Zori Noi, octombrie 1960 (Anul 13, nr. 3986-4011)

1960-10-01 / nr. 3986

A Pagina 2-a ZORI NOI trrrrrrimfWiTri în­TnfrrrrryrnnnsTrr«TíiirraTi­­ VTSTiTrrststsTi^TSTrininnnnnnrBTrinninnn TtprffYvtnnnsiitrnTnnnvinnnn TSTsifsvTnFtnnnsvvTsii­snnnnr TinnninnrffTrirsTro^TinrrcTsiiT^TirroTrsTir­nnnnr&TTffTinnnnnrt ! Cu ochii ... m scos cu pachetul de titiuru, mi-am­ aprins un deget de țigară și, băund fum, m­-o prins deodată grija de casă, și m-am întristat. Cumătrul Pintilei al Floa­rei tot pășea înainte, îndesind pașii și grăia domol, dar eu fiu-l auzeam. îmi era gîndul lor la glasul tînguit al Frusi­­nii, fimei­ mea, rămasă cu coa­tele pe gard . — Dumneata te duci, Gri­gore, tot îmbli încoace și în­colo, dar eu una să știi, că nu mai pot. Și dumneata, Grigore, tot nu voești să se aleagă mai iute vreun capăt, să intrăm și soi în rînd cu lumea, ca cei din Izvoară. Și mergînd noi așa, tot unul grăind și arătînd cu mîndrie. Bitul tot tăcînd ca un mut și pufăind din țigară, dintr-o dată sînt trezit ca din vis. j — Iaca, aici, Grigore!­i Am tresărit ca un fioț și m-am pomenit cu gura cît șura In fața unei case domnești, pe măsură de tîrg. Purta în seheoi, cum se zice pe la noi, la hulubărie frumoasă, cu fe­­reastră verde — balcon — în frunte o pară electrică ce lu­mina ca un soare cerdacul. O grădiniță cu trandafiri altoiți se afla în față, între peretele alb și gardul de la drum boit roza. Și nu știu de ce tocmai atunci m-a pălit prin zarea gun­­dului, ca o lumină ștearsă, de demult, bordeiul cel sărman al cumătrului Pintilei al Floa­­rei. Patul acela scund, învălit cu rogojină, dintre sobă și horn, la care, de trudit ce eram aș fi voit să ajung cît mai degrabă să-m­i hodinesc ei olanele in­tijim­ii și fără habar.­­ "" * Dar, la o tresărire de ochi. Iute m-am dumerit. Și numai­decât mi-am­ adus aminte că­­ trie­tenul meu Pintilei este co­­ectivist de frunte. O fi avînd de grăit poate cu vreun căr­turar de-al satului la curtea asta mîndră. —Bine cumătre Pintilei—zic eu. Iaca, pînă-i grăi dumneata, pînă ce-i pune la cale, îngă­­urez aicea în drum pe parca­­ua asta și oi fuma țigări pina gătești. Dar cumătrul Pintilei al Floarei parcă n-ar fi auzit bine. Intîi a dus mina la câr­­telul dumisale de pe cap, ui­­tîndu-se o vreme lung și ne­dumerit la vîrvu căciulii mele. Apoi, deodată plesnind un ful­ger de lumină din ochi, a prins a hohoti gros, ca din fundul unui poloboc : „Ha ! Ha ! Ha!“ Apoi, punînd mîna dumnealui grea pe umărul meu, huidu­­cîndu-mă lin și prietenește, Intre bubuitul dumnealui de rîs și de bucurie a prins a striga s­i Margh­ioluca, tu, fimeie I la ieși repede pînă în prag. Eu de abia atunci am față­­les și cu un fior de bucurie trecut prin inimă pentru prie­tenul ăsta al meu de demult, am prins a rîde și eu... — Brava, cu către Pintilei. Nici n-aș fi crezut. S-o stăpî­­nești sănătos. Mîndră ca să mai ai! Da mi-ai și făcut-o, căci ce credeam eu... ■— Da ce s-o întîmplat omu­le, hăi! Arde ? Sau poate că te bucuri de tinerelul pe care-l așteptăm din ceas în ceas să pice, să-l cunoaștem și noi! Iese repede cumătră Mar­ghioluca în prag și, zicînd, își usca iute cu peștelea mînile suflecate și ude, prinzînd-o a­­poi în chingă sub brîu, la loc. Și cînd se dă mai aproape de mă cunoaște . . . — Ei, te bată pozna și no­rocul Pintilei, omule hăi! De ce nu intrați ? D-apoi dumnea­lui e cumătrul nostru de de­mult, prietenul Grigoruță Bîr­­san, de la Stlnca. Desfu­și dă iute, omule, brnul cel roș al dumitale, să legăm soba și hornul de trei ori să rămîie la noi pețitorul pe care-l aștep­tăm la copilă. Și să ne bucu­răm împreună cu toți și de prietenul ista al nostru cel de demult, care a binevoit