Zori Noi, noiembrie 1969 (Anul 22, nr. 6806-6831)

1969-11-19 / nr. 6821

4 ZORI NOI ■ PAGINA 2 LUCRĂRILE SESIUNII MARII ADUNĂRI NAȚIONALE L­EGE privind executarea pedepselor CAPITOLUL I Executarea pedepsei închisorii SECȚIUNEA I Dispoziții generale ART. 1 — Pedeapsa închiso­rii se execută în temeiul man­datului de executare, emis în baza unei hotărîri judecăto­rești definitive de condamnare. Executarea pedepsei închi­sorii se face în locuri de deți­nere denumite penitenciare, în­ființate prin ordinul ministru­lui în subordinea căruia se gă­sesc, iar în cazurile prevăzute de art. 62 cod penal, în unități militare disciplinare. ART. 2 — Condamnații sunt primiți în penitenciare după ce li se stabilește identitatea. La primire, condamnaților li se aduc la cunoștință obliga­țiile și drepturile pe care le au, măsurile disciplinare ce li se pot aplica și recompensele ce li se pot acorda pe timpul executării pedepsei. ART. 5 — Reeducarea con­damnaților se realizează prin muncă. Condamnații sunt obli­gați să presteze o muncă uti­lă pentru care sunt apți. De asemenea, condamnaților se reeducarea realizează prin calificarea sau recalifi­carea într-o meserie, desfășu­rarea unor activități cultural­­educative, precum și prin sti­mularea și recompensarea ce­lor care sunt stăruitori în mun­că și dau dovezi temeinice de îndreptare. ART. 6 — Minorii condam­nați vor fi supuși, în timpul e­­xecutării pedepsei, unei ac­țiuni de educare deosebite, spre a putea deveni cetățeni utili societății. Minorii care de la primirea în locul de deținere mai au de executat cel puțin 6 luni în­chisoare vor continua învăță­mântul general obligatoriu și li se va asigura posibilitatea ART. 7 . Munca condamna­ților se organizează potrivit programului de lucru stabilit de comandantul penitenciaru­lui și se desfășoară cu res­pectarea normelor referitoare la protecția muncii. Femeile gravide nu vor fi fo­losite la muncă în perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se a­­cordă angajatelor înainte și după naștere și nici la mun­că în mediul toxic sau vătă­mător. De asemenea, cele care au născut și au copii mai mici de un an la locul de deține­re, precum și minorii, nu pot fi folosiți la muncă în mediul to­xic sau vătămător. Folosirea la muncă a fiecă­rui condamnat se face cu avi­zul medicului penitenciarului. ART. 8 — Durata zilei de muncă nu poate depăși 12 ore și se stabilește în raport cu nevoile procesului de produc­ție. Femeilor gravide, celor care au născut și au copii mai mici de un an la locul de deținere, minorilor, precum și condam­naților care muncesc în mediul toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi durata zilei de muncă peste 8 ore. ART. 9 — Folosirea la mun­că a condamnaților se face în raport cu calificarea profesio­nală pe care o au. In cazul cînd nevoile de brațe de mun­că calificate au fost satisfăcu­te, cei care au o calificare profesională vor putea fi folo­siți și la munci necalificate. ART. 10 — Condamnații care dau dovezi temeinice de în­dreptare, fiind stăruitori în muncă și disciplinați, pot pres­ta muncă fără pază în afara penitenciarului sau pot fi folo­siți pentru supravegherea altor condamnați la locurile de muncă, după ce au executat cel puțin 1/5 din pedeapsă, fracțiune în care se include și timpul considerat ca exe­cutat, ca urmare a muncii prestate. De prevederile alineatului precedent nu beneficiază cei care au fost condamnați pentru infracțiunea de omor sau pen­tru infracțiuni contra păcii și omenirii, ori pentru infracțiuni contra securității statului, sau pentru infracțiuni prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale, și nici cei aflați în stare de recidivă. ART. 11 — Munca prestată de condamnați este remunera­tă potrivit normelor și tarifelor de salarizare