Adevěrul, iulie 1892 (Anul 5, nr. 1222-1251)

1892-07-22 / nr. 1242

ANUL V.­No.11242 NUMERUL I6 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP ,LA 1LŞI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI şi se plătesc tot­d’a­una înainte In Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţară SO lei, în străinătate 60 Şease luni, 15 , , , 25 Trei luni , 8 , , , 13 U« Kiimir Im strAin&fat* 13 bani EDIŢIA a doua MANUSCRIPTEIrE NU SE INAPOIAZA Să te fereşti, Române! de cuiu strein în casă V. Alexandri. ADMINISTRAŢIA 18’ — strada a c a i­ k m i f. i,­­ ie Director politic: ALEX. V. BELDIMANU ie MERCURI 22 IULIE 1892 NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din Străinătate, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anundiuri la pagina IV...................0,30 b. linia , , IV...................2,2 lei , . . . ..... .s,­Inserţiunele şi Reclamele 3 lei rândul. La Paris, ziarul se găsește de gen|ftracn,Jiu mărul la bioscul No. 117, Bonier ard AtAIHlebe —„L. fvo r UN NUMER VECIU 30 REDACȚIA STRADA ACADEMIEI WB mEra necinstei Presa streina şi Ungurii Scrisori din Germania Instrucţia la sate Cholera Grigore Manolescu Loja sîngerată Bucureşti, 21 Iulie 1892 ERA NECINSTEI IIi In urma descoperirei unor hoţii la direcţia poştelor şi telegrafelor, D. Ernest Sturdza, director general al acestui important serviciu, a rânduit o anchetă. Membrii comisiunei de anchetă au fost D-nii Samson, Manolescu (Iaşi) şi Constantinescu (Ploeşti). Care a fost rezultatul cercetărilor acestei comisiuni ? — Darea în jude­cată a lui Brătescu. D-nii membrii au găsit vinovat numai pe acest Brătescu, lăsând cu totul la o parte pe şefii lui direcţi, fără complicitatea cărora, acest ne­demn impiegat nu ar fi putut co­mite hoţiile care sunt astăzi în sar­cina sa. Cami sunt şefii direcţi ai lui Bră­tescu? —N. Iliescu şi St. Dimitrescu. Membrii comisiunei de anchetă nu numai că nu au îndrăznit a se a­­tinge de aceşti doui funcţionari su­periori, dar au căutat a-i pune la a­­dăpostul ori­cărei urmăriri. Voesc­a crede că D. Ernest Sturdza nu cunoaşte escrocheria de care s’a făcut culpabil St. Dimitrescu. Când D-sa va ceti acest articol, scuza ne­­ştiinţei va dispare, şi voi­­ aştepta sa văd ce măsuri va lua contra acestui falsificator în scripte publice. Doi ani şi mai bine de când ta­tăl lui St. Dimitrescu (Dumitru Ni­­colau) primește pe fie­care lună, opt­zeci și, ca factor poștal, fără a face serviciu. Mai mult încă, St. Dimi­trescu iscălia în condica de primire a lefurilor în locul bătrânului seu părinte damblagiu. Meargă D. Ernest Sturdza la Curtea de Conturi, ceară condica lefurilor pe anii 1889 — 90 şi 91, şi va vedea —cum am văzut şi eu — neruşinatele falsuri în scripte publice comise de St. Dimitrescu. Câte o dată iscălitura este D. Ni­­colau­, altă dată este D. Nicolescu cu slove latine pe care nenorocitul bătrân Nicolau nu le cunoaşte. In cursul acestor trei ani nu se vor găsi în condicele lefurilor două iscă­lituri care să se asemene una cu alta. Chiar D-nii Samson, Manolescu şi Constantinescu nu pot crede că a­­cest Brătescu nu a avut, în hoţiile sale, complici pe N. Iliescu şi St Dimitrescu. Cel Intein tebuia să formeze cae­­tele de sarcini şi să presideze adese­ori licitaţiile. Cel al doilea prezintă şi susţinea liberarea mandatelor pentru toate fur­niturile.