Zori Noi, octombrie 1961 (Anul 14, nr. 4297-4322)

1961-10-01 / nr. 4297

Pagina 2-a T­oamnă d­e aur Cel de-al doilea septembrie al zahărului Septembrie 1960. Zile de debut. Utilaje moderne, oameni noi, cu dragoste de muncă, tineri mulți, e­­lan tineresc. Ajung oare acestea­ pentru folosirea utilajului fabricii la întreaga capacitate în vederea realizării producției planificate și a­ unui randament sporit de zahăr­­. Nu. Trebuia experiență. Trebuiau cu­­­noștințe pentru conducerea cu pri­cepere a procesului de producție. Cursurile de ridicare a calificării profesionale organizate în cadrul în­treprinderii au contribuit la îmbo­gățirea cunoștințelor tehnice ale muncitorilor. In perioada romontu­­lui, muncitorii și-au ridicat cu mult măiestria profesională Cel de-al doilea septembrie al fa­bricii noastre a adus întregului co­­­lectiv — de la muncitor la inginer,­ de la tinărul de 18 ani la muncito­rul vîrstnic — certificatul de matu­ritate profesională. O comparație­ este destul de convingătoare în acest sens : în prima decadă de fabricație a anului 1960, randamentul la zahăr, era de 5,8 la sută. In aceeași decadă de fabricație a anului 1961, randa­­­mentul depășește 13 la sută. Dacă a au­ trecut,­ pînă la 20 septembrie, media de prelucrare zilnică era de Ä78 tone, în acest an, pînă la aceeași dată, prelucrarea zilnică atinsese 1.312 tone. Iar calitativ, ce să mai vorbim, o spun buletinele de analiză: ZAHAR DE CEA MAI BUNA CALI­TATE. Aceasta este mîndria noas­tră­ a tuturor. N-a trecut decit un an de la greutățile începutului și astăzi zahărul nostru este apreciat­­ de cei pentru care se fabrică: de cei ce topesc fierul, de cei ce con­struiesc orașe noi, de cei ce sunt viitorul țării. S-au depus eforturi, se muncește susținut, dar rezultatele ne răsplă­tesc din plin. Toamna aceasta re­prezintă pentru noi primăvara suc­ceselor. PAUL ȘTEFANESCU. IORDACHE HRIȚCU Există o toa­mnă a expresiilor. După erupția splendidă de culori, în care au dominat galbenul in­tens, potolit de soare, peste cimpurile tot mai fără opre­liștile înguste ale haturilor, cărămiziul aprins pe obrajii pufoși ai zarzărilor, roșul coborit liniștit în modestele fragi și zmeurișuri vestind declinul aparent al soarelui, in vînturi s-a așternut deodată o liniște înaltă, înaltă. A­ _______________ —— -------------------------- 3le cum, peste înveli­șul transparent al anotimpului,­­în parcuri și pe străzi —­­ izbucnește, a in­ceput școala! E primul semnal că sunetele risipite pe cîmpuri și pînă în tăriile munților se întorc inva­­dînd orașul. E un stigăt simplu, molipsitor în exu­beranța lui, fără geana amenințătoare a cortegiilor de griji. In pragul anotimpului, școlarii încearcă cu intîiul pas bucuria varului proaspăt, a geamurilor pe jumătate de perete din noile săli de clasă. Pe aici și prin multe alte ferestre incă, soarele va intra intr-un refugiu optimist care va ține cîteva luni. Există o toamnă a parcurilor și aleilor. Timp de multe zile arborii au privit pămîntul, foșnitori deasu­pra cintecelor de seară, înăsurind în nemișcarea tul­pinilor miile de pași sunători pe alei. Iată că, slobo­zite din palmele crengilor, frunzele coboară la in­tîlnirea cu palme­le pămintului. Dar nicî o tristețe nu pălește zborul lor lin­ e o intîlnire prietenoasă, în timp ce pe alei, ac­eiași, oamenii trec cu vădita bucurie a binemeritatei odihne. Atît doar­ in decorul nou al parcului s-au ivit raglanele, iar nu departe, in unul dintre noile cvar­tale ale orașului, locatarii nu se mai gîndesc