Adevěrul, octombrie 1890 (Anul 3, nr. 633-657)
1890-10-24 / nr. 652
ANDLffi-No: 652 Numérul SO Bani ABONAMENTELE ÎNCET L* 1 SI li ALE FIECIRH LUNI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA 'NAINT* hi B?AC8ji*esci Ir casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man i.iato postai«. Un an in țară HO lei, in streinietate 50 Șese luni , 15 „ „ „ 25 Trei luni 8 „ „ „ 13 LA PARIS, ziarui se găsește de vânzare cu numărul la bioscul No. 117, Boulevard St.-Rîichel. »ISUSCHISElE SU SE ’NAPQEAZX Numeral ill Saşii ANUNCIURILE Din BUCURE5CI şi JUDEŢE se primesc direct la administrație. Din PARIS la Agenția Liberă, C. Adam şi Agenția Havas. , Din STRESÎSfcTATE, direct lîv administraţie şi la toate Dociile de putilicitate. Anunciuri la pagina-'j ia 1 I) B n n , n inserţiunile si Ri UN NUMKIl admihistraţia s strada nouă, m HiB«e©t@8r» polities ULEX. M, BELEmmU REDACŢIA : Strada iou EDIŢIA ALTEIA Să te fereşti, RomâneEsie cuiu strein in casă. V. Alexandri. MERCURI 24 OCTOMBRE 1890 ELECTORALE ------------------------AjcQ-0! dS---------------------Francia -----------------------^»@©0^---------------------MANEVRELE ----------------------------------------------------Din Iași -------------------------i^a@*6i'c)o------------------------DIN PLOEȘTI ----------------------------------------------------Chestiune personala ■---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------MUTUL DIM AMOR ■---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Momente de întristare Bucurescî 23 Octombre ELECTORALE Cine a urmărit cu luare aminte aşa numitele culise ale Boulangismului, date la lumină de fostul adept al generalului, deputatul Mermeix, a putut să’şî facă o ideie de modul cum se duce lupta electorală în Franţa, unde există votul universal. Cine voieşte să se aleagă acolo, într’o localitate streină lui, trebuie să ne prevăzut cu un stat-major de camelots, oameni a căror misiune este să provoace fentusiasmul public, care în Franţa e lesne de aprins. Aceşti camelots sunt totd’auna în jurul candidatului pe care îl aclamă, ei sunt aceia cari împart afişe, portrete, în sfârşit ei fac toată reclama, fără de care cineva este expus a nu fi ales. Dacă se întâmplă bătăi, acestea au loc doar între afişerii (camelots) diferiţilor candidaţi, când unii aclamă şi alţii flueră. Nici o dată însă, alegătorii nu sunt expuşi la atacuri, când se duc să facă uz de cel mai frumos drept cetăţenesc, de dreptul de a vota. La noi, sistemul reclamei nici nu există şi nici nu ar avea vreo raţiune de a fi. Francezii ar putea să vie la noi pentru a învăţa mânuirea banilor electorali. Sistemul nostru — deşi mai primitiv — e mai sigur. Cu mai puţini bani decât trebue pentru afişe, portrete, biografii,întreţinere de camelots, fluere, etc., candidatul român — mai cu seamă când este agreat de stăpânire — îşi recrutează o căprărie de ciomagaşî, cărora le plăteşte o sumă fixă pe zi, şi succesul e asigurat. Activitatea ciomăgaşilor se îndreaptă mai cu seamă asupra cetăţenilor recalcitranţi, asupra fruntaşilor, cari — în zilele de vot — plătesc adesea foarte scump luxul unei candidaturi. „ Sistemul ciomăgaşilor este atât de adânc intrat în moravurile noastre, încât nimănui nu-i mai este ruşine de a spune că are bătăuşi la dispoziţia sa şi aceştia nu mai stau ascunşi pentru a sări la nevoie, ci ziua, nămeaza mare, civil!, sau în uniformă de agenţi ai siguranţei publice, ei lucrează făţiş chiar la uşa localului alegerei, dacă nu şi sub ochii biuroului electoral. Acum şi opoziţia are bătăuşii săi, lucru care a făcut ca preţul zilei de muncă să se urce şi, în loc ca—o dată cu căderea regimului colectivist—să scăpăm şi de ruşinea aceasta, ea a rămas ereditară şi a ajuns azi la un grad de desvoltare aşa de mare, încât Duminică, la alegerea delegaţilor, s’a întâmplat următorul incident caracteristic. La una din secţiunile de vot din Capitală, bătăuşii goniseră pe candidaţii muncitorilor, singurii cari făceau