Adevěrul, iunie 1891 (Anul 3, nr. 844-871)

1891-06-10 / nr. 852

Examenele şcolare 10 şi II Iunie 1891 Bucureşti Şcoala normală de institutori. La 10 Iunie: cl. III germană. La 11 Iunie: cl. I istoria, cl. II ştiin­ţele naturale, cl. III igiena, dreptul ad­ministrativ, economia politică. Şcoala normală Carol I. La 11 Iu­nie: cl. I matemateca, cl. II geografia, cl. III româna, cl. IV pedagogia şi dreptul. Azilul Elena Doamna. La 10 Iunie: cl. III ştiinţele, cl. IV matemateca, ate­lier special II teoria croitului. La 11 Iunie : cl. I şi VI ştiinţele, cl. III religia, cl. IV franceza, cl. V ro­mâna, atelier special I istoria. Şcoala centrală, la 10 Iunie: cl. I Franceza, cl. II Istoria, cl. III Ştiinţele cl. IV Geografia, cl. V Germana. Liceul Sf. Sava. La 10 Iunie: cl. VII Latina, cl. I diviz. Latina, cl. II diviz. Matemateca, cl. V diviz. Germana. La 11 Iunie: cl. I şi III Istoria, cl. II Franceza, cl. IV Fizica, cl. V Matematica. Liceul Mateiu Basarab. La 10 Iunie: cl. I diviz. şi I ordin,­­şi VI, Istoria, cl. 11 Ştiinţele, cl. III Latina, cl. IV Fizica, cl. II­ Româna, cl.VII Elena. La 11 Iunie: cl. I div. Latina, cl. II diviz. Aritmetica. Liceul Lazăr.La 10 Iunie: cl. II Ma­tematica, cl. IV Geografia, cl. VI şi VII Latina. La 11 Iunie: cl. I diviz. şi I ordin. Religia, cl. III Elena, cl. V Matematica. Gimnaziul Mihail Bravu. La 10 Iunie: cl. I ordin. şi diviz. Religia. La 11 Iunie: cl. II Ştiinţele, cl. III Româna, cl. IV Elena. Gimnaziul Cantemir. La 11 Iunie: cl. I Matematica, cl. II Latina, cl. III Geo­grafia, cl. IV Istoria, cl. I diviz. Fizio­­grafia. Seminarul Central. La 10 Iunie: cl. I Istoria, cl. II Matemateca, cl. IV Ştiinţele. La 11 Iunie: cl. III Matemateca. Seminarul Nifon. La 10 Iunie­: cl I Româna, cl. II Franceza, cl. III şi IV Elena. La 11 Iunie: cl. V Matemateca, cl. V şi VII Elena. Externatul secondar de fete No. I. La 10 Iunie : cl. I Istoria, cl. II Mate­mateca, cl. III Ştiinţele, cl. IV Româna cl. V Pedagogia, cl. I diviz. Germana. Externatul secundar No. II La 11 Iunie: cl. I Germana, cl. II Istoria, cl. I diviz. şi III Religia, cl. IV şi cl. II di­vizionară Franceza, cl. II Româna. Şcoala profesională de fete. La 10 Iunie : cl. II Româna, cl. III şi I diviz Caligrafia şi desemnul. La 11 Iunie: cl. I Franceza. Şcoala de la Herăstrău. La 10 Iu­nie : cl. I Chimia, cl. II Zootechnie şi patogenia. Şcoala Comercială. La 10 Iunie : cl III Franceza, cl. IV Fizica, cl. V Geo­grafia, cl. I diviz. Româna. La 11 Iunie: cl. Icaligrafia, cl. II ma tematica, cl. III germana, cl. IV franceza cl. V italiana, cl. II diviz. geografia. Institutul Educaţiunea română. La 11 Iunie: cl. I, II ştiinţele, cl. III grecca, cl. IV franceza şi religia, cl. II franceza Institutul pedagogic de O­noare. La 10 Iunie toate clasele: latina şi greaca Institutul Emilia Cordoneanu. La 11 Iunie cl. III prim. şi cl. I, II secund româna Liceul Lumina. La 10 Iunie cl. I,­I ştiinţele, a III, IV, V şi VI istoria. Institutul Em­a Bălteanu. La 10 Iunie cl. VI ştiinţele, cl. I, II, III fran­ceza şi germana.— La 11 Iunie cl. I, II, III ştiinţele, geografia, religia, clasele pri­mare, istoria şi geografia. Institutul Bolintineanu. La 10 Iu­nie: toate clasele desemnul. — La 11 Iu­nie cl. I, II geografia, cl. Ill, IV fran­ceza, cl. V germana, cl. VI ştiinţele. Iaşi Şcoala normală Vasile Lupu. La 11 Iunie, cl. I matematica, cl. II religia, cl. III chimia, cl. IV veterinăria. — La 12 Iunie, cl. IV agricultura. Şcoala centrală. La 11 Iunie , cl. I germana, cl. II istoria, cl. III franceza, cl. IV româna, cl. V ştiințele. Liceul. La 11 Iunie: cl. V istoria,cl. VI româna, cl. VII franceza, cl. II diviz.