Adevěrul, iunie 1890 (Anul 2, nr. 532-557)
1890-06-25 / nr. 553
ANULE.—No. 553 Numărul 80 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP Iii 1 SI li ELE FIEClREI LUNI II SE PLĂTESC TOTDEAUNA ’RAINTE In BucurascI la casa Administrației Din Județe si Streineta*» prin mandate poștale. Un an la țară 30 lei, in streinetate 50 Șase lunî . iB I I I 25 Trei luni „ 8 , „ , 13 LA PARIS« ziarul se găseşte de Tflizare cu num&rul la kiosoul II?« Boulevard St-Michol, MAHUSCBISIELE Nti SS ’îîAPOEAZl ADMINISTRAŢIA» Strada Nouă, IO Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACTIA I Strada CSDXrf'IA APTTEIA Sa to fcM*esit8, ESeflsăn« 1 si@ odn «tn&8n ftn om®&. V. Alexandri. LUNI şi MARŢI 25-26 IUNIE 1890. Numărul 80 Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Hayat, 8 Place de la Bourse, precum şi la sucursalele ei. Din 8TREINETATE, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. AnunoiurI la pagina IV ... . . . © 8 8 Ineerţiunile şi UN NUXÉB APA IN PIUA ------------------:— — -------------------------------------------------------- Ştiri din Bulgaria ----------------------------------------------------ÎNTUNECIMELI AFRICEI --------------------,------«WSify/**------------------------Noul cabinet spaniol ---------------------—----------------îPo-------------------------------------PROCESUL NIHILISTILOR ■-------------—----------MAHl&ay*’—------------------------Wilhelm II în Danemarca ------------------------*%■---------------------------FRANȚA în AFRICA •--------—---------------- &SVA***----------------------Prada FECIOARA Bucurescî 25 Iunie APA ÎN PIUĂ Este adânc înrădăcinat în noi obiceiul de a ne mira, când cineva îşi face datoria, când nu e hoţ ordinar, când nu se leagă de oameni. Cu atât mai mult ne mirăm, când găsim aceste calităţi (?) la slujbaşii Statului de toate treptele. Ce putem noi zice despre nivelul moral al unei societăţi, când în acea societate datoriile se iau drept merite, virtuţi, calităţi rare ? Neapărat că nimeni nu ne va învinovăţi de asprime, cănd vom zice că nivelul moral al unei atari societăţi e sub zero. Din nenorocire, tocmai noi suntem pe această treaptă a, moralităţeî. Pentru a ne convinge de acest fapt întristător, n’avem decât să aruncăm o privire asupra activităţeî păturei inteligente din ţară de când au căzut colectiviştii de la putere şi mai cuseamă de la venirea actualului guvern. ■ După hoţiile Maicanilor, Angheleştilor şi ale celorlalte odoare colectiviste, era firesc lucru ca lumea să se bucure de venirea unor oameni, cari cel puţin nu furat. Şi când zicem că lumea se bucură când are a face cu oameni ce nu fură, înţelegem pătura aceia din societatea română al cărei ideal e numai banul şi care formează majoritatea alegătorilor în sistemul electoral de acum. Profitând de această dispoziţie a spiritelor iritate de hoţiile descoperite sub guvernul D-lui Ioan Brătianu, junimiştii, în prima lor ediţie, au început să bată toba mare a cinstei miniştrilor din cabinetul Teodor Rosetti, ca şi când cinstea în afaceri de bani private, ar fi condiţia unică pentru a face din cineva un bun ministru şi un ministru cinstit. De atunci încoace, guvernamentalii tuturor guvernelor ce s’au succedat in aceşti din urmă doui ani au cântat mereu cinstea miniştrilor lor , pe când opozanţii de toate neamurile nu au combătut guvernele de cât pe abaterile de la cinstea pură, comise de cutare funcţionar mai mare sau mai mic. Pe lângă cinste, când aceasta s’a cam istovit, s’a început cântecul datoriilor. De pildă, cutare prefect face inspecţii regulate în judeţul său , imediat un car de laude pentru că ’şi îndeplineşte datoria pentru care e plătit. Se întâmplă vr’un accident, imediat gazetele oficioase îi trag una: „cel dintâiu care a sosit, ca în tot-d’a una, este agerul şi vigilentul poliţaii!, etc.