să ne vadă și în traiul ista nou. Numa cu­ pe Frusînuca dumi­tale, cu către Grigore, și prie­tena noastră dragă, nu ne-ai adus-o, și de asta îmi pare tare rău. Da, sughiț bun și pentru dumneaei, cumătre Grigoruță! Și m-a tot colindat cumătră Marghioluca pînă am dat în odaie, sâ-i pot răspune: <— Bună vreme și în casă nouă, cumătră Margh­ioluca și cumătre Pintilei — zic eu. No­roc și bucurie, bună sara ! Cît despre Frușînica mea, cumă­­trilor dragi, îi cu cinsprezece ani mai trecută de cum știți. Da­r sănătoasă tun și vă o mulțămesc de întrebarea de bine. — Dar stai, cumătre, poftim pe scaunul ăsta moale, pentru musafiri trudiți — tot ciripea ca o rîndunică cumătră Mar­ghioluca. Dar eu parcă tot nu mă înduram. Stăm cu sumanul pe cîrjă și tot învîrteam căciula pe degete, pătruns parcă de pleacă de siiiciune străină. — Pînă să mă așăz, cumă­tră Margh­ioluca, și dumneata Pintilei, dați-mi puțină îngă­­duială să mai stau pleacă cu gura cascată și cu sufletul oprit, mai întâi și la început să-mi îndestulez inima de bu­curia dumneavoastră și, cu luare aminte ochii de mîndre­­țurile acestea scu­mpe ce le văd în casa dumneavoastră ca la boieri — am zis eu, îmi place grozav patul acela în arcuri și cu lărgime, pălit pe trei mărgini cu polițe și poli­cioare, cu oglinzi și oglin­­gioare, și pe care își poate hodini omul trudit oasele mai aliniteri decît pe scunduri. Apoi, lădița aceea cu marafe­turi de lingă fereastră, care ține cu mîndrie pe cap măgă­­oaia aiasta mare de radio. Și mă minunez mai ales de poli­­candrul ista cu trei brațe sco­bite cu farfuriile de marmoră înflorită, cu gura către tavan, din care cele trei pete electri­ce varsă în odaie atâta lumină fără supărare la ochi, că poți număra mălaiul mărunțel ca In amiaza mare pe soare. Și mă mai bucur, cu către Grigore și Margh­ioluca și despre bucuria cu veste nouă pe care dumnea­voastră o așteptați în sala aiasta. Și în numele Frușînii mele și prietenei dumnea­voastră, doresc să vă fie de bine și să ajungeți cît mai re­pede socri mari. La urarea asta de bine, cum ședeam eu pe scaun, cu căciu­la în mină, sumanul și cîrja pe brațe, cumătră Marghiolu­ca își tot netezea părul pe cap și zîmbea a rîde, stînd în pi­cioare. — Da, ia dă dumneata, cu­­mătre, căciula, cîrja și suma­nul — zise Marghioluca, co­trobăind într-un cotlon anumit de după ușă — și pînă mă întorc eu de la cuhne dați pe gît din oala asta de lut cîte o cănuță de voie bună. E zama de strugur brumat de cîțiva ani din vița colectivei noastre, cîștigată la zile-muncă, și a­­nume ținută mai de demult pentru asemenea cazuri de bu­curie pe care le așteptăm amui de la drum. Cumătrul Pintilei umplea cănuțele de vin roșu care mi­roseau a fagure și ceară cu­rată, iară eu mă uitam lung după mănunchiul acela de fe­meiușcă încă nu îmbătrînitâ, puțintică de stat, dar plinuță, sprintenă încă, și nu mă pu­team, opri să nu-mi amintesc de anii din feciorie. Marghioluca și cu Frusina mea erau bune prietene. Și eu, cu Pintilei al Floarei, srablam ca doi motani la pețît, cînd pe la una, cînd pe la alta, pină cînd luat. Frumoasă-i­ zău, și ne-am fe­cioria, cînd ești sănătos. Dar cumătrul Pintilei al Floarei nu m-a lăsat mult să visez. — Apoi, cumătre Grigore, de-amu să închinăm de sănă­tate, să ciocnim alcele cu vin, dorind roadă în colectivă și destula­re și pace pe pâmînt. — Apoi, cumătre Pintilei, noroc atuncea și bine — zîc eu, ciocnind, și de-amu, cumă­tre, n-am să pot tăgădui că tare bine îți mai merge în co­lectiva. Și de bună seamă cum mă înapoiez eu la Stînca, am să fac gustul Frușînii, și mie, fimeii­ mele, și pina In toamnă colectivist mă numesc — am zîs eu și, închinind ulcica încă