Adevěrul, aprilie 1891 (Anul 3, nr. 787-813)

1891-04-08 / nr. 794

ANUL III. — Nr. 794. N­ESTERUL 10 BANI ! -------­'•'' ABONAMENTELE. INCEP LA I Sl 15 ALE FIE­CAREI I.UNJ $1 se plătesc tot-d’a-una ’nainte Jk In Bucurcștî la casa Administrației­­Din Județe și Străinătate prin mandate poştale. ‘.Un an in țară 30 lei; în străinătate 50 .SCsc luhi . iț, . 1­­ 25 'Trei luni8 «3 Un num­ir in StreinCtate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZÂ ADMINISTRATIA 111,­­ RULE­V­ARDtIL F.LTSAHETA,­­ 111 A Să te fercȘtî, Române! de culă strein în casă. V. A­lesandri. LUNI, 8 APRILIE 1891 , NUMERUL10 BANI IV ANUNCIURILE Pin BUCUÎltiSCl și JUDETE se primesc NUM­ăr la ADM1NISTRAȚIE. Pin STREINETATE, direct la administrație și la toate Oileiile de publicitațte. Anunciuri la pagina IV . . .­­ ,x- „_n 3n b. lima III. .A&L Inscrțiunile și Reclamelj LA PARIS, ziarul­­Derul la bioscul No. 1­­72SîouMjy|' v “sfe­ T UN NUMER D­irector politic. ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA 111,­­ BULEVARDUl SLISl­BETA,­­ 111 SEPTAMANA Ce se petrece în Bulgaria CONFEDERAŢIUNEA ORIENTALA VIATA LITERARĂ Giacomo Leopardi MUMĂ BUNĂ MORŢT­ ŞI VII •CEARTA O­SIHSTOJTC­K... EZDZTIE Bucureşti, 7 Aprilie 1891 SEPTAMANA Reichsrathul austriac s’a deschis şi cu el frămîntările naţionaliste, cari ameninţă de atâta timp exis­tenţa Monarhiei habsburgice. Abia s’a citit lungul şi îmbelşu­gatul în promisiuni Mesagiu al lui Franz­ Iosef, înainte de a păşi Par­lamentul la constituirea sa, şi tine­rii cehi, în număr de aproape 40, au citit o declaraţiune, prin care vor să facă a nu se uita că Boe­­mia are revendicările sale naţionale şi că pentru aceasta a trimis în Parlament un număr atât de mare de naţionalişti. Ziarele austriace caută să se mân­gâie cu faptul că ast­fel de decla­raţie s’a mai citit la 1879 de bătrînii cehi şi că nimic nu s’a întâmplat. Cu atât mai mult cred ziarele sus-pomenite că nimic rea nu se va întâmpla nici de astă dată, în cât în josul actualei declaraţii nu sunt iscăliţi marii proprietari feo­­dali cari la 1879 n’au lipsit. Nu-i vorbă, mângâierea e slabă, dar este o mângâiere asemenea fi­rului de iarbă, de care se agaţă cel ce vrea să se înnece. „Aristocraţia boemă pare a fi în­ţeles, după 12 ani — zice Neue Freie Presse — că dreptul de Stat al Boemieî e o simplă istorie, pen­tru a nu zice o legendă“. Vom vedea dacă această aşa zisă legendă va rămâne în domeniul fan­teziei ziarelor nemţeşti, sau dacă nu cum­va activitatea Parlamentului austriac nu va avea mult de sufe­rit de pe urmele revendicărilor ce­hilor tineri. Monarhia sârbească a ajuns un fel de bătaie de joc şi fostul Rege Milan cu fosta sa soţie par nişte mingi de cauciuc, pe cari guvernul şerb vrea să le arunce peste gra­niţe, dar cari — în virtutea elasti­­cităţei lor — se întorc mereu. Un lucru însă este caracteristic în acest uite popa, nu e popa monarhic. Când radicalii au venit la putere, ei au căutat să scape de Milan şi i-au dat parale ca să plece. Când au văzut că are de gînd să se întoarcă în ţară, i-au mai dat bani ca să-şi amâie sosirea, iar a­­cum, pentru a scăpa definitiv de dînsul, i-au avansat pe trei ani lista civilă, iar în schimbul acestui milion zmuls cu mare greutate Scupcinei, Milan a făcut o scri­soare, prin care declară că nu se mai întoarce în Serbia până la majoritatea fiului său. Neapărat, dacă pleacă el, trebue să plece şi Natalia. Aşa că, pentru moment, Serbia şi-a cumpărat li­niştea cu un milion aruncat în gura nesăţioasă a fostului ei Rege. Românii n’ar da oare lui Carol I lista civilă pe 10—20 de ani pen­tru ca să scape de Dînsul? Dacă m'ar întreba pe mine, eu ’i-aş sfătui s’o facă numai într’un singur caz: când El ar da un în­scris, că nu mai cere nimic şi că nu se mai întoarce, şi când ar a­­vea ca garanţi pe