Zori Noi, ianuarie 1962 (Anul 15, nr. 4376-4400)

1962-01-03 / nr. 4376

P#gta8 9-i ZORI NOI Din lucrările Consfătuirii pe țară a țăranilor colectiviști Recomandările comisiei pentru problemele privind producția de cereale și ținînd seama de rezultatele cer­cetărilor institutelor și stațiunilor experimentale, de practica înaintată a gospodăriilor de stat și a gospo­dăriilor colective, de experiența pe care eu infățișat-o, în cuvîntul lor, numeroși participanți la consfă­tuire, comisia face următoarele re­comandări: Pentru sporirea producției la ca­­nale și plante tehnice, Comisia re­comandă să se folosească pe scară largă gunoiul de grajd, principalul îngrășămînt ce stă la îndemîna fie­cărei gospodării și care asigură sporuri însemnate de recoltă pe toate solurile din țara noastră. Gu­noiul se poate folosi atît fermentat cit și proaspăt, sub arătura adîncă, pentru a se descompune și a fi mai ușor asimilat de plante. Gunoiul de grajd îngropat la adîncime mică, sub arătură superficială, mai ales în zonele secetoase, nu se poate descompune, absoarbe și apa puțină ce se găsește în stratul arabil, „arde pămîntul" cum se spune, este dăunător culturilor. Cantitatea de gunoi care se re­­­comandă să se folosească la hectar se stabilește în funcție de tipul de sol, de fertilitatea acestuia, de plan­ta premergătoare și de planta care se cultivă. Pe solurile mai fertile, din sudul țării, recolte bogate se pot obține prin folosirea a 20 tone gunoi la hectar, iar pe terenurile­­ mai sărace, cum sunt podzolurile și cele erodate, 40 de tone. Organele agricole, inginerii și tehnicienii agronomi trebuie să dea îndrumările tehnice necesare șî să organizeze demonstrații practice, să-i învețe pe colectiviști cum să păstreze gunoiul de grajd în plat­forme și cum să-l folosească în mod rațional în cadrul fiecărei gospo­dării colective. . Comisia recomandă să se îngroa­pe sub arătura adîncă și îngrășă­­mintele minerale fosfatice și pota­­nice care au nevoie de umiditate mai multă și de timp mai îndelun­gat pentru a se dizolva, precum și li a mai mare parte din îngrășă­mintel­e azotoase. Această reco­mandare nu se referă la terenurile podzolice din zonele cu ploi mai abundente, unde se obțin rezultate mai bune cînd îngrășămintele azo­tate se îngroapă în pămînt odată cu­ lucrarea de pregătire a terenului pentru însămînțare, îngrășămintele suplimentare sau­­ de stimulare se dau la semănatul­­ niturilor sau la începutul vegeta­ț­iei plantelor. Îngroparea îngrășămintelor orga­­­nice și minerale, adune sub brazdă, determină plantele să-și dezvolte rădăcinile în profunzime, astfel rezistența lor la seceta sporind din timpul verii și deci, asigurîndu-se obținerea unor producții mari și constante. Pe solurile podzolice, acide, efi­cacitatea îngrășămintelor organice și minerale se dublează dacă, pe­­rodic, la 4­—5 ani, se aplică 4—5 tone de amendamente calcaroase. Comisia recomandă Ministerului A­­griculturii și sfaturilor populare să ia măsuri pentru a dezvolta ducția de var, ca amendament pro­în zona solurilor acide. Comisia subliniază importanța pe care o are arătura adîncă, ca lu­crare de bază pentru sporirea pro­­­­ducției la toate cerealele și plan­tele tehnice. Arătura adîncă mărește capacitatea solului pentru reținerea apei, îmbunătățește însușirile sale fizice și chimice, intensifică acti­vitatea microorganismelor și trage buruienile. Cu ci­ arătura dis­a­­dîncă se execută mai devreme, cu atît se asigură sporuri mai însem­nate de producție. De aceea ară­turile actinei trebuie să se facă în­dată după recoltare. Arătura se execută la peste 30 cm, cu întoarcerea brazdei, pe adîncime, toate solurile în afara celor podzolice și erodate, care au stratul fertil mai subțire. Pe aceste soluri, întoarce­­­rea brazdei se face la 15—20 cm., iar pină la 30—35 cm. pămîntul se afinează cu ajutorul scormonitoru­lui. Arăturile actinei se execută in agregat cu grapa stelată, cu excep­ Ca urmare a sprijinului important acordat de partid și guvern, gospo­dăriile agricole colective au obținut rezultate bune în sectorul