la obișnuita provizie de lemne. Anotimpul s-a _______________ încheiat cu intro­* ------------------------- ducerea încălzirii centrale... Există o toam­nă a strugurilor. *­­........... . Sătule de atîta soare, lentilele verzi ori albastre ale poamei și-au­­ sfîrșit drumul în teascuri, în vedrele încăpătoare mi-­­­roșind a lemn proaspăt. In Ștefăneștii lui Luchian, ori­­ la Roma, sub ochii dealurilor sprijinite într-o coastă,­­ încep revărsările mustului și ale vinului care, puțin ț după aceea, vor bate în ușa catastifelor gospodăriilor­­ colective, cerîndu -și locul meritat la sporirea bună­ a stării.­­ Faptul conclude semnificația îmbelșugată a toam­­­nelor noastre. Și, din întruchipările multiple ale toam­­­­nei, una se desprinde și le îmbracă pe toate­ opti­­­­mismici. ! VIRGIL ARBORE­­ OPTIMISM Soarele fierbinte al verd ce pleacă și-a dăruit razele oamenilor și flori­lor, pomilor și fructe­lor. Strugurii au prefăcut aurul înflăcărat în must dulce și hrănitor, care în curînd va umple butoa­iele și carafele, ulcioarele și paha­rele, provocînd oamenilor desfăta­rea în clipele de veselie. Foto : D. VIOREL IN ACESTE ZILE, GOSPODINE­LE SUNT FOARTE OCUPATE, 6E FAG PREGATIRI INTENSE IN VEDEREA SEZONULUI RECE. In cliseu: GOSPODINE LA PIATA. Rînduri despre cei ce pornesc in descoperirea tainelor învățăturii Toamnă. Anotimp aducător de bo­gății și multiple bucurii. Pomii din livezi își apleacă ramurile încărcate cu rod. Vînătorii își fac ultimele pregătiri și pornesc în căutarea vî­­natului. In case plutește mirosul plăcut al dulcețurilor. Tot toamna, copiii își iau bun rămas de la va­canță, de la vară și pornesc la școală. Și la Moldovița, copiii au umplut de zarvă școlile. Au trecut deja Unsprezece zile de la începerea nou­lui an școlar. Fețe înnrijorate. Uniforme noi. A­­tenție, emoție, bucurie. In clasă, 31 de copii privesc spre învățătoarea Sonia Găinaru, buna lor prietenă. Din cînd în cînd, se aude foșnetul atît de cunoscut al filelor de cărți. — Vai, ce livadă frumoasă și cum culeg merele pionierii! Uite dincoace copii ajutîndu-și părinții la culesul viei ! Și tovarășa învățătoare se explică cu dragoste și răbdare fiecare poză. Poze frumos colorate, pe placul celor ce au șapte primăveri. Abe­cedarul. Cartea de la care pornește fiecare spre cucerirea științei și cul­turii. ...Arici, alună, avion. „Aceasta este litera A, prima literă din alfa­bet“. Și, rînd pe rînd, literele pără­sesc filele cărții și prin fața ochil­oer curioși ai micilor, elevi trec, parcă, avioane, bărci, case, dulapuri­ și mereu alte... litere. La ora de aritmetică, copiii fac noi și noi descoperiri. Învățătoarea îi invită să repete după ea — „număr rați și voi, copii... Unu, doi, trei, patru, cinci“. Și glasurile limpezi ca clinchetul unui clopoțel de argint repetă.....unu, doi, trei, patru, cinci“. — Cine vrea să numere singur ? 31 de mim­i se ridică. Dar nu e timp să răspundă toți. Pentru în­­­ceput, numără Ciuraru Victorița, apoi Gavriliuc Floarea. După ce au numărat, prima — de la unu la cinci, iar ultima — de la cinci la... unu, ele se așează cuminți în bănci, dar nu înainte de a privi cu fericire spre ceilalți copii... „Ei, vedeți ce bine știm să numărăm ? !“ — Ați numărat frumos, iar acum să învățăm împreună o poezie — ii îndeamnă tovarășa Sonia Găinaru. — „Am șapte ani“ — „Am șapte ani“ — repetă corul de voci ale celor de șapte ani, Apoi, De ce toți zic că eu sunt mic? Șapte ani am împlinit, Asta nu e de glumit ! Vezi! Încetul cu încetul Am să-nvăț tot alfabetul Au șapte ani, șapte primăveri, iar în față — o viață plină de bucurii. 