“ Obţine un ministru vr’o lege de mult cerută, proiectată şi depusă de alţii, imediat pantahuze de mulţumire din partea celor ce vor profita din această lege. Iată dar, că un guvern slab, mâncat de molii în însuşi organismul său, compus din elementele cele mai reacţionare, facând mai ales treburile Regelui, un asemenea guvern se menţine şi se întăreşte la putere mulţămită numai faptului că colectiviştii sunt pătaţi, lipsiţi de idei şi nu-l pot combate decât pe tărâmul exceselor comise de cutare slujbaş din provincie şi împrejurărei că opinia noastră publică, aşa în faşe cum este, a ajuns să nu pretindă de la un guvern decât să nu fure şi să-şi îndeplinească datoriile prevăzute în regulamente şi legi. Această stare de lucruri se datoreşte faptului, că partidele noastre informaţiune, acele cari sunt însufleţite de idei mai înaintate şi mai greu de realizat şi-au circumscris acţiunea într’un câmp foarte restrîns. In loc de a întreţine o agitaţie neîntreruptă, de a face poporul ca să stea tot-d’auna cu ochii deschişi, în loc de a’l îndemna mereu la cuceriri pe tărîmul politic, economic şi social, înaintaţii noştri se mulţumesc cu paliative. Ei zic: „Suntem încăprea slabi pentru a face singuri ceva; de aceia, profitând de faptul că guvernul actual nu e compus din hoţi, că e slab şi dispus la concesiuni, să-î smulgem tot ce vom putea obţine pentru binele poporului. “ Această politică de oportunizm este după noi cea mai detestabilă. Ea sileşte pe nişte oameni cu idei generoase să sprijine un guvern reacţionar, care nu le dă nici a suta parte din ceia ce el jertfesc pentru dînsul. Ea î i face să părăsească părţile cele mai esenţiale din programul revendicărilor populare, să-şi petreacă vremea în Cameră rîzănd de cei-l’alţî, dar fără a face înşişî nimic; iar în vacanţe, sau să se retragă în fundul provinciei, sau, dacă sunt gazetari, să ţie cursuri academice despre nevoile poporului din punctul de vedere economico-social şi să se declare partizani ai cutăror mijloace de îmbunătăţire. Acest mod de a lupta pentru interesele poporului şi mai cu seamă pentru idei se numeşte curat a bate apa în piuă. In vreme ce democraţii noştri de toate nuanţele îşi petrec astfel vremea, adversarii poporului se întăresc şi depărtează mereu timpul în care poporul va putea să fie emancipat. Vom reveni pentru a arăta care este chipul nostru de a vedea în ce privește lupta pentru emanciparea poporului mai cu seamă din punctul de vedere politic. Dan. TELEGRAME BELGRAD, 24 iunie. — Astăzi s’a făcut înmormîntarea consulului Marinkovici în prezenţa persoanelor oficiale şi a unei mulţimi numeroase. Un funcţionar de la ministerul afacerilor streine a ţinut un discurs prin care ’şi exprimă dorinţa de a vedea menţinându-se bune relaţiuni cu Turcia. Ziarul oficial publică un comunicat prin care se explică şederea Regelui Milan la Belgrad pe motivul exerciţiu] .:I drepturilor prevăzute