Adevěrul, noiembrie 1888 (Anul 1, nr. 67-89)
1888-11-25 / nr. 85
Anul I. — No. 85 REDACŢII Şl ADMINISTRAŢIA STRADA DOAMNEI No. 15 bis de asvqrra tipografii Thiel Weiss. EDIŢIA XX In Capital?! mim&nnl 13 hani — In Distruge 10 hani. jj Director politic: ALEX. v. BELDIMANU. ] V. ALEXANDRL ABONAMENTE ŞI AIJUNCTURI pe 1 an . . La. SO Btssafir şi reclam 6 luni . „ 16 Hala .... Ln. 8 „3 „ . „ 10 PE PAG. IV. Strâinut. Ln. SOmu a .... 60 b. COLl'lflTJP ŞI PORTURILE LIRE NOI ŞI PRUSIENE UN RESPUNS Căsătoria Ocsiasului Serviciul telegrafic Atena, 5 Decemvrie. — Camera terminmd disensiunea asupra politicei financiare a cabinetului a dat acestuia un vot de încredere cu 85 voturi contra 54. Madrid, 5 Decemvrie. — O criză ministerială e probabilă în urma demisiunei ministrului de resbel Roma, 5 Decemvrie. — Biurourile Camerei au ales în cea mai mare parte comisari favorabili proiectului de cheltueli extraordinare ale răsbalului. Berlin, 5 Decemvrie. — ImpSratul a făcut ieri o prenimblare în trăsură. Ştirile defavorabile răspândite în privinţasmnătălţei sale sunt desminţite. Berlin, 5 Decemvrie — împăratul sufere încă, însă starea sa, care nu este gravă, nu poate inspira nici cea mai mică grijă. Paris, 5 Decemvrie. — Este inexact că D-na Boulanger cere divorțul. Generalul a introdus o atare cerere și pe motiv că D-na Boulanger refuză de a reintegra domiciliul conjugal. Insă D-na Boulanger primind de a-și relua locul în familie, afacerea trebue să fie considerată ca sfîrșită. Vineri 25 Noemvirie 1888 ~ ' S&rTT Jf ■ |k Bucur es cl, 24 Noemvrie k Colectivităţile şi porţiile Icre Era de aşteptat ca propunerea '"pentru, reînfiinţarea porturilor libere Galaţi şi Brăila să întîmpine o rezistenţă crâncenă din partea susţiitorilor politicei austro-germană în Ţara noastră. Ei ştim că această cestiune este primul pas spre emanciparea noastră de sub jugul economic pe care ni l’a impus politica principelui de Bismarck. De aceia vedem că toată suflarea colectivistă lucrează din resputerî pentru a împiedeca votarea propu-Ponerei datorită iniţiativei presidentului şi a unuia din vice-presidenţi ai Camerei. Şi când zicem toată suflareacolectivistă înţelegem prin aceasta pe toţi acei cari urmează inspiraţiunile Palatului, căci noi nu numim colectivişti numai pe acei cari sunt împrejurul lui Ioan Brătianu ci şi pe acei cari se chiamă liberali sau conservatori şi, în realitate, nu sunt decât slugii Regelin. Propunerea pentru restabilirea porturilor libere va fi prima împrejurare în care se va arăta avizul ce desparte colectivităţile regate de partidele independente ale Terei. Atât liberalii independenţi de toate nuanţele cât şi conservatorii fără sgardă sunt în favoarea propunerei, pe când ambele colectivităţi, adică cea brătienistă şi cea junimistă sunt contra, fiindcă urmează cuvîntului de ordin venit de la Palat care, la rîndul seu, ascultă de poruncile stăpânului seu de la Berlin. Oricare ar fi soarta propunerei, ea va aduce Terei un mare folos, căci va limpezi situaţiunea politică. De o parte vor fi partidele independente, de alta colectivităţile regale, adică conservatorii şi liberalii cu sgardă. De o parte, acei ce pun interesele vitale ale Terei mai presus de poftele josnice pe care nu le pot satisface decât prin slugărnicie către streini, de alta, acei cari se luptă pentru a reda Terei liberul său arbitrul şi voesc ca România să nu mai fie o jucărie în mâinele duşmanilor neamului românesc. In ajunul alegerilor noi scriam: Scopul colectiviştilor brătienişti şi a celor junimişti este identic; este vorba de a nimici orice avânt de neatârnare şi de a stabili cu desăvârşire regimul personal al Regelui mai ales in cestiunile exterioare, ci economice. Aşadar nu va trece mult şi vom vedea pe colectivitatea junimistă mergând mână în mână cu cea brătienistă sau înzghebând o nouă colectivitate sub eticheta conservatoare. In faţa unei asemenea situaţiiri, atât conservatorii cât şi liberalii independenţi vor fi siliţi să se coafiseze contra duşmanului comun : guvernul personal sub orîce etichetă el se va prezenta. Opoziţiunea unită care *o formase pentru a răsturna colectivitatea brătienistă va fi dar tot atât de necesară pentru a lupta contra colectivităţeî celei meî ce este în ajunul de a se forma de Rege sub eticheta conservatoare. In faţa guvernul personal al Regelui strein, orice partid care voeşte a păstra independenţa sa proprie şi a apăra neatârnarea Tilrei, nu poate fi decât în opoziţie. Cele ce se întâmplă în acest moment cu ocaziunea propunerei pentru restabilirea porturilor libere Galaţi şi Brăila, dovedesc câtă dreptate am avut. In prima cestiune prin care un interes vital al Ţerei este pus în joc înaintea Corpurilor legiuitoare, vedem că sunt faţă în faţă: Ţara şi Regele cu noua sa colectivitate. Dar propunerea restabilirea porturilor libere va mai pune pe tapet şi un alt punct ce priveşte politica militantă. fiaţa