Adevěrul, iunie 1890 (Anul 2, nr. 532-557)
1890-06-11 / nr. 541
LUNI şi MARTI 11-12 IUNIE]1890 Naţional şi nu treime un moment uitat noi de Direcţiune, nici de Comitet, nici dei Societatea Dramatică este faptul următor : Teatrul Naţional din Bucureşti este un teatru de dramă şi comedie; Societatea Dramatică este întemeiată pe această bază, opera, operete şi orice altfel de spectacol care s’ar da în sala Teatrului Naţional sunt lucruri accesorie, cât se poate de secundare, un fel de ajutoare aleatorie, ceva ca un pisalier la care găsim necesar să se facă Încă pentru câtăva vreme apel, pentru a reuşi, mulţumită acestui ajutor, mai mult material, adică bănesc, decât artistic, pentru a reuşi să îndrumăm drama şi comedia pe calea lor cea mai priincioasă în ţara românească. Rămâne deci şi trebue să rămână bine înţeles de toţi că societatea dramatică va continua a fi societate numai dramatică, fără nici un amestec de elemente streine. Repeţim: tot ceia ce se face în afară de dramă şi comedie la Teatrul Naţional nu intră în menirea Teatrului, ba chiar, dintr’un punct de vedere (zicem : dintr'unul) jigneşte mersul stăruitor şi continuu al dramei şi comediei. Scrim aceste rînduri pentru că ni se pare a fi auzit că se crede folositor pentru societatea dramatică a se Introduce printre societari artişti cari au figurat în operete şi’n încercările de operă ce s’au făcut în fericita stagiune trecută 1889 — 1890. E o greşeală, e o imixtiune care denatură cu desăvârşire caracterul societăţei dramatice , este o încurcătură care nici odată nu va fi spre folos ci spre pagubă. Dacă subvenţiunea de 50.000 de lei se va acorda, dacă direcţiunea şi comitetul cred că cu opera şi opereta vor avea şi anii viitori acelaş succes ce au avut anul acesta, înjghebe o trupă de operă şi operete căreia societatea dramatică îi va închiria sala, care va avea zilele sale de reprezentaţiune, care trupă se va putea chiar constitui în societatea dramatică,—toate acestea însă fără a se jicni întru nimic drama şi comedia. Nu sunt artişti ? nu sunt corişti ? într’un cuvânt numai cu subvenţiunea de 50.000 lei—şi încă şi aceia de a se acorda—nu vor putea merge ? — atunci rămână lucrurile în starea de mai ’nainte; continue societatea dramatică şi direcţiunea a angaja lunar pe artiştii de cânt şi a da reprezentaţiuni de opere şi operete, pentru a -şi varia spectacolele şi a atrage publicul. Amestecu însă ar fi de la început prejudiţiabil. Lucru s-a văzut chiar anul trecut, când eminenţi artişti, luaţi în vîrtejul trecător al unei operete de ocazie şi foarte norocoasă, au părăsit comedia şi nu au mai jucat o singură piesă. Cine a pierdut? Veaza, prestigiul societâţei dramatice; şi prin urmare adevărata menire a Teatrului Naţional s’a găsit păgubită printr’această deserţiune printr’această părăsire. De altă parte, dacă cu timpul şi cu acordarea acestei subvenţiuni care nu este de cât un început slab de tot pentru operă, vom reuşi a ne forma o trupă bună, nu condamnată a fi într’una tot de încercare şi tot de elevi şi eleve compusă, atunci de sigur că societatea de operă şi operetă se va alcătui ipso facto, şi se va găsi un modus vivendi între dânsa şi societatea dramatică a Teatrului Naţional. Până atunci, până la acele vremuri pe care noi le vedem foarte depărtate în viitor, o singură operetă nu dă dreptul