stabilite în ra­mura de activitate în care a­­ceștia sînt folosiți, cît și în pedepsei. Atît la primire, timpul executării condamnații sînt supuși per­cheziției, precum și măsurilor sanitare și de igienă. ART. 3 — Condamnații se repartizează la locurile de de­ținere, ținîndu-se seama de na­tura infracțiunii, durata pe­depsei și starea de recidivă, de comportarea și receptivita­tea acestora la acțiunea de reeducare. Deținerea femeilor se face separat de bărbați, iar a mi­norilor separat de majori sau în locuri de deținere speciale. ART. 4 — Mijloacele mate­riale și financiare necesare deținerii, întreținerii și reedu­cării condamnaților, precum și asistența medicală, sunt asi­gurate de stat, de a dobîndi o pregătire pro­fesională potrivit cu gradul de școlarizare și cu aptitudinile lor. Dacă minorii nu îndepli­nesc condițiile prevăzute de lege pentru a urma cursurile profesionale, ei vor fi ajutați să obțină o calificare într-o meserie sau să și-o complete­ze, în conformitate cu norme­le de calificare la locul de muncă. Cadrele didactice, ma­nualele și rechizitele vor fi puse la dispoziție de către Mi­nisterul învățământului, iar personalul și utilajul necesar pentru calificarea într-o mese­rie se vor asigura de peniten­ciare. Minorilor condamnați la în­chisoare pe o durată pînă la 6 luni inclusiv li se asigură po­sibilitatea de a-și completa cunoștințele de cultură ge­nerală, ținîndu-se seama de gradul lor de școlarizare. Munca condamnaților folo­siți pentru supravegherea la locul de muncă a altor con­damnați este remunerată cu salariul minim tarifar stabilit pe economie. Din remunerația muncii con­damnatului o cotă de 10 la sută revine acestuia, iar cea­laltă parte revine administra­ției penitenciarului, făcîndu-se venit la stat. Din sumele încasate drept recompensă pentru invenții, inovații și raționalizări create de condamnați în timpul de­ținerii, li se acordă acestora o cotă de 50 la sută, diferen­ța făcîndu-se venit la stat. ART. 12 — Muncile prestate de condamnați în interesul u­­nităților care aparțin Direcției generale a penitenciarelor, precum și muncile prestate în atelierele locurilor de deține­re finanțate de la buget, se remunerează cu 10 la sută din salariul minim tarifar stabilit pe economie pentru lucrările ce se execută în regie, ori din salariul realizat pe baza tari­felor de salarizare în vigoare pentru lucrările ce se execută în acord. Această remunera­ție revine în întregime con­damnatului. Muncile cu caracter gospo­dăresc necesare penitenciaru­lui nu se remunerează. Cotele prevăzute în alin. 3 și 4 din art. 11, precum și re­munerația prevăzută în alin. 1 din prezentul articol, cuvenite condamnatului, se consemnea­ză la Casa de Economii și Consemnațiuni; din acestea o treime se pune la dispoziția condamnatului pentru a o fo­losi pe timpul executării pe­depsei, iar două treimi i se în­mânează la punerea în liberta­te. Contribuția pentru asigurări sociale se suportă de către u­­nitatea la care condamnatul a prestat munca, sumele res­pective urmînd a se încasa de administrația penitenciarului, care se face venit la stat. ART. 13. Condamnații răs­pund de pagubele provocate din vina lor la locurile de de­ținere sau de muncă. Ei nu răspund pentru pagubele pro­vocate din uzura normală a bunurilor încredințate spre fo­losință și nici pentru acelea provenite din riscul normal al muncii. Cînd condamnații au cauzat pagube la locul de deținere sau de muncă, sumele repre­­zentînd despăgubirile se rețin atunci cînd este posibil, în pri­mul rînd din sumele ce le a­parțin, consemnate la Casa de Economii și Consemnațiuni, lăsîndu-li-se, în acest caz, o sumă reprezentînd echivalen­tul unui salariu minim tarifar stabilit pe economie, care li se înmînează la punerea în li­bertate. Sumele