Zori Noi, ianuarie-martie 1983 (Anul 36, nr. 10350-10424)
1983-01-04 / nr. 10350
i~ȘiĂ)(~ ■ --------------------------------------- REVELION »83 , ------------------------------ NOAPTEA NOPȚILOR SPRE NOUL AN (Urmare din pagina I) s-a ridicat pahar de închinare. Noaptea aceasta acoperită de numele a doi ani a fost bogată. Prin cîteva secvențe încercări, în numărul de față al ziarului nostru, să-i reconstituim atmosfera care a caracterizat-o. Cele douăsprezece, neasemuite bătăi de ceasornic Cele douăsprezece, neasemuite bătăi ale ceasornicelor vestind despărțirea de 1982 și sosirea anului tînăr. Anului nou 1983, au fost ascultate, cu inima plină de bucurie, de oamenii subteranelor la „suprafață“, in mijlocul familiilor, cu prieteni și rude, cu tovarășii de muncă, la restaurante, sub ceruri de ghirlande și in lumina artificiilor argintind crengile brazilor. Acasă, la restaurantul din Ostra sau la restaurantul „Moldova“ din Gura Humorului, împreună cu alți oameni ai muncii din combinatul minier sucevean, harnicul colectiv de la Exploatarea minieră Leșu Ursului a trăit cu o unică emoție clipele care fac de neuitat orice revelion: clipa bilanțului (cel al lui 1982 fiind cel mai rodnic din ultimii ani), clipa proiectelor (de egalizare și depășire a succeselor timpului recent încheiat), clipele felicitărilor, urărilor, momentelor răvașelor, ale plugușorului și sorcovei. .Au ciocnit cupele de șampanie, între mulți din eroii reportajelor noastre de muncă, maistrul Petru Spinu, sosit la sărbătoare direct din sat, după lucrul de răspundere al ultimelor reparații și revizii pentru un debut în 1983 fără probleme, maistrul Toader Baia, de la transportul subteran, Vasile Azamfirei, de la puțul 6. Pentru acești oameni de frunte ai exploatării, pentru cei pe care îi vom cunoaște din coloanele ziarului în 1983, pentru toți cei care se bucură de prestigiul muncii fără cusur, a găsit vorbe potrivite, din inimă, de mulțumire și încredere, Irimie Catargiu, directorul combinatului minier. Și s-au simțit intens mineri ai țării și au simțit că țara se gîndește la ei în minutele de dinaintea celor douăsprezece bătăi de ceasornic, cînd președintele României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, le-a adresat și lor— și ei au vibrat, cum întreagă această patrie de oameni de la Dunăre și Carpați — Mesajul pentru unirea forțelor pentru o patrie mai bogată, pentru un destin de dreptate și pace, pentru liniștea lumii. Rezonanța acestui nobil mesaj am regăsit-o și în cei dinții raport muncitoresc al minerilor, transmis redacției de Mihai Chiribucă, secretarul comitetului de partid de la Exploatarea minieră Leșu Ursului, in noaptea din 2 spre 3 ianuarie au lucrat pentru pornirea principalelor utilaje maiștrii Demian Dandea, Toader Baia, Petru Joja, șeful de sector Gavril Bosînceanu ți alții. Pe 3 dimineața, la ora 7.00 schimbul a coborît în mină, urcînd sub arcada unui vnd ferm — cu mai mari cantități de substanțe utile economiei țării! — și a unei neclintite speranțe: pace țării, pacea lumii! Primele gînduri, primele dorințe Cu certitudine că la ora 23.30, cind — în seara dintre ani — deveneam, pentru un scurt răstimp, oaspeții revelionului organizat la sediul U.F.E.T. Rădăuți, la gurile de exploatare de la Ursoaia, Ascunsu, Ascuncelu, kilometrul 12 sau la Falcău atmosfera nu se deosebea cu nimic de cea pe care am surprins-o la Rădăuți. Căci participanții la toate cele șase revelioane ale forestierilor rădăuțeni și, bineînțeles, nu numai ei, aveau toate motivele să fie satisfăcuți de modul în care au muncit în anul tocmai încheiat. „Noi, glumea în acest sens cineva, ar fi trebuit să facem revelionul pe 14 decembrie, că atunci am încheiat, de fapt, anul. . .