nimănui a cere amestecul cantului cu drama în organizarea actuală a Teatrului. Lucrurile caută să rămână ca pe trecut, pentru că altceva mai bun pentru moment nu se vede. Direcţiunea şi comitetul caută a -şi îndrepta întreaga atenţiune în vederea stagiunei viitoare, pe formarea unui repertoriu bogat şi variat, precum şi pe angajarea artistelor şi tinerelor eleve menite a îmbogăţi trupa femenină a societăţei, foarte săracă în timpul de aţă. Examenele şcolare Ziua de 12 Iunie Bucureşti Şcoala centrală de fete, cl. I geografia, cl. II matematica, cl. III religia, cl. IV pedagogia şi filosofia, cl. V. română. Şcoala normală a societăţii pentru învăţătura poporului român, cl. II matematica, cl. III fizica şi chimia, cl. IV geografia. Gimnaziul Lazăr, cl. II religia. Gimnaziul Mihail Bravul, cl. III limba română, cl. I diviz. limba română. Liceul Sfăntu Sava, cl. II sc. naturale, cl. IV limba franceză, cl. V limba germană, cl. VII limba latină. Liceul Matei Basarab, cl. I div. 1. franceză, cl. I aritmetica, cl. IV limba franceză, cl. VI ştiinţele naturale, cl. VII 1. română. Seminarul Nifon Mitropolitul, cl. III şi IV 1. română, cl. VI ecsegetica, cl. VII patologia. Seminarul central, cl. II ştiinţele naturale, cl. III medicina populară, cl. IV agrimensura, cl. VII dreptul canonic. Externatul secundar de fete No 1, cl. I geografia, cl. III. germană, cl. III religia, cl. IV istoria, cl. I div. geografia. Externatul secundar de fete No. 2, cl. I istoria, cl. II 1. franceză, cl. III religia, cl. I div. geografia. Şcoala profesională de fete, cl. I 1. franceză. Şcoala comercială, cl. II geografia/ cl. III 1. italiană, cl. I div. 1. franceză, cl. II div. 1. germană. Conservatorul de muzică, clasele de violoncel şi contra-bas. Instituţiunea engleză Strada Sfinţilor No. 75, cl. IV primară orele 10—12, 1. franceză, cursul secundar, I şi III ştiinţele, cl. II geografia. Iaşi Institutele unite, cl. III secundară, aritmetica, geometria, istoria, cl. IV. română, istoria. Institutul de fete Lumina (din Piatra) de la orele 8—11 şi 2 —5 religia. şcoalei centrale din Bucureşti predă Geografia şi Lucrul de mână. D-nii profesori al liceului „Unirea“, P. Mironescu, Religia; Coleş, limba Germană; Constantinescu, Matematica; iar D-nul Nicolae Tipeiu, predă istoria având şi însărcinarea de director de studiu. Toţi aceşti din urmă în mod gratuit. La început şcoala a fost subvenţionată prin cotizaţiuni proporţionale cu darea de mână a părinţilor elevelor, iar în urmă judeţul a venit în ajutor cu suma de 5000 lei şi comana cu 2000 lei anual. Am avut plăcerea să fiu la examenul de fine al anului şcolar şi am râmas plin de admiraţiune constatând marele progres ce a realizat această şcoală într’un timp atât de scurt mai cu seamă că majoritatea elevelor absolvise de mult deja cursul primar şi deci sarcina corpului profesoral a fost destul de grea. Aducem felicitările noastre corpului didactic pentru zelul, exactitatea şi solicitudinea ce desvoltă ridicând moralul şi reputaţia acestei şcoli, atât de mult simţită Focşanului, la nivelul şi scopul pentru care e menită. Tînâra Doamnă Elisa Lupu, soţia inteligentului profesor de filosofie la liceul local, Domnul Constantin Lupu, îşi predă cursurile foarte metodice, iar ca directoare se achită cât se poate de conştiincios, administrând şcoala