Zori Noi, octombrie 1960 (Anul 13, nr. 3986-4011)
1960-10-01 / nr. 3986
A Pagina 2-a ZORI NOI trrrrrrimfWiTri înTnfrrrrryrnnnsTrr«TíiirraTi VTSTiTrrststsTi^TSTrininnnnnnrBTrinninnn TtprffYvtnnnsiitrnTnnnvinnnn TSTsifsvTnFtnnnsvvTsiisnnnnr TinnninnrffTrirsTro^TinrrcTsiiT^TirroTrsTirnnnnr&TTffTinnnnnrt ! Cu ochii ... m scos cu pachetul de titiuru, mi-am aprins un deget de țigară și, băund fum, m-o prins deodată grija de casă, și m-am întristat. Cumătrul Pintilei al Floarei tot pășea înainte, îndesind pașii și grăia domol, dar eu fiu-l auzeam. îmi era gîndul lor la glasul tînguit al Frusinii, fimei mea, rămasă cu coatele pe gard . — Dumneata te duci, Grigore, tot îmbli încoace și încolo, dar eu una să știi, că nu mai pot. Și dumneata, Grigore, tot nu voești să se aleagă mai iute vreun capăt, să intrăm și soi în rînd cu lumea, ca cei din Izvoară. Și mergînd noi așa, tot unul grăind și arătînd cu mîndrie. Bitul tot tăcînd ca un mut și pufăind din țigară, dintr-o dată sînt trezit ca din vis. j — Iaca, aici, Grigore!i Am tresărit ca un fioț și m-am pomenit cu gura cît șura In fața unei case domnești, pe măsură de tîrg. Purta în seheoi, cum se zice pe la noi, la hulubărie frumoasă, cu fereastră verde — balcon — în frunte o pară electrică ce lumina ca un soare cerdacul. O grădiniță cu trandafiri altoiți se afla în față, între peretele alb și gardul de la drum boit roza. Și nu știu de ce tocmai atunci m-a pălit prin zarea gundului, ca o lumină ștearsă, de demult, bordeiul cel sărman al cumătrului Pintilei al Floarei. Patul acela scund, învălit cu rogojină, dintre sobă și horn, la care, de trudit ce eram aș fi voit să ajung cît mai degrabă să-mi hodinesc ei olanele intijimii și fără habar. "" * Dar, la o tresărire de ochi. Iute m-am dumerit. Și numaidecât mi-am adus aminte că trietenul meu Pintilei este coectivist de frunte. O fi avînd de grăit poate cu vreun cărturar de-al satului la curtea asta mîndră. —Bine cumătre Pintilei—zic eu. Iaca, pînă-i grăi dumneata, pînă ce-i pune la cale, îngăurez aicea în drum pe parcaua asta și oi fuma țigări pina gătești. Dar cumătrul Pintilei al Floarei parcă n-ar fi auzit bine. Intîi a dus mina la cârtelul dumisale de pe cap, uitîndu-se o vreme lung și nedumerit la vîrvu căciulii mele. Apoi, deodată plesnind un fulger de lumină din ochi, a prins a hohoti gros, ca din fundul unui poloboc : „Ha ! Ha ! Ha!“ Apoi, punînd mîna dumnealui grea pe umărul meu, huiducîndu-mă lin și prietenește, Intre bubuitul dumnealui de rîs și de bucurie a prins a striga si Marghioluca, tu, fimeie I la ieși repede pînă în prag. Eu de abia atunci am fațăles și cu un fior de bucurie trecut prin inimă pentru prietenul ăsta al meu de demult, am prins a rîde și eu... — Brava, cu către Pintilei. Nici n-aș fi crezut. S-o stăpînești sănătos. Mîndră ca să mai ai! Da mi-ai și făcut-o, căci ce credeam eu... ■— Da ce s-o întîmplat omule, hăi! Arde ? Sau poate că te bucuri de tinerelul pe care-l așteptăm din ceas în ceas să pice, să-l cunoaștem și noi! Iese repede cumătră Marghioluca în prag și, zicînd, își usca iute cu peștelea mînile suflecate și ude, prinzînd-o apoi în chingă sub brîu, la loc. Și cînd se dă mai aproape de mă cunoaște . . . — Ei, te bată pozna și norocul Pintilei, omule hăi! De ce nu intrați ? D-apoi dumnealui e cumătrul nostru de demult, prietenul Grigoruță Bîrsan, de la Stlnca. Desfuși dă iute, omule, brnul cel roș al dumitale, să legăm soba și hornul de trei ori să rămîie la noi pețitorul pe care-l așteptăm la copilă. Și să ne bucurăm împreună cu toți și de prietenul ista al nostru cel de demult, care a binevoit să ne