­atina, cl. V diviz. franceza. La 12 Iunie cl. I franceza, cl. II ma­tematica, cl. III religia, cl. IV româna, cl. I diviz. latina. Gimnaziul Alexandru cel bun. La 11 Iunie: cl. I geografia, cl. II româna. La 12 Iunie : cl. III geografia, cl. IV istoria cl. I diviz. franceza. Gimnaziul Stefan cel mare. La 11 Iunie : cl. I româna, cl. III franceza. La 12 Iunie : cl. II religia, cl. IV geo­grafia. Seminarul. La 11 Iunie: cl. II ist. ecles. și confes. ortod., cl. III istoria cl. V confes. ortod. cl. V introduc. în st. cărţi. La 12 Iunie: cl. I latina, cl. VI filo­zofia, cl. VII patrologia. Liceul Maria Doamna. La 11 Iu­nie toate clasele franceza. Liceul nou de Domnişoare. La 12 unie: cl. I şi II franceza, cl. III ger­mana, cl. IV şi V istoria, cl. VI greaca. Galaţi Şcoala normală. La 11 Iunie: cl. III şi IV româna. La 12 Iunie: cL I şi II geografia. Liceul.—La 11 Iunie: cl. III geogra­fia, cl. IV elena, cl. VI şi VII filosofia, cl. I div. româna. La 12 Iunie: cl. I geografia, cl. II româna, cl. IV istoria. Seminarul. La 11 Iunie: cl. III şi IV ştiinţele. La 12 Iunie: cl. I şi II ştiinţele. Institutul Negri. La 11 Iunie: toate clasele geografia şi economia. La 12 Iunie: toate clasele, matematica şi româna. Craiova Şcoala Centrală. La 11 Iunie: cl. I geografia, cl. IV franceza. La 12 Iunie: cl. II româna, cl. III ger­mana, cl. V istoria. Liceul Carol I. La 11 Iunie: cl. V france­a, cl. VI latina. La 12 Iunie: cl. I ştiinţele, cl. III la­tina, cl. IV matematica, cl. VII franceza, cl. I diviz. religia. Gimnaziul real. La 11 Iunie : cl. I matematica, cl. III istoria. La 12 Iunie : cl. II româna, cl. IV şti­inţele şi igiena. Externatul secundar. La 11 Iunie cl II matemateca, cl. III română, cl. IV geografia. La 12 Iunie: cl. V istoria. Şcoala profesională Madona-Dudu La 11 Iunie: cl. II religia. La 12 Iunie: cl. I franceza, cl. III teoria lucrului. Ploeşti Liceul. La 11 Iunie: cl. I diviz. la­tina, cll III, V istoria, cl. VI ştiinţele. La 12 Iunie: cl. II româna, cl. IV fi­zica, cl. VI româna. Giurgiu Institutul cultura. La 11 Iunie: c­l, II gimn. latina, cl. II gramat. cl. III prim. gramatica şi învăţ. reală, cl. IV prim. gramatica. La 12 Iunie: cl. I, II gimn. geografia cl. III prim. aritm. geogr. şi religia. In curând va apare al 2-lea tablou din colecţiune : Tipuri din Grecia II şi 12 Iunie 1891 DE JIQUIDI Subscrieri­le primesc la Adminis­traţia «Adevărului» şi la autor Strad Schitu Magureanu nr. 47. SCRISORI DIN GERMANIA Corespondenţă specială a ziarului „ Adevărul“ ’Mi reîncep scrisorile; ele n’ar trebue nici­­odată să fie suspendate când vin dintr’o ţară, cum e azi Germania, exer­­citează cea maî mare influenţă pe con­tinentul nostru şi în care răsboiul po­­itic, dar mai cu seamă cele social-eco­nomic­e în fie­ce zi şi în fie­ce ceas la ordinea zilei. Cu drept cuvânt privirile­uropei întregi sunt îndreptate spre acest stat, căci el este centrul de gravitate în concertul ţărilor. Ori­care ar fi fost şi ar fi mijloacele întrebuinţate, fapt este că politica germană domneşte azi în Europa t­ripla alianţă politică, mai bine zis qua­­drupla alianţă după discuţiile din Parla­mentele englez şi italian, e în ajun a fi secondată de o multipli-alianţă vamală. Ambele sunt de o mare însemnătate nu numai actuală ci chiar istorico-culturale ; ambele sunt opere germane. Unde ne vor duce ele ? Cine o