de Constituţie relativ la educaţiunea Regelui Alexandru, care ’şi trece examenele de finde anului. VIENA, 24 iunie. — „Fremdenblatt“ declară că măsurile relative la importul porcilor şerbi n’au nici un caracter politic ; afară de aceasta nu este vorba de o oprire totală ci numai de nişte măsuri veterinare luate contra importului porcilor atinşi de boli. Aceste măsuri erau necesare, pentru că în mai multe locuri ale Serbiei apăruse epizotia , se întinsese chiar în multe districte din Ungaria, prin porcii importaţi din Serbia. MADRID, 24 iunie. —■ O telegramă din Barcelona adresată ziarului Liberal anunţă că populaţiunea a făcut manifestaţii zgomotoase înaintea clubului conservator , s’a auzit şi fluerături.— Poliţia a împrăştiat mulţimea cu forţa; sunt mai mulţi răniţi; ordinea restabilită. CHRISTIANSUND, 21 Iunie. — Escadra germană cu împăratul Wilhelm a sosit la 18/ai după amiază la Christiansund ; timpul a fost ploit în tot timpul călătoriei; împăratul este sănătos. VALENŢIA, 34 Iunie. — Ieri s’a constatat 20 cazuri de holeră în provincia Valenţia; în oraş nu s’a constatat nici un caz. Soni cabinet spaniol MADRID, 21 Iunie.—Noul cabinet a fost fomat şi compus din : D. Ganovas, preşedinte de consiliu ; Ducele Tetuan, Ministrul afacerilor strein ; Cosgayon, finanţe; Silvela, interne; Villaverde, justiţie ; Isasa, lucrări publice ; Ascarraga, rezbel; Iobre,colonii. Ministerul a depus şi jurământ. PARIS, 24 Iunie. — O telegramă din Madrid spne că noul cabinet va urma, in da ce priveşte politica externă, politic tradiţională a Spaniei . D. Gancas nu se va amesteca în afacerii Europei, va întreţine relaţiuni micuțe cu toate puterile fără însia arăta preferință pentru vr’una din ele. MADRID, 2 Iunie. — Se vorbește că următorele numiri se vor face în streinette : Ducele de Nardas va merge 1 Paris, D-nii Barces la Londra, lemnar la Viena, Coello la Roma. Procesul cihitiştilor PARIS, 23 Ide. — Procurorul în rechizitoriul său a facut să reiasă persistenţa acuzaţilor e a nu vorbi decât de experienţe ştiinţei, dar din puntul de vedere moral, cic el, deosebirea între aceste experienţi un atentat nu este tocmai mare. Tribunalul a commnat pe toţi preveniţii la 3ani înăsoare şi 200 fr. amendă. Femeia Reinsteini D-şoara Bromberg au fost achitaţi Kekelmann şi Ladsen au fost condamnaţi în lipsă la 1 ani de închisoare. Nici un incident nu a produs în cursul desbaterilor. Serbia-Bulgaria-Turcia BELGRAD, 23 Iunie.—Poarta a exprimat guvernului sârb regretele sale despre asasinatul consulului Marinkoviei, dar Serbia pretinde ca trupele turcești de la Pristina să defileze pe dinaintea drapelului sârb. CONSTANTINOPOL, 23 Iunie.— Sultanul va primi în curând pe D. de Radovitz însărcinat de împăratul Wilhelm să-i remită din partea sa portretul împărătesei Augusta. Acest cadou este însoţit de o scrisoare autografă a Împăratului. VIENA, 23 Iunie.