Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)
1890-09-19 / nr. 622
ANUL HI—No. 622 fdiwepau 10 Baraj ABONAMENTELE INCIT LJ SI 15 ALE FIECIREI LUNI Si SE PLĂTESC TOTDEAUNA ’NAINTE In Bisesarescu la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin mandate poștale. Un an in țară H0 lei, in streinietate 50 Șese luni Trei luni8 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kîoșciei Ho. 897, Boulevard S4.»8!Bîctie8. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZl g Strada noaaa, ii Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA: Strada Nouă, IO 9 9 JBIDITXA. AKTEIA Să te ferești, Române! de cuau strein in casă. V. Alexandri. MERCURI 19 SEPTEMBRE 1896 Numărul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la administraţie şi la tran publicitate. Anunciuri la pagi Inserţiunile şi Ri UN NUMER O PĂRERE IN CHESTIA COALIȚIILOR --------------------------------------------- ^aff-Qcr,------------------------------------------------Știri din Elveția ----------------------------------------------------UN INCIDENT SCANDALOS ----------------------------------------------------Tribunalul din Galați -------------------- ----------t&oQeO.'Qa---------------------------------FRANCIA SI ITALIA ------------------------:-------•**,£'<?.lö>3n*—-------------------------------- incidentele de la Botoșani ------------------------------------------------------CLUBUL FETELOR ---------------------------------'fty-----------------------------Cronica științifica ........................................ V’GO’-*.------------------------------SCRISORI de FEMEE ------------------------------------SOLDAŢII DESNADAJEDIREI Bucureşti 18 Septembre O PARERE Chestia coaliţiilor Primim de la un amic al nostru următoarea scrisoare, prin care îşi arată părerea sa asupra coaliţiilor cu scop politic la noi. Dăm acestei scrisori locul de onoare în ziarul nostru, pentru că chestiunea e de actualitate, pentru că amicul nostru o pune pe un tărâm nou şi pentru că voim să-i răspundem: Iubite Domnule Beldimanu, Dacă n’aşi şti că eşti un om cu desăvârşire dezinteresat în lupta politică pe care ai întreprins’o, dacă nu te aşi cunoaşte, cum te cunosc, ca pe un om sincer şi totd’auna convins de ceea ce scrii, ni’aşî putea să’ţi iert’ uşurinţa ce ai comis în articolul D-tale de Vineri 14 c. intitulat: Coaliţiile. Nu ştiu, iubitul meu amic, dacă nu trebue să te taxez de incorigibil în slăbiciunea pe care o ai pentru bătrânii noştri politiciani şi îmi aduci aminte de vorba Francezului : On revient toujours A ses premieres amours... După crudele, repetatele şi naturalele decepţiuni pe cari le ai încercat de atâţia ani încoace de la şefiipartidelor (?) politice din ţara noastră şi de la partizanii acestor şefi, cu greu pot pricepe iluziile pe cari mai poţi să le ai despre dânşii şi pe cari le exprimi în incheerea articolului. D-tale, când îndemni pe Lascar Catargiu, pe Dumitru şi Ioan Brătianu să -şi dea mâna pentru a resturna pe Regele, aceasta ar fi, după părerea D-tale, singura coaliţie astăzi posibilă în ţara românească; în jurul acestei coaliţiunî s’ar ralia toată naţiunea română şi, din cauza ei, s’ar crta D-lor Catargiu, Brătianu, etc., toate greşelile ce au comis. Trebue să’ţi mărturisesc, Domnule Beldimann, că prea eşti lesne ertător. Eu, de şi cu mult mai tiner — de unde ar urma să fiu mai entusiast — eu n’aş ierta unor oameni mici greşeli aşa de mari şi mai cu seamă n’aşi fi dispus să li leert, numai pentru că ar săvârşi un fapt din care, fără pic de îndoială, singuri ar căuta să profite. înţeleg foarte bine că mobilul D-tale, că adincul şi neîmpăcatul D-tale antidinasticizm te face să te înfierbânţi la orice gând de răsturnare a lui Carol I şi a dinastiei Sale. Prin aceasta îmi explic eu unilateralitatea vederilor D-tale în articolul Coaliţiile. Să se ducă streinul de pe Tron, aceasta e cea mai fierbinte dorinţă a D-tale, ea primează pe toate ; pe urmă... vie chiar şi Ion Brătianu ca regent, ori ca preşedintede Republică, nu ’ţi pasă, ori cel puţin crezi că n’o să ’ţi pese, ocupat ce eşti cu gândul resturnăreî