creșterii animalelor proprietate obștească atît în ceea ce privește sporirea e­­fectivului cit și în creșterea produc­tivității acestora. Din experiența u­­nităților agricole socialiste s-a des­prins în mod convingător faptul că pentru realizarea sarcinilor trasate de Directivele Congresului al III- lea al P.M.R., una din cele mai im­portante pîrghii in dezvoltarea mul­tilaterală a gospodăriilor colective este sectorul creșterii animalelor. Exemplele minunate a numeroase gospodării agricole colective din țara noastră demonstrează cu prisosință că valorificarea avantajoasă către fondul central a unor cantități spo­ria acelora care se fac toamna tîr­ Hali Pină la semănat, arăturile adinei, mai ales cele de vară, se recoman­dă să fie ținute curate de buruieni, prin grăpări și discuiri Comisia recomandă ca pe repetate­ terenu­rile arate adine și întreținute ca ogor, la însămînțare să se facă o lucrare de afînare a solului pină la adîncimea la care se îngroapă să­­mînța. Fac excepție de la această regulă arăturile bătătorite din cau­za ploilor. Comisia recomandă Ministerului Agriculturii să ia măsuri dotarea S.M.T. și G.A.S. cu pentru mai multe grape stelate, grape cu discuri, tăvălugi — unelte atît de necesare pentru întreținerea arătu­rilor actinei și pregătirea în bune condiții a terenului înainte de însă­­mînțare. Cînd cerealele de toamnă se sea­mănă după porumb sau alte culturi care părăsesc tîrziu terenul, se re­comandă ca arătura să se execute la 18—20 cm., să se mărunțească și să se tăvălugească pentru ca se­mănatul să se facă în teren bine așezat. Arăturile de primăvară trebuie excluse cu desăvîrșire din practica unităților agricole socialiste, deoa­rece reduc sau chiar compromit recolta. Pentru sporirea producției de jgrîu, Comisia recomandă gospodă­riilor colective să extindă în cul­tură soiurile valoroase mai timpu­rii, rezistente la ger, la secetă și cădere. Comisia recomandă Minis­terului Agriculturii, organelor agri­cole locale, să ia măsuri pentru respectarea întocmai a regulilor de producere și înmulțire a semințelor de sol și pentru raionarea punzătoare a soiurilor pe zone cores­și m­icrozone pedoclimatice. In vederea sporirii producției de porumb, Comisia recomandă gos­podăriilor colective să cultive pe suprafețe cît mai mari hibrizii dubli de porumb, deoarece aceștia dau recolte sporite față de soiu­rile și populațiile locale. Intrucît, în țara noastră, o mare parte din griul de toamnă se cultivă după porumb este bine ca fiecare gos­podărie să cultive un hibrid tardiv și unul mai timpuriu care, recol­­tîndu-se mai devreme, permite se­mănatul griului la epoca optimă! Semănatul porumbului să se rea­lizeze in epoca optimă, uniform și în rînduri drepte, distanțate la 80—100 cm., adîncimea de semă­nat să fie mai mare pe solurile ușoare și mai în față pe cele grele, să se semene mai actinc în primă­­verile secetoase și mai în față in cele ploioase. In ceea ce privește densitatea la ha., este necesar să se asigure în zonele secetoase din regiunile Dobrogea și Galați 25.000 —30.000 plante, în cîmpia din su­dul țării, 40.000 plante, în cîmpia din vestul țării, 45.000—50.000, în Transilvania și în Moldova, precum și în zona colinelor din jurul Car­­paților cca. 50.000 plante. Trebuie larg folosită, pe zone pedoclimatice și regiuni, experiența gospodării­lor de stat și colective care prin asigurarea unei densități optime au realizat producții mari. La stabilirea numărului de plante la hectar, gospodăriile colective trebuie să țină seama de felul hi­bridului (cu coacere mai timpurie sau tîrzie), modul cum s-a pregătit, pămîntul, de starea de fertilitate a solului și de felul cum este el apro­­vizionat cu apă. Aplicarea la timp a întregului complex de măsuri agrotehnice va da posibilitatea gospodăriilor co­lective să înfăptuiască cu cinste sarcina trasată de partid privind obținerea pe suprafețe cît mai mari, a unei recolte de 5.000 kg./ha. de porumb boabe în cultură neirigată. In condiții de irigare, gospodă­riile colective pot să obțină produc­ții de porumb și mai