Adevěrul, ianuarie 1892 (Anul 4, nr. 1049-1077)

1892-01-28 / nr. 1074

ANUL IV—No. 1074 O­­■ NUMĂRUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CÂREÎ LUNI ' ^ şi se plătesc tot-d’a-una 'n sSm­a mn Bu­cu­reşti îa casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate posta!e. Un an în ţară 30 Ioi­; în străinătate 50 Şcase luni , 15 , , , 25 Frei luni , 8 „ „ , 13 &■, Ua corner in Străinătate 15 bani .-•£ —----­MANUSCRISELE NU SE 'NAPOEAZA ADMINISTRATIA ^ !1S,­­ BULEVARDUL EI.ISABETA, EDITIA A DOUA Să te ferești, Române! de culă strein In V. Alexandri. Director politic s ALEX. V. BELDIMANU MARȚI, 28 IANUARIE 1892 NUMERUL_10, BANI' ANUNCIURILE ma BUCURESTI si JUDEŢE si» primesc« NUMAI la ADMINISTRAŢIE.­­ Din STRĂINĂTATE, direct la administraţie «I la toate liclile de publicitive. Aaunciurl la pagina IV . . . . , 0.30 b. linia , m.......................2.— iei . i ^ _ . , , II.......................3.- lei , Xrf. Ri­ternimele și Reclamele 3 iei rândul. 1 .1. PARIS, ziarul se găsește de vivizare cu nu­mărul la kioscal No. 117, Boulevard St.-Alien­el. NUMER VECHIO 30 BANI ED A­CTIA EYARDUL ELISABETA, UI întrunirile­ electorale Omor în alegeri Adeverul la Iaşi Societatea de navigaţiune austriacă POLITIC­A­ JUDEŢE Buchetul Ucigaş Bucureşti 21 Ianuarie 1892 întrunirile electorale întrunirile electorale se ţin lanţ atât în judeţe cât şi în Capitală, dar mai cu seamă în Capitală. Am­bele partide clasice de la noi care de atâta amar de vreme nu fac alt­ce­va de­cât îşi dispută sacul cu grăunţe, îşi a şi luat acu în ulti­mul moment decisiv, frumoasa sar­cină de a lumina pe popor, de a-i aduce aminte de sfintele sale da­torii de cetăţean. Aceasta o spun zilnic în orga­nele lor, o declară sus şi tare de pe tribuna publică la fie­care în­trunire. In realitate ele, aducând aminte mult încercatului popor român de datoriile sale către sine însuşi şi către ţară, înţeleg prin aceasta cu totul îi alt­ceva de­cât ceia­ ce ar trebui să se înţeleagă. A-şi face datoria de cetăţean în­semnează pentru clasicele noastre partide nici mai mult nici mai pu­ţin de cât a le da tot concursul spre a ajunge la putere, fără a’î mai întreba ce au de gând să facă dacă vor fi la cârmă. Intr’adevăr, în întruniri ei se fe­resc ca de foc a face declaraţiuni france despre ceea ce au de gând şi se mulţumesc numai cu trecutul lor „glorios,“ cea ce pe grosul po­porului nevoiaş nu’i încălzeşte de loc. Fie­care dintre partidele noastre spunând că desvoltă un program, nu face alt­ceva de cât să înjure pe adversar, sâ’i aducă aminte de păcatele sale, să’l calomnieze, să de­biteze pe socoteala sa tot felul de neexactităţi, spre a induce opinia pu­blică în eroare, spre a zăpăci pe „supremul“ judecător care peste câte­va zile va fi chemat a se pro­nunţa şi a-şi da verdictul. Din fericire, opinia publică în­cepe să se deştepte şi la noi. Ea începe să deosibească forma de fond şi nu se mai lasă—cel puţin nu aşa de uşor — a fi sedusă de fraze sonore dar deşarte, de dis­cursuri patetice, cum s’aude la mai toate întrunirile din actuala cam­panie electorală. Poporul nostru începe să se sa­ture de acest mod de a face poli­tică şi de a vedea de nevoile ţăreî. El începe să cântărească şi să pre­­ţuiască valoarea partidelor şi a oa­menilor politici nu după tirade şi promisiuni fără număr ci după fapte. De aceia toţi aceia care până azî se referiau numai la un trecut glo­rios sunt astăzi nevoiţi să vor­bească de program, de chestiuni arzătoare şi de soluţiuni. Şi aceasta ne bucură, pe noi, căci noi nu cerem şi n’am cerut vr’o dată ca să fim judecaţi de cât după fapte. O comparaţie între întrunirile partidelor pururea ahtiate după pu­tere şi între ale noastre şi ori­cine se poate convinge de veracitatea celor ce