reprezentînd despă­gubirile care nu au putut fi re­cuperate pînă la liberarea condamnatului, se urmăresc prin organele financiare ale comitetelor executive ale con­siliilor populare, potrivit nor­melor legale. Pagubele se recuperează de la condamnați pe baza ordinu­lui de imputare emis de co­mandantul penitenciarului, ca­re constituie titlu executor. împotriva ordinului de im­putare, condamnatul poate fa­ce contestație la organul ie­rarhic superior în termen de 30 zile de la data luării la cu­noștință sub semnătură. ART. 14 — Condamnatul ca­re și-a executat pedeapsa, după punerea în libertate va fi încadrat în muncă prin gri­ja organelor Ministerului Mun­cii și a direcțiilor județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale de pe lîngă comitetele executive ale consi­liilor populare județene sau al municipiului București. Condamnatul, care în timpul executării pedepsei a devenit incapabil total de muncă în urma unui accident de muncă sau unei boli profesionale, va primi după liberare un ajutor lunar după distincțiile și în cuantumul prevăzute din dis­pozițiile legale referitoare la beneficiarii de pensie de inva­liditate în cadrul asigurărilor sociale de stat, care nu au a­­vut mai înainte calitatea de angajat. De ajutorul lunar în condi­ART. 15 — In timpul execu­tării pedepsei, condamnații sunt obligați să respecte pro­gramul zilnic, disciplina și or­dinea interioară, să execute dispozițiile date de persona­lul penitenciarului, să se su­pună costumul percheziției, să poarte penitenciarului, să respecte regulile de igienă și prescripțiile medicului locului de deținere. De asemenea, condamnații sunt obligați să se comporte cu grijă față de bunurile proprie­tate socialistă aflate în peni­tenciar sau la organizația so­cialistă unde muncesc. ART. 16 — Condamnații au dreptul la hrana necesară, ți­nîndu-se seama și de munca pe care o prestează, precum și de starea sănătății lor, po­trivit normelor legale. Femeilor gravide sau celor care au născut în timpul exe­cutării pedepsei, cît timp co­pilul rămîne cu mama, copii­lor născuți la penitenciar, pînă la vîrsta de un an, precum și minorilor, li se asigură hrană în mod diferențiat, potrivit nor­melor legale stabilite pentru aceste categorii. ART. 17 — Condamnații au dreptul la odihnă, plimbare, a­­sistență medicală, dreptul de a petiționa, de a primi vizite, pachete cu alimente sau îm­brăcăminte ori medicamente, cărți, ziare și reviste, țigări, de a primi și trimite corespon­dență și sume de bani. ART. 18 — Drepturile con­damnaților de a primi vizite, pachete și țigări, de a primi și trimite corespondență se acor­dă în raport cu natura infrac­țiunii, durata pedepsei, exis­uiile și procentele prevăzute în legislația pensiilor beneficiază și urmașii celor care au dece­dat datorită unui accident de muncă ori unei boli profesio­nale survenite în timpul exe­cutării pedepsei. De asemenea, poate primi un ajutor lunar condamnatul care la data eliberării este in­valid gradul I sau II din cauza unui accident în afară de mun­că, dacă a avut o activitate remunerată în orice mod de cel puțin 3 ani înainte de înce­perea executării pedepsei. Cuantumul acestui ajutor se stabilește între limitele de 50 și 100 la sută din ajutorul so­cial corespunzător, prevăzut de dispozițiile legale referitoa­re la beneficiarii de ajutor so­cial în cadrul asigurărilor so­ciale de stat. .Pentru cei do­miciliați în mediul rural, cuan­tumul ajutorului lunar nu poa­te depăși pensia ce se acordă membrilor cooperativelor agri­cole de producție. Ajutorul lunar se acordă numai în situația în care cel în cauză nu îndeplinește con­dițiile pentru a obține pensie sau ajutor social în cadrul asi­gurărilor sociale de stat ori al altor sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale și nu are mijloace de existență. Ajutorul lunar se stabilește de către comitetul executiv al consiliului popular al județului în care domiciliază fostul con­damnat, pe baza adeverinței eliberate de către administra­ția locului de deținere, din care să rezulte împrejurările în care s-a produs accidentul sau s-a contractat boala. Gra­dul de invaliditate se stabileș­te de către comisia de exper­­tizare a capacității de muncă din județul în care fostul con­damnat își are domiciliul, iar faptul că este lipsit de mijloa­ce de existență se constată de către organele de asistență socială. Plata ajutorului lunar se face din fondurile alocate în acest scop la bugetul comitetului e­­xecutiv al consiliului popular județean sau al municipiului București, tenta stării de recidivă, folo­sirea la muncă, comportarea și receptivitatea la acțiunea de reeducare. Sumele de bani aflate asu­pra condamnaților la primirea în penitenciar, precum și cele primite prin mandat poștal, se consemnează la Casa de Eco­nomii și Consemnațiuni și pot fi folosite de aceștia în condi­țiile stabilite prin regulament. Condamnații străini pot fi vi­zitați de către funcționarii con­sulari ai misiunilor diplomati­ce sau ai oficiilor consulare străine, pe baza autorizației ministerului în subordinea că­ruia se află locul de deținere, afară de cazul cînd prin con­venții internaționale se dispu­ne altfel. ART. 19 — In timpul vizită­rii condamnaților, convorbirea se desfășoară în limba româ­nă. Dacă condamnatul sau vi­zitatorul nu cunoaște limba ro­mână, convorbirea se desfă­șoară în limba pe care o cu­nosc, conducerea penitencia­rului asigurînd, în acest caz, ca discuția să fie înțeleasă de personalul care execută su­pravegherea vizitei. ART. 20 — Corespondența, cărțile, ziarele și revistele, al căror conținut este apreciat de comandantul penitenciaru­lui ca necorespunzător proce­sului de reeducare al condam­natului, se rețin și se păstrea­ză la locul de deținere, pre­­dîndu-i-se acestuia la punerea în libertate. Corespondența cu conținut necorespunzător se înaintea­ză, dacă este cazul, organelor competente, prevăzute în art. 23, precum și pe cei care se află în una din următoarele situații : a) , au salvat ori și-au pus în pericol viața pentru a sal­va persoane sau bunuri pro­prietate socialistă de la in­cendii, inundații ori alte ca­lamități. b) . au elaborat lucrări ști­ințifice, recunoscute de orga­nele competente și care, prin aplicarea lor în practică, con­ART. 25 — Condamnații ca­re sunt stăruitori în muncă, disciplinați și dau dovezi te­meinice de îndreptare, cum și condamnații care pre­nu au fost folosiți niciodată la muncă ori nu mai sînt folosiți, dar dau dovezi temeinice de disciplină și îndreptare, ținîn­du-se seama și de anteceden­tele lor penale, pot fi liberați condiționat înainte de execu­tarea în întregime a pedep­sei, în condițiile art. 59 și 60 din codul penal. Pentru determinarea părții din pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate se ține seama de starea de minori­tate și de procentele de în­deplinire a normelor de mun­că. In vederea acordării liberă­rii condiționate se ține seama și de munca prestată în timpul arestării preventive. ART. 26 — Pedeapsa ce poate fi considerată ca exe­cutată pe baza muncii pres­tate, în vederea acordării li­berării condiționate, se calcu­lează astfel : a) pentru depășirea normei cu 5 pînă la 10 la sută, șase zile executate pentru cinci zile muncite; pentru depășirea normei cu 10 pînă la 20 la sută, cinci zile executate pen­tru patru zile muncite , pentru depășirea normei cu 20 la su­tă sau mai mult, patru zile e­­xecutate pentru trei zile mun­cite ; b) în cazul condamnaților minori, pentru îndeplinirea normei sau depășirea aceste­ia pînă la 5 la sută, patru zile executate