Zori Noi, noiembrie 1959 (Anul 12, nr. 3703-3726)

1959-11-01 / nr. 3703

L NIKOLAI GAVRILOVICI CERNIȘEVSKI 1828 — 1889 S-au scurs 70 de ani de la moartea lui Nikolai Ga­­vrilovici Cernișevski, c­el despre care Lenin scria că ,,este singurul scriitor rus cu adevărat mare care a știut, incepind din al șa­­selea deceniu al secolului trecut și pină in 1888, să se mențină la nivelul unui materialism filozofic in. s-a născut în 1828, la Sa­­ratov. Viitorul scriitor și democrat-revoluționar gip,a făcut studiile la Petersburg, anii studenției jucind un rol important in formarea concepției lui. Ei coincid cu o perioadă bogată In fră­­mintări politice, pe plan eu­­ropean, culminind cu anul­­ 1848.Tot la Petersburg, mai tirziu, ajunge redactor al re­­vistei „Sovremmenik”, in care iși publică principale­e sale articole de filozofie, e­­conomie, critică și istorie literară. După reforma din februa­­rie 1861, care a insem­nat o micșavă înșelare a mase­lor populare, (țăranul râmi­­nind mai departe aservit boierului, căci „înzestrarea“ lui cu pamint s-a făcut pe bază de răscumpărare), Cernișevski a demascat in articolele sale manevrele antipopulare ale țarismului și ale liberalilor. Trecând la represalii împotriva demo­craților­ revoluționari, auto­­crația rusă a lovit in pr­­im­ul rînd in care este închis Cernișevski, în fortă­reața Petropavlovsk , iar a­­poi deportat in Siberia, de unde se înapoiază in Rusia abia în anul 1883. Sufetin­­țele Indurate i-au adus Insă sftrșitul, în anul 1889, la 29 octombrie. După cum s-a mai remar­­cat, activitatea lui Cerni­­șevski este prin varietatea impresionantă domenilor ei: filozofia și economia po­­litică, estetica, critica și istoria literară, literatura și istoria. Ca filozof, el a fost printre pr­­inci gânditori î­n Rusia care au aplicat in mod conștient metoda dia­­lectică în practica revolu­ționară, rămînînd cel mai de seamă filozof materia­­list premarxist și precursor al social-democrației t­­e­in problemele de esti­că Cernișevski a*z­­voltă ideile "no­­intașului său, V. G. Be­­linski. Du­pă estetica lui Cernișevski, bazată pe con­­cepția materialistă, arta tre­­buie să aibă un inait conți­­­­nnt de idei, inspirat din rea­­­­litatea vieții. Despre nece­­­­sitatea unității dintre fun­d și formă in opera de artă, Cernișevski scrie: „Cină forma este expresia conți­nutului, ea este strîns le­­gată de el, incit a o desface de acest conținut înseamnă să distrugi conținutul și, invers, despărțind conținu­­tul de forma, înseamnă să distrugi forma”. înaintatele sale idei asupra frumosului au fost expuse în teza de doctorat intitulată „Arta și realitatea din punct de ve­­dere estetic Dintre cele mai impor­tante opere beletristice ale lui Cernișevski sunt roma­­nele „Ce i de tăcut?" și „Prologul". Caracterizate printr-o apreciabilă măies­trie artistică, aceste lu­crări înfățișează figuri ti­­pice de luptători democrat­­revoluționar­i. Rahmttov, re­­voluționarul din „Ce-i de­­d’­­cut?”, este, de altfel, unul din puținii eroi pozitivi strălucit înfățișați, din lite­ratura realismului critic rus. întreaga activitate a lui Cernișevski, desfășurată in anii de cruntă prigoană ta­­ristfi, l-a făcut să serveas­că drept pildă luminoasă tuturor acelora care luptă pentru libertate, dreptate socială și cultură înaintată. B. FLORIN Cernișevski­­ ffleăaă&n dinm­neg%țal , , « Mă tîram zdrențuit pe cîmpii devastate, plin de sînge și glod, hăituit de granate și­ auzeam străbătînd, întunericu’, ceața : »Cui îți dai viața ? • . . Cui îți dai viața ? »Cui îmi dau viața ?. . . N-o dau, mi-o fură ! Mi-au furat plugul din arătură, mi-au furat cerul și pîinea și sarea, munții și aurul, luna și marea!" . . . Unde mi-e steaua care mă apără ? . . . Unde răsare și unde sc apără ? . . . . . , Cine-a scos steaua să mi-o varate străfulgerând peste glob și granate ! • . * Și steaua roșie, mîndră stea, m-a smuls din moarte și -am pornit după ea ! » ■ » . . .Bună dimineața, lingă fîntîni și păduri bună dimineața, lingă plinea pămîntului . . . Bună dimineața, lingă corăbiile Dunării și lîngă cîntecul vîntului . . . Bună dimineață, lîngă inima nouă a orașelor, lîngă izvorul zilelor bune, bună dimineața, lîngă in­vătăile oțelului și uriașele zări de cărbune ! Bună dimineața, lîng-argintatele tomte ce vînează culcușul țițeiului ! Bună dimineața, lîngă timplele Inginerilor și lîngă avîntul condeiului ! . . . Bună dimineața, maica mea, patrie, bună dimineața ! Ție și stelei ce ne-a luminat și ne apără toată munca și viața ! » «* DRAGOȘ VICOL Să stăm de vorbă... ZAHARIA PLAIANU (Bu­cecea). Neputînd depăși cadrul rubricii noastre, poezia ,,Clă­diri noi" reușește, în bună măsură, să creioneze imaginea construirii de locuințe în fo­losul oamenilor muncii. Re­­producem, ca mai reușită, pri­ma parte a poeziei amintite: ,,Sub bolțile cerului, Spre scapătul stelelor, Dulgherii cu brațe arămii și vînjoase Dezbracă albele clădiri De iedera schelelor, Și fiecare apartament E un cuib de lumină, In noul cartier ce v a naște Aici, lîngă uzină“, O strădanie susținută vă va ajuta, desigur, să creați lu­­crări publicabile, inspirate din viața nouă a poporului nos­tru. S. DORU (Vatra Dornei). Ne exprimăm din nou încre­derea în posibilitățile dvs. de creație. Strofa: .,Inima spre tine mi'o deschid, Să sădești în ea tărie și lumină, Ți-oi întoarce o iar, de roade plină, Grădinar de visul, tu, Partidl“ din poezia „început", este un început lăudabil și care se cere a fi continuat prin stră­dania îmbogăți permanentă de a vă registrul poetic, mijloacele de expresie. T. TIMUR (Cîmpulung). Ultimele lucrări trimise la re­dacție rămân cu o notă mai jos față de cele anterioare, din care unele au fost publi­­cate în pagina noastră de li­teratură - artă. Socotim că în munca dvs. de creație lite­rară, de un real sprijin vă va fi frecventarea cu regularita­te a ședințelor cercului lite­rar din localitate. Observații­le critice ale membrilor cer­cului literar ar contribui desigur, la înlăturarea unor inegalități ce se observă uneori la lucrările pe care vi le am urmărit: PETRU NODIȘ (Fălticeni), IOAN Rădăuți), CHIRAȘ (Horodnic- GEO­NECHITA (Fălticeni), CONST. GAIBAN (Hînțești-Suceava). Mai tri­miteți, pentru a ne putea for­ma o imagine mai completă a­­supra posibilităților dvs. de creație. A. COSTINEANU (Rădă­uți), I. ANTON (Fălticeni), M. STELIAN (Vatra Moldovi­­ței — Cîmpulung), ȘT. PERSIC (Berchișești Gura Humorului), T. CURELARU (Forăști - Fălticeni), D. SANDU­lești), Vă (Ștefănești - Trif aflați — așa cum mulți dintre dvs. mărturisesc în scrisorile cu care își în­soțesc lucrările — la începu­tul creației literare. Că în­ceputul este întotdeauna