Bleichroeder şi pe toţi bancherii germano-semiţi, cari au de luat parale de la noi. Alt­fel, ’n-aş statui să nu-i dea nimic, ci să ’L trimeată pur şi sim­plu la plimbare cu bagajul ce a avut când a venit în ţară. Revenind la Serbia, ni se pare că cu tot milionul, vecinii noştri n’au scăpat încă de belea, căci fosta Regină Natalia doreşte să le facă greutăţi şi să nu plece de cât când va fi gonită cu forţa. Cel puţin aşa anunţă o telegramă ce am primit din Belgrad. Dacă lucrul s’ar adeveri, n’am avea de cât să deplângem faptul, că această femee abuzează atâta de răbdarea unui popor care nu’i datoreşte nimic şi, credem că, cu cu tot cavalerismul lor, Serbii nu vor lăsa ca liniştea lor să fie tul­burată de prezenţa fostei neveste a fostului lor Rege. # Puternicul de altă­dată Bismarck se află în balotaj, la alegerea par­ţială de deputat, faţă cu un lucră­tor socialist. Multă vreme nu va trece şi toţi vor fi siliţi a’şi pleca capul înain­tea acelora pe cari îi considera mai pe jos de cât pe dobitoace. Voxpopuli vox Dei, începe Dom­nia lui. In ţară, agitaţia electorală e la paroxismul său. Marţi se dă primul asalt şi deo­sebitele tabere sunt într’o fierbere ca de friguri. Toate oraşele din ţară prezintă aspectul unor bâlciuri în plină miş­care, iar în faţa baracelor diferite­lor coterii, stau paiaţele politice, cu trîmbiţe, tobe şi clopote colosale şi chiamă lumea la alişveriş. — Veniţi aici! Veniţi! Veniţi! Numai 25 de lei pe zi ve cerem, ca să priviţi minunăţiile din Ca­mera noastră secretă. Veniţi de ad­miraţi pe scamatorul, care scoate pe nas gogoşi moldoveneşti, învă­luite în steaguri albe conservatoare şi împănate cu slănină naţionalo­­disidentă ! Baraca aceasta poartă firma: Ma­rele muzeu zoologic al triplei a­­lianţe din Iaşi Panorama univer­sală, in care se ved oratori fără mustăţi şi candidaţi fără idei. — Veniţi aci la Era nouă / Nu­mai aci se văd minunile de la 1400! Reforme noi în haine feo­­dale! Porumbei cu livrele regale ! Glovni cu monoclu! Numai aci şi numai pentru 25 de lei pe zi. N’avem nevoe să mai precizăm firma baracei. — Aci la noi, nici griji nici ne­voi! strigă un arlechin răguşit şi alb. Veniţi de admiraţi minunile noastre. Şcoala şi biserica din care a eşit armata! Strigoi, moroi, iele şi toate vedeniile iadului. Avem şi mijloace pentru a scoate pe ne­curatul din cei ce nu cred în pu­terea noastră. Veniţi să vă blago­slovim cu aiazma lui Pake, cu vi­nul lui Decalitru şi cu bostanii Bei­zadelei. Numai 25 de lei pe zi! Ve­niţi! Veniţi! Iar în mijlocul acestor strigăte, ţipete, sbierete şi răcnete răguşite, fanfara republicană-democratică re­­suină limpede şi puternică, che­mând pe popor la deşteptare şi a­­rătându-i drumul mântuirei. Poporul părăseşte baracele cu firmele lor şterse, cu tablourile sfî­­şiate, pătate, înegrite de vreme şi se repede spre marea arenă, în care filfie falnic drapelul roşu al demo­craţiei republicane şi în care ca­valerii secolelor viitoare, se luptă cinstit şi sincer cu armele luci­toare ale adevĕrurilor noi şi e­­terne. Alegători! urmaţi fanfara demo­craţiei republicane şi al vostru e viitorul! Neagu. CANDIDAŢII REPUBLICANI I Ş­I LUNI, 8 APRILIE 1891 Orele 7­­/2 seara Mare întrunire Publică In care va lua cuvîntul: D. Alex. V. Beldimanu Directorul şi candidatul nostru la colegiul al II-lea de Cameră din Iaşi. Toţi cetăţenii ieşeni sunt rugaţi să asiste la această întrunire. Ce se petrece în Bulgaria „Monitorul Oriental“ ce apărea în Constantinopol a fost suspendat pen­tru un timp ilimitat, după cererea D-luî Vuk­ovitch, agent diplomatic al Bulgariei pe lângă înalta Poartă, pentru că numitul ziar a cerut in­tr ’un articol publicat zilele trecute, ca Rumelia Orientală să fie readusă la vechiul ei regim. Ziarele sârbeşti cer ca mâsuri e­­nergice să fie luate de guvern