pentru trei zile mun­cite; pentru depășirea normei cu 5 pînă la 10 la sută, trei zile executate pentru două zile muncite ; pentru depășirea normei cu 10 la sută sau mai mult, două zile executate pen­tru o zi muncită ; c) . pentru muncile producti­ve care nu se pot norma, șase zile executate pentru cinci zile muncite, iar în cazul condam­naților minori, patru zile exe­cutate pentru trei zile muncite; d) pentru muncile gospodă­rești cu caracter permanent, necesare penitenciarului, pre­cum și pentru supravegherea altor condamnați, cinci zile e­­xecutate pentru patru zile muncite, iar în cazul condam­naților minori, trei zile execu­tate pentru două zile muncite. ART. 29. — Paza exterioară a penitenciarelor, supraveghe­rea și escortarea condamna­ților se fac cu personal anu­me instruit, luându-se măsuri pentru preîntâmpinarea sus­tragerii condamnaților de la executarea pedepsei închiso­­riii. ART. 30 — în exercitarea a­­tribuțiilor de supraveghere, au tribuie la dezvoltarea econo­miei naționale ori a științei; c) . au adus o contribuție în­semnată la activitatea de re­educare a celorlalți condam­nați ; d) . au prevenit sau zădărni­cit acțiuni ostile din partea u­­nor condamnați, evadări, a­­tacuri asupra personalului de pază sau alte asemenea fap­te; e) pentru condamnații care au elaborat lucrări științifice, sau ale căror propuneri de invenții, inovații și raționali­zări au fost însușite de orga­nele competente, ori care au desfășurat alte activități deo­sebite, trei zile executate pen­tru două zile muncite, pe timpul afectat acestor activi­tăți. ART. 27 — In vederea libe­rării condiționate, funcționea­ză la fiecare penitenciar o co­misie de propuneri. Comisia este alcătuită din președinte și patru membri. Președintele comisiei este procurorul delegat al procu­raturii județene în a cărui ra­ză teritorială se află peniten­ciarul. Comandantul penitenciaru­lui este membru de drept în comisie. Ceilalți membri se desemnează de către coman­dant, din rîndul personalului subordonat care ocupă func­țiile prevăzute în regulament. Comisia are un secretar, care este șeful evidenței condam­naților. ART. 28. — Comisia prevă­zută la art. 27 examinează si­tuația fiecărui condamnat, pentru a constata dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzu­te în art. 59 și 60 din codul penal, întocmind un proces - verbal în care se consemnea­ză modul de comportare condamnatului în penitenciar a și la locul de muncă, date cu privire la munca prestată și, cînd este cazul, propunerea pentru liberare condiționată. Procesul - verbal prin care se constată că sînt întrunite condițiile cerute pentru libe­rarea condiționată se înain­tează judecătoriei în a cărei rază teritorială se află peni­tenciarul, în vederea aplicării dispozițiilor art. 450 din codul de procedură penală. In cazul în care comisia constată că cel condamnat nu întrunește condițiile pentru a fi liberat, fixează un termen pentru reexaminarea situației acestuia, termen care nu poa­te fi mai mare de un an. Tot­odată, pune, în vedere con­damnatului că se poate adre­sa direct instanței. Cînd condamnatul se adre­sează direct instanței cerând liberarea condiționată, odată cu cererea se trimite și pro­cesul - verbal al comisiei de propuneri, acces în locurile de deținere și de muncă președintele tri­bunalului sau judecătorul de­legat de acesta și procurorul competent potrivit legii. De a­­semenea, au acces delegații organelor cu atribuții de con­trol, precum și persoanele au­torizate de ministerul în a că­rui subordine se găsesc locu­rile de deținere. găsește în vreuna dintre situa­țiile prevăzute în alineatul pre­cedent, executarea amenzii pe­nale se face de către organul financiar al comitetului execu­tiv al consiliului popular al localității în care domiciliază