susţinem. Democraţia romînă, urmând să -şi facă neclintit datoria ca până acum, dacă din punctul de vedere numeric nu va fi o forţă în viitoa­rele Camere, dar va eși din actuala campanie electorală cu un mare câș­tig moral, acela de a fi contribuit la adevărata educație politică a po­porului, prin modul său de a ex­pune lucrările și de a-și susținea principiile. .. Buletin dinasticometric Pe ziua de 27 Ian. 1892 OBSERVATORUL­­ADE­VER­ULUI*: Liberalii continuă să atace pe Rege la întruniri, ziarele lor însă tac chitic. Pare că­­și-au­ luat seama și nu vor să mai lase probe scrise de antidinasticism, pentru zicea când interesele îî vor face să devie iar dinastici înfocaţi. Celsius ii. Voinţa Naţională .... 0° La Liberte............................. 0° Buna Credință................... 0° România................................. +15° Naţionalul..................................30° Românul. ..... . . .10° Lupta.......................................—30° Galaţii......................................—10° Opiniunea.............................—50° înainte..................................—70° Vocea Botoşanilor .... —10° Tribuna liberală.........................+1° Jos Reacţiunea...................—20° Voinţa Prahovei .... —50° Democratul............................. —33 Telegraful român .... — 1° OMOR IN ALEGERI Ni se comunică din Roman un fapt de cea mai mare gravitate : un locuitor din Roman, socialist după culoarea politică, fiind acuzat că el ar fi făcut cea mai straşnică propagandă de a reuşit opoziţia la alegerile de delegaţi, sbirii poliţiei l'au prins şi l'au bătut în arest până când nenorocitul aproape era să'şi dea sfârşitul. Spre a ascun­de crima lau luat şi l'au spînzu­­rat, svonind că s'ar fi sinucis. An­cheta a şi constatat că a murit de sufocare repede, dar vînătăile şi rănile de pe corp dovedesc că ne­norocitul a murit de cruda bătae a sbirilor de la poliţie. Faţă cu această crimă ne­mai auzită, noi nu mai ştim ce să spu­nem şi la ce instanţă să apelăm pentru ca lumină şi dreptate să se facă. Nu suntem dintre acei opozanţi care fac imediat responsabil pe gu­vernul de la Centru pentru toate abuzurile, nelegiuirile şi crimele din provincie. Dar o întrebare se­rioasă se impune şi o punem cu îngrjire : Ce se alege de libertatea conştiin­ţei, de libertatea opiniilor, de su­veranitatea poporului, toate trei pro­clamate în Constituţia noastră, când un biet nenorocit luptând pentru ceea ce crede el că e bine, poate fi ucis—fără frică de răspundere— de barbarii de la poliţie ? Unde e siguranţa vieţei cetăţenilor căro­ra li se cere azi „luminata“ părere şi luminatul concurs ? Argus. Societatea de navigaţiune austriacă în Camera deputaţilor austriaci la discuţia generală a proiectului sub­­venţiunei de acordat companiei de navigaţie pe Dunăre. Ministrul de comerţ a declarat că nu trebuie să se lase să cază societatea, răul de care suferă se poate vindeca. Răscumpărarea de către Stat ar da loc la complica­­ţiuni serioase; subvenţia este su­ficientă pentru a ridica societatea, dreptul de supraveghere a statului este folositoare. Motive politice comerciale impun menţinerea societăţei, pavilionul austriac nu trebue să dispară din Dunărea de Jos* trebue menţinut din contra, nn con­tra tutulor concurenţelor* aceasta In interesul monar­hiei. Societatea trebue să poa­tă să răspundă la toate cererile administraţiei de resbel. Societatea trebue să lupte în contra concurenţei României şi a Serbiei cari au de gând să favo­rizeze navigaţia lor naţională. Concurenţa companiei Gagarin este încă mai însemnată şi mai primejdioasă, pentru că aceasta nu caută să tragă venituri din antre­priza sa. „Adevărul“ la Iaşi 26 Ianuarie 1892 întrunirea liberalo-radicală Aseară la 25 Ianuarie opoziţia