diverginţei ce se manifestă în privinţa acestei cestiuni în sînul majorităţei şi chiar în sînul cabinetului, suntem în drept a întreba: Cum rămâne cu faimoasa omogeneitate şi unitate de vederi între guvernul actual şi majoritatea Adunărilor ? Ziarele oficioase cânta pe toate tonurile că lucrurile merg strună, că nu mai există deosebire între ramurele familiei conservatoare ; cu alte cuvinte, ele zic că nu mai există junimiști și liberali-conservatori, ci numai un mare partid conservator. Apoi cum se face atunci ca o propunere în capul cărei figurează numele şefului partidului să întâmpine o aşte Maare rezistenţă? __ 1 Miniştrii liberali conservatori cari au pătruns în cetatea junimistă vor combate ei oare restabilirea porturilor libere alături cu Domnul Carp şi în acord cu Domnii Ioan Brătianu şi Dimitrie Sturdza? Uita-vor ei ca prin farmec tot ce au zis şi au scris în această cestiune când erau în opoziţiune ? Ne vine greu a o crede, dar de un timp încoace, am văzut petrecându-se atâtea lucruri bizare şi ruşinoase sub egida Palatului, încât şi aceasta din urmă ar fi cu putinţă. Un lucru rămâne bine constatat: Orî-ce se va face pentru restabilirea porturilor libere se va face prin Ţară şi contra voinţei Palatului. Orî-ce se va face contra, va fi opera Regelui Carol I după porunca protectorilor sei streini. Dunăreanul. Noi si Prusienîi Am vorbit alaltăieri de un articol sensational apărut într’un ziar din Viena numit Schwarzgelb. Reproducem astăzî acest articol după ziarul Românul: Scoaterea jurnalului nostru şi arborarea vechiului stindard Austriac negrugalben a produs mare nelinişte în presa reptiliană. Ziarului Wiener Algemeine Zeitung i se comunică din Berlin : „Deutsches Tageblatt luând în consideraţiune pretinsele cuvinte ale unui personagiu austriac sus pus, publicate în Figaro din Paris, precum şi o foaie săptămânală ce a apărut acum de curând, se teme să nu se producă în Austria curente anti-germane, care sunt aţâţate din Paris.“ Pe d’altă parte după cum ni se anunţă din Berlin, s’a trimis la toate ziarele cari se află în serviciul lui Bismarck o hârtie autografiată care se ocupă cu ziarul nostru şi conţine instrucţiunile cum să se poarte toate organele reptiliane faţă cu noi. Din toate acestea rezultă că manifestarea sentimentului austriac independent, care s’a făcut în foaia noastră, a produs o adâncă impresiune la Berlin. Acest fapt este de natură de a ne face să simţim cea mai mare satisfacţiune. îngâmfaţii de la Berlin se vede că au început să se mai gândească că şi pentru ei este o limită, şi este caracteristic şi tot o dată foarte îmbucurător că tocmai stindardul vechiu austriac, negrugalben este acela înaintea căruia îngâmfaţii prusieni simt un respect bine-făcetor. Protestăm din toate puterile cum că noi am servi curente anti-germane sau cum că noi am fi încuragiaţî din Paris. Noi avem simpatii sincere şi cordiale pentru Germania de care ne leagă în mod intim istoria de mai multe secole. Sacsonii şi Hesanii, Hanoveranii, Wurtembergesii şi Bavareşii, cari la 1866 au stat de partea noastră şi despre cari ştim că inimile lor bat şi astăzi pentru fraţii austriaci, ei ne sunt prieteni şi aliaţi iubiţi, pe a căror bună-voinţă am comptat şi comptăm şi astăzi. Prin urmare noi nu suntem duşmani Germanilor. Şi afirmaţiunea că am fi aţâţaţi din Paris, este cu totul de prisos. Anul 1866 a lăsat destui ghimpi în noi. Desbinările interne, certurile naţionale, îndrăzneala Maghiarilor, acestea sunt urmările anului 1866, acestea sunt darurile Danaidilor, pe care avem de a le mulţumi Prusiei. Şi când Prusieni, la 1870, după biruirea, nu a Franciei ci a armatei improvizate de Napoleon, se grăbiră numai, pe câmpurile de luptă ale Franciei, când încă sângele versat se evapora spre cer şi cerea rezbunare, să nesocotească pacea de la Praga şi orice respect faţă cu noi austriacii, care nu ne-au dat să înţelegem la ce avem să ne aşteptăm dacă ei vor isbuti să învingă încă o dată? Acum ştim foarte bine cum s’a pus în scenă spectacolul de la Versailles. Notele zilnice ale împăratului Frederic au dat pe faţă toate secretele de culise. Printr’un venător din cartierul general prusian, nenorocitul rege al Bavariei a fost silit să adreseze regelui Prusiei o scrisoare compusă de Bismarck, prin care îl învită în numele principilor germani, să’șî pună pe cap coroana imperială. Nu voim să cercetăm dacă noi atunci nu aveam dreptul și datoria de a opune un veto energic în faţa unui început de nebăgare de seamă a dreptului nostru istoric, natural şi contractual. Se înşală însă cei de la Berlin dacă rămân cu închipuirea că vechia Austria a fost înmormântată pentru vecie sub movila de cadavre de la Königgrätz. Data de 1 Noemvrie 1888, în care mai mulţi patrioţi distinşi din Austria au ridicat din nou prin ziarul nostru stindardul negrugalben al vechiei Austrii, este o dată istorică, pentru că ea însemnează o reî-