condamnatul. ART. 34 — Conducerea uni­tății sau organul care dispune efectuarea plății pensiei ia măsuri pentru reținerea amen­zii, potrivit dispozițiilor legale care reglementează executa­rea creanțelor statului, din ve­nitul din muncă sau, după caz, din pensia celui condamnat, comunicînd instanței încasarea și depunerea amenzii. Organul financiar ia măsuri pentru încasarea amenzii și comunică instanței darea în debit. Amenda aplicată unui mem­bru sau pensionar al unei co­operative agricole de produc­ție se poate executa prin re­ținere, potrivit dispozițiilor le­gale care reglementează exe­cutarea creanțelor statului, din veniturile în bani sau în natu­ră pe care cel condamnat le are de primit de la cooperati­vă, iar în cazul cînd această reținere nu este posibilă, ea poate fi executată asupra altor bunuri aparținînd condamna­tului. In caz de concurs al amen­zii și al cheltuielilor judiciare datorate statului, cu despăgu­birile civile, se dă preferință despăgubirilor civile. SECȚIUNEA A II-A Reeducarea condamnaților SECȚIUNEA A III-A Munca condamnaților și remunerarea ei SECȚIUNEA A IV-A Obligațiile și drepturile condamnaților SECȚIUNEA A VI-A Liberarea condiționată SECȚIUNEA A VII-A Paza condamnaților și accesul în locurile de deținere SECȚIUNEA A V-A Măsuri disciplinare și recompense ART. 21 — Pentru încălcarea regulilor de disciplină se poa­te lua împotriva condamnați­lor una din următoarele mă­suri disciplinare : a) mustrarea ; b) retragerea unuia, a mai multora, sau a tuturor dreptu­rilor de a primi vizite, pachete, de a primi și trimite corespon­dență, pentru perioada la care au dreptul ; c) . izolarea simplă, pînă la 15 zile ; d) . izolarea severă, pînă la 10 zile, numai cu avizul me­dicului penitenciarului; e) . transferarea pe o durată de 3 pînă la 12 luni pentru executarea pedepsei la un penitenciar unde se aplică un regim restrictiv. Măsurile prevăzute la lite­rele a—d se iau de către co­mandantul penitenciarului. Izo­larea severă poate fi pre­lungită, cu avizul medicului locului de deținere, peste 10 zile, numai cu aprobarea di­rectorului general al Direcției generale a penitenciarelor, fără a depăși în total 20 zile. Transferarea la un penitenciar cu regim restrictiv se dispu­ne de către directorul gene­ral al Direcției generale a pe­nitenciarelor, la propunerea comandantului. ART. 22 — împotriva con­damnaților minori nu se poa­te lua măsura retragerii drep­tului la corespondență, izolă­rii severe și a transferării la un penitenciar cu regim res­trictiv, iar măsura izolării sim­ple nu poate fi luată pe o du­rată mai mare de 10 zile. Femeilor gravide nu li se pot aplica măsurile prevăzu­te în art. 21 lit. c, ci și e. ART. 23. — Condamnaților care dau dovezi temeinice de îndreptare, sunt disciplinați, muncesc conștiincios, îndepli­nesc sau depășesc în mod o­­bișnuit normele de producție, ori ale căror propuneri de in­venții, inovații și raționalizări sunt însușite de organele com­petente, li se pot acorda de comandantul penitenciarului următoarele recompense : a) suplimentarea drepturi­lor la pachete, vizite și cores­pondență ; b) ridicarea unei măsuri dis­ciplinare luate anterior. ART. 24. — Comisia de pro­puneri pentru liberarea con­diționată poate propune pen­tru grațiere pe condamnații care îndeplinesc condițiile CAPITOLUL II Executarea pedepsei cu moartea ART. 31 — Comandantul pe­nitenciarului primind mandatul de executare a pedepsei cu moartea pune în vedere de în­dată condamnatului, în pre­zența procurorului, că are dreptul să facă cerere de gra­țiere în termen de 5 zile libe­re, consemnînd aceasta într-un proces - verbal. Cererea de grațiere împreu­nă cu copiile de pe hotărîrile pronunțate în primă instanță și în recurs se înaintează de președintele instanței prevăzu­te în