poate spune cu sigu­ranţă ! Ceea ce însă nimenea nu mai poate tăgădui în urma declaraţiilor competente iga puterilor centrale este o ligă pe fun­dament pur defensiv, o ligă a pacei. Nu doar că puterile centrale doresc să dom­nească de acum înainte pace pe pământ! Liga este eminamente paşnică numai fiind­că statele din Tripla alianţă trag cel mai mare folos din actuala configuraţie, a continentului şi fiind­că un resboiu ar pune în primejdie poziţiile lor actuale ale Aus­­tro-Ungariei în Balcani, ale Germaniei la graniţa franceză, ale Italiei şi Angliei la Marea Mediterană. E adevărat că această pace e foarte costisitoare, că ea suge măduva popoa­relor înarmate; e adevărat că militariz­atul ne ruinează economiceşte şi distruge fizicul şi moralul naţiunelor. Dar.... Liga europeană e o ligă a păcei! De dânsa însă şi de preponderenţa po­­iticei germane în Europa nu vroim să vorbim azi. Mai mult interes încă sau cel puţin tot atâta inspiră cele ce se pe­trec în interiorul Germaniei. Puternicii zilei au crezut că poporul german nu-şi va scoate nici­odată scufia din cap şi va dormi somnul etern. Şi în alte părţi ex­­ploatatorii nu vor să crează în deştep­tarea poporului. Cu atât mai râu pentru dânşii. Poporul filosof, cum e în genere numit poporul german, şi-a aşezat pe fi­losofii săi frumuşel în dulap şi s’a apu­cat să le facă o politică reală.... O poli­tică care sdruncină temelia statului de azi, care spulberi tradiţiile vechi şi su­grumă pe privilegiaţi. Poporul — filosof vorbeşte astăzi puţin de Goethe şi de Schiller, mai puţin încă de Schopenhauer şi de Kant dar foarte mult de — o re­gulare a muncei, de un maximum al oa­relor de lucru, de repausul de Duminică, de desfiinţarea armatelor permanente, de reducerea serviciului militar la 2 ani de­­o­cam­dată, de o urcare a salarielor, de higienă, de greve, ba chiar de — Domnul să ne păzească! — naţionali­zarea pământului şi a instrumentelor de muncă. Tot chestiuni pe care „geniul universal“ Goethe, a uitat să le pome­nească în Faust... De aceea cele 20 şi mai bine de dinastii domnitoare şi ere­ditare sunt pline de groază, iar cla­sele „diligente“ aproape desperate, căci nu miroase a bine, când „talpa ţârei“ a­runcă sub pat portretele monarchilor, ale principilor de coroană şi ale „oameni­lor mari* şi se duce înti­nsă la cel d’intâi şi chioşc socialist de’şi cumpără — o tem­pora!­o mores! — chipul lui Liebknecht şi al lui Bebel! Aceasta anunţă o vijelie un cutremur de pămînt, o desrădăcinare a arborilor seculari, o dârămare a ca­selor vechi... Dar aceasta nu e totul. In loc de „Heil dir im Siegerkranz*­ şi „Die Wacht am Rhein“ s’aude, la întrunirile monstre ale urmienilor, Marsilieza revolu­ţionară* de sguduie păreţii localului. Şi cum să nu’şi frângă mâinele burghezia păcătoasă, monarchii pe tron şi Papii la altar când poporul vorbeşte atât de mult de Lasalle, Karl Marx, Engels şi de Baruch Spinoza ? Cât n’ar da pătura superpusă „ca po­porul să mai doarmă şi să mai viseze!" Dar unde să iei atâta opiu şi atâta mor­­phină! Bolnavul s’a deşteptat, ştie unde şi cel doare şi nu vrea să mai ştie de medicii şarlatani. Poporul filosof şi-a deschis ochii, cum se zice pe la noi în patru“ şi şi-a astupat urechiele pentru legende şi misiuni providenţiale. A ajuns în fine a fi conscient şi are azi o sin­gură ţintă — cea mai frumoasă ce şi-a putut pune vre­odată: — emanciparea sa politică şi economică prin sine şi pen­tru sine. Luat de curent, guvernul german s’a pus pe reforme cu speranţă... ei