odată, am dat-o peste cap. Cumătrul Pintilei al Floa­rei la vorba asta s-a rumenit în obraji și, zîmbind a rîde, a dat stînga la inimă , se vedea pe ochi cît de bine-i părea și sta gata să zică o vorbă. Dar eu n-am voit a ține seama de asta că aveam asta de între­bat. — Cumătre Pintilei — zîc eu — mai întîi rogu-te nu bănui că voiești a grăi și-ți în­­cîlcesc vorba — să nu-ți uiți cuvîntul — da amu mi-a venit pe limbă. De unde ai luat dumneata pentru bucuria asta de nuntă pe care o aștepți atîta făină de grîu, zahăr pentru coptură, brinză, carne pentru găluște și răsol, trebuiesc bani pentru cheltuială, că nunta cere parale nu șagă... Cumătrul Pintilei sorbi ul­cica pînă în fund și, pupînd doaga, zise, fudul: — Apoi, cumătre hăi, căma­ra mi-i plină de făinuri de grîu de toate calitățurile. Din griul­ista nou care ai văzut că se treiera amu, am să mai dau la contract. Pentru cîte zile de muncă avem făcute pe soco­teală, eu, la un loc cu copila mea și cu Marghioluca, am a primi făinuri și produse ca să-mi ajungă pe un an și ju­mătate — zise Pintilei. —Măi, măi, măi ! — mi miram eu în sinea mea. — Apoi, cu mătre băi, — continuă Pintilei — am un porc în coteț, am păsări. Am o putină plină de brînză. Băutură am acasă, polobocul e aproape plin. Miere de albi­ne, de la colectivă, tot la zile­­muncă. Dar pînă ce să ciocnim noi ulcelele pline la al treilea rînd și să sorbim, iacă-tă numai ce se arată luna pe fereastră, și dulăul cel mare al lui Pinti­lei prinde a mîrîi și a izbi lan­țul o bucurie. — Trebuie să vie copila cu cineva — face Pintilei pleacă parcă tresărind cu nerăbdare să vadă. Eu atuncia m-am lăsat mai mult în spătar și am­ prins a gîndi iară la ale mele din sat. Și cum stăm eu așa și Pintilei aștepta, dintr-o dată s-a produs un vîrtej grăbit de rîsete pe scări, un tropăit. Cumătrul Pintilei al Floarei s-a ridicat de pe scaun cu creștetul uriaș în tavan. Și cît ai clipi din ochi s-a produs un alt sunet șoptit și odată s-a dat ușa în lături, oprin­­du -se în pragul odăii luminate o copilă veselă și cu domni­șorul străin, zvelt și cu păr creț, atîta de mult așteptat de către cumătră și cumătrul Pintilei, să-l cunoască. Și o navală de fiori s-a produs: — Tătucă, dumneata?!. . . Atîta am priceput, și tînărul domnișor — ficiorul meu, ba­­tă-i norocul, că nu mă aștep­tasem la așa întîmplare, e-a zăpezit la mine cu brațele deschise și, rîzînd ca un mînz, a prins a-mi pupa mîinile. Iară eu, uimit de întîmplarea asta, nu-mi puteam deslipi ochii de pe nasul cîm, de pe ochii de mură, de pe moțul de aur din frunte, de pe ra­­chciîca cea albastră a copilei agronom care la amiază mîna caii și m-a poftit în joi atuncia n-am mai căruță, vedea cum se cuvenea putut nici sprîncenele cumătrului Pinti­lei al Floarei, arcuite pînă în tavan de atîta mirare, nici ro­­șața din obraji cu lacrimi de bucurie a cumătrii Marghiolu­ca, nici cum se mira de în­tâmplare copila agronom cu nasul cîrn, care îmi pupa mî­na. O navală de fiori cu mul­tă căldură m-a fost prins de ici de la gît pînă la piept și nu-mi puteam ține cumpătul. Și iaca așa a fost întîmpla­rea cu drumul meu cel lung pînă în sat la Blăgeni, să văd și eu un colectivist cu ochii mei. Să iau cu mine aici la Stînca o părticică din inima prietenilor mei de demult din Blăgeni. Că Mitruț, băietul meu, după însurătoare cu Ile­­nuța, agronoama lui Pintilei, s-a oprit la Stînca. Mitruț, director de școală, iar Ilenu­­ța lui cuscru Pintilei, ingi­ner agronom în comună la noi. Și amu­rată că Frusînuca, fimeia mea, pe care o vezi și dumneata, coro, dînd boabe de grăunță din poală orătănii­lor colectivei noastre își are inima deplină, crescînd nepoți în casă