excelent. D-ra Cleopatra Stoenescu este activitatea personificată ; trebue să recunoaştem că cu ocaziunea examenelor a dat rezultate foarte satisfăcătoare, primind laudele şi felicitările bine meritate ale publicului asistent; adăugăm asemenea că, prin atenţiunea ei demnă şi un caracter amabil a atras atenţiunea generală şi urăm un succes strălucit, în ramura instrucţiunei pentru care are toată vocaţiunea. D-ra Elvira Isăcescu a fost bine; aşteptăm însă ca anul viitor să aibă mai mulţi sorţi de reuşită, lucru ce depinde de stăruinţele ce va depune. Credem că guvernul se va grăbi să dea tot sprijinul necesar acestei şcoli în formaţiune, şi deocamdată să confirme numirile corpului profesoral, asigurându-le prin aceasta o poziţiune mai bine stabilită. Nu ne îndoim că şi judeţul şi comuna nu vor lipsi la timp, să le dea tot concursul material şi moral. V. A. Extrat de fete din Focşani 9 Iunie 1890. Acum un an din iniţiativa privată a câtorva cetăţeni de inimă, călăuziţi de dorul pentru instrucţia şi educaţiunea mai superioară a fiicelor Focşanului, au organizat şi fondat externatul secundar de fete din acest oraş. In acest scop vechiul şi simpaticul profesor D. Nicolae Tipeiu, unul dintre cei mai energici iniţiatori al acestei întreprinderi culturale a şi păşit la recrutarea personalului didactic, care astăzi se compune astfel: D-na Eliza C. Lupu, bacalaureată, directoare, predă limba franceză şi fiinţele naturale : D-ra Cleopatra Stoenescu, absolventă cu diplomă de maturitate, cu distincţiunea asilului „Elena Doamna“ adusă ad hoc, profesoare de limba română, muzica vocală şi caligrafia îndeplinind şi funcţiunea de secretară. D-ra Elvira Isăcescu absolventă a Informaţioni Lucrurile se încurcă din ce în ce mai mult în peninsula Balcanică. Următoarele ştiri ce le primim prin mijlocirea serviciului telegrafic special, sunt foarte caracteristice . O ciocnitură s’a întâmplat lângă Monastir între bandele de arnăuţi şi trupele turceşti. Nu se cunosc detalii. Serbii nu se lasă mai pe jos în lupta începută cu Austro Ungaria. Pe de o parte vămile serbeşti au respins cantităţi enorme de mărfuri austro-ungare, sub pretext că ele ar fi vătămătoare sănătăţei publice, pe de alta comercianţii cari aveau făcute comande la fabricile austriace le au revocat. Guvernul Regenţei a început licenţiarea tuturor func ţionarilor de origină austriacă. Arestările în Bulgaria se fac pe o scară mare. Aşa la Sofia s-au arestat 12 ofiţeri din 25 câţi au fost propuşi de Ministrul de războiu, la Rusciuck alţii după o denunţare a maiorului Drandarensky, la Şumla iarăşi; aceşti din urmă au fost trimişi sub escortă la Sofia. Dorind să avem desluşiri asupra candidatului guvernului la colegiul I de R.Sărat,ni s’au dat nişte informaţiuni, pentru verificarea cărora rugăm pe D. Iancu Fridman să ne răspundă la următoarea întrebare: In virtutea căror titluri ’şi exercită drepturile de cetăţean român, căci se zice, că D-sa ar fi fiul unui Anton Friedman, ai cărui fraţi sunt evrei în Cluj ? Dacă D. Friedman ne va răspunde în termen de treizile negativ, atunci vom căuta să aflăm cam sunt titlurile sale pentru a putea reprezenta colegiul, al cărui deputat a fost Constantin Grădişteanu. Sâmbătă s-a depus pe biuroul Senatului proiectul de lege pentru un credit de 600 mii de lei, spre a se construi şi înzestra