1. CONSTANTIN ZO­R­I NOI S3­6 ” .Toamna se numara bobocii „Dragă Elisabeta. Bănuiesc că pe ma­lul mării mai strălu­cește soarele de vară. Odihnește-te fără grijă. La noi a venit toamna- Avem un an bogat, plin de bucurii. Iți a­­mintești, desigur, câ­ de mult am așteptat ca puii de astă primă­vară să crească mari. Acum, munca noastră este din plin răsplătită. Am adunat deja peste 10.000 de ouă. Mi-a a­­jutat și mătușa Maria Botnar, altfel n-aș fi reușit să le adun. Sper că pînă la întoarcerea ta, toate puicuțele vor deveni productive“. Rîndurile de mai sus sînt spicuiri din scri­soarea Florinei Jun­­cănaru, muncitoare în sectorul avicol al GAS -Siret, către prietena sa, Elisabeta Clipa. Desi­gur, pe Elisabeta bucurat-o nespus vestea a bună. Crescătoarele de păsări munciseră mult întreaga primăvară, dă­ruind ființelor fragile, abia ieșite din ou, dra­goste, zile pline de grijă și nopți de veghe. Hrănirea rațională a puilor n-a fost uitată nici o clipă. Condu­cerea gospodăriei a in­stalat în tot sectorul avicol lumină și apă. Șaptesprezece la sută, procentul admis al mor­talității, a fost redus la doisprezece la sută. Fi­ințele fragile au cres­cut voinice și sănă­toase și, cînd nimeni nu se aștepta încă, apă­rură primele ouă. A­­tunci Florina Juncănaru pretinse să i se asigure condiții pentru amena­jarea halelor de ouat și, totodată, coșuri pen­tru adunatul produse­lor. Dar cum toamna adusese destule bucurii și în sectorul vegetal, la început nimeni n-o luă în seamă pe fată. Curînd însă, foștii bul­­gărași aurii de astă primăvară îi siliră pe toți să-și îndrepte aten­ția asupra lor. N­umărul ouătoarelor crescu rapid. La început cinci sute, apoi o mie, o mie cinci sute și două mii. S-au găsit atunci și coșuri, s-au luat măsuri ca pui­cile să rămină cu aș­ternut permanent, ceea ce va contribui și în viitor la menținerea să­nătății lor și la creș­terea producției. Un cunoscut proverb glăsuiește că „Toamna se numără bobocii“. El este perfect aplicabil și in cazul acesta. Odată cu zecile de mii de ouă — obținute de la puii de astă primăvară, de anul trecut și de acum doi ani — crescă­toarele noastre își nu­mără in fiecare zi sa­tisfacțiile prilejuite de rezultatele muncii lor, bucuriile ce le aduce această toamnă, pe care și ele au făcut-o să fie de aur. SILVIA BORTA MIRCEA IRIMESCU Pagină realizată cu ajutorul corespondenților voluntari In magazinele de confecții . Magazinele de confecții din Cîmpulung au fost aprovizionate, în acest an, cu mărfuri pentru se­zonul de toamnă în valoare, de 1.080.000 lei. Din marele număr de articole fac parte: pardesie, pal­toane, bocanci și ghetuțe cu fețe de piele, șoșuri și cizme de tricotaje de lină și bumbac cauciuc, pentru toate vîrstele etc. M. TARNICERU 0 Zi de zi, magazinul de secții pentru copii din orașul Ion­Bo­toșani atrage numeroși tori. In ultima vreme sunt cumpără­solicitate rochițele de distină, mult cos­­tumașele de stofă, canadienele, par­­desiele și paltonașele. S-au luat măsuri și pentru executarea de co­menzi privind costumele, rochi­țele de stofă, uniformele școlare cu măsuri excepționale. A. ARBORE © La Gura Humorului lipsesc unele articole specifice sezonului, ca de exemplu : impermeabile pen­tru femei, cizmulițe pentru copii ,etc. De asemenea, la un ele­mente se simte lipsa varietății sorii­de culori și mărimi. Vinovat de această stare de lucruri se face și centrul de aprovizionare Botoșani, care nu întotdeauna respectă comenzile ma­gazinelor. C. FILIPOVICI D­o­3­5­u­g Suflare­ echi­nocțiului rugineș­te frunzele, fă­­cîndu-le să cadă de pe ramuri, dar în plasele pescarii ie cad da­ruri argintii și­­gustoase. nr. 4297 Urmele pașilor verii... ——.