Zori Noi, iulie 1967 (Anul 20, nr. 6079-6104)

1967-07-01 / nr. 6079

IN NUMĂRUL DE AZ! Sâmînța viitoarelor recolte Pentru albumul celor ce tin S sub rugină imense valori PORT ACTUALITATEA Anul XXI nr. 6079 4 pagini 25 bani sîmbătă 1 iulie 1967 Organ al Comitetului regional Suceava al P.C.R. și al Sfatului popular regional N­­­u o dată, cînd s-a a­­dus în discuție cauza existenței unor stocuri cu desfacere lentă, au fost conduceri de întreprinderi care au motivat, fără să găseas­că o explicație reală, că produ­sul „cutare“ merge greu, că nu e căutat pe piață. Dar ei nu au privit lucrurile mai atente, nu și-au dat seama că marfa, ne­îndeplinind totalitatea carac­teristicilor, a fost compromi­să, pierzînd astfel încrederea cumpărătorului. ICIL Suceava are posibilita­te să asigure rețeaua comer­cială cu variate lactate, începînd de la produsele proas­pete pină la diferite sortimen­te de brînzeturi. Intr-o oare­care măsură, acest lucru se realizează. Uneori, însă, lapte­lui nu i se găsește cea mai bună întrebuințare. Atunci se recurge la procedeul clasic , se fabrică caș gras, existent în stocuri imense în întreprindere. Se invocă motivul : „dacă nu avem ce face cu laptele!“ Sa vedem, într-adevăr, lap­telui nu i se poate găsi o altă destinație ? O destinație mai utilă și pentru întreprindere, și pentru consumatori ? Un proces verbal, din 13 iunie 1967, încheiat între in­spectorul Direcției orășenești Suceava a Băncii Naționale și întreprindere, consemnează: „In ziua de 11 iunie, de la ma­gazinul Arini s-au retras 500 litri lapte, din 650 litri livrați, din cauză că ajunsese la limi­ta de acidulare“. „In zilele de 10, 12, 22, 23, 24 și 25 mai, din cauza deselor intreruperi în procesul tehno­logic, s-au acidulat 35.000 litri lapte. 12.100 litri s-au folosit la fabricarea cașului gras“. Părerea consumatorilor, re­prezentați de O.C.L. Alimen­tara : Laptele pentru consum se acidulează foarte repede. La aceasta contribuie, pe lingă celelalte cauze, și faptul că o­­perația de capsulare e total necorespunzătoare. Căpăcelele cad cu multă ușurință, în bu­telii pătrund impurități care grăbesc acidularea. Din aceas­tă cauză am pierdut mulți a­­bonați. Smîntîna e fluidă, lipsită de consistență — mulți clienți nu o mai solicită. Brînza de vacă are o umidi­tate mult prea mare. Iată cum bariera în calea valorificării raționale a lapte­lui este pusă de însuși colecti­vul întreprinderii: In loc să a­­jungă la consumatori sub for­ma diferitor sortimente pentru care există cerințe, această Cum își pierde consumatorul încrederea în produsele ofe­rite de I.C.I.L. și Fabrica de conserve Suceava valoroasă resursă este risipită,­ transformată în ultima instan­ță în sortimente care nu au desfacere. Cauze se găsesc suficientă. I.G.O. a întrerupt apa, ceea ce a determinat oprirea răcitoa­­relor. Sunt insuficiente utila­jele de produs frig. Se înre­gistrează dese opriri din cau­za uzurii accentuate a insta­lațiilor. Oare sunt plauzibile aceste­­ motive ? I.G.O., într-adevăr, este obligată să asigure ali­mentarea fără întrerupere cu apă. Dar conducerea I.C.I.L. trebuie să-și creeze posibili­tatea asigurării unei rezerve mai mari de apă prin instala­rea unor rezervoare. Este in­explicabilă motivarea lipsei in­stalațiilor de produs frig, cînd întreprinderea consideră dis­ponibile trei agregate de ră­­ ui. GROZA (Continuare in pagina