cu maşinele necesare un local de fabrică al regiei monopolului tutunurilor. Citim în Naţiunea: Curtea de apel din Iaşi secţia II, după o cercetare de două zile, adică Marţi şi Mercur!, a condamnat pe Dim. Cernătescu la o mie lei amendă şi despăgubiri civile, pentru ca în calitate de sub-prefect în judeţul Suceava, a maltratat şi arestat ilegal pe mai mulţi săteni din comuna Ruginoasa, cu ocaziunea cercetărei unui furt ce li se imputa că ar fi comis. Nu știm cărei favori stabilimentul numit Cazinul Austro-ungar, instalat în casele cumpărate de Stat de la D-na Maria Blaramberg, pe strada Academiei, plătește numai 400 lei taxă comunală pentru grădină, când celorlalte grădini li se cere câte 30 lei pe fiecare seară. Rugăm pe onorata Primărie să binevoiască a cerceta lucrul şi să vadă daca este adevărată şi legală această favoare acordată Nemţilor. Şi fiindcă vorbim de Cazino Austro ungar, avem plăcerea de a vesti pe cititorii noştri, că poliţia Capitalei ar fi interzis muzicanţilor de la acea grădină să mai umble îmbrăcaţi cu uniforme nemţeşti. Acum este rândul Primăriei să vadă de taxe, daca se plătesc sau nu în regulă. La 18 iunie resturile pământeşti ale marelui poet polon Adam Mic kievici vor fi transportate de la Paris la Cracovia, spre a fi depuse în cavoul unde se odihnesc oasele foştilor Regi ai Poloniei. Cu această ocaziune se pregătesc mari manifestaţii patriotice. Polonezi de prin toate părţile lumei se vor aduna la Cracovia spre acest sfârşit. Delegaţiuni numeroase ale popoarelor slave vor veni să salute în memoria marelui poet, pe fraţii lor slavi. Comercianţii Craioveni, nu vor să rămâie mai pe jos decât confraţii lor Bucureşteni. Peste una sută dintre înşi, au semnat o cerere către preşedintele Camerei de Comerţ din acea circumscripţie, prin care cer ca să intervie pe lângă guvern pentru respectarea duminicilor şi sărbătorilor ca zile de repaos. Onoare lor. - HRM. Joi dimineaţă, parchetul din Severin a depus în arestul preventiv pe cunoscutul agent electoral Ioan Bâcleşeanu, abagiu de acolo, bănuit pentru un omor săvârşit în următoarele împrejurări. Un băiat din prăvălie, aflat de mai mulţi ani în serviciu la el avea să ia de la stäpânu sau o sumă bunicică de bani; unii spun 700 de lei, alţii 120 napoleoni. Se vede treaba că băiatul ’i-a tot cerut banii în ultimul timp, şi neprimindu’l se va fi exprimat către stäpänusäu în termeni cari au aţâţat furia acestuia în cât l’a bătut. Bâcleşeanu fiind un om foarte violent, aşa zice Curierul din Craiova,—în cât era temut de toată lumea din cauza aceasta, —o fi bătut pe biată victimă până l’a omorît. îngrozit de fapta sa, a ţinut cadavrul ascuns în pivniţa caselor două zile, după care timp l’a transportat intr’o căruţă cu băligar şi l’a aruncat în Dunăre. Valurile apei au adus cadavrul la margine unde — fatală coincidenţă ! — tocmai fratele mortului era de sentinelă la un punct ca Dorobanţ. Işî poate închipui ori şi cine durerea bietului soldat când a găsit pe fratele său în stare de cadavru şi în asemenea mod. El a dat alarma şi astfel crima s’a aflat. Bănuelile au căzut intuiti pe băeţii din prăvălie, însă intrând parchetul şi poliţia în cercetări, se pare că autorul este însuşi stăpânul Ion Bâcleşeanu. In numărul viitor vom da amănuntele ce mai vom fi aflat In privinţa acestei îngrozitoare crime. In