concurenţă candidaţilor administraţiei. Iată că soseşte D. C. Miile. Unul dintre bătăuşi, în uniformă, luând pe D. Miile —din cauza jobenului său —drept unul d’ai stăpânire!, îi zice triumfător: —I-am pus pe fugă pe nespălaţii ăia. Ai noştri merg strună! Ce o fi zis D. Miile ? * In alte ţări, când se ţin întruniri publice electorale, discursurile cari se rostesc au de scop luminarea cetăţenilor asupra superiorităţeî ideilor, aptitudinilor şi practicelor cutărui partid în comparaţie cu cel-l’alt. La noi, s’au ţinut mai multe întruniri publice , dar singura la care s’a vorbit şi de interese comunale, a fost aceea în care actualul primar a dat seamă alegătorilor de modul cum a administrat D-sa comuna. Şi, ori cât am avea de cerut, noi în special, de la D. Pake Protopopescu, ori câte cusururi îl recunoaştem, nu putem — comparându’l cu cei ce vor să’i ia locul — să nu mărturisim că le dă mult înainte. Duminecă a fost o întrunire pur colectivistă. Au vorbit : un fost locţiitor de primar şi fostul vizir. Cel d’intâiu a spus banalităţi, iar cel din urmă a fost atât de ridicol, încât a stors lacrămi de ruşine tuturor acelora, cari au conştiinţa demnităţei naţionale. Ion Brătianu a ţinut un discurs pe care, dacăl-ar fi auzit vreunul dintre streinii cari ştiai că acest om a cârmuit ţara 12 ani, desigur căi-ar fi stenografiat şi trimis în statele civilisate ca un document atestând nemernicia noastră. Şi Ion Brătianu este steagul pe care cei ce susţin Monarhia pentru foloasele ce trag din ea, vor să-l mai împlânte o dată în vîrful edificiului nostru guvernamental. * De când cu frămîntările electorale, guvernul Generalului Manu a trecut prin o mulţime de primejdii , dar de toate a scăpat tocmai în momentul suprem. Ba, ce este mai mult, a ieşit învingător din nişte situaţiunî în cari înfrângerea sa era sigură. Aşa, la Iaşi, junimiştii nici nu voiau să audă la început de o alianţă electorală, de o listă comună cu concentraţii pentru consiliul comunal. D. Carp venea mereu de la Ţibăneşti acolo şi îşi îndârjea porumbeii. Toată lumea se aştepta la o capitulare ruşinoasă din partea guvernului. Când colo, Sandu Răşcanu, luând preşidenţia comitetului electoral concentrat, isbuteşte să moaie furiile junimiste şi D. Carp capitulează. In capitală, o situaţie şi mai neagră se vedea la orizont. Junimiştii nu voiau să recunoască D-lui Manu dreptul de a face listă de alegeri şi D-sa, îngrozit, călcase peste veleităţile sale de viitor şef al partidului conservator şi se adresase după ajutor la cine? La D. Lascar Catargiu şi mai ales la D. G. Vernescu, omul repudiat, pe care ’l înjurase atât presa guvernamentală. Şi bătrînii s’au lăsat a fi înduplecaţi. D. Pake va figura în capul listei uniţilor, iar junimiştii vor bate în buze. D. Pencescu a rămas ministru, D. General Manu prim-ministru, D. Pake va rămâne desigur primar , iar D. Carp va pierde încă o iluzie. Iată cum trăesc guvernele într’o ţară în care voinţa cetăţenilor nu joacă nici un rol. Iată cum se fac alegerile sub Monarhie şi cu votul restrâns. Elector. telegrame VIENA, 22 Octombre.—Ziarele află din Sofia că îndată după ce se va remite Principelui adresa Camerei, se vor începe negocierile pentru complectarea Cabinetului. D. Stambuloff ar voi să atragă pe D-nii Natchevici şi Stoiloff. Cel d’întâi ar şi fi consimţit să primească finanţele, cel de al douilea aşteaptă, înainte de a se decide, să vadă atitudinea Camerei în unele chestiuni. PETERSBURG, 22 Octombre. - Qrajdanin anunţă că e vorba de a se înfiinţa la St. Petersburg o „Bancă Asiatică“ cu un capital de 25 milioane de ruble. COLONIA, 22 Octombre.—Se scrie din Constantinopol Gazetei de Colonia că după chipul de a vedea a unuia din cei mai înalţi funcţionari otomani, Poarta nu ar mai fi dispusă să facă noul concesiuni Patriarchatului grecesc, dacă nu cumva poate pentru minori. Dacă nu se va face vreo înţelegere, Poarta va retrage toate concesiunile sUe. VIENA 22, Octombrie.