lui Carol I. Eu, care sunt tot atât de convins ca şi D-ta de nenorocirile pe cari ni le-a adus Monarchia şi mai cu seamă dinastia străină, nu sunt cu toate acestea aşa de pasionat ca D-ta, încât să mă unesc cu orîcine, cu singura condiţie de a răsturna pe Regele. Eu admit că s’ar înjgheba o asemenea coaliţie, în frunte cu vechii noştri meşteri politiciani şi admit chiar că: Carol I n’ar mai avea în arsenalul Seu de intrigi nici o armă pentru a corupe pe vreunul din leaderi, admit —prin urmare—că toate ar merge strună. Carol I ar cădea şi Catargiu, Brătianu, ar rămâne mari şi tari, înconjuraţi de toată clica lor coalizată. Cine ar fi acela care — în beţia victoriei —să se mai gândească la ceva, să se mai ocupe de treburile publice ? Eu cred că în toată clica nu s’ar găsi nimeni pentru a împinge lucrurile mai departe, şi, atunci, ori ne-am pomeni cu vr’un alt strein pe tron, ori am vedea pe vre-unul dintre competitorii noştri cocoţat deasupra tutulor şi, în mai puţin de un an, lucrurile s’ar lua iar faţa obicinuită. Poate că în locul lui Carol să vie un om mai de treabă, dar e cu putinţă ca să vie şi unul mai rău.... Atunci ce vei face, iubite Domnule Beldimann ? Vei reîncepe aceiaşi luptă ca acum? Tot cu unica ţintă de a răsturna Dinastia, fără a te mai gândi la alt-ceva ? Pe mine mă preocupă, vezi D-ta, tocmai acest alt-ceva şi din pricina lui eu n’aş da mâna cu ori-cine pentru răsturnarea Dinastiei. Pe mine mă preocupă înainte de ori ce — folosul sau paguba ce ar rezulta pentru popor dintr’o mişcare, dintr’o schimbare politică oare-care. Şi când zic popor, eu nu vreau să înţeleg prin aceasta numărul redus de oameni cu dreptul de vot, pe care D-voastrâ, bătrânii, v’aţi obişnui a’i denumi cu particula: naţiune. Eu deosibesc poporul de această aşa zisă naţiune şi înţeleg sub numele de popor pe nenorociţii cari n’au nici dreptul nici putinţa de a lua parte la viaţa publică, deşi sunt împovăraţi cu toate sarcinile. Pe mine, cum zic, mă interesează înainte de toate soarta acestei mari mulţimi de Români şi, din pricină că cunosc pe şefii şi soldaţii partidelor noastre vechi, din pricină că sunt sigur de absoluta lor incapacitate şi rea voinţă pentru a îmbunătăţi soarta poporului, din toate aceste pricini— cari sunt şi legi sociale în acelaş timp — eu n’aş da mâna cu ei nici chiar pentru resturnarea Dinastiei. Da, într’o singură împrejurare aşi face-o : numai când aşi şti că există o puternică falangă democratică, capabilă de a-i doborâ imediat pe dînşii, după ce ’şi vor fi îndeplinit misiunea de a resturna nu numai Dinastia, ci întreg sistemul monarchic. Ca să fac însă aceasta, trebue sa fiu sigur de două lucruri: întaia de buna-credinţă a politicianilor vechi, şi al doilea de putinţa lor de a răsturna pe Carol I trecând peste ispitele cu cari El l-ar fascina. Dacă D-ta ai această siguranţă, bine, fă coaliţia ; daca nu, uită-te mai bine la popor. A venit vremea să nu mai aşteptăm toate numai de la aceiaşi oameni, ai aceleiaşi clase sociale... să-i silim să mai facă loc democraţiei. Un amic, în TELEGRAME PARIS, 17 Septembre — Ţarul primeşte să fie arbitru între Franţa şi Olanda in conflictul de frontieră din Guyana. D. Carnot se va întoarce la Paris la 5 Octombre. LONDRA, 17 Septembre. —D. Savory a fost ales cu unanimitate lordmaire pentru anul viitor. LONDRA, 17 Septembre. — Regina României a vizitat el după amiază spitalul din Liandline. Majestatea Sa s’a apropiat de toţi bolnavii adresându-le la fiecare în parte cuvinte blânde. PARIS, 17 Septembre. —D. Ribot a zis, în discursul ce a ţinut la St. Omer, că Franţa, cunoscând forţa sa, are dreptul să fie mândră , va rămânea cu toate acestea liniştită. Naţiunile streine recunosc că regimul actual din Franţa este tare şi că va ţine multă vreme. Terminând, D. Ribot a declarat că guvernul va depune în curând proiect de lege pentru dârâmarea fortificaţiilor de la St. Omer. BELGRAD, 17 Septembre.