­­ Amândoi trebuiau să asiste la pri­mirea materialului şi să-i facă încer­cările după caetele de sarcini. Parţialitatea cu care au lucrat mem­brii comisiunei de anchetă e vădită, şi — lucru destul de straniu — nu a revoltat pe D. director general. D-sa s’a mărginit a trimete pe Brătescu în judecata tribunalului co­recţional, şi a condamna pe Sf. Di­mitrescu să restitue leafa pe două luni ce Dumitru Nicolau (tatăl lui St. Di­mitrescu) luase abusiv, fără a face serviciul. Datoria D-lui director general este de a trimete pe St. Dimitrescu — după ce îl va fi suspendat din înalta m­cţiune ce ocupă—înaintea parche­tului care, suntem convinşi, va face o anchetă serioasă, iar nu un simu­­acru de cercetare ca aceea plănuită de D-nia Samson, Manolescu şi Con­stantinescu. D. Lascar Catargiu, care a deran­jat pe un procuror, pentru a afla nu­mele neguţătorilor buzunăriţi în nu­mele princesei Maria de Edimbourg, pleca­ la urechea sa ministerială la această gravă denunţare ? Să mă erte primul-ministru, dacă răspund că nu cred că se va da o urmare acestui denunţ, căci şi N. Iliescu şi St. Dimitrescu sunt puter­nic protejaţi. Brătescu, dacă nu va fi achitat, va plăti pentru hoţiile săvârşite de el, şi pentru acelea făptuite în compli­citate cu şefii săi direcţi. Am zis : dacă nu va fi Brătescu achitat, şi menţin cuvintele mele, căci Iliescu şi Dimitrescu i-au pro­mis achitarea, dacă va tăcea, precum a făcut până acum. Şi toate aceste pungăşii şi matra­­pazlîcuri se fac in capitală sub na­sul directorului general şi sub ochii ministrului de interne. Destrăbălare complectă în toate ramurile serviciilor publice! Nu pot de­cât să menţin ceia ce am zis deja : Trăim sub Era necinstei. Alex. V. Beldimanu. TELEGRAME PETERSBURG, 20 Iulie. — După ziarul Kaspi care apare la Baku, stagnaţiunea afacerilor în acest oraş este complectă. La 13 Iulie s’au protestat 150 scrisori de schimb — se prevede un mare număr de falimente. De la 9 Iulie nici o transac­­ţiune serioasă nu s’a făcut la bursa din Baku. Comisiunea grâurilor se va întruni nu­mai după întoarcerea ministrului Witte pe la 1 (13) August, pentru a delibera asu­pra libertăţeî exportului secarei. IENA, 20 Iulie. — D-na de Bismarck a sosit aseară, el a fost primit într’un mod călduros; studenţii au format gardul la trecerea sa, prorectorul a rostit un dis­curs, D. de Bismarck a respuns pentru a mulţumi, seara a fost iluminaţii în oraş şi pe înălţimele vecine şi plimbare cu torţe. Azi la amiază D. de Bismarck a rostit un discurs într’un meeting solemn. — El a zis că resbelele trecute erau necesare; acelea din viitor nu vor mai fi de­cât ves­­bele defensive. — A respins cu energie imputarea că ar avea sentimente anti-mo­­narchice. — După amiază a plecat la Schoenhaus. Presa străină şi Ungarii Citim în „II Diritto“ din Roma, urmă­torul articol: Lupta dintre Maghiari şi Români. (Corespondenţă specială a lui „II Diritto“) Sibiu, 20 Iulie. La Măgura­ Rotundă din judeţul Năsăud, în Transilvania, s-a întâmplat un conflict sângeros între cetăţenii români şi jandar­meria maghitară. Au fost ucişi 2 români, şi alţi 20 răniţi grav. Altă luptă încă şi mai sângeroasă s’a întîmplat lângă Oradea-Mare: 20 Români au rămas morţi pe loc