— Se asigură într’un mod positiv că Ţarevici va sosi la 6 Noembrie orele ‘i după amiazi laViena und va sta 24 de ore; el va fi primit de către împărat şi arhiduci. „Neue Freie Presse“ vobind de aceasă visită zice că ea arată caracterul amical al relaţiunilor între Curţile de Viena şi S.Petersburg; această vizită este mai cu seamă un act de curtenire şi prin aceasta chiar ea are o importanţă politică. CONSTANTINOPOL 22, Octombrie. — Noua gară a fost inaugurată în prezenţa aghiotantului general al Sultanului, a miniștrilor de interne și lucrări publice. Societatea concesionară fiind austriacă, d-nul de Calice, ambasadorul Austro-Ungariei și personalul ambasadei au asistat la inaugurare. Anglia LONDRA, 21 Octombre.—După ultimele resultate ale alegerilor municipale cunoscute până azi, aceste alegeri par a fi favorabile liberalilor. Times află din Zanzibar că succesul expediţiunei engleze contra oraşului Witu a produs o adâncă impresiune asupra indigenilor. Englezii au avut 11 oameni răniţi, indigenii au perdut 80—90 oameni morţi şi răniţi, printre cari nu sunt decât sclavi şi indigeni şi nici un arab. ----------—-----------*«S»M--------------------- MANEVRELE ! Am lăsat înadins câteva zile să treacă pentru a putea culege toate detaliurile necesare în chestiunea de faţă — pe de o parte — iar pe de alta, am voit să văd până la ce punt au să meargă laudele asupra manevrelor, laude ce desigur revin celor ce le au condus, fie şi din cabinet. Am fost siguri aproape că manevrele din acest an vor aduce căderea d-nuî Vlădescu de la minister. Lucrul însă s’a produs invers, chiar cu aparenţa de a fi întărit mai mult pe d-nul general pe banca ministerială. Mulţi au mers până acolo încât au zis că manevrele din ăst an au fost un triumf pentru ministrul de războiu ! Nu ne miră aceasta; atât însă, resfoind istoria, obiceiul acesta există şi la străbunii noştri. Mulţi împăraţi romani erau învinşi pe câmpul de luptă, cu toate acestea se mtorceau la Roma şi puneau să li se serbeze triumf! Nu că am fi geloşi de laurii căpătaţi de d-nul general Vlădescu, Doamne păzeşte! dar am voi să nu ne creadă lumea ca înhămaţi la carul triumfal, de aceia nu tăcem. Ce au fost manevrele din acest an ? o şcoală, un exerciţiu, sau o clapă trasă streinilor ? Nici una nici alta, şi iată de ce: Streinii nu pot fi înşelaţi, căci ei nu sunt Români, şi cunosc mai bine ca noi ce putem. Dacă vin să asiste la manevrele noastre, o fac de curtenie, fapt devenit ,astăzi universal. Care strein nu ştie că la noi nu poate fi pus sub arme —complect—un regiment de 2 batalioane, nu încă de 3 cum s’a făcut acum ? Dacă v’aţi pus să faceţi glume pe socoteala străinătăţei, apoi nu aţi nemerit’o. Fost’au manevrele o şcoală? Nu! Şi pentru a ve proba aceasta vom lua lucrurile de la început. S’a concentrat o divizie din corpul I de armată şi alta din al II-lea. Trecem deocamdată peste constituirea diviziilor, cum şi peste ceea ce au făcut trupele 20 zile în tabere şi cantonament. Divisia de vest pleacă de la Slatina după ce se întrunesc aci ambele brigade. Avem ceva de zis şi asupra modului cum s’au întrunit brigadele. Se ştie că o brigadă se afla la Piatra (Olt) şi alta la Slatina. Se dă ordin de plecare brigadei celei 1-ia pentru ora 10 a. m., pe o căldură tropicală, şi pe cănd ar fi putut ca distanţa de 6 kilometri să o parcurgă în 2 ore şi pe un timp normal — dimineaţa— după cum resonamentul şi cartea prevede, brigada a percurs-o în vreo 5 ore, oamenii fiind storşi de puteri! A doua zi, pentru a se executa trei mişcări din şcoala de brigadă, regimentele au fost purtate 12 ore, pe aceiaşi căldură, şi oamenii având toată muniţiunea asupra lor! Au căzut soldaţi mulţi în aceste două zile şi ar mai fi căzut dacă un ordin al comandantului diviziei nu chema la sentimente mai umane pe cei în drept. După 4 zile Divizia întreagă se pune în marş plecând iarăşi la ora 10. Aci trebuiau aduşi ofițerii străini pentru a vedea lucruri pe care numai prin Africa le-ar fi putut vedea. Nu mai era o Divisie care pleca, era o amestecătură de oameni, cai, tunuri, trăsuri, care de bagaje, care cu pae, etc., care toate se mişcau fără însă a pleca. Două ore cel puţin a trebuit să treacă până să se decidă în fine cine va pleca întâul, şi până să se descurce drumul! O brigadă apucă pe şosea alta pe un alt drum, desigur pentru a merge paralele. Se mergea 5 minute şi apoi se oprea alte 15. Când capul coloanei se punea în marş şi până să se comunice la coadă mişcarea, se oprea deja Capul.