Zori Noi, ianuarie-martie 1983 (Anul 36, nr. 10350-10424)

1983-01-04 / nr. 10350

i~ȘiĂ)(~ ■ --------------------------------------- REVELION »83 , ------------------------------ NOAPTEA NOPȚILOR SPRE NOUL AN (Urmare din pagina I) s-a ridicat pahar de închinare. Noaptea aceasta acoperită de numele a doi ani a fost boga­tă. Prin cîteva secvențe încer­cări, în numărul de față al ziarului nostru, să-i reconsti­tuim atmosfera care a carac­terizat-o. Cele douăsprezece, neasemuite bătăi de ceasornic Cele douăsprezece, neasemui­te bătăi ale ceasornicelor ves­tind despărțirea de 1982 și so­sirea anului tînăr. Anului nou 1983, au fost ascultate, cu ini­ma plină de bucurie, de oa­menii subteranelor la „supra­față“, in mijlocul familiilor, cu prieteni și rude, cu tova­rășii de muncă, la restaurante, sub ceruri de ghirlande și in lumina artificiilor argintind crengile brazilor. Acasă, la restaurantul din Ostra sau la restaurantul „Moldova“ din Gura Humorului, împreună cu alți oameni ai muncii din combinatul minier sucevean, harnicul colectiv de la Ex­ploatarea minieră Leșu Ursu­lui a trăit cu­ o unică emoție clipele care fac de neuitat ori­ce revelion: clipa bilanțului (cel al lui 1982 fiind cel mai rodnic din ultimii ani), clipa proiectelor (de egalizare și de­pășire a succeselor timpului recent încheiat), clipele felici­tărilor, urărilor, momentelor răvașelor, ale plugușorului și sorcovei. .Au ciocnit cupele de șampanie, între mulți din eroii reportajelor noastre de mun­că, maistrul Petru Spinu, sosit la sărbătoare direct din sat, după lucrul de răspundere al ultimelor reparații și revizii pentru un debut în 1983 fără probleme, maistrul Toader Baia, de la transportul sub­teran, Vasile Azamfirei, de la puțul 6. Pentru acești oameni de frunte ai exploatării, pentru cei pe care îi vom cunoaște din coloanele ziarului în 1983, pentru toți cei care se bucură de prestigiul muncii fără cu­sur, a găsit vorbe potrivite, din inimă, de mulțumire și în­credere, Irimie Catargiu, di­rectorul combinatului minier. Și s-au simțit intens mineri ai țării și au simțit că țara se gîndește la ei în minutele de dinaintea celor douăsprezece bătăi de ceasornic, cînd pre­ședintele României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, le-a adre­sat și lor­­— și ei au vibrat, cum întreagă această patrie de oameni de la Dunăre și Carpați — Mesajul pentru u­­nirea forțelor pentru o patrie mai bogată, pentru un destin de dreptate și pace, pentru li­niștea lumii. Rezonanța aces­tui nobil mesaj am regăsit-o și în cei dinții raport munci­toresc al minerilor, transmis redacției de Mihai Chiribucă, secretarul comitetului de partid de la Exploatarea minieră Le­șu Ursului, in noaptea din 2 spre 3 ianuarie au lucrat pen­tru pornirea principalelor uti­laje maiștrii Demian Dandea, Toader Baia, Petru Joja, șeful de sector Gavril Bosînceanu ți alții. Pe 3 dimineața, la ora 7.00 schimbul­­ a coborît în mină, urcînd sub arcada unui vnd ferm — cu­ mai mari cantități de substanțe utile e­­conomiei țării! — și a unei neclintite speranțe: pace țării, pacea lumii! Primele gînduri, primele dorințe Cu certitudine că la ora 23.30, cind — în seara dintre ani — deveneam, pentru un scurt răstimp, oaspeții reve­lionului organizat la sediul U.F.E.T. Rădăuți, la gurile de exploatare de la Ursoaia, As­­cunsu, Ascuncelu, kilometrul 12 sau la Falcău atmosfera nu se deosebea cu nimic de cea pe care am surprins-o la Ră­dăuți. Căci participanții la toate cele șase revelioane ale forestierilor rădăuțeni și, bine­înțeles, nu numai ei, aveau toate motivele să fie satisfă­cuți de modul în care au muncit în anul tocmai înche­iat. „Noi, glumea în acest sens cineva, ar fi trebuit să facem revelionul pe 14 decembrie, că atunci am încheiat, de fapt, a­­nul. . .