bine cu speranţă că poporul se va mulţumi cu mici concesiuni. Dar poporul nu cere concesiuni ci numai dreptul său; mai bine zis, nu’l mai cere ci şi’l ia. Şi aici e pe­ricolul. Intre multele „concesii" pe care gu­vernul din Berlin a început să facă după plecarea „celui mai mare bărbat de Stat al veacului" care spumegă acum la Frie­drichsruhe, es­e şi inaugurarea unei po­­itice vamale, care să corespunză mai mult interesului consumatorului sărac şi muncitor. La 1879 Bismarck a inaugu­­rat funesta politică protecţionistă menită a satisface numai nesaţiul nesfârşit al Zunkerthumului german. Sub pretextul unei încuragiări a agriculturei indigene s’au aplicat nişte taxe enorme pe impor­tul cerealelor şi aceasta după ce s’a do­vedit statisticeşte de sute de ori că Ger­mania nu produce atâta pâine de cât are nevoie poporul pentru hrana zilnică. Consecinţa a fost o scumpete crescândă aşa că azi un cap de familie plăteşte — ca dare indirectă pe hrană — 30 de mărci anual mai mult de cât înainte de 1879! Şi totul intră în buzunarele fără fund ale Statului şi în acele ale ma­rilor proprietari. Anul acesta însă, prin recoltele cele mediocre şi proaste din ţară şi streinătate, Germania e ameninţată de o adevărată foamete. In tratatul de co­­merciu germano-austro-ungar, care se dis­tinge prin oare­care concesiuni făcute cestiunei sociale, s'a prevăzut o scădere a taxelor pe importul cerealelor de la 5 la 3 și jum. de mărci. Dar acest tratat intră în vigoare abia după 6 luni și dupe ce va fi votat de parlamentele respective care -l vor discuta abia în sesiunea de toamnă. Ce e de făcut până atunci ? In vederea scumpetei crescânde şi al pericolului imi­nent, partidul radical şi socialist au ce­rut cu insistenţă ca guvernul german să suspende—ca şi cel francez — taxele pe importul bucatelor. Dar partidului baro­nilor agrari şi junkeri, care au tras cel m­ai mare profit de la taxele proibitive, nu i-a fost şi nu-i este pe plac o sus­pendare. Ce-i pasă lui de foamete! Ce-i pasă lui de mizerie şi de scumpete! Pu­ternic şi influent cum e, a silit şi pe gu­vern a declara că dupe pozitivele sale informaţiuni—scumpetea nu-i aşa de în­grozitoare şi foametea nu bate la uşe! Aceasta însă nu-i adevărat şi partidele radical şi socialist, singurele care repre­zintă pe muncitori, nefiind mulţumite cu cele spuse de Cancelar, au decis a ţinea in toată Germania întruniri monstre care să proteste contra politicei guvernului. In toate oraşele cele mari şi industriale amărăciunea poporului e foarte mare şi întrunirele impunătoare vestejesc în una­nimitate declaraţia D-lui de Captivi. Am asistat şi eu aseară la o asemenea întrunire, la care au luat parte 6.000 de muncitori — şi lucru foarte rar pe aici — mulţi studenţi cu sgârieturi pe obraz. A vorbit cunoscutul deputat socialis de Vălimar şi s’a votat în unanimitate şi în aplausele furtunoase ale mulţimei o rezoluţie de protest care se va remite Burgmeistrului, Bundesrathului din Berlin şi Cancelarului de Caprivi, şi în care resoluţie se cere imediata des­fiiinţare a taxelor pe importul de cereale, întruniri şi peste întruniri se ţin, şi de­şi radicalii şi socialiştii au în partea lor majoritatea poporului, totuşi reacţiunea încă e destul de puternică şi e foarte pu­ţin probabil că vor reuşi. Aceasta cu a­­tât mai mult cu cât D. de Caprivi a de­clarat de două ori că nu poate reveni a­­supra deciziunei luate de întregul minis­ter. Zi, sătulul nu crede celui flămând și treci ’nainte. Cer-Negur­ă C­RONICĂ Fotografii regale