între guvernul seu și între acelea a Puterilor amice așa de cu vrednicie reprezentate lăngă persoana Ca. Sultanul apoi au adresatu vorba în parte fiecăruiea șefu de miciune, cu renumita ca bunătate de inimă, informănduse cu cel mai viu interesu despre sănătatea Suveranilor lor, dorindule ca totudeauna să fie săpător, mi silințile ce ei facu pentru asigurarea fericitei staturi — M. S. Sultanul au asistatu, dinpreună cu toți miniștrii și înalții funcționeri la esaminile anuale ce se facu pururea cu o mare solepitate la școala militară din Cămpul -cel-mare-al Morților. În curănd au a se face esaminile școalelor de genie și de medicină în ființa Sultanului și a înalților funcționeri. D. lui Argiropulo au primitu rănduirea ca de întăiul dragomanu al Rusiei, cu rangul de Consilieru de Statu, în locul Prințului Hangeri, ce au muritu de vreo căteva luni. Domnul și doamna de Lamartinu au sositu la Constantinopoli; în curănd au a pleca la Smirna spre a-și videa moșiile hărăzite lor de Sultanul. În Curierul de la uș, din 28 Iunie se cetește: „Al nostru Sarge a Aoepe, D. Deliani, au căpătatu o concedie de dese luni spre a veni la Atena. Întăiul dragomanu D. M. Suțu, va dirigui, în neființa sa, trebile legației grecești. — Ce netenite în giurnalele franțeze, se zice că apea ce mai înmulți stațiea navală din Levantu, a căruiea comandă ce va încredința Domnului Contr' Amiral Trehuartu. În locul acestuiea la Civita Vechia se va trimete Capitanul de marină Belanger. Gazeta Statului publică unu buiurului care, puind capătu abuzurilor de care comunitatea grecească avea a se tăngui în modul urmatu pănă acumu, de a se strănge banii capitației, lasă acestei comunități îngrijirea de a îndeplini această dare de a dreptul cătră Visterie a Statului, fără a fi îndatorită de a asculta îndemnările ce i s'aru face, in această privire, de cătră vreunu delegatu al Guvernului. Această măsură au fostu foarte bine primită de cătră comunitatea grecească, care primește în fiecare zi mărturii netăgăduite despre ingrijirea Guvernului împărătescu în favorul ei. Înalta Poartă se ocupă cu activitate de loctor să se încununeze cu rezultatele dorite, felurite proiecte atingătoare de întemeerea drumurilor de comunicație în cuprinsul Imperiei, cum și cu alte măsuri cu scopu de a da sboru agriculturei și comerțului țărei, see scrie de aa Belgradu din 20 Iunie: „Noutățile ce le primimu de la marginea Bulgariei, vestescu că rebelii din această provinție, după ce au perdutu vreo cincizeci de oameni denaintea Belgradiului, s'au înprăștietu și s'au retrasu în massă pe pămăntul Serbiei, rugăndu pe Prințul Alesandru de a mijloci pentru dănșii la înalta Poartă. Ei declară că n'au apucatu armele nici încontra autorităței Sultanului, nici în contra administrații Pașei de la Vidinu, ce numai în contra apăsărei înaltului cleru grecescu. Prințul Alesandru, s'au grăbitu dată, de a trimite curieri la Constantinopoli și la Vidinu, mi au espeduitu ne Senatorul Lecstaiiu spre margine cu ordinu de a da în dispoziție a Pașilor ce aru putea să aibă oarecare nevoe în Bulgariea trupele, munițiile și proviziile trebuincioase. În aceste înpregiurări, ca totudeauna, națiea sărbească și administrațiea s'au arătatu credincioasei devotate Guvernului otomanu. Cărurea au respănditu viteta că Bidinsa s'ar fi asediate de Bulgari, că zece mi de Unguri trecuse din Dalmațiea în Bosniea spre a sprijini pe rebelii din această țară; că Omer Pașa s'aru fi rănitu, dmnpreună cu adjutantul seu într'o bătălie mare, și că trupele împărătești aru fi perdutu 60 de tunuri. Noi putemu asigura că nimică din toate acestea nu'i adevăratu, și că acestu vuetu nu s'au răspănditu de cătu numai pentru a întăria patimile anarhiștilor din Bosniea și din Bulgariea,, Austriea, Viena. 