radicală-liberală a ţinut a doua în­trunire publică în sala Pastia. Pu­blic a fost numeros. D . Vizanti, luând cel întîi cu­­vîntul, începu să vorbească de liga moldovenească. Spune că a făcut sacrificiul convingerilor sale libe­rale numai ca să vadă Moldova sa­tisfăcută în legitimile sale cereri, însă conservatorii ca tot-d’auna s’au purtat incorect. D. Vizanti recu­noaşte că s’a înşelat şi roagă pe alegători să-l ierte promiţând că n’o mai face. Se rapoartă la acti­vitatea sa parlamentară şi vorbeşte despre linia Dorohoi-Iaşi, când a interpelat guvernul, căci voia să-i schimbe traseul. D. Vizanti spune, că se aude vor­­bindu-se de un apanaj ce se va da lui Ferdinand, de intrarea Româ­niei în liga vamală, etc., şi că D-sa va fi contra de va reuşi să fie a­­les. Spune că s’a dat odată 12 mo­şii pentru prestigiul dinastiei şi că nu se mai poate da. D. Vizanti face apoi procesul conservatorilor care se laudă că ei ne-au dat instituţiunile liberale, pe când în realitate ei s’au opus din răsputeri la introducerea ori căror reforme. Citează mai multe exem­ple şi spunând că e bolnav, pro­mite a vorbi şi la întrunirea vii­toare. D. A. Bădărău (este primit în salve de aplauze care ţin mai multe minute). D-sa începe prin a spune că este cu totul dezinteresat în a­­ceastă luptă, mai degrabă îşi aduce atingere în interesele sale materiale, şi este interesat numai pentru prin­cipiile sale radicale. Respunde la acuzaţia ce aude că vor face-o ra­dicalilor. D-nii guvernamentali, a­­nume despre tratările ce au fost între radicali şi guvern. D. Bădă­rău spune că acele tratări erau pur electorale şi nimic mai mult şi de­semnează pe D. Macri care repre­zenta în Club acest curent.­­ D. Bădărău vorbeşte apoi de ra­ţiunile de a fi a partidului conser­vator, şi nu’i găseşte nici o raţiune temeinică, căci D. Lascar Catargiu n’are nici o idee nouă şi apoi întru cât priveşte practica libertăţilor, e cunoscută din perioada din 71-75. Spune că timp de 12 ani nici n’au suflat, periseră conservatorii, şi i se părea aproape cu neputinţă că vor mai veni la cârmă singuri. A­­minteşte faptul că D. I. Nădejde leaderul socialiştilor în 1887 iscă­lise un manifest prin care spunea că conservatorii vor veni la putere la căderea liberalilor şi D. Bădărău mărturiseşte că zîmbea, atât i se părea cu neputinţă venirea la cârmă a lui Lascar Catargiu. Astăzi vede că D. I. Nădejde a avut dreptate şi spune că ţine să expieze această greşală a radicalilor de a fi con­tribuit la venirea conservatorilor. De unde credea D. Bădărău că par­tidul conservator nu va mai fi şi că lupta va fi între liberali şi de­mocraţi, acum trebue să înceapi lupta da capo. In cât programul tuturor la ora actuală este scăparea ţerei de conservatorii feudali care vor să întoarcă ţara îndărăt. Dar poate junimiştii fuzionând cu conservatorii le dă raţiune de a fi ? Nici de fel. D. Bădărău spune că junimiştii au lucrat mai întâi la înmormântarea conservatorilor, căci pe timpul lui Brătianu ei au lucrat cu guvernul liberal ca mem­bri devotaţi ai partidului în cât şi astăzi în aceiaşi calitate intră. Ca de vacă ne serveşte apelul lor către ţară care cuprinde proza banală a mesagiilor regale. Acest manifest într’o limbă franţuzită, care vor­beşte în generalităţi, nu mai cuprinde ideile economice cu un oare­care lustru democratic ce erau în apelul de la 1888. Şi aici D-nul Bădărău datoreşte o esplicare. Radicalii au avut stimă pentru reformele eco­nomice ale junimiştilor, era o ali­nare ce se aducea suferinţelor ţă­ranilor. D. Bădărău spune că ideile economice junimiste sunt copiate de pe programul democrat-cezarian a lui Bismarck, care a fost nevoit să elaboreze un atare program sub presiunea maselor social-democra­­tice, căreia îi aparţine