-------------------------­ Printre colectiviștii de la Dealul Mare era pe la începutul primăverii acestui an cînd, la Dealu - Mare, lîngă Dorohoi, a luat ființă gospo­dăria colectivă „1 Mai“. De la Început colectiviștii și-au manifestat hotărîrea de a-și organiza astfel munca, încît să poată obține recol­te bogate, venituri mari. Tot a­­tunci ei și-au pus în plan să-și procure mai multe animale proprie­tate obștească, știind că sectorul zootehnic este un adevărat izvor de bogăție. Sub îndrumarea organiza­ției de partid, colectiviștii au por­nit imediat cu toate forțele la transpunerea în viață a acestor obiective. Și timpul a trecut. Iată, a sosit toamna. E vremea culesului roade­lor muncii de un an. Am poposit, nu de mult, la această gospodărie tînără. Pe colectiviști i-am găsit în mare zor la diferite treburi : unii recoltau floarea-soarelui, al­ții sfecla de zahăr, porumbul, fa­solea din cultura intercalata, cea­pa, precum și alte legume și zarzava­turi de la grădina legumicolă. Pe u­­nele tarlale, mecanizatorii de la SMT Dorohoi pregăteau terenul în ve­derea însărcînțării griului. Cu alte cuvinte, la colectiviștii din Dealu-Mare domnea acea at­mosferă caracteristică toamnelor bogate. Am simțit peste tot aceas­tă atmosferă și am citit pe fețele colectiviștilor bucuria legitimă a întîlnirii lor cu belșugul. Așa i-am cunoscut pe unii fruntași ca Du­mitru Neamțu, Virginia Vlas, Alecu Avas,lichioaie, Fanea Brînzei, Ma­ria Butnaru și Ion Pleșca. Ei sunt doar cițiva dintre cei care au con­tribuit la faptul că, in prezent, gos­podăria a terminat de recoltat floa­rea-soarelui și a predat la baza de recepție 8.000 kg. semințe în con­tul contractului încheiat cu statul, că sfecla de zahăr a fost recolta­tă de pe 10 hectare din cele 20 hec­tare, că s-a cules o cantitate de 3.800 kg. fasole de pe suprafa­ța cultivată intercalat și că po­rumbul boabe a fost strîns de pe primele 15 hectare din cele 53 hec­tare. Dar pe colectiviștii din Dealu- Mare îi găsești acum angrenați și în alte treburi : echipa de construc­ții, printre care meșterii Vasile Țu­gui și Gheorghe Calancea, lucrea­ză la acoperitul unui grajd pentru 30 taurine ; nu departe, un grup insilozează furajele cu ajutorul unei tocători; 120 tone nutrețuri au și fost puse la murat. Iar munca con­tinuă. Colectiviștii știu că numai a­­sigurînd animalelor furaje suficien­te și de bună calitate vor putea obține de la ele producții mari și produși viguroși. Doar și au procu­rat anul acesta 20 vaci și juniori, 120 oi, precum și un număr de porci pentru îngrășat. Toate aceste animale trebuie bine îngrijite, hră­nite și adăpostite, nu numai in timpul verii, ci și iarna ! Aceasta o știu bine colectiviștii și, după cum se vede, o dovedesc prin fap­­te. Cînd am plecat de la Dealu-Ma­re, se însera. Colectiviștii se în­torceau de la cîmp. De undeva venea cîntec de tractoare. - Sunt tractoarele care pregă­tesc terenul gospodăriei pentru în­­sămînțatul celor 100 hectare cu grîu. 60 hectare sînt gata, îndată, vom începe și semănatul — găsi cu cale să precizeze președintele co­lectivei. O. T.EMNEANU ★ CU CRENGILE LA PAMINT... Există în orașul Fălticeni o sta­țiune experimentală pomicolă unde lucrează un harnic colectiv de cer­cetători. Preocuparea acestui co­lectiv este de a crea și