a III-a) Didina Răileanu, Lucia Ungureanu, Eugenia Har;, Maria Moharu, Valentina Danilă și Elena Movilă, sînt cîteva dintre muncitoarele evidențiate în întrecerea socialistă din sec­torul confecții — schimbul A — al F. C. Botoșani Recunoștință și entuziasm n m­ă număr și eu printre cei care, începînd de la 1 MM august a.c., beneficiază de mărirea salariului, ca prm urmare a recentei hotăriri a conducerii de partid și de stat. Lucrez de patru ani în secția croitorie a fabricii de confecții. In ultimul timp, de cînd fabrica noastră s-a mutat în noul ei sediu, numărul muncitoarelor califica­te a crescut. Toate ne-am străduit și ne vom strădui și in continuare ca, în condițiile tot mai bune ce ne sînt oferite, să realizăm un ritm de lucru cit mai ridicat, să folosim judicios fiecare minut. Rezultatele obținute prin» în prezent de secția noastră și de întregul colectiv al fabricii dovedesc existența unui ridicat potențial de lucru ce se cere valorificat cu ma­ximă eficiență. Am primit cu entuziasm recenta hotărîre, care ne privește personal, pe noi, muncitoarele din industria u­­șoară și subscriu încrederii cu care poporul nostru pri­mește măsurile luate de partid in scopul ridicării nive­lului de trai. ELIZA VELEA muncitoare în secția croitorie a Fabricii de confecții din Botoșani ■ H­otărîrea pe care am citit-o în ziare mi-a prilejuit Jki mie ca și tovarășilor mei o mare bucurie. Este șf i limpede pentru noi toți că măsurile de ridicare a salariilor sunt o urmare firească a creș­terii potențialului eco­nomic al țării noastre, a rezultatelor tot mai b­ine’ obținute în întreaga e­­conomie, pe linia înfăptuirii hotărîrilor Congresului al IX-lea al partidului. Majorarea salariului minim tarifar la 700 lei vădește încă o dată grija partidului și statului nostru pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale tuturor categoriilor de oameni ai muncii. In ceea ce mă privește, la locul meu de muncă mă voi strădui să-mi îndeplinesc exemplar sarcinile, pentru a-mi spori contribuția la realizarea obiectivelor stabi­lite de partid. Este gradul care ne însuflețește pe noi toți. IOAN GHIVNICI paznic la direcția regională P.T.T.R. CÂNTECUL Manifestări prilejuite de „Ziua învățătorului" Ieri, în toate raioanele re­giunii au avut loc manifestări prilejuite de sărbătorirea „Zi­lei învățătorului“, la care au luat parte, alături de cadrele didactice, membri ai birourilor comitetelor regional, raionale și orășenești de partid, membri ai comitetelor executive ale sfaturile populare regional, ra­ionale și orășenești, reprezen­tanți ai organizațiilor de masă și obștești, invitați. Intr-o atmosferă sărbătoreas­că, celor prezenți le-au fost a­­dresate, de către reprezentanți ai organelor de partid și de stat, cuvinte de prețuire a muncii desfășurate tărîmul instruirii și educării­­ tinerei generații, urări de noi și im­portante succese în activitatea viitoare. Cu prilejul „Zilei învățăto­rului“ au fost distinși cu Or­dinul muncii cl. a 111-a tovară­șii prof. Dîrdală D. Ionel (Școala strucții — profesională de con­Loghin Gh. Cîmpulung), prof. Dumitru (Liceul „Ștefan cel Mare“ — Suceava), înv. Stamate V. Gheorghe (Școala generală, Plavalari — Fălticeni), cu titlul de „învăță­ Cu acest prilej, un însemnat număr de cadre didactice au fost distinse cu ordine și me­dalii ale Republicii Socialiste România, cu titlurile de „învă­țător emerit“, „Profesor eme­rit“, „învățător fruntaș“ și „Profesor fruntaș“. Exprim­îndu-și mulțumirea pentru grija pe care partidul și statul o manifestă față de continua dezvoltare a învăță­­mîntului, față de educatori, cadrele didactice s-au angajat să nu-și precupețească efortu­rile, capacitatea și cunoștințele pentru formarea unui tineret harnic, bine pregătit pentru viață, capabil să contribuie la înflorirea patriei socialiste. In încheierea manifestărilor, au avut loc spectacole prezen­tate de formații ale artiștilor profesioniști și amatori­­lor emerit“ — tovarășii înv. Bour M. Leon (Școala genera­lă Bălăceana — Gura­­ Hu­morului), înv. Simion Gr. Pe­tru (Școala generală Baineț — Rădăuți), cu titlul de „Profesor emerit“ — tovarășii prof. Ian­cu N. Constantin (pensionar — Dorohoi), prof. Todicescu Gh. Petru (pensionar — Botești — Fălticeni), iar cu „Medalia muncii“ —tovarășii prof. Bujo­­reanu Gh. Emilian (Școala ge­nerală nr. 6 — Botoșani), prof. Buțincu V. Ion (Școala gene­rală nr. 1 — Gura - Humoru­lui), prof. Marcian A. Marga­reta (Liceul nr. 2 — Suceava), înv. Cucu C. Nicolae (Școala generală Concești — Dorohoi) și înv. Diaconescu N.­ Ion (Școala generală Liveni —1 Să­­veni). De asemenea, un număr de 39 de cadre didactice au primit titlurile de „învățător frun­taș“ și „Profesor fruntaș“.­­ Tînărul tehnician geofizic, Dumitru Dobre, de la expedi­ția geologică de la Crucea, e cam exclusivist. Urcam de a­­proape o oră poteca anevo­ioasă a muntelui, în preajma pirîului năvalnic care a îm­prumutat numele său comunei răsfirate pe malurile Bistriței și încercam să delimitez aria senzaționalului in activitatea cotidiană a geologilor, între­bării mele tinărul răspunsese tranșat, pe un ton ce amin­tea celebra replică latină : „Aut Cezar, aut nihil“.­­ Aici, senzațional e­rau to­tul sau nimic. Depinde cum privești lucrurile. In ceea ce noi vedem senzaționalul, altul poate sa nu vadă decit cea mai teribilă banalitate. Există un așa numit subiectivism al profesiei. Nouă, de pildă, to­tul ni se pare senzațional : munții aceștia împăduriți, cu văi prăpăstioase și pîraiele umflate de ploi; roca întîlni­­tă în vîrf de munte și care cio­cănită scoate tonuri doar pen­tru urechea noastră armonioa­se ; acele aparatelor noastre care tresar neliniștite uneori, totul poartă semnul evident al senzaționalului. E atit de inte­resant să visezi la viitoarele fabrici și uzine in fața unui simplu bolovan în care deslu­șești, printre vinele de steril, cristalele prețioase ale meta­lului, sau in fața ochilor ui­miți ai ciutelor care ne înto­vărășesc adesea pe priporele cele mai dificile ale muntelui. Dumitru Dobre e la vîrsta visului și a ochilor mari des­chiși în fața lumii. Are două­zeci de ani și, ca orice bucu­­reștean ce cunoscuse pină a­­tunci doar luciul de asfalt al bulevardului e copleșit de far­mecul și măreția munților, de clocotul apelor și de cîntecul numai de el auzit al rocilor.