mari, de 8.000 —10.000 kg. boabe la hectar, apli­­cind 25—30 tone de gunoi de grajd, împreună cu 200—400 kg. de azo­tat de amoniu și 200—300 kg. de rite de produse animale constituie una din pîrghiile cele mai importante in sporirea veniturilor bănești, in creș­terea bunei stări a colectiviștilor și în întărirea economică a gospodării­lor agricole colective. Participanții la consfătuirea pe țară a colectiviștilor au subliniat faptul că dezvoltarea și creșterea rațională a tuturor speciilor de ani­male in ferme mari duce la folosi­rea mai bună și mai completă a re­surselor interne, a brațelor de mun­că și a mijloacelor de producție ,ale gospodăriilor, asigură obținerea de venituri bănești în tot cursul anului, contribuind la acordarea de avansuri lunare colectiviștilor și la creșterea simțitoare a fondului de bază. O creocuipare de bază in sectorul plante tehnice superfosfat și asigurînd o densitate de 50.000 —60.000 plante in hec­tar. Porumbul se va uda după ne­voie, incepînd cu 2 săptămîni îna­inte de înspicare și pină la sfîrșitul coacerii în lapte La cultura porumbului de siloz se recomandă să se organizeze sole permanente in apropierea fermelor de animale, pentru a se ușura trans­portul și a se scurta perioada de fosilozare; să se dea mai multe îngrășăminte organice (60—80 tone la hectar); să se asigure un număr mai mare de plante la hectar (cu 10—15.000 in plus față de porum­bul pentru boabe); să se cultive doi hibrizi cu perioade de vegetație di­ferite pentru a se putea însiloza toată cantitatea de porumb în faza de lapte-ceară Porumbul pentru siloz să se cultive și să se însilo­­zeze în amestec cu leguminoase (soia, mazăre), pentru a se mări valoarea sa nutritivă. Pentru hrănirea rațională a ani­malelor se recomandă gospodăriilor colective să mărească suprafețele cultivate cu mazăre, soia și alte culturi leguminoase, bogate în pro­teine. Mazărea trebuie să se însă­­mînțeze primăvara timpuriu, „în mustul zăpezii“, să se asigure 200— 240 kg. sămînță la hectar care să se îngroape la 5—8 cm. După în­­sămînțare să se facă tăvălugirea și grăparea semănăturilor. Să se a­­c­orde aceeași atenție măsurilor a­­grotehnice și la celelalte leguminoase: soia, fasolea și plante bo­bul, culturi deosebit de valoroase. La floarea-soarelui, comisia re­comandă extinderea pe toate supra­fețele a soiurilor WN1IMK, produc­tive și bogate în ulei. In vederea mecanizării lucrărilor cu aceleași mașini folosite în cul­tura porumbului, se recomandă ca semănatul florii-soarelui să se facă la 80 cm. intre rînduri și 25—35 cm. pe rînd, pentru a se realiza cel puțin 40.000 plante la hectar. Pentru sporirea producției de sfeclă de zahăr, comisia recomandă gospodăriilor colective să aleagă cele mai fertile terenuri și cît mai apropiate de căile de comunicație, iar Ministerul Agriculturii să ia măsuri pentru introducerea și gene­ralizarea in cultură a soiurilor po­­liploide și monogerme cu un con­ținut mai ridicat de zahăr și mai productive. Gospodăriile colective să însă­­mințeze sfecla îndată ce se poate ieși în cîmp, organizind în așa fel munca nncit ca o parte din agregate să se pregătească terenul și în ur­mă să se vină cu mașina de semă­nat. Institutelor de cercetări le revine sarcina să creeze soiuri și hibrizi valoroși, să producă sămînță elită in cantități sporite, pentru a asi­gura schimbul periodic al semințe­lor de soi. Este în interesul gospodăriilor colective și al colectiviștilor să schimbe semințele obișnuite din soiurile și populațiile locale, cu se­mințe de soi, condiționate și tra­tate contra bolilor și dăunătorilor, cu însușiri de productivitate și ca­litate superioară, deoarece acestea asigură sporuri de recoltă. Comisia recomandă inginerilor și tehnicienilor din gospodăriile co­lective, brigadierilor, ca în colaborare cu cercetătorii din strînsă sta­țiunile experimentale, să organizeze loturi demonstrative pentru a da posibilitatea fiecărei gospodării in parte să-și aleagă soiurile și hibri­zii valoroși, care dau producțiile cele mai mari. Prin introducerea și generali­zarea în