nouă, pe care am mîn­­tuit-o anțăzi. Dar noi cu prie­tenul nostru de demult, mătrul Pintilei al Floarei, ca­și Marghioluca ne întîlnim ți tăi­­fășăluim de ale gospodăriei tot mai des. Și amu dumneata nu bănui că te-am ținut atîta de vorbă, poate ți s-a fi urît. Atunci, poftim : cît fumezi dum­neata o țigară ici la umbră, sub teiul ista în fața așezării colectivei noastre, eu trag fugă să văd cum se mai află o Creața și Steluța, vacile noas­tre de soi, pe care le păzesc tocmai în vremea asta să fete. Fragment dintr-o povestire de Petre Pop­ovici Pădurarii Fluierarul Cazacu Maestru în mînuirea fluie­rului, ILIE CAZACU, din co­mună Botuș, raionul Cîmpu­­lung, este mîndria comunei. Cunoscut specialiștilor ca in­terpret iscusit și ca talentat cîntăreț din fluier, el cîntă fără întrerupere ore întregi.­­Atît de bine știe Ilie Cazacu să se identifice cu cîntecul popular, încît răscolește ini­mile, arătînd, prin puterea ta­lentului său, cît de mare este creația geniului popular. GR­ATI­AN JUC­AN­ ­­ 1* IN FOTO: Fluieratul Ilie Cazacu și învățăcelul său, Viorel Candrea. r ) Jir. 3986 Faza regională a concursului bienal de teatru „I.L. Caragiale" la Astăzi, 1 octombrie a.c., Gura Humorului se desfășoară faza regională a concursului bienal cu teatru „I. L. Caragiale“. Participă formațiile de­ teatru, cititori artistici și recitatori din unitățile sindicale și așezămintele culturale din cuprinsul ra­­­ionului. Mîine, 2 octombrie a.c., în comuna Frasin, raionul Gura Humorului, se va desfășura, de asemenea, faza regională a acestui concurs. Aici vor participa formațiile de teatru din­­ raioanele Fălticeni și Ră­dăuți. Faza regională a con­cursului „I. L. Caragiale“ constituie un mijloc de trecere în revistă a activi­­tații formațiilor de teatru, cititorilor și recitatorilor artistici. \ Cărți pentru educația muzicală Prin intermediul Editurii a maselor muzicale, au văzut lumina tiparului o serie de cărți de o mare utilitate pentru educa­ția muzicală a maselor. Ca un fapt împlinit amintim cele cîteva monografii despre Mo­zart, Beethoven, Haendrel, Verdi, Puccini, Rossini, Haydn și altele. Lucrărilor amintite li s-au mai adăugat, recent, încă vreo cîteva, de data aceasta fiind vorba de cu totul alt domeniu, acela al cercetării muzicii. Astfel mu­­zicologul Radu Negreanu a scris o interesantă lucrare, destinată unui public cît mai larg. Este vorba de lucrarea intitulată „Despre muzica cu program“. Problemele tratate aici sunt prezentate pe înțe­lesul tuturor celor care se interesează de muzică în ge­­neral. In capitolul „Legătura muzicii cu viața socială“, au­torul precizează: „Muzica, asemeni celorlalte arte, repre­zintă o formă specifică a con­științei sociale, un fel deose­bit de a oglindi bucuriile, du­rerile și în genere, sentimen­tele pe care le încearcă oa­menii în viață, contactul lor cu lumea înconjurătoare“. In­­teresante sînt și capitolele „Muzica programatică și pă­rerile marilor compozitori a­­supra acesteia“, „Programa­­tismul, în lumina principiilor realismului muzical“ și „A­­portul programatismului la dezvoltarea muzicii“. Lucra­­rea lui Radu Negreanu, recent apărută în librării, se încheie cu capitolul „Rolul educativ al muzicii cu program“, în care se spune, printre altele: „Educația artistică, în speță cea muzicală, a devenit o problemă de stat fiindcă roa­dele acestei educații aparțini poporului întreg. Un rol în­semnat în acțiunea de educare muzicală a oamenilor muncii revine, fără îndoială, muzicii programatice. Prin natura ei, această muzică apropie ma­sele ascultătorilor de înțele­gerea genurilor mai grele ale creației muzicale instrumen­tale și simfonice. Ea înles­­nește