“, în perioada scursă pînă la revelionul la care cel ce glumise lua parte — adăugăm noi acum — forestierii rădăuțeni realizînd o producție suplimentară de peste 12 milioane lei. Ascultăm, împreună cu inginerul Liviu Balint, cu Domnica Lăzărescu, cu Mircea Șorodoc, cu Ioan Parasca, Constantin Macovei, Toader Chițu, Constantin Berbinschi, Gheorghe Chirilescu — cîțiva dintre fruntașii ce ne-au fost recomandați —, cu ceilalți participanți la revelion. Mesajul adresat întregului popor de către tovarășul Nicolae Ceaușescu. „Suntem mindri de ce-am făcut în anul pe care îl încheiem astăzi, că avem și de ce — mărturisește Dumitru Iacob, directorul unității, dar e clar că trebuie să muncim cel puțin la fel de bine în 1983, an hotărîtor, cum spunea secretarul general al partidului, pentru realizarea prevederilor cincinalului. E una dintre ideile esențiale ale mesajului. Eu cred că vom reuși ca planul pe anul 1983 să-l încheiem chiar cu o lună mai devreme. . .“. „E un angajament?“. „Nu încă, dar cred că va deveni. Pentru că sînt convins că e un angajament deplin realizabil“. Primele gînduri, primele dorințe în cele dinții minute ale noului an. Gînduri și dorințe care vor deveni cu certitudine realitate, mărturie fiind realizările din ’82 ale harnicilor forestieri rădăuțeni. Cu familiile, In marea familie Metalurgiștii suceveni și-au statornicit o tradiție: de vreo 10 ani încoace, petrec noaptea de la cumpăna anilor împreună, reuniți cu familiile în același loc, in ambianța caldă și intimă a localului „București". Și în acest an, la ora cînd cupola nopții sucevene vuia îndelung de sunete de clopoței, pocnete de harapnice și nesfirșitele hăulituri ale urătorilor, cînd pe străzile îmbrăcate în argint mișunau grupurile multicolore ale mascaților, metalurgiștii suceveni se aflau in toiul veseliei. Erau prezenți în jurul mesei de sărbătoare și strungarul Nicolae Tatarciuc de la prelucrări mecanice, și muncitorul Francisc Simon, specialist in mașini - unelte („omul care vorbește puțin și face mult“ !), și sudorul Vasile Lavric de la montaj utilaje, și laboranta Petrovici, și maistrul Virginia Petru Florea, președintele comitetului sindicatului, și subinginerul Teodor Caia, și mulți alți oameni de nădejde ai întreprinderii, cu familiile lor. Cum s-au simțit și pentru ce au închinat paharele in acest an ? Cite ceva ne-au mărturisit chiar unii dintre ei : „Mă simt aici ca în sinul familiei. De aceea închin pentru solidaritate muncitorească. Și la anul ce vine să fim toți pentru unul și unul pentru toți“ (Simon Francisc). „Dorim să fie liniște și pace pe pămînt. Și succese mai multe și mai mari în munca tuturor oamenilor“ (Petru Florea). „Pentru tinerii întreprinderii noastre, pentru afirmarea lor ca oameni între oameni(Nicolae Tatarchic). „Cine nu-și dorește realizări frumoase, satisfacție în muncă și viață ? Pentru ele, pentru oameni, pentru omenie închin. . .“ (Vasile Lavric). Pe firul împlinirilor Cu inimile vibrind de bucuria datoriei împlinite, filatoarele fălticenene l-au întîmpinat pe noul an așa cum au muncit în cel pe care-l încheiau — în colectiv, la revelionul organizat în preajma familiarelor siluete ale halelor de producție. Nu au lipsit nici urătorii, după datină, dar nici plugușorul filatoarelor, adresîndu-le celor prezenți urări de viață lungă și îmbelșugată pe firul de lumină al împlinirilor. Li s-au alăturat urările de noi succese din partea conducerii unității, succese care să le continue și amplifice pe cele din 1982, cînd hărnicia și-a spus cuvîntul în depășirea sarcinilor de plan cu 13,5 milioane lei la producția marfă, ca urmare a depășirii producției fizice la fire subțiri cu 60 tone, la fire groase cu 85 tone, la furtun pompieristic cu 725.000 m.l. ș.a. Pentru mai mult și mai bine în munca de zi cu zi, spre răspunde cu fapte pe măsură a vibrantelor îndemnuri patriotice adresate în Mesajul de la cumpăna anilor de tovarășul Nicolae Ceaușescu, pe care toți cei prezenți l-au ascultat, au toastat și filatoarea Agnias Tudose, care se pregătește să devină maistru, ridicîndu-și calificarea, și maistrul Costică Aioanei, șeful