­­ Am in august un an de cînd sunt aici. Primul meu an de muncă după absolvirea școlii tehnice de geologie. A­­bia aștept să plec în conce­diu să le povestesc prieteni­lor ce a însemnat pentru mine anul acesta, stat aici, la Cru­cea. Viața incepe, în munți, cu aparatele în spate, cu cio­canul și busola, cu Jak (cline­le expediției n.n.) alături. Via­ța înseamnă ploile nesfirșite ale toamnei, iifornițele iernii și căldura binefăcătoare a lu­nilor de vară. Viața înseamnă zîmbetul fericit al omului care a căutat și a găsit, a omului care, înfrîngînd greutățile, și-a atins idealul propus. Tinărul tehnician se aprin­sese­ Entuziasmul anilor dinții își spunea cuvîntul și vorbele-i răsunau cu convingere neclin­tită. . . . Ilie Petrescu e un om trecut de prima tinerețe. Cu­vintele i se ordonează calm, cu mult calcul. Și-n gesturi Ilie Petrescu e cumpănit. Mișcarea minții e largă și arătătorul punctează din cînd în cind ideile mai importante. - Unii și-au făcut o idee greșită despre geologi. Ce e mai frumos - zic ei - decit să colinzi munții, să faci me­reu, mereu excursii ? Nimic mai greșit. Ca orice meserie geologia cere sacrificii. In cei 6 ani cu­ am lucrat ca tehni­cian geolog, apoi în facultate și după aceea ca inginer am fost în atîtea locuri incit pot spune că mi-am cunoscut, pe dedesubt, întreaga țară. Am lucrat în cele mai diferite con­diții și nu întotdeauna aceste­ a. CINTEC (Continuare în pagina a IlI-a) Cooperativa agricolă cartofului In timpul manifestării de la Suceava de producție Șcheia — Suceava. Prășitul mecanic la cultura Foto : D. HUȘANU Stația meteorologică Suceava comunică: In penultimele 24 de ore, vremea a fost în general fru­moasă, cu cerul variabil. Au căzut precipitații, sub for­mă de averse slabe de ploaie. Temperatura, ușor varia­bilă : maximele au fost cuprinse între 25 de­ grade la Rădăuți­ și 31 de grade la Răuseni, iar minimele din cursul nopții, între 14 grade la Cîmpulung și 19 grade la Botoșani și­ Dorohoi.. Ieri dimineață, la ora­ opt, tempe­ratura aerului a fost cuprinsă între 17 grade la Cîmpu­lung și 21 grade la Fălticeni. La Rarău, temperatura a oscilat între 12 și 21 de grade, iar ieri dimineață la ora opt s-au înregistrat, 14 grade. Pentru următoarele zile se prevede vreme ușor in­stabilă, cu cerul fioros. Se vor semnala averse slabe de ploaie, însoțite de descărcări electrice. Vîntul va sufla slab, la potrivit, din nord-vest. Temperatura aerului, în general, staționară: minimele vor fi cuprinse între 14 și 18 grade, iar maximele între 25 și 28 de grade. FOILETON Jur pe toată ramura neurolo­giei că eu, de cite ori mă ener­vez, număr pînă la 115.000. Da­că mă calmez mai repede, nu­măr din sută-n sută și tot acolo ies. Nu iau nici carbaxin, nici napoton. Cifrele au un efect ex­traordinar. Recent,­­m-am enervat însă, și am numărat pînă la 384.000 (dis­tanța Pămînt — Lună, în km., fără escală). Fără nici un rezul­tat. Mi-am zdruncinat toți ner­vii, tot din cauza unei cifre : 35 la sută. Atît a realizat raio­nul Fălticeni la construcțiile a­­grozootehnice, la sfîrșitul tri­mestrului II, deși planul era de minimum 00 la sută. Cînd am aflat și de ce, am început să vorbesc de unul singur. Am fă­cut 115 mii de dușuri scoțiene, m-am calmat puțin, și am în­ceput să scriu foiletonul. Mai întîî am făcut un sondaj în opinia publică. Peste un mi­lion de oameni (aproximativ populația regiunii Suceava), au răspuns la anchetă. N-am în­trebat pe cei care erau plecați în concedii, în delegații, sau nu aveau zi de audiențe. Se înțe­lege de ln sine că n-am anche­tat pe sugari, din lipsa lor de vocabular. întrebarea a fost : „Dacă vrei să simți că ești cu picioarele pe pămînt și ai nevoie de un pumn de țărînă, de unde iei praful ? Te apleci omenește și-l culegi de la picioare, sau. . . îl cauți pe niște