“, în perioada scursă pînă la revelionul la care cel ce glumise lua parte — adău­găm noi acum — forestierii rădăuțeni realizînd o produc­ție suplimentară de peste 12 milioane lei. Ascultăm, îm­preună cu inginerul Liviu Ba­lint, cu Domnica Lăzărescu, cu Mircea Șorodoc,­ cu Ioan Pa­­rasca, Constantin Macovei, Toader Chițu, Constantin Ber­­binschi, Gheorghe Chirilescu — cîțiva dintre fruntașii ce ne-au fost recomandați —, cu ceilalți participanți la reve­lion. Mesajul adresat întregu­lui popor de către tovarășul Nicolae Ceaușescu. „Suntem­ mindri de ce-am făcut în anul pe care îl încheiem astăzi, că avem și de ce — mărturisește Dumitru Iacob, directorul u­­nității, dar e clar că trebuie să muncim cel puțin la fel de bine în 1983, an hotărîtor, cum spunea secretarul general al partidului, pentru realizarea prevederilor cincinalului. E una dintre ideile esențiale ale mesajului. Eu cred că vom reuși ca planul pe anul 1983 să-l încheiem chiar cu o lună mai devreme. . .“. „E un anga­jament?“. „Nu încă, dar cred că va deveni. Pentru că sînt con­vins că e un angajament de­plin realizabil“. Primele gînduri, primele do­rințe în cele dinții minute ale noului an. Gînduri și dorințe care vor deveni cu certitudine realitate, mărturie fiind reali­zările din ’82 ale harnicilor fo­restieri rădăuțeni. Cu familiile, In marea familie Metalurgiștii suceveni și-au statornicit o tradiție: de vreo 10 ani încoace, petrec noaptea de la cumpăna anilor împreu­nă, reuniți cu familiile în ace­lași loc, in ambianța caldă și intimă a localului „București". Și în acest an, la ora cînd cu­pola nopții sucevene vuia în­delung de sunete de clopoței, pocnete de harapnice și nesfir­­șitele hăulituri ale urătorilor, cînd pe străzile îmbrăcate în argint mișunau grupurile mul­ticolore ale mascaților, meta­lurgiștii suceveni se aflau in toiul veseliei. Erau prezenți în jurul mesei de sărbătoare și strungarul Nicolae Tatar­­ciuc de la prelucrări mecani­ce, și muncitorul Francisc Si­mon, specialist in mașini - u­­nelte („omul care vorbește pu­țin și face mult“ !), și sudorul Vasile Lavric de la montaj u­­tilaje, și laboranta Petrovici, și maistrul Virginia Petru Florea, președintele comitetu­lui sindicatului, și subinginerul Teodor Caia, și mulți alți oa­meni de nădejde ai întreprin­derii, cu familiile lor. Cum s-au simțit și pentru ce au în­chinat paharele in acest an ? Cite ceva ne-au mărturisit chiar unii dintre ei : „Mă simt aici ca în sinul familiei. De aceea închin pentru solidari­tate muncitorească. Și la anul ce vine să fim toți pentru u­­nul și unul pentru toți“­­ (Si­mon Francisc). „Dorim să fie liniște și pace pe pămînt. Și succese mai multe și mai mari în munca tuturor oamenilor­­“ (Petru Florea). „Pentru tinerii întreprinderii noastre, pentru afirmarea lor ca oameni între oameni(Nicolae Tatarchic). „Cine nu-și dorește realizări frumoase, satisfacție în muncă și viață ? Pentru ele, pentru oameni, pentru omenie în­chin. . .­­“ (Vasile Lavric). Pe firul împlinirilor Cu inimile vibrind de bucu­ria datoriei împlinite, filatoa­rele fălticenene l-au întîmpi­­nat pe noul an așa cum au muncit în cel pe care-l înche­­iau — în colectiv, la revelio­nul organizat în preajma fami­liarelor siluete ale halelor de producție. Nu au lipsit nici urătorii, după datină, dar nici plugușorul filatoarelor, adre­­sîndu-le celor prezenți urări de viață lungă și îmbelșugată pe firul de lumină al împli­nirilor. Li s-au alăturat ură­rile de noi succese din partea conducerii unității, succese care să le continue și amplifi­ce pe cele din 1982, cînd hăr­nicia și-a spus cuvîntul în de­pășirea sarcinilor de plan cu 13,5 milioane lei la producția marfă, ca urmare a depășirii producției fizice la fire sub­țiri cu 60 tone, la fire groase cu 85 tone, la furtun pompieris­tic cu 725.000 m.l. ș.a. Pentru mai mult și mai bine în munca de zi cu zi, spre răspunde cu fapte pe măsură a vibrantelor îndemnuri patrio­tice adresate în Mesajul de la cumpăna anilor de tovarășul Nicolae Ceaușescu, pe care toți cei prezenți l-au ascultat, au toastat și filatoarea Agnias Tudose, care se pregătește să devină maistru, ridicîndu-și calificarea, și maistrul Costică Aioanei, șeful