îmbunătăți soiuri de pomi fructiferi de la care să se obțină cireșe, prune,­­mere, pere mari și gustoase. Acum este tocmai momentul cînd în livezile acestei stațiuni crengile pomilor se apleacă spre pămînt cu bogăția fructelor. Merele Ionathăne și Pă­­tule, perele Arburești, prunele mari și brumate fac cu ochiul celor care au îngrijit cu atîta migală livada. Inginerul Teodor Groza, directo­rul stațiunii, pășește agale printre pomi, admirînd frumusețea peisa­jului, mîngîind ici-colo cîte un fruct, cîntărind din ochi producția ce se va obține Dar, iată, culesul fructelor a și început. Mînti harnice și pricepute adună intr-un loc prunele, într altul merele. Coșurile și lăzile pline iau îndată drumul către consuma­tori. Un calcul sumar arată că deja recoltele ce se obțin întrec cu mult așteptările: de la fiecare pran, rezultă în medie cîte 60 kg. fructe, în loc de 40 kg. cit se stabilise îr­ plan, iar de la fiecare măr, cantită­țile culese variază între 80—150 kg., ba chiar de la unii meri se ob­țin pînă la 300 kg. De altfel, rod bogat au cules cer­cetătorii de aici și de la alte spe­cii de pomi fructiferi. La cireșe, bunăoară, producția a ajuns la 70 kg. pe pom, față de 40 kg planifi­cat. Toate acestea sunt urmarea stră­daniilor, căutărilor, studiilor și a­­nalizelor minuțioase puse în prac­tică de către colectivul de muncă al acestei stațiuni. Și cum să nu se obțină asemenea rezultate, cînd au fost folosite cele mai diferite și a­­decvate variante de lucrare și în­grijire a pomilor ani la rînd, cînd s-au executat tăieri raționale de fructificare, s-a întreținut bine te­renul cu ogor negru, s-au aplicat mari cantități de îngrășăminte or­ganice și minerale, s-au combătut din timp toate bolile și toți dăună­torii. Un singur exemplu: aplicîndu-se cite 40 tone bălegar de grajd și 240 kg. îngrășăminte chimice la hectar, efectuîndu-se și toate celelalte lu­crări în condiții agrotehnice supe­rioare, s-au obținut cîte 63.400 kg. mere la hectar. Este aceasta o mîndrie legitimă pentru acei care, zi de zi, au în centrul preocupărilor lor ridicarea din punct de vedere cantitativ și calitativ a producției de fructe. Este în același timp o dovadă grăi­toare de felul cum transpun ei în via­ță mărețele sarcini trasate de Con­gresul al Ill-lea al P.M.R. și de recenta plenară a C.C. al P.M.R. cu privire la ridicarea producției pomi­cole. Toamnă de toamnă, ei își văd încununate de succes eforturile de­puse în acest scop. Și atunci ii vezi cu altă bucurie privesc livez­ile în­cărcate de rod bogat, așa cum este rodul acestei toamne. NEGRU LAZAR Pentru amatorii de artă Publicul botoșănean, cit și cel din celelalte localități ale regiunii, va avea posibilitatea să vizioneze in actuala stagiune a teatrului „Mihail Eminescu“ o serie de piese valoroa­se, selecționate din repertoriul clasic și contemporan. Consiliul artistic al teatrului s-a oprit asupra unor piese cum ar fi „Apus de soare“ de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Cli­nele grădinarului“ de Lope de Ve­ga etc. Dar deschiderea stagiunii este un bun prilej și pentru cele­lalte colective de artă din boteșari de a-și îmbogăți repertoriul. Astfel, Filarmonica de Stat, care și-a deschis stagiunea cu un reușit concert ex­traordinar, urmărește ca în cursul anului să organizeze 36 concerte sim­fonice, 9 concerte simfonice popu­lare și alte diferite spectacole, în colaborare cu instituțiile de artă din țară. Cu acest prilej își vor da con­cursul renumiți soliști vocali și strumentiști, A. ADRIAN

Next