destul de greu, o confir­mă și faptul că versurile tri­mise de dumneavoastră con­țin stîngăcii și inegalități care le fac nepublicabil«« Simțindu vă atrași spre mește­șugul poetic, este lesne de în­­­țeles că el trebuie învățat. Și aceasta, în bună măsură, fă­­cînd lectura operelor clasice și contemporane care vă stau la dispoziție la biblioteci. Urmărind publicațiile literare,’ îmbogățindu vă necontenit ni­velul cultural și ideologic, lu­crările dvs. literare, prin al căror conținut de idei redau­ aspecte din viața nouă pe care o trăiește poporul nostru, vor cîștiga și în realizarea lor artistică. Așteptăm noile dvs. lucrări. RED. Pentru cei mici _ .­­ ___________________________________________________________________ virririnnnmnsTirraTinnmr^ rimfrinrttTryrrnnrginrgwfm^ 3ro^~6Trrtnnmninnr^ gțnmrgYgrff Incadrîndu-se în munca întregului popor pentru fău­rirea unei culturi noi, socia­liste, îndrumați de Partidul Muncitoresc Român, punîn­­d­u-și tot talentul în slujba oamenilor muncii, maeștrii artei romînești au aliat noi izvoare de inspirație, au do­­blndit noi puteri în munca lor de creație. In anii pute­rii populare, producțiile noas­tre artistice au cîștigat p­pu­­laritate și apreciere și peste hotarele țării. Ceea ce însă ne bucură cel mai mult este faptul că popoarele sovietice prețuiesc arta noastră și sînt interesate s-o cunoasc în profunzime. Această aprecie­re ne este cu atît mai scum­pă, cu cît ea vine din partea unor popoare de veche și înaltă cultură, cu o artă care s-a impus de mult pe plan mondial prin opere nemuri­toare și prin artiști ale căror nume fac cinste geniului u­­man. In ultima vreme țara noas­tră s-a manifestat printr-o masivă prezență a reprezen­tanților artei noastre plasti­ce în Uniunea Sovietică. In această privință, un însem­nat eveniment artistic l-a constituit Expoziția de artă plastică a țărilor socialiste, care s-a deschis la sfîrșitul anului trecut la Moscova. In rîndul criticilor de ar­tă și al spectatorilo so­­ie­­tici a trezit mult interes mai ales remarcabilul talent al pictorului Corneliu Baba, membru de onoare al Aca­demiei de Arte a »Monumentalele sale U.R.S S. zări, tab­ourile »Țărani­­ reali­și »Odihnă pe cîmp“ — scria Criticul de artă M Ku—­ina­­— pot fi socotite printre cele mai reușite lucrări ale ex­poziției“. Niciodată nu vor pieri din amintirea actorilor Teatrului Național, zilele petrecute in capitala Țării Sovietice. Turneul în U­R­S­S. al Tea­trului Național din Bucu­rești a început cu spectaco­lele „O scrisoare pierdută" și »Anii negri“, care au de­monstrat că în țara noastră există un teatru realist cu valoroase tradiții, că acto­rii lui sînt în stare să joace cu aceeași putere de convin­gere, cu talent și măiestrie, atît comedia cît și drama.­­De altfel, »O scrisoare pier­dută“ a fost reprezentată în anii trecuți în U.R.S.S. de către Teatrul de satiră din Moscova). Insă încercarea cea mare a fost reprezentația cu „Revizorul“, un adevărat examen crucial al colectivu­lui teatrului- Spectacolele au fost primite cu puternice ma­nifestații de dragoste și sim­patie. Sunt multe piesele romî­nești care au fost puse în scenă de către teatrele din Uniunea Sovietică. Anul trecut, Teatrul Academic de Artă (MHAT) a pus în ser­nă „Steaua fără nume“ de Mihail Sebastian. Cu mult entuziasm a fost primită și