vadă și în traiul ista nou. Numa cu pe Frusînuca dumitale, cu către Grigore, și prietena noastră dragă, nu ne-ai adus-o, și de asta îmi pare tare rău. Da, sughiț bun și pentru dumneaei, cumătre Grigoruță! Și m-a tot colindat cumătră Marghioluca pînă am dat în odaie, sâ-i pot răspune: <— Bună vreme și în casă nouă, cumătră Marghioluca și cumătre Pintilei — zic eu. Noroc și bucurie, bună sara ! Cît despre Frușînica mea, cumătrilor dragi, îi cu cinsprezece ani mai trecută de cum știți. Dar sănătoasă tun și vă o mulțămesc de întrebarea de bine. — Dar stai, cumătre, poftim pe scaunul ăsta moale, pentru musafiri trudiți — tot ciripea ca o rîndunică cumătră Marghioluca. Dar eu parcă tot nu mă înduram. Stăm cu sumanul pe cîrjă și tot învîrteam căciula pe degete, pătruns parcă de pleacă de siiiciune străină. — Pînă să mă așăz, cumătră Marghioluca, și dumneata Pintilei, dați-mi puțină îngăduială să mai stau pleacă cu gura cascată și cu sufletul oprit, mai întâi și la început să-mi îndestulez inima de bucuria dumneavoastră și, cu luare aminte ochii de mîndrețurile acestea scumpe ce le văd în casa dumneavoastră ca la boieri — am zis eu, îmi place grozav patul acela în arcuri și cu lărgime, pălit pe trei mărgini cu polițe și policioare, cu oglinzi și oglingioare, și pe care își poate hodini omul trudit oasele mai aliniteri decît pe scunduri. Apoi, lădița aceea cu marafeturi de lingă fereastră, care ține cu mîndrie pe cap măgăoaia aiasta mare de radio. Și mă minunez mai ales de policandrul ista cu trei brațe scobite cu farfuriile de marmoră înflorită, cu gura către tavan, din care cele trei pete electrice varsă în odaie atâta lumină fără supărare la ochi, că poți număra mălaiul mărunțel ca In amiaza mare pe soare. Și mă mai bucur, cu către Grigore și Marghioluca și despre bucuria cu veste nouă pe care dumneavoastră o așteptați în sala aiasta. Și în numele Frușînii mele și prietenei dumneavoastră, doresc să vă fie de bine și să ajungeți cît mai repede socri mari. La urarea asta de bine, cum ședeam eu pe scaun, cu căciula în mină, sumanul și cîrja pe brațe, cumătră Marghioluca își tot netezea părul pe cap și zîmbea a rîde, stînd în picioare. — Da, ia dă dumneata, cumătre, căciula, cîrja și sumanul — zise Marghioluca, cotrobăind într-un cotlon anumit de după ușă — și pînă mă întorc eu de la cuhne dați pe gît din oala asta de lut cîte o cănuță de voie bună. E zama de strugur brumat de cîțiva ani din vița colectivei noastre, cîștigată la zile-muncă, și anume ținută mai de demult pentru asemenea cazuri de bucurie pe care le așteptăm amui de la drum. Cumătrul Pintilei umplea cănuțele de vin roșu care miroseau a fagure și ceară curată, iară eu mă uitam lung după mănunchiul acela de femeiușcă încă nu îmbătrînitâ, puțintică de stat, dar plinuță, sprintenă încă, și nu mă puteam, opri să nu-mi amintesc de anii din feciorie. Marghioluca și cu Frusina mea erau bune prietene. Și eu, cu Pintilei al Floarei, srablam ca doi motani la pețît, cînd pe la una, cînd pe la alta, pină cînd luat. Frumoasă-i zău, și ne-am fecioria, cînd ești sănătos. Dar cumătrul Pintilei al Floarei nu m-a lăsat mult să visez. — Apoi, cumătre Grigore, de-amu să închinăm de sănătate, să ciocnim alcele cu vin, dorind roadă în colectivă și destulare și pace pe pâmînt. — Apoi, cumătre Pintilei, noroc atuncea și bine — zîc eu, ciocnind, și de-amu, cumătre, n-am să pot tăgădui că tare bine îți mai merge în colectiva. Și de bună seamă cum mă înapoiez eu la Stînca, am să fac gustul Frușînii, și mie, fimeii mele, și pina In toamnă colectivist mă numesc — am zîs eu și, închinind ulcica încă