Adevěrul, iunie 1891 (Anul 3, nr. 844-871)
1891-06-10 / nr. 852
Examenele şcolare 10 şi II Iunie 1891 Bucureşti Şcoala normală de institutori. La 10 Iunie: cl. III germană. La 11 Iunie: cl. I istoria, cl. II ştiinţele naturale, cl. III igiena, dreptul administrativ, economia politică. Şcoala normală Carol I. La 11 Iunie: cl. I matemateca, cl. II geografia, cl. III româna, cl. IV pedagogia şi dreptul. Azilul Elena Doamna. La 10 Iunie: cl. III ştiinţele, cl. IV matemateca, atelier special II teoria croitului. La 11 Iunie : cl. I şi VI ştiinţele, cl. III religia, cl. IV franceza, cl. V româna, atelier special I istoria. Şcoala centrală, la 10 Iunie: cl. I Franceza, cl. II Istoria, cl. III Ştiinţele cl. IV Geografia, cl. V Germana. Liceul Sf. Sava. La 10 Iunie: cl. VII Latina, cl. I diviz. Latina, cl. II diviz. Matemateca, cl. V diviz. Germana. La 11 Iunie: cl. I şi III Istoria, cl. II Franceza, cl. IV Fizica, cl. V Matematica. Liceul Mateiu Basarab. La 10 Iunie: cl. I diviz. şi I ordin,şi VI, Istoria, cl. 11 Ştiinţele, cl. III Latina, cl. IV Fizica, cl. II Româna, cl.VII Elena. La 11 Iunie: cl. I div. Latina, cl. II diviz. Aritmetica. Liceul Lazăr.La 10 Iunie: cl. II Matematica, cl. IV Geografia, cl. VI şi VII Latina. La 11 Iunie: cl. I diviz. şi I ordin. Religia, cl. III Elena, cl. V Matematica. Gimnaziul Mihail Bravu. La 10 Iunie: cl. I ordin. şi diviz. Religia. La 11 Iunie: cl. II Ştiinţele, cl. III Româna, cl. IV Elena. Gimnaziul Cantemir. La 11 Iunie: cl. I Matematica, cl. II Latina, cl. III Geografia, cl. IV Istoria, cl. I diviz. Fiziografia. Seminarul Central. La 10 Iunie: cl. I Istoria, cl. II Matemateca, cl. IV Ştiinţele. La 11 Iunie: cl. III Matemateca. Seminarul Nifon. La 10 Iunie: cl I Româna, cl. II Franceza, cl. III şi IV Elena. La 11 Iunie: cl. V Matemateca, cl. V şi VII Elena. Externatul secondar de fete No. I. La 10 Iunie : cl. I Istoria, cl. II Matemateca, cl. III Ştiinţele, cl. IV Româna cl. V Pedagogia, cl. I diviz. Germana. Externatul secundar No. II La 11 Iunie: cl. I Germana, cl. II Istoria, cl. I diviz. şi III Religia, cl. IV şi cl. II divizionară Franceza, cl. II Româna. Şcoala profesională de fete. La 10 Iunie : cl. II Româna, cl. III şi I diviz Caligrafia şi desemnul. La 11 Iunie: cl. I Franceza. Şcoala de la Herăstrău. La 10 Iunie : cl. I Chimia, cl. II Zootechnie şi patogenia. Şcoala Comercială. La 10 Iunie : cl III Franceza, cl. IV Fizica, cl. V Geografia, cl. I diviz. Româna. La 11 Iunie: cl. Icaligrafia, cl. II ma tematica, cl. III germana, cl. IV franceza cl. V italiana, cl. II diviz. geografia. Institutul Educaţiunea română. La 11 Iunie: cl. I, II ştiinţele, cl. III grecca, cl. IV franceza şi religia, cl. II franceza Institutul pedagogic de Onoare. La 10 Iunie toate clasele: latina şi greaca Institutul Emilia Cordoneanu. La 11 Iunie cl. III prim. şi cl. I, II secund româna Liceul Lumina. La 10 Iunie cl. I,I ştiinţele, a III, IV, V şi VI istoria. Institutul Ema Bălteanu. La 10 Iunie cl. VI ştiinţele, cl. I, II, III franceza şi germana.