tobe Reacția oame­nilor a fost foarte diferită. Unii s-au crucit, alții au format la telefon numărul 06 (salvarea). Pînă în final, m-au înțeles mi-au răspuns așa cum se cuvi­și­ne. Doar două persoane (apro­ximativ 0,000005 •/•) cu munci de răspundere, Aurelian Rodenciuc, vicepreședinte la U.R.C.A.P. (u­­niunea regională a cooperative­lor agricole de producție), și Constantin Cernescu, directorul oficiului regional de aprovizio­nare al U.R.C.A.P., s-au expri­mat laconic : „Depinde“­­. — De ce depinde ? zic. — Depinde de situație. . . Stau și mă gîndesc că poate un milion de oameni n-au drep­tate și au dumnealor. Ca să ve­rific totul exact, fac rost de un creier electronic. Ultima marcă. Am făcut rapid conectările elec­trice și am apăsat pe niște bu­toane. — Lasa-le de­ bancuri, a apă­rut în scris pe un ecran. Nu mă las și insist. Apăs mai departe. Răspuns : — Doar dacă ești în aer, sau, mai bine­ zis, cu capul în nori, cauți țărînă pe tobe. . . între mine și mașină s-a por­nit un dialog. EU : Păi de ce au spus dumnealor „depinde“ ? CREIERUL ELECTRONIC : Alt­fel, cum ar fi justificat felul în care au făcut repartiția pentru aprovizionarea cu material lem­nos a cooperativelor agricole din raionul Fălticeni ? E : Spu­ne exact ce loc s-a stabilit pen­tru scoaterea lemnului? C. E.: La dracu-n praznic ! Am observat cum creierului i se ridică tensiunea. . . electrică după această expresie tare, dar mi-am dat seama cît de bine este informat. Intr-adevăr, de la forul tute­lar regional, s-a spus că coope­rativele de pe plaiurile Făltice­nilor (raion în bună parte aco­perit cu păduri), pot ridica cei 1.100 m.c. de lemn numai de la „Rîpa Dracului“. Rîpa asta e o stîncă (pentru cinefili ; acolo s-a turnat filmul „Dincolo de brazi“), pe valea Bistriței, în raionul Va­tra Dornei. O stîncă, bună pen­tru alpiniști, peste care cad pa­tru cascade. Arborii care cresc pe înălțimi au fost aruncați de sus, în rîu. Pînă ajungeau jos, țăndări și pulbere se făceau. . . E. : Fă, te rog, și un mic calcul al prețului unui m.c. exploatat în condițiile acestea . C. E. : 120 lei pentru fasonat și încărcat la mașină. 130 lei transportul. Mai puțin de jumătate ar fi costat, dacă s-ar fi ridicat din raion ; E. : Și a stat conducerea coope­rativelor de. . . „lemn Tănase?“; C„ E. : Păi ar fi făcut grajdurile și celelalte acareturi la „Sfîntul așteaptă“. Tăierile silvice sînt planificate să se termine în sec­torul acela în septembrie. Lem­nul trebuia să mai stea un timp să se usuce. La anul, poate, erau și construcțiile gata. După cîte am aflat, cei de la raion s-au gîndit să se adreseze la D.R.E.F. Suceava. Prin înțe­legere omenească, s-a dat apro­bare ca aprovizionarea să se facă din raionul Fălticeni. E.­­ Păi, dacă la U.R.C.A.P. se lucrează așa, n-ar fi de acord să te așezăm pe dumneata aco­lo ? S-au aprins niște becuri mai întîi verzi, apoi galbene, apoi roșii. . . C. E. : Nu. Să mi se ardă toate releele și toți semiconductor?­, și să mă repare unul necalificat, dacă vreau. Nu doresc să mo­dific schema de salarizare aco­lo. Să elimin niște birouri și scaune. Eu, din nou, vă jur pe teori­ile informației, algoritmelor, pe logica matematică, calculul pro­babilităților și alte teorii, că ase­menea mașină electronică, cu inimă de mamă, n-am pomenit de cînd s-a născut cibernetica. VICTOR MICU Un creier electronic du inimă de mamă

Next