producție a semințelor din soiurile și hibrizii cu productivitate ridicată, prin folosirea în mod di­ferențiat a regulilor agrotehnice specifice fiecărei culturi în parte, prin organizarea unui larg schimb de experiență cu unitățile agricole fruntașe se vor obține recolte bo­gate de către toate gospodăriile de stat și colective, se vor înfăptui cu succes sarcinile stabilite de partid pentru sporirea producției de ce­reale și plante tehnice, creșterii animalelor trebuie să o con­stituie sporirea și îmbunătățirea tau­rinelor și în mod deosebit a vacilor de lapte, precum și ridicarea perma­nentă a productivității lor. Succesele celor peste 2.400 gospo­dării colective care au realizat o în­cărcătură de 22 taurine la 100 ha. în anul 1961, din care 400 au rea­lizat 40 taurine la 100 ha., dove­desc cu prisosință că în toate gos­podăriile agricole colective se pot crea condiții pentru creșterea într-un ritm susținut a efectivului de tau­rine, astfel ca prevederile Congresu­lui al 111-lea al P.M.R. să fie reali­zate într-un termen chiar mai scurt decât cel prevăzut. Pentru sporirea efectivelor de tau­rine și în special a vacilor de lap­te, gospodăriile­ agricole colective vor reține și crește pentru prăsi­lă întregul efectiv de vitele din produc­ție proprie. .O altă sursă de spori­re a numărului de vaci este cum­părarea și creșterea pentru prăsilă a vițelelor ce se oferă spre vînzare de către țăranii colectiviști sau înto­vărășiți. Reținerea pentru prăsilă a vițelelor din producția proprie precum și cumpărarea de vițele constituie sin­gura cale de asigurare a numărului de vaci planificate pentru anul 1965 în gospodăriile agricole colective. Ținînd seama de faptul că baza sigură a creării unor ferme cu ani­male de mare productivitate este creșterea tineretului în condiții opti­me de hrănire, îngrijire și ad­ăpos­­tire, comisia recomandă gospodării­lor colective să ia următoarele mă­suri: Să se asigure vacilor gestarrte cît și celor în lactație furaje de bună calitate și în cantități îndes­tulătoare, astfel ca tineretul să se dezvolte normal, să aibă o consti­tuție robustă și să fie sănătos. De creșterea tineretului taurin să se ocupe colectiviști cu dragoste față de animale, oameni cu experiență care să asigure îngrijirea și furaja­rea corespunzătoare a acestora. Pe timpul verii creșterea tineretului tau­rin să se facă în aer liber, pe pă­șuni de bună calitate, unde să fie construite șoproane simple și iefti­ne, iar pentru iarnă să se asigure adăposturi și hrană de cea mai bună calitate. Să acordăm o grijă deosebită creșterii efectivelor de taurine, ur­mărind realizarea planului de mon­tă pentru a obține de la fiecare Vacă, în fiecare an, este un vițel, pe care să-l creștem pentru reproduc­ție sau pentru carne, să sacrificăm tineretul mascul la greutăți cît mai mari și să reformăm cu chibzuință animalele destinate sacrificării. Ministerul Agriculturii și comite­tele executive ale sfaturilor popu­lare să ia măsuri ca pe pășunile di­n golurile de munte să se organizeze tabere de vară pentru pășunatul ti­neretului taurin. Pentru sporirea producției de lap­te pe cap de vacă furajată este necesar ca munca in fermele de vaci să se facă după un program bine stabilit: întreținerea ș­i mulsul vacilor să se facă de către îngriji­tori bine pregătiți, permanentizați in această muncă, care să poată asi­gura furajarea­ corespunzătoare pro­ducției tot după animalelor, mulsul organi­program și la anumite intervale de timp, precum și urmă­rirea strictă a planului de montă și fătări. Ministerul Agriculturii și comite­tele executive ale sfaturilor popu­lare vor orienta creșterea vacilor de lapte în primul rînd în gospodăriile agricole colective situate în zona marilor orașe și a centrelor munci­torești, aceasta asigurînd venituri în­­semnate pentru gospodării și apro­vizionarea cu lapte a populației. Din dezbaterile Consfătuirii au rezultat marile avantaje pe care creșterea porcilor le aduce gospodă­riilor colective. Pe baza experienței multor gos­podării care au obținut venituri foar­te importante prin