18. „N'au agiunsu nici la unu rezultatu în conferențiea ce au avutu locu ieri între Ministrulu din lăuntru și delegații Italieni. Debatele asupra proectului de statuto începute cu moderație dintr'o parte și dintr'alta luase oarecare destindere cănd D. Bach, Ministrulu din lăuntru, invitatu de a se duce îndată la Împă FEILETONUL ZIMBRULUI. AMINTIRI DIN BVUACURI și din cămpiile bătăliei în cursul pedivelului din Ungariea (Iul8-1819). Ca unul ce mă iu parte, în sinul Europei civilizată, ca resbelul celu mai serbatecu și celu mai romanticu din lume, o mi că de până samă niște asemine facte nu ce poru reproduce de nimine, amu măulțămire a le scrie. Tmi potu plini această însărcinare, nu ca unu omu de condeiu, ce ca unu omu de resvelu, că tu ce pa pute mai cu simplicitate. Mi ce voru erta smintelile ca autoru. Socotu de datorie a prevesti cetitoriului, că eu nu amu nici o năzuință politică. Cine ap putea să ce mire de îndelungatele și prea dreptele întărzări ale Palienilor în contra domnitorilor lor, mi de insurecțiea nea eroică a Ungurilor? Nu-i treaba mea de a spune cum sau hlita mașina artificială și necetluită a întinsei monarhii austriene, compusă din fragmente reunite sau mai bine zicăndu ridicate cu o ghibăcie îndelungit simpu victorioasă. Impresiile mele personale în mizlocul acestei vieți de aventură sântu totu aceia ce făgăduescu. Mă tragu dintr'o familiu sexe din Tirolu. De bună samă că nu aș fi servitu în armata austriană, mi nu m'așu fi luptatu subu lelacici, fără de unu evenimentu de familie care, coperindună cu ridiculu în țara mea oarecare Palianu din precmetele Romei, sositu de o lună în țara mea, pusă rămășagu că'mi va sufla Resbelul în Italiea mi mai cu samă garnizonul în Italiea pentru unu germanu ue ape inimă sântu chinuri nesuferite. A auzi repetănduse cu neprecurmare în gurul cec:, Ci moară Germanii! giosu Tudescii!” și a vedea pe cele mai frumoase femei stupindute în față căndu treci, de bună samă că nu'i prea îndemnătoriu de a fi soldatu. Abiea numai ce pitrecusemu o lună, și'mi era peste capu. Morte ai Tedeschi! Strigătul acesta restrubuia încă la urechele noastre rând cei ne scăpaserămu de la înfricoșata măcelătură de la Milano, trebuiră să părăsască Palia. Dacă Palentini ura, apoi nu era fără de cuvăntu. Învechita ciudă a lui Arminie asupra Romei nu se stinsăse încă, noi nu găsiamu în țară nici unu feliu de agiutoru, mai cu samă femeile ni în povora nu numai cu trătări îngroșite și cu chinuri ce și cu desprețu. La Pesciera, unde amu fostu închiși, foamea, boalele și străpațul ni curățiea de zile. Trebuiea să măncămu carne de cal, de mâță de broasce sa pănă și de șoareci. Ospețile acestea triste aveau de acompanimentu muzicalu pocnirea boambelor ce plesniau în aeru mi ucideau mulțime din companionii nostri. Pe lăngă acestea, foresbelul în Itașil., Portertulu lui Bepu, Coșutu ș Zelacșii. Unu bulu în Copțu,mi între consoții mei, mă nevoiamă desfera. Unu lung atu.cul de artifitie era admirabilu, și în adevăru nu cr fimn de escuzatu, puteam să zicemu nimica despre magnificențiea spec- logodnica și că'mi -a apșgi sora. Distrămatul isbuti. Cu toții își văzem giocu de mine. Nu așu fi lăsatu de bună voe munții mei din Tirolu dacă aventura aceasta o jumătate romantică ns m'aru fi a Ura mea în pricina Palienilor era îmfocată. M'amu înrolatu spre a mă duce în Palien, și eu plecămu. Bănoința ce Palienii ne mărturisieau nu era de fpre a schimba simțimentele mele; de aceia mi ele totu mai sporiră. Sântu siguru că între năpălitorii și stăpănii Imliei nu eramu numai su așa de aprinsu, în oprecare privire credu că noté