Deunăzi Regele cu Friţ La Mimdy au pornit voioşi Ca să pozeze !.... Nemţii noştri Au aerul că sunt frumoşi. Şi Regele, cam dupe masă, La fotograf s’a adresat, Rostindu-i vorbele acestea In dialectul său stricat: „La mine scot profil, adică „Numai un ochiu şi un mustaţă, „Numai un umor şi-un urechie „Şi jumătate nas şi faţă. — x— „Dar dacă scoţi pe jumătate „Eu cred atunci că e dreptate, „La dumnăvoastră, fotograf, „Ca să plătesc pe jumătate. —x— „Nepotul meu pozează ’ntreg... „Frumos buiat­­... n’ai ce să zici!.. „Dar rog , la el, domn fotograf, „Să scoţi urechile mai mici.“ Tradem­. Viaţa Literară. XIX. D-l V. G. Morţun Tînărul deputat socialist este o figură literară simpatică, dar care are un sin­gur defect: nu se ţine de vorbă. Acum câţi­­­va ani D-sa începuse în revista: Contemporanul un şir de articole cri­tice, privitoare la teatrul nostru. Şirul s’a întrerupt şi autorul n’a mai revenit asu­pra lui. Mai târziu­, cei cari îl urmăreau cu interes şi plăcere sunt surprinşi prin câte­va mici poeme în proză, cari aveau aierul a făgădui că de astă dată ele au ţintit dispoziţia autorului asupra acestui gen. Făgăduinţa însă, — şi ce făgăduinţă plăcută! — ne-a înşelat. Aceasta mie îmi face efectul unei.... cochetării literare. Cred că nu puţini vor fi acei cititori al D-lui Morţun, pe care D sa i-a necăjit aşa de mult cu ciudatele sale amăgiri. Şi zic ciudate, pentru că în genul poe­melor în proză autorul arăta mult talent. Bucata intitulată „Goana“ este un mic cap de operă de o mişcătoare filosofie sentimentală. Este ce­va delicat, cald, blând şi uneori umbrit de nu ştiu ce tris­teţe uşoară, în toate acele poeme, în care se observă une­ori înrîurirea bine­ făcâ­­toare a lui Turghienei. Ar fi de făcut u­­nele observaţiuni poate în privinţa câ­­tor­va inversiuni greoaie de fraze, ce strică şi dă un ton obscur armoniei sti­lului. In­colo însă nu întâlneşti de­cât un fond original de sentiment, de imaginaţie şi de cugetare. Cu toate acestea, pornirea activităţii D-sala literare pare a se hotărî spre dra­­­maturgie. Mărturisesc însă că n’aşi avea curajul să profetisez că de astă dată au­torul se va ţine de cuvânt Dar până a­­cum, D-sa a produs două schiţe drama- FOIŢA ZIARULUI „ADEVÉRUL“ CHARLES MERCUVEL ( 54) MORŢI ŞI V­ II Cele două Suveniruri Şi în adevăr avea dreptate. El nu cunoştea nici înălţimea carac­terului tatălui nici bunătatea aleasa a ini­mei a fetei. In această scrisoare a mamei sale, Jeana mărturisea totul, angajamentele lor, promisiunile lor, amorul lor. Nu lăsa nemica. Se simţea că ea era fericită de a vor­bi de cel care nu­ l mai vedea şi de aşi da sufletul său mamei sale. Ea îi zicea: „înţelegi, scumpă mamă, acum el mă crede bogată, eu care eram aşa de săracă, nu va mai îndrăzni de ami vorbi prin delicateţă; e dar datoria mea de a mă duce la dînsul pentru ai plăti dezinte­resarea şi amiciţia sa“. Ea povestea istoria familiei de Guern căci o cunoştea din scrisorile măsei şi a surorilor sale. Adause : „Dacă ai şti cum se iubesc şi ce feri­ciţi ar fi, cu puţin chiar“. Şi terminend zicea : „Iţi scriu, mamă, fiindcă din gură n’aşi îndrăzni să-ţi mărturisesc totul. Totuşi n’am nemica ami reproşa. Cele două luni petrecute lângă amicul meu sunt singurile fericite din juneta mea. Dacă nu îmî vei permite să-l revăd, nu voiu contrazice voinţa d-tale, dar sim­ţesc că voiu fi tristă totdeauna. D-ta care eşti aşa de bună şi de frumoasă, când îl vei cunoaşte, vei vedea tot ce sufletul său are ca delicateţă şi ca ca­racter şi-l vei iubi cum îl iubesc şî eă! Şi dînsul, Cum te va antu­ră de recunoş­tinţa, de respect şi de amor!