creșterea și valo­rificarea către stat a porcinelor, co­misia recomandă gospodăriilor colec­tive să dezvolte și mai mult crește­rea porcilor. Datorită faptului că porcii se pot înmulți repede și pro­duc într-un timp scurt cantități mari de carne, aduc venituri însemnate. Creșterea porcilor trebuie să devi­nă un sector de producție de primă importanță, mai ales în gospodăriile agricole colective din zona cerealie­ră care dispun de toate condițiile ne­cesare organizării acestui sector și în­ special de cantități mari de fura­je concentrate. Este necesar ca gospodăriile agri­cole colective să-și dezvolte în pri­mul rînd prin reținerea din prăsilă proprie matca de scroafe planificate, astfel ca să se obțină un număr câ­ mai mare de purcei care să fie cres­cuți și îngrășați în gospodărie. Mi­nisterul Agriculturii, împreună cu sfaturile populare, să asigure în toate fermele de porci, vieri din ra­sele precoce de carne și să­ îndrume gospodăriile colective în organizarea planului de montă, astfel ca să se obțină de la întregul efectiv de scroafe 2 fătări pe an, iar prin gospodăriile agricole de stat să se furnizeze gospodăriilor colective scrofite și vieri din rasele cele mai bune. 1 Pentru mărirea numărului de pur­cei și a îngrășării unui număr sporit de porci în condiții avantajoase se recomandă gospodăriilor agricole co­lective ca în afară de scroafele sta­bilite prin plan să organizeze reți­nerea și creșterea unui număr de scroafe în plus, care să fie păstrate pentru o singură tătare, după care să fie puse la îngrășat. In vederea asigurării de venituri permanente se recomandă gospodă­riilor agricole colective să organize­ze procesul de reproducție a porci­nelor și îngrășarea lor astfel ca li­vrarea porcilor îngrășați să se facă ritmic, conform planului contractual, pe luni și pe trimestre. Experiența gospodăriilor agricole fruntașe in creșterea pisărilor do­vedește că acest sector este aducă­tor de însemnate venituri atunci cînd creșterea și îngrijirea se face în mod rețional. In vederea lichi­dării rămînerii în urmă a sectorului creșterii păsărilor în gospodăriile a­­gricole colective, comisia recomandă: Comitetele executive ale sfaturilor populare să sprijine consiliile de conducere ale gospodăriilor colective în întocmirea de planuri concrete pentr­u dezvoltarea creșterii păs­ăi­­lor în fiecare gospodărie agricolă colectivă, ținînd cont de toate po­sibilitățile existente. Ministerul Agriculturii să ajute gospodăriile agricole colective să or­ganizeze creșterea păsărilor în com­plexe mari, prin care se pot asi­gura producții sporite de ouă și carne la un preț de cost redus. Ministerul Agriculturii să profile­ze unele gospodării agricole colecti­­ve și gospodării de stat din jurul orașelor și centrelor muncitorești pentru c­e­rerea păsărilor în hale mari, organizate pe baza tehnicii noi, care să asigure un număr sporit de ouă și o cantitate sporită de carne pentru aprovizionarea popu­lației. In acest scop Institutul de proiectări agricole să elaboreze pro­iecte de construcții simple și ieftine încă in cursul primului semestru al anului 1962. Se recomandă Ministerului Agri­culturii și Institutelor de cercetări să studieze experiența bună dobîndită de G.A.S. Andrășești, regiunea Bucu­rești, și G.A.S. Giarmata, regiunea Banat, în creșterea păsărilor, precum și a gospodăriilor agricole colective fruntașe și să generalizeze această experiență în cît mai multe unități agricole socialiste. Pentru îmbunătățirea continuă a creșterii păsărilor in condițiile gos­podăriilor agricole colective se re­comandă Ministerului Agriculturii să elaboreze până la 1 martie 1962 norme raționale privind hrănirea păsărilor, care să aibă în vedere po­­sibilitățile de furajare specifice di­feritelor regiuni. In același timp sa vor elabora noi norme de întreținere și îngrijire precum și norme sanitar­­veterinare care să asigure apărarea sănătății păsărilor. Se recomandă gospodăriilor agri­cole colective care dispun de con­diții naturale favorabile să dezvolte creșterea păsărilor de apă, care sunt mai