— Politische Corresponding desminte ştirea dată de câteva ziare că starea de asediu a fost prolamată în Sofia, Rusciuk şi în alte oraşe, în urma unei pretinse nemulţumiri despre executarea lui Panitza. BELGRAD, 23 iunie. —D. Simici va pleca luni la Viena spre a începe negocieri în afacerea porcilor. Wilhelm II în Danemarca CHRISTIANIA, 23 iunie. împăratul Wilhelm a făcut ieri o excursiune la Hoenefos și Drammen ; la reîntoarcere a luat parte la prânzul de familie dat în palatul regal. — Regele a făcut cadou tuturor persoanelor din suita împăratului portretul său însoţit cu câte un autograf. Suveranii şi Principii au vizitat azi vasele care compun escadra germană. La amiazi, împăratul s’a luat congediu de la Rege şi de laPrincipele Regal şi s’a Îmbarcat pentru a’şi continua călătoria. PI. M. STANLEY ÎNTUNECIMILE AFRICEI De la căderea de la Pauga până la tabăra lui Ungaruue. La bivuac avurăm de judecat un cas de omor. In ajun la Enguede, unul din zanzibarienii noștri căzuse lovit de un glonte, pornit poate din carabina vreunui camarad. Consiliul meu de judecată își începuse procesul și asculta tocmai pe un martor, când o împuşcătură foarte energică ne surprinse. Locotenentul Stalin şi 50 oameni plecară în pas gimnastic ; mi-am reluat rolul meu de preşedinte, dar îndată se succedară împuşcături după împuşcături şi se auzi zgomotul neîntrerupt al armelor eclerorilor noştri. Eu şi cu doctorul Nelson alergăm iute spre ţărm. Cel dintâiu om pe care’l vedem e locotenentul Stairs, cu cămaşa ruptă, curgându’i sîngele în abondenţă dintr’o rană de la ţîţa stingă, în partea inimei. Lângă mine cad săgeţile una după alta. îmi încredinţez prietenul îngrijirilor doctorului Parke şi alerg la oamenii mei. Culcaţi în tot felul de poziţiuni ei trăgeau în nişte bălării suspecte. Pe când barca traversa, indigenii, cei mai îndrăsneţi din câţi întâlniserăm până acum, o asaltaseră cu săgeţile lor. Pentru a le evita, oamenii noştri se ascunseră cât putură în barcă, silindu-se în acelaş timp să ajungă la punctul de plecare. Apoi îşi luară carabinele şi traseră asupra vrăşmaşului. Locotenentul Stairs, comandă un foc mai regulat când fu atins de o săgeată. Alţi cinci oameni ai noştri fură de asemenea răniţi. Peste două minute, ploaia de săgeţi încetă. O trupă compusă din sentinelele mele cele mai bune fu însărcinată să supravegheze pe malul cel’alt şi de a aduce restul oamenilor. Seara, câţiva eclerori ne aduc şeapte capre găsite în pădure. A doua zi dimineaţă la 14, două companii plecară din nou ca să se răzbune pe aceia cari ne făcuse atâta răa. O altă trupă, comandată de căpitanul Nelson, intră în pădure. După câteva minute auzirăm o descărcătură, apoi a doua, apoi o împușcătură continuă, dovedind că adversarii noștri erau trăgători de prima forță, dar cum să pricinueşti perderi serioase când te găseşti într’o poziţie aşa de încurcată şi când ai a face cu un vrăşmaş, atât de şiret, şi posesor al unor arme atât de primejdioase. Din trei sute de cartuşe descărcate în ziua aceia, numai patru au mers în plin. Din partea noastră patru oameni fură răniţi. Mi Se aduse cadavrul unui f sălbatic. Părul lui lung şi stufos era prins cu un cerc de fier, şi pe ici pe colo presăraţi dinţi de maimuţă. Avea dinţi ascuţiţi, şi pe piept şi pe pântece două rânduri de cicatrici. Nu era circumcis. Un alt sălbatic omorît, depus pe debarcader, avea un colan compus din dinţi omeneşti, împrejurul capului o strălucitoare placă de fier, pe frunte şi pe braţe tot asemenea podoabe. Când oamenii noştri scoaseră pe sălbatici din toate poziţiile lor, se apucară să caute nutrimente şi seara aduseră la Auyubia destule banane pentru ca fiecare sâ’sî poată lua câte optzeci, porţia pentru patru zile. Săgeata atinsese pe locotenentul Stairs la 23 milimetri deasupra inimei, rana avea un diametru de 5 