—Aseară, pe când Regii Milan şi Alexandru se întorceau de la Topolje re, o cartuşă de puşcă, calibru mic, a făcut explozie sub una din roţile trăsureî; Nu s’a întâmplat nici un accident. Instrucţia a stabilit că era o cartuşă perdutâ pe stradă şi că din întâmplare s’a găsit sub roata trăsurei. D. Dokid, preşedinte al consiliului de Stat,şi-a dat demisiunea din funcţia de guvernor al Regelui; el a fost înlocuit de colonel Miskovici. VIENA, 17 Septembre.—D-nii de Calice şi de Nelidorf au părăsit Viena mergând la posturile lor la Constantinopol. HAGA, 17 Septembre.—O mare slăbiciune s’a produs zilele acestea în starea sănetăţei Regelui. M. Sa nu mai lucrează, a perdut pofta de mâncare şi stă în pat. Trei medici au fost consultaţi, nu se ştie încă rezultatul consultului lor, căci ştirile oficiale lipsesc. ---------------------------------------------------- Un incident scandalos In cercurile militare se vorbeşte mult de un incident ce s’a produs pe peronul gărei Predeal la sosirea Regelui. Mai mulţi generali şi ofiţeri superiori erau adunaţi spre a primi pe Suveran. După câteva minute, sosiră şi miniştrii cu primul-ministru în cap. Generalii, cari erau faţă, chiar generalul Cernat, salutară pe membrii guvernului, numai generalul Racovitsâ a stat neclintit, nebăgând în seamă pe miniştri. Această atitudine fu observată de preşedintele Consiliului, care făcu mustrări aspre generalului Racovitsâ, sicendu’i că este dator a saluta pe consilierii Tronului, când ei sunt în funcţiunea lor, precum este caşul când autorităţile Terei merg în întîmpinarea Capului Statului. Generalul Manu ar fi zis generalului Racovits, bătând din picior : Gheorghe Manu nu are nevoie de salutul D-tale. Prezidentul Consiliului însă îl pretinde. Incidentul a făcut mult sgomot și se așteaptă ca densul să aibă urmări. Argus. Ştiri din Elveţia BERNE 17, Septembrie. — Anglia, bazându-se pe art. 7 a tratatului de extrădare, a refuzat să dea pe Castroni ce se crede a fi asasinul consilierului Rosse din Tessin. Se fac mari pregătiri pentru meetingul ce va arăta liberalilor din Tessin simpatiile naţionale pentru atitudinea lor faţă cu aspiraţiunile reacţiunei. Consiliul federal face cunoscut că negocierile pentru compromis n’au izbutit din cauza cererei conservatorilor de a reintegra guvernul răsturnat. Consiliul constată pe temeiul declaraţiilor delegaţilor celor două partide că situaţiunea actuală se datoreşte sistemului electoral defectuos şi care împedică ca şi liberalii să fie reprezentaţi în marele Consiliu. TRIBUNALUL DIN GALAŢI Ministerul de justiţie a făcut o greşală neertata desfiinţând o secţiune de la tribunalul de Covurlui prin noua lege a organisarei judecătoreşti. Acest fapt se datoreşte, după părerea tuturora, informaţiunilor neexacte date Ministrului de fostul procuror-general al Curţei din Galaţi, P. Ionescu. Oricare ar fi însă causa, nu-i mai puţin adevărat că rezultatul este nenorocit atât pentru judecători cât şi pentru justiţiabili. Pentru cei d’înteiu fiindcă sunt nevoiţi să lucreze câte 7, 8 şi 10 ore pe zi de muncă încordată,iar pentru cei d’al doilea, pentru că nu pot obţinea termene mai scurte decât trei luni, sau cel mai puţin doue luni şi jumătate. Lumea de aici să miră, şi cu drept cuvînt, cum e cu putinţă, ca doi judecători (căci al 3 lea judecător e ocupat toată ziua cu primirea actelor de notariat, şi cu lucrările de delegaţiunî, — iar judele de Instrucţie, de abia poate dovedi propriele sale lucrări),—cum e cu putinţă, sic, ca doi judecători să judece pe fiecare şi 30 de procese, şi să redacteze încă şi hotărîrile ? Aceşti oameni sunt adevăraţi martiri !! Adevărul este că, dacă Trib. de Covurlui, poate merge până acum cu o singură secţiune, apoi onoarea revine aproape întreagă activului, inteligentului, şi prea expeditivului Preşedinte Gh. Ştefănescu, fost procuror de Curte, care a făcut un sacrificiu primind acest post, pe când el merita să fie numit Consilier la Curte. Oricum, pentru ca judecătorii Trib. de Covurlui să nu judece prea de tot espeditiv multe procese, Ministrul de justiţie ar face foarte nemerit, ca să vină la Noembre cu un proect de lege pentru reînfiinţarea celei de a 2-a secţiuni. Prin aceasta să va cruţa sănătatea judecătorilor şi să va garanta