Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)

1850-11-23 / nr. 42

LIME­P à .1L se. Scopul principal a Prusiei nu'i îngpă cunoscutu. Constituționelilor li e prea cu anevoe a se lăsa de dulcea iluzie de a privi Prusiea ca ne­măntuitoriul constituți­­onalu, și de a se căi de dismerdările fă­­cute ei cu îmbelșugare.­­ De cătu de a se lepăda de astă idee, voescu mai bine a vide în retragerea de la Fulda o amăgire de resbelu, care în puține zile va costa spumpu armatei federale. Numai nu se poa­­te înțelege, de ce generalul de Greben au încunoștiințatu oficialu pe Princepele Turnu­­și­ Tacsisu #5 după ordinu ape să ce retra­­gă pănă în drumul de etapu, aceia armata prusieană aru fi făcutu ia­­răși ,pe unu atacu, atuncea fără îndoială ar fi urmatu o amăgire de resbelu, căriea se obicinuește a se da unu nume mai puținu onorabilu. După cumu stau acumu lucrurile, nu'i îndoială, că pobilul Rege al Prusiei s'au împrotivitu tuturor insinuațiilor (îndem­­nări meșteșugite) de mărire, de domnire și au pusu regescul seu veto (oprirea) partizei de resbelu celei orbite. Prin aceasta­­ și au căștigatu încrederea și mulțămirea Germa­­niei întregi. Așa­dară este de speratu ori că Prusiea însași va conlucra spre resta­­tornicirea ordinei în Hesa­ Electorală, ori că cel puținu nu va mai pune piedici în ca­­lea acelora cărora e data a desăvărși a­­ceastă lucrare. Cazul acesta de pe urmă este cel mai probabilu, și aru trebui să se aștepte pe toată ziua o ocupație a Hesei de giosu de cătră trupele coalizate. Prusiea. Derlinul 16 Noemv. Astăzi au sositu de la Viena respunsul asupra no­­tei prusiene din 9 Noemw, care era ca unu ultimatumu al Prusiei. Respunsul acesta au fostu obiectul deliberațiilor consiliului mi­­niștrilor în ședința de astăzi.­­ După ga­­zeta cea noss prusiană acestu răspunsu este favorabila pentru pace, dară totuși neho­­tăritu. Austriea se declară gata a înceta cu pregătirile sale de resbelu, dacă Prusiea aru fi în plecare să facă și ea acemine. Ea ce declară totu odată a intra in confe­­rențiile libere însă stăruește intru aceea de a ce ține conferențiile in Viena. Se zice că Prusiea n'aru fi consimțindu aa a­­ceastă cerere a Austriei. - În ședința de eri a Colegiului prin­­cipilor s'au datu plenipotenților îndestule lămuriri asupra stărei înpregiurărilor Ger­­maniei. - Ce scrie de la Breslau din 12 No­­emvrie la gazeta de Colonie a, al 6-lea corpu al armiei s'au mobilizatu. Regementele Landverului s'au înarmatu și echipatu înde­­plinit. Cavaleriea și artiliriea Landverului se pregătescu de echipare, caii săntu gata. Volontilii ce grămădescu mai mulți de cătu ce potu primi. Eri s'au fostu trimisu o a­­dresă Regelui, subuscrișii declară că ei săntu gata de a face ori­ce sacrificii ce stau in putere, pentru onoarea și trebuințe­­le patriei. Franțiea. Parisu Din cauza întinderei­­ Cesagiului, noi nemărginimu de a publica numai partea sa din urmă în care după ce s'au înșiratu mai intăi atribuțiile tuturor mi­­nisteriilor se încheie prin următoarile: „Astufeliu este, Domnilor, relațiea ră­­pide a situației trebilor noastre. Cu toată greutatea inpregiurărilor, legea, autorit­tea au recăpătatu în atăta împărăție a lor, în­­cătu nime nu crede de acumu inainte aa is­­bănda silniciei. Dară totuși, precătu teme­­rile despre timpul de față se împrăștie, pre atătu mai multu spiritele se dedau cu adiminire preocupațiilor viitoriului, toate aceste Franțiea voește mai nainte de toate repaosul. Pătrunsă încă de pri­­mejdiile la care societatea au fost d espusă, ea rămăne streină la certele de partizi sau de oameni atătu de mici în prezența inte­­reselor celor mari ce săntu în ggiosu. „Adeseori amu declaratu, căndu, s'au în­­fățoșatu ocaziea de a esprima în publicu cugetarea mea, că ași privi ca niște mari curiași pe acei ce, prin ambiție persona­­lă, amu comprometa puțina stabilitate ce nu închizășuește Constituțiea. Asta'i adănca mea convingere, ea n'au postit nici o­dinioa­­ră cuținată. Dușmanii singuri ai liniștei publice au pututu să denatureză lucrările cele mai