ușor de îngrijit și deosebit de rentabile. Ministerul Agriculturii, împreună cu sfaturile populare vor organiza în unități de stat cu sector avicol, instruirea unui număr de crescători de păsări și în mod deosebit femei harnice care pot da rezultate bune în acest sector. In scopul realizării sarcinilor tra­sate de Plenara CC. al P.M.R. din 30 iunie — 1 iulie 1961, cu privire la sporirea producției de lină in ve­derea lichidării importului de lună, este necesar ca gospodăriile agri­cole colective să-și sporească an de an efectivele de ovine din rasele cu lină fină și semifină. In acest scop comisia recomandă: Să se rețină în totalitate mielu­­țele din rasele Merinos, Spancă și Țigaie și să fie crescute atît pentru completarea și lărgirea an de an ai măteii proprii, cît și pentru vînzare către alte gospodării care dezvoltă creșterea acestor rase de oi. Ministerului Agriculturii și comite­telor executive ale sfaturilor populare le revine sarcina de a organiza cum­părarea și transferul de mieiuțe cu lină fină și semifină din regiunile avansate în procesul de ameliorare, în gospodăriile colective din alte regiuni, zonate pentru creșterea oi­lor cu lună fină și semifină. In a­­celași timp, gospodăriile agricole colective să rețină pentru batalizare și să crească în primăvara anului 1962 un număr de 750.000 berbecuți din rasele Merinos, Spancă și Țigaie, care să asigure producerea anuală a cel puțin 3800 tone lină fină și semifină. Cantitatea și calitatea linurilor de­pinde în cea mai mare măsură de modul de întreținere a ovinelor. Pen­­tru a obține cantități cît mai mari de lină de calitate superioară se re­comandă gospodăriilor agricole co­lective să asigure ovinelor pe timpul,verii pășuni de bună calitate, curățate de scaieți, mărăcini etc., care degradează lina, iar pe timp de iarnă să le asigure o furajare com­pletă, adăposturi bune și curate. In scopul folosirii tuturor resurse­lor existente în fiecare gospodărie agricolă colectivă este necesar ca, pe lângă creșterea animalelor și pă­sărilor să se dezvolte albinăritul și sericicultura, ramuri ce pot fi dez­voltate fără investiții mari, dar care pot aduce venituri însemnate. In gospodăriile agricole colective care au posibilități (iazuri, eleștee, bălți etc.) se recomandă ca aces­tea să fie amenajate în vederea or­ganizării sectorului piscicol. Participanții la const­­t­ire au su­bliniat în cuvîntul lor i­portan­­ța deosebită pe care o are organizarea reproducției în sp­orirea și îmbunătă­țirea șeptelului din țara noastră. Pentru aceasta este necesar ca Ministerul Agriculturii și comite­tele executive ale sfaturilor popu­lare să ia măsuri ca să se asigure în permanență numărul necesar de re­roducători valoroși și în mod deo­sebit la specia taurine. Introducerea insem­nțărilor arti­ficiale care reprezintă o metodă nouă și valoroasă pentru înmulțirea și îmbunătățirea taurinelor și ovine­lor se va face treptat, pe măsura cre­ării condițiilor materiale — cadre cu pregătire corespunzătoare, aparatura necesară și reproducători de calitate. Este necesar ca un număr cît mai mare de gospodării agricole co­lective, și mai ales cele situate în zonele cu tradiții in creșterea ani­malelor c­e rasă, să organizeze ferme d­e selecție pentru a putea să livreze animale bune pentru prăsilă altor unități agricole din zonele mai pu­țin avansate. Rezultatele bune obținute de către fruntașii în sectorul creșterii anima­lelor trebuie să m­obilizeze toate gospodăriile colective, să stimuleze pe toți colectiviștii în sporirea pro­ducției, astfel ca sarcinile de livrări de carne, lapte, lână, ouă prevăzute pentru anul 1965 să fie realizate și chiar depășite. Gospodăriile colective pot și trebuie să devină mari furni­zoare de produse alimentare pentru aprovizionarea populației și a indus­triei cu materiile prime necesare. Se recomandă Ministerului Agri­culturii să elaboreze un sistem de stimulare a gospodăriilor și fruntași­lor în producția animală. A­ajoritatea participanților la con­sfătuire au subliniat importanța bazei furajere ca parte integrantă