—Cu drept cuvânt în ziua dintâi a fost un adevărat dezastru.—Seara fiecare brigadă cantonă în câte un sat dând câte un pluton de fiecare casă în cuartir!— Parte din trupe nu au mai mâncat seara şi când zic trupe înţeleg, cu ofiţerii cu tot, din cauză că au ajuns târziu şi carele cu bucătării şi bagaje ajungeau după miezul nopţii. In fine, până la ajungerea la satul Geamăna lângă Piteşti, timp de 4 zile, adică până la 27, trupele avură a suferi de foame şi sete! (erau sate unde nu se găsea un puţ). —Am văzut ofiţeri mâncând mămăligă cu varză murată, neavănd alt ce mânca!!! Onoare acelor şefi de corp ai căror ofiţeri au ajuns în aşa hal. Ar trebui ca străinii să ştie că, în timp de pace şi în ţara lor soldaţii şi ofiţerii Români nu pot să mănânce decât odată pe zi şi aceasta dimineaţa la ora 7 !!! Auziţi monstruozitate!!! Ar trebui să roşim când auzim că asemene lucruri se petrec în o armată ce are pretenţia a fi numită astfel! Ajunsă la Geamăna, divisia este dată în cuartir întreagă în acest sat, aproape câte o companie ocupă o casă, oamenii dorm sub cer liber, noaptea începe o ploae, un vent şi un frig de tremurat şi acei din case de sub plapome. Deşi în presenţa adversarului divizia de Vest nu ia nici o măsură de siguranţă în staţie, pe timpul nopţii. Desigur aceasta era şi natural, dar toţi eram d’ai noştri şi nu aveam nici o frică. A doua zi la 27 Septembre, se dă atacul. O brigadă întreagă a diviziei de Vest se angajează cu un batalion! Regele, supărat, dă ordin ca manevra să înceteze. Trupele se întorc la locul lor în cvartir. Peste noapte însă, o brigadă a diviziei ce apăra Piteştii trimite unul din regimentele sale în satul Geamăna de jos care era ocupat de trupe din divizia de Vest. Aceasta s’a făcut nu în scopul de a ataca pe aceste din urmă, ci aşa prieteneşte pentru a avea cuartir , aşa că în această noapte inamicii dormiră frăţeşte sub acelaş acoperământ. La 28 divizia de Bucureşti (nu ştim cum s’o mai numim) are ordin a ataca divizia de Vest, a o scoate din poziţia sa şi a o arunca spre Curtea de Argeş. In loc însă de a se întîmpîa aceasta, divizia cea intern esecată un fel de mişcare învăluitoare, mişcare ce după regulele ştiinţei nu putea să se esecute, —vom spune pentru cedar care putea să reuşească aşa în felul cum se făcuse din cauză că divizia de Vest era atât de confusă,— diferiţii şefi de Unităţi tactice nu ştiau nici unde vor face faţă adversarului nici unde se vor retrage— în cât de şi în realitate ar fi eşit victorioasă, totuşi nu a putut a se folosi de greşala adversarului. Aci, în această luptă au fost scoase batalioane afară din luptă, regimente de cavalerie asemenea, pentru motivele destul de cunoscute, că nu s’au găsit în acord cu realitatea. Mişcarea învăluitoare a diviziei adverse nu se putea face în realitate, din cauză că întinderea frontului şi a cercului era prea mare pentru o divizie ce ataca pe o alta mai tare ca posiţie şi ca tot; mai mult că nu cunoştea nici repartizarea trupelor diviziei de Vest nici chiar poziţia ei; apoi erau accidente naturale ce faceau imposibilă orice idee de isbândă. Se striga trupelor din divisia de vest: Nu vă retrageţi că vă vin ajutoare! ba chiar adversarii avură politeţa a aştepta aceasta, când semnalul de încetare al manevrei, semnal dat din ordinul Regelui— deoarece aspectul luptei nu mai avea nici o asemănare cu realitatea—puse capăt și manevrei din această zi.