accesibilitatea muzicii, ajută pe ascultătorul mai pu­țin pregătit să se d­escurce în problemele complexe ce i se pune cunoașterea muzicii instrumentale de cameră și simfonice“. Bogatul material, expus în lucrarea de față, este de un real ajutor pentru cei care se interesează de pro­blemele muzicale. O altă lucrare „atacă“ un sector mai puțin cercetat de muzicologia noastră. Viorel­ Cosma, care s-a afirmat în anii din urmă cu monogra­­fiile „Ciprian Porumbescu“ și­ „I. Vidu“, și-a asumat o grea și mare răspundere a­­tunci cînd a elaborat lucrarea" „Figuri de lăutari“, de ase­menea, recent apărută în Edi­tura muzicală. Cuprinzătoare , lucrarea „Figuri de lăutari“" evocă, printr-o serie de data judicios eșalonate, cele mai reprezentative figuri de lău­tari romîni: Barbu Lăutaru,, Nicolae Picu, Nica Iancu Iami­covici, Petrea Crețul Solcan,, Grigore Vindireu, Sava Păr­­dureanu, George N. Ochialbi,, Nicolae Nuică și vestitul Gri­goraș Dinicu. Cartea lui Vio­rel Cosma este bogat ilustrată cu material fotografic și cu­prinde un bogat material in­formativ. " SANDU, Ț_. DUMITRU Poporul coreean a obținut succese strălucite în dez­­voltarea artei naționale. In loto: Dansul „Tînăra crescătoare de păsări“, în interpretarea artiștilor teatrului din provincia Hamghenul de Sud (R. P. D. Coreeană). Seară literară La I.R.J. Rădă­uți s-a organizat, recent, o seară li­terară pe tema „Poeții noștri cîn­tă pacea’’. In cadrul acestei seri literare, tova­rășii Gheorghe Co­tor, Eugenia Du­­zinschi și Ioan Lupașcu au citit din lucrările poe­ților Eugen Frun­ză, Alexandru An­drițoiu, Cristian Sîrbu, precum și ale altor poeți care, prin lucrările lor, oglindesc lup­ta pentru pace, cauză nobilă a în­tregului nostru po­por. Participanții la această interesantă manifestare litera­ră au ascultat cu multă atenție lu­crările citite și au solicitat să se mai organizeze și pe viitor astfel de seri literare, care con­tribuie la educarea socialistă a oame­nilor muncii. WAN MEIȚOIU La fel și eu eram... îmi bate-n geam un ram și mă-nfioară . * « O frunză doar pe el a mai rămas. Se zbate-n vînturi, așteptînd să moară ! Ce omenesc îmi sună stins­u-i glas. . . .De n-ar fi fost slăvită la putere, Partid al meu — la fel și eu eram. M-aș fi zbătut în noapte și-n durere, Ca frunza veștejită de pe ram . . . Trandafirii din Lidice Peste grădini, zefirii își trec suave — acorduri Și-o didee simfonie prin trandafiri aud. Sînt trandafiri sălbatici din țărmuri cu fiorduri Și trandafiri de aur din țările de sud. întreaga omenire și-a-ntruchipat cuvîntul La Lidice, -n plantații de flori — în mari grădini . In fața lor se-nclină și cerul și pămîntul — La porțile­­ amintirii, la rîndu-miți, trist mă-nclin. Oricare din petale îmi pare -arzîndă buză Care cătind sărutul luminii de smarald Pe dușmanii luminii și azi ti mai acuză Prin sîngele ce-n brazda-i rămas de-a pururi cald. N-a mai rămas din satul cel vechi piatră pe piatră­­ Dar cîte mii de sate s-au mistuit sub jar Și cîți orfani pe lume rămasau fără vatră Cînd pe pămînt războiu-și aprinse ruguri mari ! O, s-ar afla vr­odată atîtea flori pe lume ! Pe cît și-ar cere vama atîtea pătimiri ! De-ar fi ca pentru­­ oricare sătuc distrus — anume.: g Să crească o grădină de flori, de trandafiri ? • • -Voi, oameni dragi, prieteni, făceți ca-n astă viață, Un trandafir să fie surîsu -n orice loc.­­ Și sub arcada lumii să fie-n dimineață, Oricare mînă strînsă — un trandafir de foc . . . Lidice, mai 1959 ( _____ _ 8 ★­ LIDICE, localitate din Cehoslovacia, ■ corn-g pled­ distrusa de hitleriști. In timpul celui de-al­­ 11-lea război mondial, fiai jos? E» AC iW JS» AÄ AS «3 »3&&­t*^ ’s“ Car fSM!Still

Next