— La 11 Iunie cl. I, II, III ştiinţele, geografia, religia, clasele primare, istoria şi geografia. Institutul Bolintineanu. La 10 Iunie: toate clasele desemnul. — La 11 Iunie cl. I, II geografia, cl. Ill, IV franceza, cl. V germana, cl. VI ştiinţele. Iaşi Şcoala normală Vasile Lupu. La 11 Iunie, cl. I matematica, cl. II religia, cl. III chimia, cl. IV veterinăria. — La 12 Iunie, cl. IV agricultura. Şcoala centrală. La 11 Iunie , cl. I germana, cl. II istoria, cl. III franceza, cl. IV româna, cl. V ştiințele. Liceul. La 11 Iunie: cl. V istoria,cl. VI româna, cl. VII franceza, cl. II diviz.atina, cl. V diviz. franceza. La 12 Iunie cl. I franceza, cl. II matematica, cl. III religia, cl. IV româna, cl. I diviz. latina. Gimnaziul Alexandru cel bun. La 11 Iunie: cl. I geografia, cl. II româna. La 12 Iunie : cl. III geografia, cl. IV istoria cl. I diviz. franceza. Gimnaziul Stefan cel mare. La 11 Iunie : cl. I româna, cl. III franceza. La 12 Iunie : cl. II religia, cl. IV geografia. Seminarul. La 11 Iunie: cl. II ist. ecles. și confes. ortod., cl. III istoria cl. V confes. ortod. cl. V introduc. în st. cărţi. La 12 Iunie: cl. I latina, cl. VI filozofia, cl. VII patrologia. Liceul Maria Doamna. La 11 Iunie toate clasele franceza. Liceul nou de Domnişoare. La 12 unie: cl. I şi II franceza, cl. III germana, cl. IV şi V istoria, cl. VI greaca. Galaţi Şcoala normală. La 11 Iunie: cl. III şi IV româna. La 12 Iunie: cL I şi II geografia. Liceul.—La 11 Iunie: cl. III geografia, cl. IV elena, cl. VI şi VII filosofia, cl. I div. româna. La 12 Iunie: cl. I geografia, cl. II româna, cl. IV istoria. Seminarul. La 11 Iunie: cl. III şi IV ştiinţele. La 12 Iunie: cl. I şi II ştiinţele. Institutul Negri. La 11 Iunie: toate clasele geografia şi economia. La 12 Iunie: toate clasele, matematica şi româna. Craiova Şcoala Centrală. La 11 Iunie: cl. I geografia, cl. IV franceza. La 12 Iunie: cl. II româna, cl. III germana, cl. V istoria. Liceul Carol I. La 11 Iunie: cl. V francea, cl. VI latina. La 12 Iunie: cl. I ştiinţele, cl. III latina, cl. IV matematica, cl. VII franceza, cl. I diviz. religia. Gimnaziul real. La 11 Iunie : cl. I matematica, cl. III istoria. La 12 Iunie : cl. II româna, cl. IV ştiinţele şi igiena. Externatul secundar. La 11 Iunie cl II matemateca, cl. III română, cl. IV geografia. La 12 Iunie: cl. V istoria. Şcoala profesională Madona-Dudu La 11 Iunie: cl. II religia. La 12 Iunie: cl. I franceza, cl. III teoria lucrului. Ploeşti Liceul. La 11 Iunie: cl. I diviz. latina, cll III, V istoria, cl. VI ştiinţele. La 12 Iunie: cl. II româna, cl. IV fizica, cl. VI româna. Giurgiu Institutul cultura. La 11 Iunie: cl, II gimn. latina, cl. II gramat. cl. III prim. gramatica şi învăţ. reală, cl. IV prim. gramatica. La 12 Iunie: cl. I, II gimn. geografia cl. III prim. aritm. geogr. şi religia. In curând va apare al 2-lea tablou din colecţiune : Tipuri din Grecia II şi 12 Iunie 1891 DE JIQUIDI Subscrierile primesc la Administraţia «Adevărului» şi la autor Strad Schitu Magureanu nr. 47. SCRISORI DIN GERMANIA Corespondenţă specială a ziarului „ Adevărul“ ’Mi reîncep scrisorile; ele n’ar trebue niciodată să fie suspendate când vin dintr’o ţară, cum e azi Germania, exercitează cea maî mare influenţă pe continentul nostru şi în care răsboiul poitic, dar mai cu seamă cele social-economice în fiece zi şi în fiece ceas la ordinea zilei. Cu drept cuvânt privirileuropei întregi sunt îndreptate spre acest stat, căci el este centrul de gravitate în concertul ţărilor. Oricare ar fi fost şi ar fi mijloacele întrebuinţate, fapt este că politica germană domneşte azi în Europa tripla alianţă politică, mai bine zis quadrupla alianţă după discuţiile din Parlamentele englez şi italian, e în ajun a fi secondată de o multipli-alianţă vamală. Ambele sunt de o mare însemnătate nu numai actuală ci chiar istorico-culturale ; ambele sunt opere germane. Unde ne vor duce