secției filatura de 600 tone, care își dorește ca în 1983 secția lui să se si­tueze pe primul loc pe între­prindere, bazîndu-se pe faptul că în luna decembrie și-a de­pășit planul la producția fizi­că cu 10 tone fire ș.a. Cu toții și-au urat, în atmosfera plină de voie bună a sărbătorii din noaptea nopților, noi împliniri în viață, belșug și sănătate. Pe cînd pămîntul pregătea rodirile... S-au prins tovarăși de pe­trecere vreo sută de oameni. „Drumețiseră“ de-a lungul a­­nului, mai împreună, mai fie­care, căzind de rosturile ogoa­relor, de alte treburi gospodă­rești sau de griji obștești și au poposit pentru o noapte, cea din urmă a unui an și prima a celui care i-a urmat, la ha­nul din Drăgușeni. Petrecerea s-a încins după datină, cu etniec și joc, cu ve­selia glumelor și buna dispo­ziție a urărilor de bine, cu bucate îmbietoare, cum stă bine bunilor gospodari. Ală­turi de cooperatori din locali­tate s-au aflat fruntași ai ob­știi, ai Consiliului unic agroin­dustrial de stat și cooperatist Vadu Moldovei, alți cetățeni ai așezării. Mireasmă proaspă­tă de sub brazda cîmpurilor ce-și adună puterile pentru ro­dirile noi a adus plugușorul unui grup de zootehniști, iar animația a căpătat și culoarea pitorească a cetelor cu urși ori capre și a altor formații de co­lindători sosiți parcă, peste vremuri, ca să depună mărtu­rie pentru frumusețea și trăi­­nicia datinilor și obiceiurilor noastre. Familii de coopera­tori, precum cele ale lui Anton Cantoru, Mihai Cacic, Ion Zburlea ș.a., și-au însemnat clipele de petrecere cu nădej­dea în dărnicia pămîntului muncit cu vrednicie și price­pere. Popasul la hanul vese­liei le-a fost deopotrivă săr­bătoare și pregătire sufleteas­că pentru viitoare asalturi în bătălia recoltelor bogate. In­tr-o asemenea lumină au des­prins și și-au însușit sensurile cuvintelor celui mai bun fiu al poporului, cînd a rostit Me­sajul de Anul Nou. La mulți ani, tinerețe! I-am văzut, in noaptea de trecere dintr-un an intr-altul, strălucind de bucurie și emo­ție. Și cu toate că tinereții nu-i trebuie pavoazare — tinerețea fiind frumoasă prin­ ea însăși —, toți cei aproape 200 de ti­neri suceveni care au petre­cut revelionul împreună într-o sală a liceului pedagogic, pur­tau pe chip și în suflet în­semnele unei lumini de pro­nunțată sărbătoare. Pe mulți dintre ei îi cunoșteam de la locurile de muncă, după imblînzitori ai metalului caz, in­candescent, meșteri in arta lemnului, lucrători în indus­tria ușoară. Înfățișările lor nu evidențiau nici o undă crispare. Semn că pentru de­ci anul ce a trecut a însemnat un timp al căutărilor și al îm­plinirilor profesionale, că 1983 le va aduce un semn nou cerc în rotundul devenirii lor. Nu intenționăm să oferim elemente concrete de la acest revelion. O facem deliberat. A fost o noapte a tinereții noastre și, cum tinerețea greu de încadrat în tipare, vă e spunem­, stimați cititori, doar atît, s-a sărbătorit munca, fla­căra vîrstei, dragostea. Toate sub semnul urării de pace, toa­te cu gîndul la conducătorul evului aprins al socialismului țării noastre, toate cu dorința de mai bine. O urare pe care o însoțim și noi cu o urare . La mulți ani, tinerețe ! Pagină realizată de D. CERNICA, C. MANDLACHE, I. NEDELEA, C. ȘTEFURIUC, O. TANASE, D. TEODORESCU Fotografii : I. MANDRESCU, ȘT. PETRESCU, T. POLEAC, D. VINTILA Un moment din petrecerea nopții dintre ani de către constructori de mașini de la X.A.P.S. Suceava Satisfacția unui an încheiat cu rezultate foarte bune a lăsat forestie­rilor rădăuțeni întreagă bucuria petrecerii revelionului Revelionul în casele noastre. In imaginea de sus, familia lui Gheor­­ghe Brinzei, muncitor la coloana U.M.T.C.F. din Vatra Dornei, care a întâmpinat noul an într-un nou apartament, situat în cartierul „U­­nirii" din localitate. In cea de jos, cele ale fraților Constantin și Gheorghe Lungu din Marginea, primul (cel din dreapta fotografiei) fruntaș al fruntașilor comunei în livrarea de carne și lapte către stat

Next