odată, am dat-o peste cap. Cumătrul Pintilei al Floarei la vorba asta s-a rumenit în obraji și, zîmbind a rîde, a dat stînga la inimă , se vedea pe ochi cît de bine-i părea și sta gata să zică o vorbă. Dar eu n-am voit a ține seama de asta că aveam asta de întrebat. — Cumătre Pintilei — zîc eu — mai întîi rogu-te nu bănui că voiești a grăi și-ți încîlcesc vorba — să nu-ți uiți cuvîntul — da amu mi-a venit pe limbă. De unde ai luat dumneata pentru bucuria asta de nuntă pe care o aștepți atîta făină de grîu, zahăr pentru coptură, brinză, carne pentru găluște și răsol, trebuiesc bani pentru cheltuială, că nunta cere parale nu șagă... Cumătrul Pintilei sorbi ulcica pînă în fund și, pupînd doaga, zise, fudul: — Apoi, cumătre hăi, cămara mi-i plină de făinuri de grîu de toate calitățurile. Din griulista nou care ai văzut că se treiera amu, am să mai dau la contract. Pentru cîte zile de muncă avem făcute pe socoteală, eu, la un loc cu copila mea și cu Marghioluca, am a primi făinuri și produse ca să-mi ajungă pe un an și jumătate — zise Pintilei. —Măi, măi, măi ! — mi miram eu în sinea mea. — Apoi, cu mătre băi, — continuă Pintilei — am un porc în coteț, am păsări. Am o putină plină de brînză. Băutură am acasă, polobocul e aproape plin. Miere de albine, de la colectivă, tot la zilemuncă. Dar pînă ce să ciocnim noi ulcelele pline la al treilea rînd și să sorbim, iacă-tă numai ce se arată luna pe fereastră, și dulăul cel mare al lui Pintilei prinde a mîrîi și a izbi lanțul o bucurie. — Trebuie să vie copila cu cineva — face Pintilei pleacă parcă tresărind cu nerăbdare să vadă. Eu atuncia m-am lăsat mai mult în spătar și am prins a gîndi iară la ale mele din sat. Și cum stăm eu așa și Pintilei aștepta, dintr-o dată s-a produs un vîrtej grăbit de rîsete pe scări, un tropăit. Cumătrul Pintilei al Floarei s-a ridicat de pe scaun cu creștetul uriaș în tavan. Și cît ai clipi din ochi s-a produs un alt sunet șoptit și odată s-a dat ușa în lături, oprindu -se în pragul odăii luminate o copilă veselă și cu domnișorul străin, zvelt și cu păr creț, atîta de mult așteptat de către cumătră și cumătrul Pintilei, să-l cunoască. Și o navală de fiori s-a produs: — Tătucă, dumneata?!. . . Atîta am priceput, și tînărul domnișor — ficiorul meu, bată-i norocul, că nu mă așteptasem la așa întîmplare, e-a zăpezit la mine cu brațele deschise și, rîzînd ca un mînz, a prins a-mi pupa mîinile. Iară eu, uimit de întîmplarea asta, nu-mi puteam deslipi ochii de pe nasul cîm, de pe ochii de mură, de pe moțul de aur din frunte, de pe rachciîca cea albastră a copilei agronom care la amiază mîna caii și m-a poftit în joi atuncia n-am mai căruță, vedea cum se cuvenea putut nici sprîncenele cumătrului Pintilei al Floarei, arcuite pînă în tavan de atîta mirare, nici roșața din obraji cu lacrimi de bucurie a cumătrii Marghioluca, nici cum se mira de întâmplare copila agronom cu nasul cîrn, care îmi pupa mîna. O navală de fiori cu multă căldură m-a fost prins de ici de la gît pînă la piept și nu-mi puteam ține cumpătul. Și iaca așa a fost întîmplarea cu drumul meu cel lung pînă în sat la Blăgeni, să văd și eu un colectivist cu ochii mei. Să iau cu mine aici la Stînca o părticică din inima prietenilor mei de demult din Blăgeni. Că Mitruț, băietul meu, după însurătoare cu Ilenuța, agronoama lui Pintilei, s-a oprit la Stînca. Mitruț, director de școală, iar Ilenuța lui cuscru Pintilei, inginer agronom în comună la noi. Și amurată că Frusînuca, fimeia mea, pe care o vezi și dumneata, coro, dînd boabe de grăunță din poală orătăniilor colectivei noastre își are inima deplină, crescînd