din economia creșterii animalelor, constituind condiția hotărîtoare în realizarea planului de dezvoltare a zootehniei in țara noastră. Furajul de bază în creșterea ani­malelor și in special a taurinelor și ovinelor trebuie să-l constituie nu­tre­­țurile verzi și insilozate. Multe gos­podării agricole colective au obținut rezultate bune prin furajarea anima­­lelor cu nutreț însilozat din porumb amestecat cu leguminoase. Este ne­cesar ca în toate gospodăriile co­lective, aceste furaje să se producă în cantități îndestulătoare, pentru fiecare vacă și pentru fiecare oaie. Pentru asigurarea animalelor cu­ rații furajere echilibrate, formate din nutrețuri cu valoare nutritivă ridi­cată și completă, se recomandă gos­podăriilor agricole colective să acor­de o atenție sporită cultivării unor suprafețe din ce in ce mai mari cu legmmânoase furajere și in special cu lucernă, trifoi, mazăre, soia etc. In zonele unde se obțin producții ridi­cate și economicoase de sfeclă de zahăr și cartofi, aceste nutrețuri vor trebui să fie folosite pe scară largă, devenind furajul de bază în hrana animalelor. Gospodăriile colective trebuie să dea cea mai mare atenție extinderii culturilor intercalate și duble, cultu­rilor în miriște, contribuind în acest mod la asigurarea bazei furajere prin cantități mari de masă verde, porumb șiloz și alte furaje. In fiecare gospodărie agricolă co­lectivă trebuie să se organizeze lo­turi semincere pentru asigurarea se­mințelor necesare îmbunătățirii compoziției furajelor. In acest scop se recomandă Ministerului Agricul­turii să asigure un sortiment cit mai variat de semințe, iar institutele să creeze soiuri noi de plante furajere.­­ Un rol important in obținerea de furaje cu valoare nutritivă ridicată îl are recoltarea lor la timp, conser­varea în bune condiții precum și pregătirea înainte de administrare in hrana animalelor. Suprafața de pășuni naturale con­stituie o rezervă imensă pentru producerea unor cantități mari ieftine de furaje; pe acest temei co­și­misia recomandă sfaturilor populare să stabilească pină la sfîrșitul pri­mului semestru al anului 1962 lu­crările ce trebuie efectuate pe fieca­re suprafață de pășune. Este în interesul tuturor gospodă­riilor colective să antreneze pe toți colectiviștii la aplicarea măsurilor de curățire, drenare, îngrășare etc. a su­prafețelor de pășuni pe care le fo­losesc, astfel ca în următorii 2—3 ani să producă cel puțin 10.000 kg. iarbă verde pe fiecare hectar. Suprafețele de pășuni și goluri alpine ce se predau în folosință pe termen lung gospodăriilor colective trebuie să devină model de gospo­dărire și de producție ridicată de masă verde la hectar. In zonele de șes unde, prin efec­tuarea lucrărilor agrotehnice obișnu­ite, pășunile naturale nu pot da producții mulțumitoare, este indicat să se treacă la refacerea lor prin cultivarea cu plante de nutreț , mare productivitate, după sistemul ronveierului verde, pentru asigura­rea unui pășunat continuu, incepind din primăvară și p­nă toamna tir­­ziu. Unua din problemele importante in dezvoltarea creșterii animalelor o constituie asigurarea adăposturi­or. Folosind din plin ajutorul acordat de stat și posibilitățile locale este necesar ca gospodăriile agricole co­lective să treacă la executarea de construcții ieftine, trainice și igie­nice. Comisia recomandă sfaturilor populare regionale și raionale să ia măsuri pentru întocmirea schițelor de sistematizare încă din lunile ia­nuarie și februarie, astfel ca in gos­podăriile colective să se poată începe lucrările de construcție odată cu ve­nirea primăverii. In același timp se recomandă organelor centrale de re­sort să studieze simplificarea for­melor de avizare a construcțiilor. Este necesar ca gospodăriile agri­cole colective să ia măsuri pentru producerea materialelor, transportul nisipului, pietrei de construcție etc., încă din primele luni ale anului cînd mijloacele de transport sînt mai puțin folosite la alte lucrări. La am­plasarea construcțiilor să se evite pe cît posibil risipa de pămînt arabil. Proiectele de amplasare