şi 50 răniţi, a fost ucis un jandarm. Printre Români dom­neşte cea mai mare consternaţiune. Aces­tei viguroase populaţiunî a munţilor nu-î mai rămâne alt­ceva de făcut, de cât d’a ridica armele şi de a­ se apăra cu ele în contra administraţiunei maghiare. Alaltăerî la Braşov un grup de Români din Braşov, ce fǎceau o escursiune în mun­ţii Ciucaşi pe lângă graniţa României, la întoarcere au fost arestaţi şi conduşi sub escortă armată la Săcele, lângă Braşov, la o distanţă de 15 k­m. Prisonierii au fost conduşi în cazarma cetăţii Kronstadt, unde au fost ţinuţi închişi toată noaptea şi tra­taţi într’un mod brutal. Printre ei erau advocaţi, profesori, preoţi şi 2 studenţi. Ei au fost arestaţi din ordinul guver­nului maghiar, sub pretextul, că s’au dus la frontieră pentru a provoca agitaţii prin­tre populaţiunile de peste munţi. Această severitate din part­ea Ungurilor este consecinţa naturală a conflictului şi a urei profunde şi peste măsură care e­­xistă între Români şi Unguri. Aceştî din urmă, fiind în prezent stăpânii situaţiuneî, voesc să maghiariseze rasa română. Aceasta e nota dureroasă a luptei de rasă, pe care se razimă absolutismul austriac. Vice-comitele Aradului, Szathmary, a introdus o rigoare sistematică în contra tuturor Românilor, care, împreună cu aceia ce au făcut declaraţiuni publice în Gazeta din Sibiu, au aprobat tentativa comitetu­lui partidului naţional, făcută pe lângă Împăratul din Viena. La Világos, lângă Arad, o reuniune eco­nomică „Progresul“ a fost împrăştiată cu forţa. Aceste persecuţi­uni se repetă zilnic pe ori­unde trăesc Românii. Sârbii au crezut de cuviinţă de a aproba prin presa lor, politica Românilor în con­tra asupririlor maghiare, şi ziarele lor Zas­­tava şi Branick din Neo-Planta, că şi-au exprimat simpatia lor pentru mişcarea na­ţională română,­şi aprobând mergerea Ro­mânilor la Viena, au publicat memoriul acestora adresat împăratului. Publicarea acestui memoriu a fost însă întreruptă, pentru că cele 2 ziare sârbeşti au fost tra­duse, tocmai din cauza acestei publicări, dinaintea Curţei cu juraţi din Buda-Pesta. Guvernul ungur, comiţend aceste greşeli nu vede oare că el grăbeşte crearea Ligei de resistenţă a tuturor naţionalităţilor din monarchie şi împinge pe acest bolnăvicios imperiu spre federalizm ? Terminându-şî articolul, II Diritto face următoarea observaţiune, pe care o adre­sează Ungurilor, pentru a-l deştepta pănă când încă nu va fi prea târziu : „Nu avem trebuinţă de a repeta, că zia­rul II Diritto recomandă într’un mod viu naţionalităţilor imperiului vecin să nu în­trebuinţeze politica de persecuţiune şi de discordie, dar să se respecte reciproc şi să contribue de a-şi crea cu toţii o viaţă federală autonomă pe cât este posibilă.“ Scrisori din Germania Coresp. spec. a ziarului ADEVERUL Ori de câte ori se întâmplă în străină­tate vre­un proces scandalos şi de sensa­ţie, fie de natură politică, mercantilă, sau ca să zicem aşa de natură centrală, presa germană exclamă cu emfază : Soetwas Komt bei uns nicht vor! (Aşa ceva nu se în­tâmplă la noi!) Mai cu seamă, insistă presa germană asupra scandalurilor politice din Franţa şi printre rînduri li se poate citi mulţumirea sufletească ce o simt când pot înregistra oare­care simptome care sa do­vedească corupţiunea