art. 424 din codul de pro­cedură penală Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, prin Ministerul Jus­tiției. ART. 32 — Pedeapsa cu moartea se execută pe baza dispoziției scrise date de pre­ședintele instanței prevăzute în art. 31 alineatul ultim. te Dacă condamnarea la moar­privește o femeie, preșe­dintele dă dispoziție de execu­tare numai după ce s-a con­statat că persoana condam­nată nu se află în vreuna din­tre situațiile prevăzute în art. 55 alin 1 din codul penal. La locul de executare vor fi prezenți președintele tribuna­lului în a cărui rază teritoria­lă se află penitenciarul, pro­curorul șef al procuraturii ju­dețene sau, după caz, al pro­curaturii militare, ori delegații acestora, comandantul peni­tenciarului și un medic legist. Președintele tribunalului poate încuviința prezența și a altor persoane. Executarea pedepsei cu moartea se face prin împuș­­­­care. CAPITOLUL III Executarea ART. 33 — Executarea a­­­­menzii penale se face de că­tre : a) unitatea care face plata salariului sau oricărui alt ve­nit din muncă, cuvenit con­damnatului ; amenzii b) organul care dispune e­­fectuarea plății pensiei, cînd condamnatul este pensionar. In cazul în care condamna­tul este membru sau pensio­nar al unei cooperative agri­cole de producție, ori nu se CAPITOLUL IV Executarea pedepselor complimentare ART. 35 — Comitetul execu­tiv al consiliului popular din unitatea administrativ - terito­rială în cuprinsul căreia își are domiciliul condamnatul, primind copia de pe dispoziti­vul hotărîrii prin care s-a a­­plicat pedeapsa complimenta­ră a interzicerii unuia dintre drepturile prevăzute în art. 64 lit. a, d și 3 din codul penal, va aduce aceasta la cunoștin­ța serviciilor competente, pen­tru luarea în evidență. ART. 36 — Orice organ che­mat să efectueze un act care implică pentru persoana inte­resată exercițiul unuia dintre drepturile prevăzute în art. 64 din codul penal va cere acelei persoane să dea o declarație că nu a suferit vreo condam­nare prin care i s-a interzis e­­xercițiul acelui drept. Organul prevăzut la alinea­tul precedent, dacă socotește necesar, va cere relații de la instituția care ține evidența persoanelor condamnate. ART. 37 — Pedeapsa com­plimentară a degradării mili­tare se execută potrivit dispo­zițiilor legale speciale. ART. 38 — Executarea pe­depsei complimentare a con­fiscării averii se face potrivit prevederilor legale care regle­mentează executarea creanțe­lor statului și confiscarea. CAPITOLUL V Executarea măsurii arestării preventive ART 39. — Măsura arestării preventive se execută în pe­nitenciare sau în locuri anu­me înființate prin ordinul, du­pă caz, al ministrului forțelor armate, ministrului afacerilor interne, președintelui Consiliu­lui Securității Statului sau pro­curorului general. Ministerul Forțelor Armate a­­sigură­­ locurile de deținere pentru militarii arestați pre­ventiv, cercetați de organele prevăzute în art. 208 lit. a și b din codul de procedură pe­nală. Cei arestați preventiv vor fi ținuți separat de condamnați. Deținerea femeilor se face în condițiile art. 3 alin. 2 din prezenta lege. Deținerea minorilor se face separat de majori. La cererea organului de ur­mărire penală, arestații pre­ventiv în aceeași cauză sunt ținuți separat unii de alții. Paza și supravegherea de­ținuților aflați în locurile de deținere preventivă înființate prin ordinul procurorului ge­neral se fac cu personal spe­cializat. ART. 40 — Arestații preven­tiv aflați în curs de urmărire penală pot primi vizite, pa­chete, pot trimite și primi co­respondență, cu aprobarea or­ganelor de urmărire penală. Ei au dreptul să trimită scri­sori închise organului care efectuează urmărirea penală, procurorului care suprave­ghează activitatea de urmări­re penală, procurorului șef al