a fermelor zootehnice să aibă în vedere și asi­gurarea cu apă, drumurile de acces, canalizare și bazine pentru colecta­­rea uzinei. Dezvoltarea creșterii animalelor impune rezolvarea într-un timp cit mai scurt a alimentării cu apă in gospodăriile agricole colective prin construirea de fîntîni cu un debit suficient de apă. Comisia recoman­­­dă Ministerului Agriculturii și star­turilor populare să ia măsuri în ve­derea executării de foraje la gospo­dăriile agricole colective din zonele unde apa se găsește la adîncime mare. Sfaturile populare regionale și ra­ionale trebuie să acorde asistența tehnică directă în execuția lucrărilor, prin cadre tehnice suficiente, astfel ca fiecare gospodărie agricolă co­lectivă, care efectuează construcții, să fie îndrumată permanent și cali­ficat­ă prin grija sfaturilor popu­lare. Comisia recomandă Ministerului Agriculturii și celorlalte organe cen­trale să analizeze și să ia măsuri pentru îmbunătățirea aprovizionării gospodăriilor agricole colective cu materiale și utilaje necesare proce­sului de producție în zootehnie. Apărarea sănătății animalelor tre­buie să se realizeze în primul rînd­ prin asigurarea de furaje mai m­ult ci și cu valoare nutritivă completă, prin îngrijirea și întreținerea ani­­­malelor după metodele noi în apă­, posturi simple și bune și prin respec­tarea regulilor de zoorgienă. Este ne­­­cesar ca organele de specialitate să sprijine gospodăriile colective ca să ia toate măsurile de profilaxie și combatere a bolilor epizootice, con­­­vingînd pe toți colectiviștii de nece­­sitatea respectării disciplinei sanitar-, veterinare. Folosirea substanțelor, medicamentoase și tratamentul ani­malelor să fie ultima măsură în a­­părarea sănătății lor. Pentru conducerea competentă ai sectorului zootehnic proprietate ob­ștească, pentru gospodărirea cu grijă a furajelor și creșterea productivi­tății animalelor se recomandă gos­podăriilor colective ca în sectorul­ zootehnic să fie antrenați colectiviști destoinici, cu dragoste și priceperea pentru creșterea animalelor. Toto­dată se recomandă gospodăriilor a­­­gricole colective cu ferme mari să încredințeze unui vicepreședinte res­ponsabilitatea creșterii animalelor,­ asigurarea bazei furajere, inclusiv îmbunătățirea pășunilor. Sarcinile mari de producție ce tre­buie realizate de la an la an cer co­lectiviștilor din acest sector să-și ri­dice necontenit calificarea profesio­nală. In acest scop Ministerul Agri­culturii și comitetele executive alei sfaturilor populare vor organiza in­ tot cursul anului școlarizarea tutu­ror îngrijitorilor de animale, atît la­ locul de producție, cît și prin parti­ciparea la cursuri de scurtă durată­ organizate în gospodăriile agricole de stat fruntașe și stațiunile expe­rimentale zootehnice. Comisia consideră necesar ca In­stitutele de cercetări și de invăță­­mînt, oamenii de știință și specia­liștii să acorde un sprijin cît mai efi­­cient gospodăriilor agricole colective în aplicarea metodelor înaintate de sporire a efectivelor și a produc­tivității lor. Cadrele zootehnice și veterinara de specialitate sunt chemate să lupte alături de crescătorii de animale din gospodăriile agricole colective pen­tru dezvoltarea sectorului zootehnic, să arate acestora căile ce duc la realizarea unor producții ridicate și la obținerea de venituri mari, mo­­b­ilizîndu-i să folosească cele mai noi sisteme de creștere rațională. Recomandările comisiei pentru problemele creșterii animalelor Recomandările comisiei pentru problemele privind producția pomi - viticolă ținînd seama de sarcinile mari privind sporirea producției de fructe și struguri, de discuțiile purtate și de propunerile făcute în cadrul șe­­dinței de lucru. Comisia pentru pro­blemele vili-pomicole face următoa­rele recomandări: In sectorul viticol, potrivit pre­vederilor Directivelor Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Romin, trebuie ca pină în 1965 să se planteze peste 80.000 ha. vii, din care cel puțin 60.000 ha. in gospo­dăriile agricole colective. (Continuare in pag. 3-a j, t < ♦ 0 ti I

Next