secției filatura de 600 tone, care își dorește ca în 1983 secția lui să se situeze pe primul loc pe întreprindere, bazîndu-se pe faptul că în luna decembrie și-a depășit planul la producția fizică cu 10 tone fire ș.a. Cu toții și-au urat, în atmosfera plină de voie bună a sărbătorii din noaptea nopților, noi împliniri în viață, belșug și sănătate. Pe cînd pămîntul pregătea rodirile... S-au prins tovarăși de petrecere vreo sută de oameni. „Drumețiseră“ de-a lungul anului, mai împreună, mai fiecare, căzind de rosturile ogoarelor, de alte treburi gospodărești sau de griji obștești și au poposit pentru o noapte, cea din urmă a unui an și prima a celui care i-a urmat, la hanul din Drăgușeni. Petrecerea s-a încins după datină, cu etniec și joc, cu veselia glumelor și buna dispoziție a urărilor de bine, cu bucate îmbietoare, cum stă bine bunilor gospodari. Alături de cooperatori din localitate s-au aflat fruntași ai obștii, ai Consiliului unic agroindustrial de stat și cooperatist Vadu Moldovei, alți cetățeni ai așezării. Mireasmă proaspătă de sub brazda cîmpurilor ce-și adună puterile pentru rodirile noi a adus plugușorul unui grup de zootehniști, iar animația a căpătat și culoarea pitorească a cetelor cu urși ori capre și a altor formații de colindători sosiți parcă, peste vremuri, ca să depună mărturie pentru frumusețea și trăinicia datinilor și obiceiurilor noastre. Familii de cooperatori, precum cele ale lui Anton Cantoru, Mihai Cacic, Ion Zburlea ș.a., și-au însemnat clipele de petrecere cu nădejdea în dărnicia pămîntului muncit cu vrednicie și pricepere. Popasul la hanul veseliei le-a fost deopotrivă sărbătoare și pregătire sufletească pentru viitoare asalturi în bătălia recoltelor bogate. Intr-o asemenea lumină au desprins și și-au însușit sensurile cuvintelor celui mai bun fiu al poporului, cînd a rostit Mesajul de Anul Nou. La mulți ani, tinerețe! I-am văzut, in noaptea de trecere dintr-un an intr-altul, strălucind de bucurie și emoție. Și cu toate că tinereții nu-i trebuie pavoazare — tinerețea fiind frumoasă prin ea însăși —, toți cei aproape 200 de tineri suceveni care au petrecut revelionul împreună într-o sală a liceului pedagogic, purtau pe chip și în suflet însemnele unei lumini de pronunțată sărbătoare. Pe mulți dintre ei îi cunoșteam de la locurile de muncă, după imblînzitori ai metalului caz, incandescent, meșteri in arta lemnului, lucrători în industria ușoară. Înfățișările lor nu evidențiau nici o undă crispare. Semn că pentru deci anul ce a trecut a însemnat un timp al căutărilor și al împlinirilor profesionale, că 1983 le va aduce un semn nou cerc în rotundul devenirii lor. Nu intenționăm să oferim elemente concrete de la acest revelion. O facem deliberat. A fost o noapte a tinereții noastre și, cum tinerețea greu de încadrat în tipare, vă e spunem, stimați cititori, doar atît, s-a sărbătorit munca, flacăra vîrstei, dragostea. Toate sub semnul urării de pace, toate cu gîndul la conducătorul evului aprins al socialismului țării noastre, toate cu dorința de mai bine. O urare pe care o însoțim și noi cu o urare . La mulți ani, tinerețe ! Pagină realizată de D. CERNICA, C. MANDLACHE, I. NEDELEA, C. ȘTEFURIUC, O. TANASE, D. TEODORESCU Fotografii : I. MANDRESCU, ȘT. PETRESCU, T. POLEAC, D. VINTILA Un moment din petrecerea nopții dintre ani de către constructori de mașini de la X.A.P.S. Suceava Satisfacția unui an încheiat cu rezultate foarte bune a lăsat forestierilor rădăuțeni întreagă bucuria petrecerii revelionului Revelionul în casele noastre. In imaginea de sus, familia lui Gheorghe Brinzei, muncitor la coloana U.M.T.C.F. din Vatra Dornei, care a întâmpinat noul an într-un nou apartament, situat în cartierul „Unirii" din localitate. In cea de jos, cele ale fraților Constantin și Gheorghe Lungu din Marginea, primul (cel din dreapta fotografiei) fruntaș al fruntașilor comunei în livrarea de carne și lapte către stat