nepoți în casă nouă, pe care am mîntuit-o anțăzi. Dar noi cu prietenul nostru de demult, mătrul Pintilei al Floarei, cași Marghioluca ne întîlnim ți tăifășăluim de ale gospodăriei tot mai des. Și amu dumneata nu bănui că te-am ținut atîta de vorbă, poate ți s-a fi urît. Atunci, poftim : cît fumezi dumneata o țigară ici la umbră, sub teiul ista în fața așezării colectivei noastre, eu trag fugă să văd cum se mai află o Creața și Steluța, vacile noastre de soi, pe care le păzesc tocmai în vremea asta să fete. Fragment dintr-o povestire de Petre Popovici Pădurarii Fluierarul Cazacu Maestru în mînuirea fluierului, ILIE CAZACU, din comună Botuș, raionul Cîmpulung, este mîndria comunei. Cunoscut specialiștilor ca interpret iscusit și ca talentat cîntăreț din fluier, el cîntă fără întrerupere ore întregi.Atît de bine știe Ilie Cazacu să se identifice cu cîntecul popular, încît răscolește inimile, arătînd, prin puterea talentului său, cît de mare este creația geniului popular. GRATIAN JUCAN 1* IN FOTO: Fluieratul Ilie Cazacu și învățăcelul său, Viorel Candrea. r ) Jir. 3986 Faza regională a concursului bienal de teatru „I.L. Caragiale" la Astăzi, 1 octombrie a.c., Gura Humorului se desfășoară faza regională a concursului bienal cu teatru „I. L. Caragiale“. Participă formațiile de teatru, cititori artistici și recitatori din unitățile sindicale și așezămintele culturale din cuprinsul raionului. Mîine, 2 octombrie a.c., în comuna Frasin, raionul Gura Humorului, se va desfășura, de asemenea, faza regională a acestui concurs. Aici vor participa formațiile de teatru din raioanele Fălticeni și Rădăuți. Faza regională a concursului „I. L. Caragiale“ constituie un mijloc de trecere în revistă a activitații formațiilor de teatru, cititorilor și recitatorilor artistici. \ Cărți pentru educația muzicală Prin intermediul Editurii a maselor muzicale, au văzut lumina tiparului o serie de cărți de o mare utilitate pentru educația muzicală a maselor. Ca un fapt împlinit amintim cele cîteva monografii despre Mozart, Beethoven, Haendrel, Verdi, Puccini, Rossini, Haydn și altele. Lucrărilor amintite li s-au mai adăugat, recent, încă vreo cîteva, de data aceasta fiind vorba de cu totul alt domeniu, acela al cercetării muzicii. Astfel muzicologul Radu Negreanu a scris o interesantă lucrare, destinată unui public cît mai larg. Este vorba de lucrarea intitulată „Despre muzica cu program“. Problemele tratate aici sunt prezentate pe înțelesul tuturor celor care se interesează de muzică în general. In capitolul „Legătura muzicii cu viața socială“, autorul precizează: „Muzica, asemeni celorlalte arte, reprezintă o formă specifică a conștiinței sociale, un fel deosebit de a oglindi bucuriile, durerile și în genere, sentimentele pe care le încearcă oamenii în viață, contactul lor cu lumea înconjurătoare“. Interesante sînt și capitolele „Muzica programatică și părerile marilor compozitori asupra acesteia“, „Programatismul, în lumina principiilor realismului muzical“ și „Aportul programatismului la dezvoltarea muzicii“. Lucrarea lui Radu Negreanu, recent apărută în librării, se încheie cu capitolul „Rolul educativ al muzicii cu program“, în care se spune, printre altele: „Educația artistică, în speță cea muzicală, a devenit o problemă de stat fiindcă roadele acestei educații aparțini poporului întreg. Un rol însemnat în acțiunea de educare muzicală a oamenilor muncii revine, fără îndoială, muzicii programatice. Prin natura ei, această muzică apropie masele ascultătorilor de înțelegerea genurilor mai grele ale creației muzicale instrumentale și simfonice. Ea înlesnește