ele ? Cine o poate spune cu siguranţă ! Ceea ce însă nimenea nu mai poate tăgădui în urma declaraţiilor competente iga puterilor centrale este o ligă pe fundament pur defensiv, o ligă a pacei. Nu doar că puterile centrale doresc să domnească de acum înainte pace pe pământ! Liga este eminamente paşnică numai fiindcă statele din Tripla alianţă trag cel mai mare folos din actuala configuraţie, a continentului şi fiindcă un resboiu ar pune în primejdie poziţiile lor actuale ale Austro-Ungariei în Balcani, ale Germaniei la graniţa franceză, ale Italiei şi Angliei la Marea Mediterană. E adevărat că această pace e foarte costisitoare, că ea suge măduva popoarelor înarmate; e adevărat că militarizatul ne ruinează economiceşte şi distruge fizicul şi moralul naţiunelor. Dar.... Liga europeană e o ligă a păcei! De dânsa însă şi de preponderenţa poiticei germane în Europa nu vroim să vorbim azi. Mai mult interes încă sau cel puţin tot atâta inspiră cele ce se petrec în interiorul Germaniei. Puternicii zilei au crezut că poporul german nu-şi va scoate niciodată scufia din cap şi va dormi somnul etern. Şi în alte părţi exploatatorii nu vor să crează în deşteptarea poporului. Cu atât mai râu pentru dânşii. Poporul filosof, cum e în genere numit poporul german, şi-a aşezat pe filosofii săi frumuşel în dulap şi s’a apucat să le facă o politică reală.... O politică care sdruncină temelia statului de azi, care spulberi tradiţiile vechi şi sugrumă pe privilegiaţi. Poporul — filosof vorbeşte astăzi puţin de Goethe şi de Schiller, mai puţin încă de Schopenhauer şi de Kant dar foarte mult de — o regulare a muncei, de un maximum al oarelor de lucru, de repausul de Duminică, de desfiinţarea armatelor permanente, de reducerea serviciului militar la 2 ani deocamdată, de o urcare a salarielor, de higienă, de greve, ba chiar de — Domnul să ne păzească! — naţionalizarea pământului şi a instrumentelor de muncă. Tot chestiuni pe care „geniul universal“ Goethe, a uitat să le pomenească în Faust... De aceea cele 20 şi mai bine de dinastii domnitoare şi ereditare sunt pline de groază, iar clasele „diligente“ aproape desperate, căci nu miroase a bine, când „talpa ţârei“ aruncă sub pat portretele monarchilor, ale principilor de coroană şi ale „oamenilor mari* şi se duce întinsă la cel d’intâi şi chioşc socialist de’şi cumpără — o tempora!o mores! — chipul lui Liebknecht şi al lui Bebel! Aceasta anunţă o vijelie un cutremur de pămînt, o desrădăcinare a arborilor seculari, o dârămare a caselor vechi... Dar aceasta nu e totul. In loc de „Heil dir im Siegerkranz* şi „Die Wacht am Rhein“ s’aude, la întrunirile monstre ale urmienilor, Marsilieza revoluţionară* de sguduie păreţii localului. Şi cum să nu’şi frângă mâinele burghezia păcătoasă, monarchii pe tron şi Papii la altar când poporul vorbeşte atât de mult de Lasalle, Karl Marx, Engels şi de Baruch Spinoza ? Cât n’ar da pătura superpusă „ca poporul să mai doarmă şi să mai viseze!" Dar unde să iei atâta opiu şi atâta morphină! Bolnavul s’a deşteptat, ştie unde şi cel doare şi nu vrea să mai ştie de medicii şarlatani. Poporul filosof şi-a deschis ochii, cum se zice pe la noi în patru“ şi şi-a astupat urechiele pentru legende şi misiuni providenţiale. A ajuns în fine a fi conscient şi are azi o singură ţintă — cea mai frumoasă ce şi-a putut pune vreodată: — emanciparea sa politică şi economică prin sine şi pentru sine. Luat de curent, guvernul german s’a pus pe reforme cu speranţă... ei