Sala vechiului Ateneu, Duminică 17 Iunie 1890, va avea loc un CONCERT dat de Profesorul Anton Kneissel (Diplomat al Conservatorului din Paris), cu binevoitorul concurs al D-nei Anna Po- FOLŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ SARAH HÜTZLER MANON Când privesc icoana fermecător de frumoasă ce’mi stă ’nainte şi mă gândesc la timpul trecut, care desparte ceea ce-a fost de ceea ce este, mi se pare că’s bătrână şi cu părul alb şi că nu mai pot înţelege mişcările inimelor tinere. Şi totuşi simt, şi simt toate ca şi atunci, că simt luptele şi turburările copilei tot aşa de viu ca în ziua când plângând şi perdută de durere mi-a destăinuit întristarea şi mi a cerut ajutor. Manon era tînără şi frumoasă, frumoasă ca dimineaţa, dar ca o dimineaţă fără soare şi fără frăgezie. Era învăluită de un fel de desauragiare şi pe faţa’I de şasesprezece ani nu vedeai roşeaţă, ci o culoare gălbue, ca dimineaţa unei zile noroase. Ochi’i adânci ca marea erau de copil nevinovat — dar în jurul gurei era zugrăvită aceiaşi suferinţă ca şi în culoarea feţei. Copila nu era veselă. Purta pecetia unei linişti silite, care sta în cea mai mare contrazicere cu dorinţa inimei ei. Şi Manon avea nevoe de petrecere şi de iubire de la’cel din jurul ei. Aveam totde auna ideea că nu o înţeleg acasă, că exprimarea apucăturilor ei, era cu putere închisăîn marginele bunei creşteri. Simţirile ei năuntrice erau acoperite sub un văl pe care n’avea curaj să’l arunce. Şi totuşi era mult mai bună când eşea de sub această broboadă şi’mi arăta adevăratul el sin plin de pofte sălbatice, de doruri plăcute, de aşteptări pe jumătate înnăbuşite. In asemenea vremuri copila îmi era mai dragă, căci de-odată era ca o corabie fără cârmă şi fără pânze aruncată pe avalurile vieţei— o trestie uşor de mişcat, şovăitoare. In astfel de stare năvăli Manon într’o dimineaţă pe neaşteptate la mine. Obrazu’i era roşu peste obiceiu şi ochi’i strălucitori. Aruncă pălăria şi jacheta şi se repezi la mine. — Bună dimineaţa, dulce iubită! Iată cărţile mele —am fuit astăzi de la şcoală. Mi’i urît. Şi am să’ţi spun ceva — în taină—şi D-ta trebue să’mi dai ajutor. Mama să nu ştie nimic, nu te speria. N’ai umblat nicî-odată fugară? Mă ţinea cu braţele de după gât şi fiindcă vorbise fără să resufle, îşi rezemă obrazu’I fraged de al meu. Incepu’Ia zîmbi şi mă uitaia la pachetul învelit în hârtie cafenie şi legat pe care’l asvârlise o dată cu pălăria. — Ce ai acolo? o ’ntrebaiu! — Astea, răspunse ea cu dispreţ, sunt cărţile mele ! — Cum, învelite şi legate ca un pachet sosit prin poştă? — Da, când fugi de la şcoală nu’i bine să te vadă cineva cu cărţi. — Aşa ! Şi pentru ce ai fugit de la şcoală ? — Pentru că aşa trebuea. — Cum? — Da, trebuea. Tocmai asta’i taina, pentru care am venit. Vrei să’mi ajuţi? Mi se părea prea îndrăsneaţă micuţa, îngrijitor de ’ndrăsneaţă şi de hotărîtâ. Simţii că are nevoe de mine în ceasul acela. — Spune copilă. — Deci—poţi să’ţi închipui că’i vorba de o istorie de dragoste. Da—îi vorba de dragoste dar adâncă, şi iar adâncă II iubesc şi nu’l las. — Firește, îi zise ea. Pricep eu. Mai mult nu i-a trebuit. După această diplomație a mea Manon se simţi înțeleasă și căpătă încredere. — Poți ghici de cine’i vorba ? mă întrebă ea cu stăruință. — Făcui semn că nu. — II chiamă Willy—acuma știi ? — Willy