unității de procuratură, pro­curorului ierarhic superior al acestuia, precum și altor or­gane. Deținuții aflați în curs de judecată pot primi vizite, pa­chete, bani și pot trimite și primi corespondență. Ei pot să-și procure cărți, ziare și re­viste, cu aprobarea coman­dantului locului de deținere, și să participe la acțiunile cultural - educative. Arestații preventiv pot fi fo­losiți la muncă numai în ca­zul cînd consimt la aceasta și cu avizul medicului locului de deținere, cu excepția mun­cilor cu caracter gospodăresc efectuate prin rotație, pentru care consimțământul nu este necesar. Cei care se găsesc în curs de urmărire penală pot fi folosiți la muncă, în a­­celeași condiții, numai cu a­­vizul organului de urmărire. Deținuții aflați în curs de urmărire penală sau de jude­cată vor purta îmbrăcăminte personală. Pentru motive te­meinice, ei vor trebui să poar­te costumul locului de deți­nere. ART. 41 — Dispozițiile art. 2—4, 6—9, 1—23, 26, 29, 30, 42 și 43 se aplică în mod cores­punzător. CAPITOLUL VI Dispoziții speciale, tranzitorii și finale ART. 42. — In caz de moar­te a unui condamnat, lucruri­le, actele și banii acestuia a­­flate la penitenciar se predau familiei. Dacă aceste bunuri nu au fost reclamate în ter­men de un an de la încunoș­­tințarea familiei sau, în cazul cînd nu se cunoaște nici un membru al familiei, după îm­plinirea unui an de la deces, trec în proprietatea statului. ART. 43. — Actele necesare pentru stabilirea unui drept, despre care se afirmă că a luat naștere în legătură cu e­­xecutarea pedepsei închisorii, se eliberează de către locul de deținere numai organelor competente să stabilească e­­xistența sau inexistența aces­tui drept. ART. 44. — Modul de exe­cutare a pedepsei închisorii, a pedepsei cu moartea și a măsurii arestării preventive se stabilește prin regulament a­­probat de Consiliul de Miniș­tri. ART. 45. — Ministrul forțelor armate va emite instrucțiuni cu privire la executarea pe­depsei închisorii în unitățile militare disciplinare, potrivit dispozițiilor art. 62 din co­dul penal și dispozițiilor pre­zentei legi, aplicate în corespunzător specificului mod a­­cestor unități, precum și cu privire la modul de executa­re a arestării preventive de către militarii cercetați de or­ganele de cercetare penală prevăzute în art. 208 lit. a și b din codul de procedură pe­nală. ART. 46. — Pentru timpul de la 1 ianuarie 1969 pînă la in­trarea în vigoare a prezentei legi, condamnații care execu­tă pedepse pînă la 5 ani în­chisoare vor primi o cotă de 5% din remunerația muncii prestate, iar cei care execută pedepse mai mari de 5 ani vor primi o cotă de 3%. ART. 47. — Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, calcularea părții din pedeapsă care poa­te fi considerată ca executa­tă pe baza muncii prestate, în vederea aplicării art. 59 și 60 din codul penal, se face po­trivit dispozițiilor Decretului nr. 720/1956. ART. 48. — Prezenta lege in­tră în vigoare la data de 1 ia­nuarie 1970. Pe aceeași dată Decretul nr. 104/1951 pentru stabilirea modului de execu­tare în unitățile disciplinare de către militarii în termen a unor pedepse privative de li­bertate, Decretul nr. 720/1956 pentru reglementarea punerii în libertate înainte de termen, pe baza muncii prestate și bunei comportări, publicat în Bule­tinul Oficial nr. 2 din 16 ia­nuarie 1957, Decretul nr. 126/ 1958 privind regimul unor con­damnați la pedepse privative de libertate, Decretul nr. 500/ 1958 pentru aprobarea Regu­lamentului privind executarea hotărîrilor judecătorești prin care s-a pronunțat pedeapsa cu moartea, precum și Decre­tul ,nr. 292/1961 privind stabi­lirea și recuperarea pagube­lor materiale produse Minis­terului Afacerilor Interne de către deținuții din locurile de deținere, se abrogă. V > r

Next