bine cu speranţă că poporul se va mulţumi cu mici concesiuni. Dar poporul nu cere concesiuni ci numai dreptul său; mai bine zis, nu’l mai cere ci şi’l ia. Şi aici e pericolul. Intre multele „concesii" pe care guvernul din Berlin a început să facă după plecarea „celui mai mare bărbat de Stat al veacului" care spumegă acum la Friedrichsruhe, ese şi inaugurarea unei poitice vamale, care să corespunză mai mult interesului consumatorului sărac şi muncitor. La 1879 Bismarck a inaugurat funesta politică protecţionistă menită a satisface numai nesaţiul nesfârşit al Zunkerthumului german. Sub pretextul unei încuragiări a agriculturei indigene s’au aplicat nişte taxe enorme pe importul cerealelor şi aceasta după ce s’a dovedit statisticeşte de sute de ori că Germania nu produce atâta pâine de cât are nevoie poporul pentru hrana zilnică. Consecinţa a fost o scumpete crescândă aşa că azi un cap de familie plăteşte — ca dare indirectă pe hrană — 30 de mărci anual mai mult de cât înainte de 1879! Şi totul intră în buzunarele fără fund ale Statului şi în acele ale marilor proprietari. Anul acesta însă, prin recoltele cele mediocre şi proaste din ţară şi streinătate, Germania e ameninţată de o adevărată foamete. In tratatul de comerciu germano-austro-ungar, care se distinge prin oarecare concesiuni făcute cestiunei sociale, s'a prevăzut o scădere a taxelor pe importul cerealelor de la 5 la 3 și jum. de mărci. Dar acest tratat intră în vigoare abia după 6 luni și dupe ce va fi votat de parlamentele respective care -l vor discuta abia în sesiunea de toamnă. Ce e de făcut până atunci ? In vederea scumpetei crescânde şi al pericolului iminent, partidul radical şi socialist au cerut cu insistenţă ca guvernul german să suspende—ca şi cel francez — taxele pe importul bucatelor. Dar partidului baronilor agrari şi junkeri, care au tras cel mai mare profit de la taxele proibitive, nu i-a fost şi nu-i este pe plac o suspendare. Ce-i pasă lui de foamete! Ce-i pasă lui de mizerie şi de scumpete! Puternic şi influent cum e, a silit şi pe guvern a declara că dupe pozitivele sale informaţiuni—scumpetea nu-i aşa de îngrozitoare şi foametea nu bate la uşe! Aceasta însă nu-i adevărat şi partidele radical şi socialist, singurele care reprezintă pe muncitori, nefiind mulţumite cu cele spuse de Cancelar, au decis a ţinea in toată Germania întruniri monstre care să proteste contra politicei guvernului. In toate oraşele cele mari şi industriale amărăciunea poporului e foarte mare şi întrunirele impunătoare vestejesc în unanimitate declaraţia D-lui de Captivi. Am asistat şi eu aseară la o asemenea întrunire, la care au luat parte 6.000 de muncitori — şi lucru foarte rar pe aici — mulţi studenţi cu sgârieturi pe obraz. A vorbit cunoscutul deputat socialis de Vălimar şi s’a votat în unanimitate şi în aplausele furtunoase ale mulţimei o rezoluţie de protest care se va remite Burgmeistrului, Bundesrathului din Berlin şi Cancelarului de Caprivi, şi în care resoluţie se cere imediata desfiiinţare a taxelor pe importul de cereale, întruniri şi peste întruniri se ţin, şi deşi radicalii şi socialiştii au în partea lor majoritatea poporului, totuşi reacţiunea încă e destul de puternică şi e foarte puţin probabil că vor reuşi. Aceasta cu atât mai mult cu cât D. de Caprivi a declarat de două ori că nu poate reveni asupra deciziunei luate de întregul minister. Zi, sătulul nu crede celui flămând și treci ’nainte. Cer-Negură CRONICĂ Fotografii