în contra urmărilor şi fortificărilor ce Bulgaria face la graniţa Serbiei. Regimentul Nr. 1 Prinţul Alexan­dru din Sofia a primit ordinul de a porni la Trn. Mulţi dintre Bulgari, trezând atâ­tea pregătiri, zic în dragostea lor pentru Prințul de Battenberg­­azi contele de Ilarternaut că el va fi che­mat la comanda superioară a trupe­lor bulgare, în caz de rezboi cu Serbia. Cine știe ce s’o mai întâmpla, Bul­garia ne-a dat ocazia d’a vedea multe lucruri surprinzătoare. Iată un specimen din scrisorile ce primeşte Prinţul Ferdinand : Ferdinand cel din urm­ă! (era o cruce de mort deasupra acestor cuvinte.) Plea­că dintre noi, de trei ori blestematule, de cumva nu vrei să mai păţeşti una. Dacă vei sta aci până în Aprilie, vei peri şi tu şi mama ta. Drumurile de fer sunt în mâinile noastre. Numai Stam­­­bulow te ţine, dar noi îi pregătim şi lui ultima ungere lângă moschea cea neagră. Părăseşte Bulgaria şi pleacă mai curînd. Suntem hotărâţi să nu cruţăm pe nimeni din progenitura Nemţilor şi a lui Stam­­bulow, iar tu nu vei pune mâna pe nici unul din noi, căci viaţa noastră e în Balcanii cu urşii şi cu carnele sălbatice. Semnaţi: Tzarin şi Marin din satul Ihtimanka. Scrisorilor adresate Principesei Cle­mentina, muma Prinţului Ferdinand sunt mai nostime, zicându-i Hnibă nemţească. ? ? Astă­zi D. Lascar Catargiu, prim­­ministru al M. S. Domnitorului, Carol I la 1866 face parte din ca­binet. II întrebăm clar: Ce se face cu cei 12.000 gal­beni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea sa din 2 (14) Iunie 1806 adresată Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este așezământul de bine­facere fondat cu această sumă? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astă­zi suma dăruită ? CONFEDERATIUNEA ORIENTALA D. Alcibiadi Sardelly, cunoscutul publicist grec d’aci din capitală, ne comunică următorul articol, pe care ne grăbim a’l publica, pentru cuvîntul că în programul nostru intră în primul rînd şi ideia confederaţiunei orientale. In Athena există o societate pen­tru propagarea şi realizarea Con­federaţiei Orientale, care de mult timp se luptă să împrietenească pe toate popoarele cari constituesc Ori­entul, ca prin înfrăţirea aceasta, pe de o parte să ’şi alcătuiască fie­care într’un singur corp elementele omogene, iar pe de alta, să poată rezista în contra ori­careî invaziunî eventuale, a vre­unuia din puter­nicii vecini. Această societate, acum de cu­­rînd, a adresat un apel iscălit de preşedintele Bociari general, Ran­­gabe, etc., prin care zice că ideia Confederaţiuneî Orientale, ne­fiind nouă, a luat naştere de la oameni celebri, şi îşi are baza pe dogma scripturei Iubiţi-ve între voi. în­frăţirea popoarelor din Orient este adevărata lor libertate, pentru că numai cu modul acesta vor căpăta puterea care îi vor scăpa de ori­ce invaziune şi vor deveni respectaţi, luând loc printre puterile cele mari, echilibrând valoarea în concertul european. In timp de secoli întregi câte războaie sângeroase nu s’au întîm­­plat pentru întemeiarea libertăţei popoarelor din Orient, în care un popor caută prin arme să sdrobea­­scă pe cel-lalt, şi să’1 subjuge. Lup­tele acestea au nimicit pe nenoro­ciţii orientali, devenind prada am­­biţiunei dinaştilor. Salvarea deci nu este de­cât constituirea Confedera­­ţiunei, care va înfrăţi pe popoarele vecine şi va face fericirea tutulor. Indeplinindu-se aceasta, popoarele din Orient se vor linişti: comer­ţul, industria, artele, etc. dovedesc în destul că trebue odată să se sfir­­şască această omucidere continuă, fără nici un scop, care nu serveşte de­cât pe aceia cari au nevoe de a vedea aceste popoare desbinân­­du-se între dînsele. Ideile acestea le-a respândit în­destul jurnalul Athenian Confede­raţia Orientală, dar au fost com­bătute cu înverşunare de unii oa­meni