simple ce nascu din pozițiea mea. „Ca întăiu magistratu­ra Republicei, e­­ramu indatoritu să mă punu în relație cu clerul, cu magistratura, cu agricultorii, cu industrialii, cu administrațiea, cu armiea, ui m'amu silitu să mă folosescu de toate ocaziile de a le arăta simpatiea și recu­­noștința mea pentru concursul ce'mi dau­ și mai cu samă dacă numele meu cumu și silingele mele au confăștuitu a întări spiritul armiei, de care eu singuru dispozezu, după terminile Constituției, asta'i o serviție, în­­drăsnescu a spune, pe care credu că amu fă­­cut'o țerei, pentru că totu­deauna amu fă­­cutu să se întoarcă în folosul ordinei în­­m­urirea mea personală. „Regula nevariabilă (neschimbătoare) a vi­­eței mele celei politice va fi, în toate în­­pregiurările, de a'mi face datoriea, nimică alta de cătu datoriea me. „Astăzi e­erta tu tuturora, afară de mine, de a vroi să grăbească revizie a legei noastre celei fondamentale. Dacă Constituțiea cuprin­­de în sine viituri și primejdii, sănteți toți liberi a le scoate la ivală în ochii țetei. Eu singuru, legatu prin giurămăntul meu, să mărginescu în strictele hotare ce ea le au trasu. „Consiliurile generale au esprimatu în ma­­re număru dorința despre revizie a Consti­­tuției. Dorința aceasta nu se adresată de­­ cătu puterei legislative. Cătu pentru mine, alesu al poporului, neatărpăndu de cătu de el, mă voiu conforma pururea cu voințele sale esprimate legalu. „Nedumerirea despre viitoriu face de a se naște, o știu, multe temeri dișteptăndu­mul­ Dares după Ks ! .Agricultura este meșeșugul care ne învață a i­­mita procedele și a reproduce influințile naturei, is scopu de a dobăndi, ne sn loc oaia, ființe p­­rosts de numeroase di­alet de furmoase ne cat­ea fi cu nstinns, de sn­ex vegetal, E5popa econo­­mia domectixs wi indestriplă le au dovidit folosul. Fiica băgării de seamă și surară a civilisației agricultura propășește cu civilisația unui popor, dar ele propă­șesc u­nii una și alta cu un pas Fam schiopu, adesea zăbăvnicu, și cu o bandă destul de deasă pe ochi. Un boldu tainicu se­mănă înainte, dar nici un degitu doviditoru nu le a tras în vileagu drumul pe nisipu. Empirismul le conduce mult mai adesea ori încă de cătu esperiința le luminează, și cear­­taneria căștigă în lipsa amăndurora. Unica țintă a acestui cursu este de a sluji de tălmaciu minții celor doă d­ăntăiu, în protiva ghibăciei celei d'al trei­­lea. „Dacă, zice­ vomu lucrătorilor de pămăntu, ceea ce unii au făcutu mai nainte de voi, și ceea ce au isbutit în locuri și espoziții osebite de ale voastre; dar nu este aceasta toată treaba ce veți face. Stu­­diați locurile voastre, clima voastră, măsurați vă mijloacele, pănă cănd știința nu se va arăta mai cătu obiceiul, nu vă lepădați de o dată ! de ex. care nu este greșitu de­căt schimbăndu'i lo­­cul, întrebați pe amăndoi de o dată, încredințați vă numai resultatelor; și la fie­care inovație, pre­­gătiți prin mici cercuri niște esperienge mai mari.” Unu lucrătoru de pămăntu din antica Romă culegea îtr'unu cămpu micu secerișuri înbelșugate, fu­părăt de fermăcător de către comici. În ziua judecă­­ții, aduse la soru pe fiica lui cu niște brațe ța­­pene și înbrăcată curat și bine, arătoșii și văno­­șii săi boi, grelele unelte și uriașele lui seare de plug: “ vedeți calea, strigă el, prăjitoriile mele; mai adăugați pe lăngă ele munca mea, veghierile mele, sudoarea mea, și veți ști atunci toată taina fermăcătoriei de care sănt părăt., e pornică de EPIGRAME. PREDICATORUL SINCERU Auzitați că te-amu spusu În numele celui de susu? Ce preți st'mi dați ascultare, îmi va pare pre bine, Iar de nu­ faceți ka mine. — —­­ + 167 A. Foarte iubescu acts damă, e frumoasă Ka o zină, Ce duhu multu, ce dulce barbă, ce picioru micu, și ce mănă! P. Ai dreptate, ca o zină î­ nfocată, și bătrănă. AMOREZUL INDISERET. Toți știu Facereați de sine Cătră mine. Vu singuru la mulți așu opus'u, căci ingratu nu preu săți fiu. BURATICU.L­­i GAIȘȚA. Unu buraticu în ferești ținutu Precum opștește'i cunoscutu, Într'o zi ce coboră Să vestiască vreme ră.

Next