piesa contem­orană „Nota zero la purtare“ de V. Stoe­­nescu și O. Sava, pe care a pus-o în scenă Tea­tul Cen­tral de copii din Moscova. Sînt numeroase prilejurile de a constata că dramaturgia noastră se bucură de o pre­țuire deosebită în rîndurile oamenilor de teatru și ale publicului din U.R.S.S. A­­ceastă convingere ne-o întă­rește numărul mare de spec­tacole romînești reprezentate pe scenele teatrelor sovieti­ce. Spicuim doar cîteva (în afară de cele amintite pînă acum): „Titanic - vals“ de Tudor Mușatescu, „Ultima oră“ de Mihail Sebastian, „Citadela sfărimată“ de­­­­Lovinescu, „Rețeta fericirii“ de Aurel Baranga, „Omul cu mîrțoaga“ de Gh. Ci­prian, „Ovidiu“ de V. Alec­­sandri și alte lucrări drama­tice romînești reprezentate la Moscova, Gorki, Riga, Tallin, Chișinău etc. Legături strînse au fost statornicite și între muzicie­nii romîni și sovietici. In șirul de concerte date în U­­niunea Sovietică, se cuvine să ne amintim în primul rînd de turneul orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat „George Enescu“, co­lectiv artistic emerit. Itinerariul Filarmonicii „George Enescu“ a cuprins mai multe orașe ale Uniunii Soviet­ce, întîmpinînd pre­tutindeni aceeași unanimă apreciere, aceeași caldă sim­patie, pe care n-o poate trezi decit bucuria pentru succese­le prietenilor. Trebuie amintit, de ase­menea, despre turneul în­treprins în Uniunea Sovieti­că de Constantin Silvestri, despre cel al pianistului Va­lentin Gheorghiu, despre suc­cesul Zenaidei Pally la Mos­cova, despre cel al Teodorei Lucaciu la Leningrad. Ope­reta „Lăsați-mă să evit“ de Gherase Dendrino a repur­tat la Odessa un succes tri­umfal, decernîndu-i-se pre­miul I la concursul teatrelor din U­R.S.S. organizat în 1957. In vara acestui an, a în­treprins un turneu în Uniu­nea Sovietică și orchestra de muzică populară ,,Barbu Lău­tarul“, care în aproape două luni de turneu a dat concerte la Frunze, Taș­­kent, Samarkand, Stalina­­bad, Așhabad, Baku, Minsk, Chișinău și încă în multe alte orașe. Pretutindeni, mu­zica noastră populară și in­terpreții ei au stîrnit entu­ziasmul asculătorilor. Un prilej de cunoaștere mai apropiată a artei romî­nești și a creatorilor ei l-au constituit „Zilele culturii ro­mînești“ organizate în dife­rite republici sovietice unio­nale. In republicile sovietice Ucraineană, Moldovenească, Kazahă, Letonă, Bielorusă, au fost acțiuni de mare în­semnătate, care au demon­strat nu numai creația ar­tistică a poporului nostru, dar și importantele realizări obținute în patria noastră în anii regimului demMbcrai­popular, precum și viața poporului român, care sub conducerea Partidului Munci­toresc Român își făurește cu succes viitorul luminos al so­cialismului. In aceste zile, în cele mai diferite ale Uniunii Sovietice, colțuri și-au demonstrat măiestria soliști ca Mircea Buciu, Ion Voicu — discipol al marelui vio­lonist sovietic David Oistrah —, au fost deschise expozi­ții de artă plastică, au fost prezentate spectacole de tea­tru și filme romînești (au rulat, printre altele, filmele „Citadela sfărâmată“, „Moara cu noroc“, „Două lozuri", „Nepoții gornistului", „Alar­mă în munți“). S-au produs ansambluri de cîntece și dan­suri romînești (printre al­tele, ansamblurile M.F.A., U.TM., „Ciocîrlia"), care, — toate — s-au bucurat de frumoasă primire, nespus de o caldă și de