republicei galice. Dar cu o mică variantă a cunoscutei vorbe a luî Rabi Akiba, se poate zice : Nimic nou ce se întâmplă în Franţa şi care să nu se întâmple şi în Germania. Aceiaşi corupţiune dincoace ca şi din­colo şi nici că se poate altfel, fiind că o lege elementară zice că aceleaşi cauze au în­tot­deauna acelaş efect ori unde şi orî când, fiind date aceleaşi împrejurări. De vr’o trei ani însă, procesele scandaloase se înmulţesc în Germania într’un chip îngro­zitor. Şi aceste procese sunt atât de simp­tomatice şi de caracteristice pentru starea de cultură a claselor de jos şi pentru în­fiorătoarea corupţiune a celor de sus, şi aruncă o aşa de urîtă lumină asupra vieţeî publice şi pănă la un punct chiar şi asu­pra acelei private din Germania, în cât şi ziarele cele mai optimiste şi care văd to­tul într’ o lumină trandafirie şi în parfum, nu se pot opri de a izbucni în bocete şi în lamentaţiunî. Şi au toată dreptatea şi noi chiar am fi dispuşi a crede în since­ritatea lor — dacă densele ar şi lovi răul la rădăcină şi ar desemna şi stigmatiza fără înconjur pe ceî vinovaţi. Aceasta însă presa germană n’o face ci caută să coco­­loşască lucrurile pe cât se poate, ceea ce nu numai că nu ’î face onoare, dar arată că marea parte dintr’ânsa se află în ser­viciul însăși al corupătorilor și este com­plicele al acestor din urmă. Ultimul timp ne-a fericit cu trei pro­cese, care mai de care mai sensaţionale, care maî de care mai ruşinoase pentru so­cietatea germană. Ia­-le pe scurt: Locul „crimei“ din primul proces este o localitate mică din Bavaria numit Wemding, un sat care de când e el, n’a visat să a­­jungă celebru şi că cele maî mari gazete din lume să ’l dedice cu respect coloane întregi şi chiar articole de fond. Ba, ce e maî mult, locuitorii acestui sat nici nu au­ măcar idee că în toată lumea civilizată se vorbeşte de dânşii căci — după cum zice Evangelia — fericiţi cei săraci cu duhul şi săraci mai sunt şi bieţii Wemdingieni. Dar tocmai acestei împrejurări au denşit de mulţumit celebritatea la care au ajuns cu ajutorul lui D-zeu, literalminte cu ajuto­rul lui D-zeu cum se va vedea. Wemding nu are nimic remarcabil în­­tr’ânsul care să ’l distingă de monotonia patriarchală a altor sate bavareze sau chiar şi de aiurea; are însă pe călugărul Aurelian, un călugăr care trebue cântat peste nouă mari şi nouă ţări. Aurelian are o calitate care nu se gă­seşte azi nici la călugări, şi anume crede literalminte în sf. Scriptură. Şi aceasta este atât de rar şi atât de necrezut în­cât toată lumea pănă şi însuşi capii bisericei —ceea ce în cazul de faţă e foarte mult— au făcut ochii mari la auzul faptelor năz­drăvane ale paterului Aurelian. Iată pe scurt şi despre ce e vorba : Un locuitor din Wemding are un copil de vreo 10 ani, bolnav de mai mult timp. Boala lui constă, nici mai mult nici mai puţin, în a simţi dureri la „vedere de lu­cruri... sfinte şi în a nu vroi să se roage . Nenorociţii (!) părinţi ai nenorocitului copil se plânseră la mai mulţi popi din localitate şi împrejurimi. Aceştia răspunse pur şi simplu că... diavolul a intrat în co­pil pentru cine ştie ce păcate mari şi că trebue să se dea pomeni însemnate spre a scăpa pe bietul băiat. Părinţii făcură în­tocmai, dar fără nici un resultat practic. Atunci ei