“ La patru şi jumătate, ele se întîlniră la locul obişnuit. Jeana roşă şi confuză, aştepta oprirea contesei. Branşa de Charnay deschise braţele şi tânăra se precipită ascunzând roşaţa feţei. Atunci Contesa îi zise la ureche: — Tu vrei să revezi mica ta cameră. Eu asemenea vreau să o văd. Vom mer­ge împreună. După o oară păzitorul stradei St Au­gustin se plimba de la un capăt la celă­lalt al portei când două equipage foarte luxoase se opriră, trecând trotuarul. Funcţionarul cordonului văzu cu mi­rare pe locatara sa din rândul al 6-lea scoborindu-se cu unul şi încă una o scobora şi se îndrepta la odaia sa. — Mergeţi bine d-le Gaudinot ? între­bă tânăra. — Da D-vă, dar Dv? — Foarte bine şi vecinul meu? — D. de Gutem ? — Negreşit D. de Guern. — Nu este vesel de când ne aţi pă­răsit, voiţi cheia Dv. ? — Da, Domnule Gaudinot. — Vă veţi întoarce în localul vostru ? — Se poate şti aceasta? Păzitorul voia cu tot dinadinsul a o întreba mult dar prezenţa Contesei îl intimidă. Se ştia în casă numai că Jeana Bau­­dru regăsise părinţii săi. Şi Di Gaudinot credea, pentru a în­trebuinţa stilul sau, că ei erau adevă­raţî laşi, dacă erau pentru dânşii acele două equipage ce staţionau la poarta sa In acelaşi timp văzu la tânăra fată o o­are­care asemănare şi ceia ce l’a făcut de a vorbi cu un aer familiar cu frumoasa damă care-1 acompania. Când dispărură pe scări, el se duse pe trotuar cu o intenţie vagă să mai a­­fle şi ceva dar vizitiul contesei dădu bi­­eiii cailor şi astfelio îi stricară d-sale toate curiozităţile.... Branşa intrînd în odăiţa fiicei sale, simţea o mare emoţiune. Aice petrecuse Jeanna cele din urmă zile a despărţire­. Totul o interesa în această mansardă de lucrătoare. Tânăra deschise fereastra. De ceialaltă parte a casei, ferestrele şi uşile Giovanei erau deschise și în de­zordinea în care erau se vedeau oameni ducânduse și venind în balcon. Tânăra simțea că o podisese lăcrimile încerca să le ascundă să nu observe con­tesa dar mama surprinse mișcarea. — Jeanna, zise ea, lipind­o de piep­tul ei, ea vo630 să știe adevărul. Bora ta locuia aproape de tine.... D­ar... Contesa întinse mîna. Era acolo! — Mama mea! — Ah! murmură Blansa, mizerabilul! D zeu poate să-l erte, eu nici­odată! — Și brusc, căzu în genunchi, suspi­nând și scoțând strigăte de durere. Când se ridică își șterse ochii. — S’a sfîrșit, zise ea. Să gîndim la tine. — Nu, mamă, haide. — Din contră, eu vreau să stau. Și revenind la fereastra, arătă fiicei sale aceia a Bretonului. Acolo vorbeați în fie­care sară zise ea. — Da respunse Jeana. In același timp privirea sa solicita o permisiunii. — Trebue să-i vorbești încă, zise con­trog ) — Ce să-i spun ? Tânăra fiică se așezase la mica ei masă unde avea hârtie, cerneală cumpărate de Dambert, când el punea multă plăcere a mobila camera protejatei lui. Contesa închise ochii și puse mâna la piept. — O linie numai, respunse ea. — Ce să-i spun dar ? — Gândesc la tine ! — Oh, cât ești de bună! — Nu, zise contesa care simția cuta toate fermentele urei fierbeau într’însa, dar te iubesc și voesc fericirea ta. — Linia a fost îndată trasă dar cum să i-o trimită. Ușa doctorului în drept, era lângă cea a Jeanei. O arată cu un semn. Mama ei dădu din cap — Nu, fiica mea. Trebue că din viața ta întreagă să n’ascunzi nemica. De un amor curat ca al vostru, nu trebue să roșești. Vei da această scrisoare gardi­anului. (Va urma) I 4) r . A

Next