entuziastă din partea spectatorilor sovietici cît și a oamenilor de artă. Toate acestea sînt o mărtu­rie a interesului și dragos­tei cu care popoarele sovie­tice întîmpină arta noastră. In aceasta se manifestă nu numai o activitate culturală firească, desfășurată pentru a cunoaște valorile spiritua­le din toate țările, dar și grija și respectul profund cu care omul sovietic îi­tîm­pină tot ce a creat și creează ge­niul uman, dorința d­e a păs­tra aceste bunuri, de a spri­jini dezvoltarea lor, de folosi în mod creator expe­­­riența culturii și artei uni­versale. Din repertoriul Teatrului de păpuși „Cravata roșie“ din Botoșani face parte și piesa „Micii mușchetari" de Liza Mușetescu, care se bucură de un mare succes in rîndul ni­­cilor spectatori. In clișee: scenă din presă și un aspect­­ din sală. Foto: D. VINTLIA Arta romînească în Uniunea Sovietică --------------------------­ Manuscrise inedite ale lui Cehov Colaboratorii Institutului de literatură rusă al Acade­miei de Științe • U.R.S.S. au efectuat descrierea • 300 de autografe ale lui Cehov, din care o parte sunt inedite In secția de manuscrise a Institutului de literatură ru­să se păstrează numeroase ma­nuscrise și autografe ale ma­relui scriitor rus, printre care 260 scrisori adresate unor cunoscuți artiști, lite­rați, militanți pe tărîm soci­al „Amintirile“ Creangă, ilustrate Au apărut, recent, Amin­tirile lui Ion Creangă, ilustra­te în culori de Eugen Taru. Cartea merită toată atenția. Coperta reprezintă pe Nică a lui Ștefan a Petrei întinzînd mina după moșneagul din pupăză, căreia iarmaroc îi dăduse drumul, lasîndu'l pe Nică cu ochii holbați. Dar iată­l, în prima parte a amin­tirilor, pe Nică, băiat cumin­te, citind din ceaslovul cel unsuros, plin de voie bună și dornic de a sorbi cu nesaț învățătura cărții. Iat-o și pe Smărăndița popii, tare moftu­roasă, înainte de a încăleca pe „Calul Bălan“, urmează chipul mamei, al Smarandei, care, zice Creangă, vâzînd cum citesc eu ,,izbutise a citi mai bine ca mine“. In partea a doua, îl vedem pe Nică călare pe băț, calul năzdrăvan de totdeauna al copiilor. Isprava cu ura­tul, plină de peripeții, este și ea ilustrată cu talent. Intîm­­­plări cu moș Chiorpec, ce-i trăgea cite „un pui de răbu­­ială ca aceea pe la bot de-i bufnea rîsul pe toți ucenicii din ciubotărie“, sînt cât se poate de sugestive. In partea a treia ni se pre­zintă cîteva imagini de la „fab­brica de popi din Fălticeni“,; pe moș Bodrîngă cîntînd flăcăilor din fluier și care, se pare, a fost o adevărată co­moară folclorică, căci, zice Creangă, „ne spunea la po­vești nopți întregi, șezînd cu nasul în tăciuni“. Iată­­ și pe Nică Oșlobanu, u­n adevărat erou de basm, cu lemnele în spate; iat-o și pe crîșmărița cea frumoasă din Fălticeni, de la care „furlun­­seră“ toți cîte ceva. Și iată-l din nou pe Oșlobanu „răcnind ca un taur“ cu poștele la tălpi. Și, în sfîrșit, la partea e patri, e înfățișată Smaranda, pregatindu-și feciorul pentru școa­a de la Socola, dus de ,,zm­ei“ lui moș Luca pesta apa Siretului, într-o altă lume decît cea sătească, unde aveau să-l aștepte, pe lîngă puținele bucurii, boala și mai apoi moartea. Ediția „Amintirilor“, ilus­trată de E. Taru, este așa cum arătam mai sus, destul de reușită. Ea egalează aproape ediția poveștilor din 1940. ilustrată de T. Kiriakoff. G. J. y

Next