mai bine interesele justiţiabililor, cari nu pot vedea terminate procesele cele mai simple, decât după unul, sau doi ani cel puţin. Galaţi 17 Septembre, 1890. Sirius. Francia şi Italia O convorbire cu D Crispi. „Figaro" din Paris publică o conversaţiune ce a avut-o corespondentul său cu d-l Crispi la Neapole. Primul ministru italian a asigurat că el e însufleţit de cele mai bune sentimente pentru Francia şi că doreşte să înlăture orice neînţelegere. El a afirmat din nou caracterul defensiv și pacinic al triplei alianţe pe care el a găsit-o încheiată când a venit la putere. El nu va ataca niciodată Francia , dacă Germania însă ar voi să o facă, el se va sili să o împiedice, dar Germania nu doreşte resboia. El nu crede că va fi un resboiu, afară numai dacă Francia nu se va incăpăţîna să -1 facă; împăratul Germaniei nu-1 va face, căci el e ocupat cu chestiunea socială. Dacă Francia, care este foarte tare, nu se mişcă, nimeni nu se va mişca. Iredentismul e o nebunie a câtorva tineri. Vorbind de evenimentele din Tessin a zis : ce voiţi să facem ? Chestiunea naţionalistă dispare ; ea a cedat locul chestiunei sociale care va domina în curînd lumea întreagă. înarmările universale vor sfârşi prin a ruina Europa în profitul Americei. Tripla alianţă n’a fost încă re- Inoită. Le Temps zice că cuvintele d-lui Crispi sunt bine venite în Francia, dar din nefericire ele n’au o sancţiune pozitivă. Dacă Italia va reînoi tripla alianţă, îi va fi foarte greu Franciei să ia în serios formulele împăciuitoare şi protestările amicale pe care oamenii de Stat italieni le vor face în conversaţiile lor cu ziariştii. Discursul d-lui San Giuiliano Deputatul San Giuliano a ţinut la Milan un discurs asupra chestiunei sociale şi în care a apărat tripla alianţă demonstrând că Francia şi Rusia sunt cauza înarmărilor generale. Discursul a avut mare succes şi acest fapt e foarte însemnat pentru că tripla alianţă avea până în prezent foarte puţini partizani la Milan. Incidentele de la Botoşani Primim, spre publicare, următoarea scrisoare adresată d-luî G. Panu, care n’a voit să-i facă loc în coloanele ziarului Lupta. Domnule Panu, Congresul studenţilor universitari, între alte daruri, a avut şi pe acela de a tempera seceta ziaristică, dând sbor nedisciplinei şi fantaziei corespondenţilor. "Privitor la corespondenţele relative la congres ce d-voastră aţi avut în special şi presa în general, vă trimit această scrisoare care, până la o amănunţită şi exactă descriere a Congresului, poate îndrepta soirite răspindite greşit în această privinţă. Cel mai mare sgomot s’a făcut relativ la atitudinea congresului în Gestiunea studenţilor israeliţi. In această privinţă ştirile cele mai apropiate de adevăr sunt cele publicate de Adevărul; ştirile publicate de Lupta sunt fundamental eronate. De sigur că corespondenţa „Studentului radical“ nu ve priveşte decât numai în alegerea corespondentului şi sperând că veţi primi deci cu bună voinţă această scrisoare, v-o trimit spre a îndrepta şi dovedi erorile corespondentului d-voastră. Un exemplu de fundamentală eroare este cestiunea pe care corespondentul d-voastră o tratează în numărul de 9 — 10 Septembre sub titlu de : „incidentul Manea“. Lucrurile sunt absolut greşit relatate. Cestiunea stă astfel: se supune discuţiunei congresului o cerere către Ministerul Instrucţiune! Publice prin care se arată lipsurile studiilor în Universităţile noastre şi prin care se cere complectarea lor. In şirul facultăţilor ce cereau complectarea studiului era şi facultatea de Teologie. Propunerea a fost prezentată de D-1 Mendonidi şi D-1 Mihail Policrat. Acest din urmă a luat cuvîntul spre a susţine propunerea în teză generală. Mai în urmă, după mai mulţi oratori, am intervenit şi eu stăruind a arăta că facultatea de teologie nu poate sta alături cu celelalte facultăţi în privinţa progresului şi complectărei studiilor lor paralel cu înaintarea cercetărilor ştiinţifice. Atunci s’au ivit natural protestări din partea studenţilor teologi şi a partizanilor lor, ba chiar unul dintre ei, un preot, nu o cuvîntare spirituală.