milimetri pe o adâncime de 38. Ceilalţi răniţi erau atinşi la braţe, la umere, şi în partea cărnoasă a dosului. Noi nu cunoşteam natura acestei ciudate substanţe în care sălbaticii îşi muiau săgeţile. Tot ce putea face doctorul era să injecteze apă în rană şi s-o spele cât îi era cu putinţă să facă asta. Zanzibarienii din caravană ziceau că otrava asta nu e altceva decât spuma dobândită după o fierbere puternică a cauciului Ficus elastica. Mirosul ei îţi aduce aminte de Assafoetida nici elefanţii nu pot rezista acestei otrăvi atât de primejdioase. Povestirile Zanzibarienilor ne îngrijau, dar le socoteam prea exagerate. Rănile fiind foarte mici, ca "nişte împunsături de bold, hrăneam mare nădejde pentru salvarea amicului nostru Stairs şi a celor alţi nouă răniţi. Săgeţile lungi deşasesprezece centimetri, sunt de lemn făcute şi foarte fine. La 15 eşim din Avgriba, şi iată cum sta flotila noastră , trei Europeni şi trei tineri servitori aveau nevoe de îngrijirile cele mai apropiate ale doctorului, dar doctorul însoţea pe Jephson; un om murise de disenterie la Avissiba, un altul muri după ce înebuni mai întâi, 29 oameni erau mai mult sau mai puţin bolnavi de pleuresie, de disenterie sau de anemie nevindecabilă; 8 fuseseră loviţi de săgeţi veninoase. Cea mai mare parte din oameni apoi plecase în trei direcţiuni deosebite pentru a da de urma unei coloane rătăcite. Şi ca dovadă mai bunăde starea noastră copiez ceea ce am scris în memoriu în ziua de 18 August: — Mă întreb ce-ar fi gândit de situaţiunea noastră Tennyson dacă ar fi fost cu noi. Aveam 370 de oameni sub comanda ma, eram bogaţi în nutrimente doctorii, ne bucuram de un confort relativ ; astăzi am 18 oameni angajaţi şi în stare de a face o zi de marş, toţi cei alţi au dispărut... Oh ! dacă aşi şti unde să dau peste ei ! Dacă 389 oameni aleşi, aşa cum ne găseam la plecarea din Jambuya şi n’au putut încă să ajungă la lacul Albert cum maiorul Berthelor era să poată cu 250 oameni să’şi croiască un drum printr’această nesfîrşitâpădure ? In timp de patruzeci şi patru de zile am făcut aproape câte 8 ceasuri pe zi; numai trei kilometri pe oră dacă am fi făcut deja am fi la Nyanza, dar am fost nevoiţi să ne croim drumul prin încurcăturile pădure în modul cel mai penibil. In loc să ne odihnim acum pe ţărmurile lacului abia am făcut parte din drum. Ce să facem? Să ne dăm pradă desnădăjduirei? Asta ar însemna să ne aruncâm la pământ şi să aşteptăm moartea ca să ne culeagă, să renunţăm la luptă şi să părăsim orice vis pentru viitor. Răniţii noştri se vindecă anevoe. Umflătura creşte şi rănile sunt dureroase... Până acuma nimeni n’a murit din pricina lor, dar toţi fără deosebire nu sunt în stare să poată face ceva. Ploaia începu la 8 ore dimineaţa. N’aveam destule pe capul nostru, ne mai trebuia şi ploaia asta care nu mai stă o dată ? Mă întreb dacă s’o mai lumina cerul. Oamenii sunt demoralizaţi: oboseala, frica, lipsa prietenilor lor, foamea, ploaia și furtuna, toate mizeriile astea i-au înt , grozit cu desăvârșire. . . 14— Tot nu știu nimic de caravană. Ecleronii s’au întors fără să’i dea de ur* * mă. Doui din răniți^merg foarte reu. 20. Tinărul Sădi, rănit de o săgeată, e prins de tetanos. Gâtul și spatele lui Kalfon sunt țepene. Stairs nu e nici mai bine nici mai rău de cum era ieri; rana e dureroasă ,dar are poftă de mâncare și poate dormi.