accesibilitatea muzicii, ajută pe ascultătorul mai puțin pregătit să se descurce în problemele complexe ce i se pune cunoașterea muzicii instrumentale de cameră și simfonice“. Bogatul material, expus în lucrarea de față, este de un real ajutor pentru cei care se interesează de problemele muzicale. O altă lucrare „atacă“ un sector mai puțin cercetat de muzicologia noastră. Viorel Cosma, care s-a afirmat în anii din urmă cu monografiile „Ciprian Porumbescu“ și „I. Vidu“, și-a asumat o grea și mare răspundere atunci cînd a elaborat lucrarea" „Figuri de lăutari“, de asemenea, recent apărută în Editura muzicală. Cuprinzătoare , lucrarea „Figuri de lăutari“" evocă, printr-o serie de data judicios eșalonate, cele mai reprezentative figuri de lăutari romîni: Barbu Lăutaru,, Nicolae Picu, Nica Iancu Iamicovici, Petrea Crețul Solcan,, Grigore Vindireu, Sava Părdureanu, George N. Ochialbi,, Nicolae Nuică și vestitul Grigoraș Dinicu. Cartea lui Viorel Cosma este bogat ilustrată cu material fotografic și cuprinde un bogat material informativ. " SANDU, Ț_. DUMITRU Poporul coreean a obținut succese strălucite în dezvoltarea artei naționale. In loto: Dansul „Tînăra crescătoare de păsări“, în interpretarea artiștilor teatrului din provincia Hamghenul de Sud (R. P. D. Coreeană). Seară literară La I.R.J. Rădăuți s-a organizat, recent, o seară literară pe tema „Poeții noștri cîntă pacea’’. In cadrul acestei seri literare, tovarășii Gheorghe Cotor, Eugenia Duzinschi și Ioan Lupașcu au citit din lucrările poeților Eugen Frunză, Alexandru Andrițoiu, Cristian Sîrbu, precum și ale altor poeți care, prin lucrările lor, oglindesc lupta pentru pace, cauză nobilă a întregului nostru popor. Participanții la această interesantă manifestare literară au ascultat cu multă atenție lucrările citite și au solicitat să se mai organizeze și pe viitor astfel de seri literare, care contribuie la educarea socialistă a oamenilor muncii. WAN MEIȚOIU La fel și eu eram... îmi bate-n geam un ram și mă-nfioară . * « O frunză doar pe el a mai rămas. Se zbate-n vînturi, așteptînd să moară ! Ce omenesc îmi sună stinsu-i glas. . . .De n-ar fi fost slăvită la putere, Partid al meu — la fel și eu eram. M-aș fi zbătut în noapte și-n durere, Ca frunza veștejită de pe ram . . . Trandafirii din Lidice Peste grădini, zefirii își trec suave — acorduri Și-o didee simfonie prin trandafiri aud. Sînt trandafiri sălbatici din țărmuri cu fiorduri Și trandafiri de aur din țările de sud. întreaga omenire și-a-ntruchipat cuvîntul La Lidice, -n plantații de flori — în mari grădini . In fața lor se-nclină și cerul și pămîntul — La porțile amintirii, la rîndu-miți, trist mă-nclin. Oricare din petale îmi pare -arzîndă buză Care cătind sărutul luminii de smarald Pe dușmanii luminii și azi ti mai acuză Prin sîngele ce-n brazda-i rămas de-a pururi cald. N-a mai rămas din satul cel vechi piatră pe piatră Dar cîte mii de sate s-au mistuit sub jar Și cîți orfani pe lume rămasau fără vatră Cînd pe pămînt războiu-și aprinse ruguri mari ! O, s-ar afla vrodată atîtea flori pe lume ! Pe cît și-ar cere vama atîtea pătimiri ! De-ar fi ca pentru oricare sătuc distrus — anume.: g Să crească o grădină de flori, de trandafiri ? • • -Voi, oameni dragi, prieteni, făceți ca-n astă viață, Un trandafir să fie surîsu -n orice loc. Și sub arcada lumii să fie-n dimineață, Oricare mînă strînsă — un trandafir de foc . . . Lidice, mai 1959 ( _____ _ 8 ★ LIDICE, localitate din Cehoslovacia, ■ corn-g pled distrusa de hitleriști. In timpul celui de-al 11-lea război mondial, fiai jos? E» AC iW JS» AÄ AS «3 »3&&t*^ ’s“ Car fSM!Still