regale Deunăzi Regele cu Friţ La Mimdy au pornit voioşi Ca să pozeze !.... Nemţii noştri Au aerul că sunt frumoşi. Şi Regele, cam dupe masă, La fotograf s’a adresat, Rostindu-i vorbele acestea In dialectul său stricat: „La mine scot profil, adică „Numai un ochiu şi un mustaţă, „Numai un umor şi-un urechie „Şi jumătate nas şi faţă. — x— „Dar dacă scoţi pe jumătate „Eu cred atunci că e dreptate, „La dumnăvoastră, fotograf, „Ca să plătesc pe jumătate. —x— „Nepotul meu pozează ’ntreg... „Frumos buiat... n’ai ce să zici!.. „Dar rog , la el, domn fotograf, „Să scoţi urechile mai mici.“ Tradem. Viaţa Literară. XIX. D-l V. G. Morţun Tînărul deputat socialist este o figură literară simpatică, dar care are un singur defect: nu se ţine de vorbă. Acum câţiva ani D-sa începuse în revista: Contemporanul un şir de articole critice, privitoare la teatrul nostru. Şirul s’a întrerupt şi autorul n’a mai revenit asupra lui. Mai târziu, cei cari îl urmăreau cu interes şi plăcere sunt surprinşi prin câteva mici poeme în proză, cari aveau aierul a făgădui că de astă dată ele au ţintit dispoziţia autorului asupra acestui gen. Făgăduinţa însă, — şi ce făgăduinţă plăcută! — ne-a înşelat. Aceasta mie îmi face efectul unei.... cochetării literare. Cred că nu puţini vor fi acei cititori al D-lui Morţun, pe care D sa i-a necăjit aşa de mult cu ciudatele sale amăgiri. Şi zic ciudate, pentru că în genul poemelor în proză autorul arăta mult talent. Bucata intitulată „Goana“ este un mic cap de operă de o mişcătoare filosofie sentimentală. Este ceva delicat, cald, blând şi uneori umbrit de nu ştiu ce tristeţe uşoară, în toate acele poeme, în care se observă uneori înrîurirea bine făcâtoare a lui Turghienei. Ar fi de făcut unele observaţiuni poate în privinţa câtorva inversiuni greoaie de fraze, ce strică şi dă un ton obscur armoniei stilului. Incolo însă nu întâlneşti decât un fond original de sentiment, de imaginaţie şi de cugetare. Cu toate acestea, pornirea activităţii D-sala literare pare a se hotărî spre dramaturgie. Mărturisesc însă că n’aşi avea curajul să profetisez că de astă dată autorul se va ţine de cuvânt Dar până acum, D-sa a produs două schiţe drama- FOIŢA ZIARULUI „ADEVÉRUL“ CHARLES MERCUVEL ( 54) MORŢI ŞI V II Cele două Suveniruri Şi în adevăr avea dreptate. El nu cunoştea nici înălţimea caracterului tatălui nici bunătatea aleasa a inimei a fetei. In această scrisoare a mamei sale, Jeana mărturisea totul, angajamentele lor, promisiunile lor, amorul lor. Nu lăsa nemica. Se simţea că ea era fericită de a vorbi de cel care nu l mai vedea şi de aşi da sufletul său mamei sale. Ea îi zicea: „înţelegi, scumpă mamă, acum el mă crede bogată, eu care eram aşa de săracă, nu va mai îndrăzni de ami vorbi prin delicateţă; e dar datoria mea de a mă duce la dînsul pentru ai plăti dezinteresarea şi amiciţia sa“. Ea povestea istoria familiei de Guern căci o cunoştea din scrisorile măsei şi a surorilor sale. Adause : „Dacă ai şti cum se iubesc şi ce fericiţi ar fi, cu puţin chiar“. Şi terminend zicea : „Iţi scriu, mamă, fiindcă din gură n’aşi îndrăzni să-ţi mărturisesc totul. Totuşi n’am nemica ami reproşa. Cele două luni petrecute lângă amicul meu sunt singurile fericite din juneta mea. Dacă nu îmî vei permite să-l revăd, nu voiu contrazice voinţa d-tale, dar simţesc că voiu fi tristă totdeauna. D-ta care eşti aşa de bună şi de frumoasă, când îl vei cunoaşte, vei vedea tot ce sufletul său are ca delicateţă şi ca caracter şi-l vei iubi cum îl iubesc şî eă! Şi dînsul, Cum te va antură de recunoştinţa, de respect şi de amor!