Diefenbach ! — Șșș, nu prea tare. Da, el este şi ne iubim. — De când îl iubeşti Nanon ? — De opt săptămâni. Opt săptămâni ! Rosti cu mândrie aceste vorbe, ca şi cum astfel ar fi dovedit fără nici o îndoială adâncimea şi trăinicia simţirei sale. îmi era milă de copilă. — Şi eşti încredinţată Manon că el te iubeşte. Se făcu stacojie și făcu semn că da — Foarte încredințată. Te mişcă văzând’o cu atâta încredere. A’și fi luat’o în brațe ca s’o apăr de lume. — Spune’mî, Manon, ce trebuință ai de mine ? Fata ei începu a fi neliniştită. — Nu’mi vine bine să ne vedem numai în taină pe la colțul ulițelor. Trebuie să mint pe mama şi să fug de la şcoală, şi toate pentru un lucru aşa de legiuit. „Un lucru aşa de legiuit“ numea biata copilă întâlnirile cu un băiat de nouăsprezece ani, care-l întorsese poate minţile prin făgăduieli. Trebuia să aflu mai mult. — Are el gânduri cinstite în privinţa ta? — O! cum mai poți întreba. Ne luăm ! — Așa! zisei eu. Vă luați — v’ați înțeles ? Manon mă privi câtva cu mirare, apoi se puse în genuchi lângă mine. — Nu sta la îndoială, mă ruga ea, nu’i nici o pricină de îndoială. Pentru ce ? Willy mă iubește și eu îl iubesc pe dânsul. Suntem tineri, putem să mai așteptăm, sau putem chiar să ne luăm de acuma. Mama era numai de șaptesprezece ani când s’a măritat. — Și cu ce o să trăiți? Ce’i iubitul tău? — El... a sfârșit școala de agricultură ! — Are vre-un loc undeva ? — ...încă nu, dar crede că la unchiu-seu — unchiu-seu are o moșie la Sagan. — Așa! — Și spune unde și cum vă vedeți ? Manon plecă ochii. — Da, asta’i prost, nu’l pot vedea fără ascuns acasă, căci mama ar fi grozavă, când ar afla. Intern eu îs încă la școală, și apoi... Willy nu’l prea place. — II cunoaște? — Da, puțin. Nu’l place insă. II pare necioplit. Știi D-ta — agricultorii sunt cam neciopliţi, dar mie îmi place aşa. — Aha! Pricep. Astfel stă lucrul: ai voi să poată veni la voi. Ai voi să fii logodită cu dânsul şi să faci pe mumă-ta să’şi schimbe ideia rea ce are despre dânsul? Fata mă îmbrăţişă. — Da, da — aşa’i. Ştiam că ai să mă înţelegi, să mă ajuţi. Eu s’o înţeleg! Da! înţelesei bine inima eî violentă, cinstită, lesne crezătoare, care alerga după purtare dreaptă, în mijlocul înșelăciunei ce’şi clădise în juru’I. Pricepui — eram gata s’o ajut, dar ah ! dar nu aveam încredere în cinstea D-lui Willy, şi spusei fetei teama ce aveam. In mijlocul vorbei mele, o apucă plânsul. — Cunoaște’l mal intéin, suspină ea, ah, cunoaște’l mal intéin! Luai o hotărâre. — Rămâi aici,“ Manon, îi zisei, sculându-mă, „te las aici singură și merg în interesul tău pe o jumătate de ceas. Mă lași să fac orice voi, crede eu mai bine, crezi că îţi vreau numai binele?“ — Da — negreşit, negreşit ! — Şi mă aştepţi acolea? — Da! O lăsai vioaie şi veselă şi plecai spre locuinţa D-lui Willy. II aflai în camera mamei sale, făcându’şi ţigări. După ce am făcut cunoştinţă, păşii drept la scop. — Vin pentru un lucru foarte delicat, începuin eu, am încrederea domnișoarei Manón Erler și i-am făgăduit să vă stau la amândoi pe cât cu putință în ajutor. După acest început cam greoi după mutra D-lui Willy, știam că chestia bietei Manón e pierdută. Tînărul și puternicul bărbat se ridică și mă privi repede şi cercetător prin ochii închişi, apoi învârtind ţigara între degete îmi zise, rece şi încet : (Va urma)