viitorul ori câţi Bismarci s’ar încerca să se opue. Ei bine, azi ce vedem ? se în­treabă D. Bădărău. Manifestul nu mai vorbeşte de idei economice ci de reforme administrative. Chestia impozitelor, manifestul o tratează în fraze vagi. Vine la chestia învâţămîntului. D. Bădărău spune că a lucrat şi cu graiul şi cu condeiul pentru exce­­entul proect de reformă­a înveţă­­mântului elaborat de D. Poni, şi fiind că se ocupă­ de învâţămînt spune că cunoaşte proectul căzut a D-lui Maiorescu. Ei­ bine,D. Tache Ionescu, care a redactat se vede partea manifestului privitoare la şcoală, într’un loc s’a apropriat ideile D-luî Poni şi în alt loc pe ale D-lui Vlaiorescu unde se vorbeşte ca să facă învăţători pe preoţii de sate. D. Bădărău pentru multe motive combate această idee,acum cu drept n’a fost admisă nici de D. Poni. D. Bădărău spune că junimiştii în partea politică sunt foarte reac­­ionari. Citează ca exemplu pe D. Vlaiorescu care priveşte contopirea colegiului I cu al II făcut de libe­rali, ca o decapitare adusă cole­giului I censitar. Radicalii sunt con­tra colegiilor cenzitare, ei sunt pen­tru sufragiul universal. D. Bădărău desvoltă mai multe puncte din programul radical în mijlocul aplauzelor. D. A. V. Beldimanu­ întreabă dacă liberalii primesc acest pro­gram. D. A■ Bădărău întrebaţi pe li­berali. D. G. S. Scorţescu spune că va respunde. Voci: Aşteptăm respunsul. D. Bădărău continuă spunând că lupta actuală este şi o chestiune de demnitate. Vedeţi pe cine are guvernul pe un Sandu Răşcanu, o nedemnitate ce se face laşului. Acest Sandu Răşcanu a căutat prin presiuni poliţieneşti să ucidă par­tidul democrat-social. D. Bădărău spune că va lupta pentru Iaşi, pentru revendicările propuse de D. Beldimann, pentru restrângerea prerogativelor Coroa­nei şi chiar pentru desfiinţarea re­­galităţei. D. Bădărău după două ore de vorbă termină importantul său dis­curs în mijlocul ovațiunilor ge­nerale. D. G. S. Scorțescu făcu critica conservatorilor cu Sultan-mezat, cu ucideți canalia, etc. şi arată o bâtă cu care s’a bătut alegătorul Ghiţă Botez. D. Scorțescu înfieră cu ener­gie purtarea brutală a ciocoilor. Mai spune că liberalii nu sunt duş­manii ideilor democratice şi că programul este răsturnarea. D. G. Mârzescu ce­i mai întâiți candidaţii opozanţi, apoi răspunse între altele la lauda conservatori­lor că ei au făcut totul în astă ţară. Citi mai multe bucăţi din dis­cursurile lui M. Cogălniceanu de la jubileul Academiei şi arată că acei care s’au opus la ori­ce reformă şi progres sunt conservatorii. Mai a­­rată că în Iaşi conservatorii nici odată n’au ţinut o întrunire în o­­poziţiune singuri ci în tot­ d’a­una alăturea cu liberalii. Asta dovedeşte că partid conservator nu există, ci partid bugetar. D. Mârzescu mai vorbeşte de cinstea junimistă pe care o fac cu­noscută necontenit prin foaia lor Constituţionalul, uitând că Direc­­orul acelei foi a fost ţinut din fondurile secrete. D. Mârzescu închee spunând că inteligenţa şi capacitatea este regală în partidul liberal, iar la conserva­tori escepţie. D. Cantacuzin Başotă suindu-se a tribună este huiduit. * Dintre toţi oratorii singur D.A. Bădărău a luat angajamente că va opta pentru restrângerea preroga­tivelor regale, pentru desfiinţarea regalităţei chiar­ asemenea singur )-sa a făcut un discurs de o re­marcabilă valoare, aducând o cri­tică serioasă programului guver­nului şi desvoltând de aproape, punct cu punct, programul radical. G. A. Scorţescu a promis că va desvoltă programul liberalilor; n’a făcut-o însă şi a încheiat zicând că programul liberalilor e un program de rasturnare. întrunirea guvernamentala Azi Duminică la orele 2 p. m. s’a ţinut prima întrunire publică a guvernamentalilor. Reprezentaţia s’a dat în localul

Next