“ La patru şi jumătate, ele se întîlniră la locul obişnuit. Jeana roşă şi confuză, aştepta oprirea contesei. Branşa de Charnay deschise braţele şi tânăra se precipită ascunzând roşaţa feţei. Atunci Contesa îi zise la ureche: — Tu vrei să revezi mica ta cameră. Eu asemenea vreau să o văd. Vom merge împreună. După o oară păzitorul stradei St Augustin se plimba de la un capăt la celălalt al portei când două equipage foarte luxoase se opriră, trecând trotuarul. Funcţionarul cordonului văzu cu mirare pe locatara sa din rândul al 6-lea scoborindu-se cu unul şi încă una o scobora şi se îndrepta la odaia sa. — Mergeţi bine d-le Gaudinot ? întrebă tânăra. — Da D-vă, dar Dv? — Foarte bine şi vecinul meu? — D. de Gutem ? — Negreşit D. de Guern. — Nu este vesel de când ne aţi părăsit, voiţi cheia Dv. ? — Da, Domnule Gaudinot. — Vă veţi întoarce în localul vostru ? — Se poate şti aceasta? Păzitorul voia cu tot dinadinsul a o întreba mult dar prezenţa Contesei îl intimidă. Se ştia în casă numai că Jeana Baudru regăsise părinţii săi. Şi Di Gaudinot credea, pentru a întrebuinţa stilul sau, că ei erau adevăraţî laşi, dacă erau pentru dânşii acele două equipage ce staţionau la poarta sa In acelaşi timp văzu la tânăra fată o oarecare asemănare şi ceia ce l’a făcut de a vorbi cu un aer familiar cu frumoasa damă care-1 acompania. Când dispărură pe scări, el se duse pe trotuar cu o intenţie vagă să mai afle şi ceva dar vizitiul contesei dădu bieiii cailor şi astfelio îi stricară d-sale toate curiozităţile.... Branşa intrînd în odăiţa fiicei sale, simţea o mare emoţiune. Aice petrecuse Jeanna cele din urmă zile a despărţire. Totul o interesa în această mansardă de lucrătoare. Tânăra deschise fereastra. De ceialaltă parte a casei, ferestrele şi uşile Giovanei erau deschise și în dezordinea în care erau se vedeau oameni ducânduse și venind în balcon. Tânăra simțea că o podisese lăcrimile încerca să le ascundă să nu observe contesa dar mama surprinse mișcarea. — Jeanna, zise ea, lipindo de pieptul ei, ea vo630 să știe adevărul. Bora ta locuia aproape de tine.... Dar... Contesa întinse mîna. Era acolo! — Mama mea! — Ah! murmură Blansa, mizerabilul! D zeu poate să-l erte, eu niciodată! — Și brusc, căzu în genunchi, suspinând și scoțând strigăte de durere. Când se ridică își șterse ochii. — S’a sfîrșit, zise ea. Să gîndim la tine. — Nu, mamă, haide. — Din contră, eu vreau să stau. Și revenind la fereastra, arătă fiicei sale aceia a Bretonului. Acolo vorbeați în fiecare sară zise ea. — Da respunse Jeana. In același timp privirea sa solicita o permisiunii. — Trebue să-i vorbești încă, zise controg ) — Ce să-i spun ? Tânăra fiică se așezase la mica ei masă unde avea hârtie, cerneală cumpărate de Dambert, când el punea multă plăcere a mobila camera protejatei lui. Contesa închise ochii și puse mâna la piept. — O linie numai, respunse ea. — Ce să-i spun dar ? — Gândesc la tine ! — Oh, cât ești de bună! — Nu, zise contesa care simția cuta toate fermentele urei fierbeau într’însa, dar te iubesc și voesc fericirea ta. — Linia a fost îndată trasă dar cum să i-o trimită. Ușa doctorului în drept, era lângă cea a Jeanei. O arată cu un semn. Mama ei dădu din cap — Nu, fiica mea. Trebue că din viața ta întreagă să n’ascunzi nemica. De un amor curat ca al vostru, nu trebue să roșești. Vei da această scrisoare gardianului. (Va urma) I 4) r . A