ai peninsulei Ilyrice, care nu prevăd menirea cu care a fost în­sărcinat omul pe pământ, şi cău­tând întâitatea în Orient sdrobesc racla luminei şi născocesc discor­dii şi resvrătiri. Pentru îndeplinirea deci a nobi­lului scop al Confederaţiuneî este necesitate de o luptă energică, căci circumstanţele de astăzi cer sine qua non această alianţă mai mult de­cât ori­când, pentru că guver­nul nici unuia din State nu poată să propue celor­l­alte guverne Confe­­deraţiunea Orientului, mai nainte ca această idee să se fi infiltrat în spiritul tuturor Orientalilor. Aceasta nu se va putea face de­cât dacă nu se vor constitui în toate ora­şele principale ale Orientului so­cietăţi în scopul confederaţiuneî, care să respândească prin popor ideia acestei uniri şi foloasele ce ar aduce, iar pe de altă parte să vie în discuţiuni şi înţelegeri reci­proce, pentru modul cum ar putea găsi mijlocul realizărei acestei idei. In toate Statele Orientului sunt însemnate grupe de aderenţi ai Con­­federaţiunei Orientale, care preved pericolul pi propriu şi nu găsesc salvarea de­cât în alcătuirea ei. Grecia de­şi mai puţin expusă, prin poziţiunea ei geografică, va lua şi în cestiunea aceasta întîitatea, fă­când începutul realizărei, după cum totdauna a fost în capul mişcă­rilor pentru independenţa indivi­duală. In scopul acesta societatea din Atena face apel către toţi Orientalii îndemnându-i să lucreze cu bărbă­ţie şi să răspândească pretutindeni în Orient ideia confederaţiuneî, în scop de înfrăţire, pentru desăvîr­­şita libertate de sub jugul tiranilor a tuturor Românilor, Bulgarilor, Grecilor, Sârbilor, etc., isgonind cu desâvîrşire de pe pământul lor tot ce este străin; căci aceste elemente tiranice sunt vipera care trădează din zi în zi pe nenorociţii orien­tali. Societatea recomandă mai cu deosebire ca în fie­care oraş să se constituiască cercuri în scopul con­­federaţiunei care să fie în directă înţelegere şi corespondenţă cu so­cietatea „Confederaţiuneî Orientale“ din Atena de sub direcţiunea gene­ralului N. Bod­aris. Aicib. Sardelly. Viaţa Literară î ____ VIII. Pesimismul în iubire. Odată cu ivirea mugurilor pe crengile arborilor, cu renaşterea jerbei fragede şi delicate, cu acest parfum primăvăratec de Aprilie, — sezon blond când anemicii solitari şi visători privesc spre cer cu ochi nostalgici, —ai vrea să iubeşti, să fii poet, — dacă nu pentru toată lumea, cel puţin pentru o femeie; căci orice femeie vede în iubitul ei un poet. Ah! ce paradoxali şi ce filosofi bizari ne face une­ori vremea! Aţi observat cât de trişti devenim toamna, cum ne place să vorbim de Schopenhauer, de neant, de nestatorniciile vieţei, când încep să cadă frunzele ? Şi vîntul trist ca un cântec de flaşnetă la poarta unui bogat, şi apusu­rile de soare melancolice, şi luna palidă, pe câţi maniaci nu-i îndeamnă să scrie elegii atât de sfişietoare, în­cât nici­odată „literatura de spitale“ nu devine mai în­grozitoare. Dar primăvara!... Ea este mult mai periculoasă : sunt paseri, sunt flori, sunt stele, e cer albastru, zefir recoritor... Şi nu e frumos ca poeţii să tacă, să lase necântate atâtea splendori, atâta farmec!... Cu toate acestea, scumpi cititori, poeţii proşti nu opresc ca primăvara să remâe tot frumoasă. Este ceva dulce şi binefă­cător în această în­tinerire a timpului, ceva care ar semăna cu o linişte uşoară de convalescenţă, când speranţele se reîn­torc ca nişte paseri sfioase dar vesele. Iar dacă aceia ce încerc să spun în ri­sipa aceasta de vorbe, vi se va părea... ştiu eu cum, apoi de sigur cea mai mare parte a vinei se cuvine câtor­va raze de soare, răsfrânte pe masa mea de lucru, ce ’mi reamintesc de femei şi poeţi. Care poet n’a cântat amorul? Nu în­cercaţi să găsiţi vre­unul; amorul l’a cân­tat chiar fabuliştii (Grigore Alexandrescu).

Next