se adresară paterului Aurelian care le spuse că diavolul trebue exercitat (alungat) după vechile şi sfintele prescrip­­ţiuni practicate în evul­ mediu. Se ştie ce rol trist şi funest a jucat exorcizmul pe acele vremuri şi în ce le­gătură a stat alungarea diavolului cu ar­derea vrăjitoarelor pe rug, etc. Este una din paginele cele mai triste ale istoriei o­­menirei. Paterul Aurelian însuşi povesteşte cu o naivitate care a uimit toată lumea civi­lizată cum i-a succes alungarea diavolului, după multe încercări infructuoase şi pe care din lipsă de spaţi­u nu le putem în­şira aici. Copilul se însănătoşi şi se părea că lu­crurile s’au sfârşit aici. Tot satul şi îm­prejurimea alergă la paterul Aurelian care a găsit piatra filosofală, leacul universal pentru tot felul de boli: numai el ştia cum se alungă dracul din corpul omului, întâmplarea însă făcu ca de aceste mi­nuni ale naivului călugăr să afle un cores­pondent al Gazetei de Colonia şi de aici ştirea despre leacul paterului Aurelian se respândi peste tot globul şi un strigăt de mirare se auzi—trăim doară în veacul al 19-lea !—de la un capăt la cel-l’alt al Eu­ropei civilizate şi chiar din America. Toate ziarele au comentat năzdrăvăniile lui Aurelian în modul cel maî serios şi toate sunt unanime în părerea că această „întâmplare“ aruncă o scârboasă lumină asupra cultureî straturelor de jos ale po­porului. Paterul Aurelian însă, un om pe cât de naiv pe atât şi de cinstit, după cum susţin cei cari -l cunosc, a intentat proces cores­pondentului Gazetei de Colonia care a pu­blicat fără autorizaţie din partea sa, istori­cul exocizmului de diavoli la finele veacu­lui al 19-lea. Procesul urmează a se judeca luna a­­ceasta şi va ilustra de­sigur încă o pa­gină tristă din viaţa culturală a popoa­relor. Despre cele­l­alte doue procese în co­respondenţa viitoare. Cer»Negură­­ stantinopol-Batum, — nu vor mai merg pănă la un nou ordin de­cât până la Samsun. încărcarea mărfurilor pentru Kerasund şi Trebizonda este suspendată. PARIS, 30 Iulie.—4 decese holerice au fost la Goneste în împrejurimile Parisului. VIENA, 30 Iulie.— Corespondenţa Poli­tică află din Lemberg 4 cazuri de holeră noastra, la Trzebinia (Galiţia). PETERSBURG, 1 August.— Oficial Ho­lera a isbucnit în ţinutul Tobolsk. CONST­ANTINOPOL, 1 August. — După o decisiune a consiliului sanitar lazaretul din Sinope se va deschide la 1 (30) Au­gust. Proveninţele Mării Negre de la Kertsch pănă la Ordon vor face carantina lor la Sinope, iar acelea care vin din porturile situate între Kertsch şi graniţa românească vor face carantina la Kavak. ST. PETERSBURG, 20 Iulie. — Buleti­nul holerei pe ziua de 27 Iulie; Astrakhan 39 caşuri, 20 decese ; Voronetz 13 caşuri, 3 decese. Staţiile de drum de fer Rostov-Voro­­netz 20 caşuri, 11 decese; Oraşul şi ţinutul Kazan 43 caşuri, 20 decese ; Orenburg 3 caşuri, 3 decese ; Pensa la 27 Iulie, 1 caz 1 deces, pănă la 27, 7 decese; Samara, 130 caşuri, 64 decese ; Limborsk 51 caşuri, 19 decese ; Rostov 141 caşuri, 19 decese ; Baku 190 casuri 141 decese; Zarizyn 38 caşuri, 22 decese; Tambov 32 caşuri, 26 decese ; Nyjni Novgorod 74 caşuri, 30 decese; La 29 Iulie s’a constatat 91 caşuri, 38 decese ; In teritoriul Daghestan pănă la 27 Iulie 372 cașuri, 48 decese; Teritoriul Kubanu 86 cașuri, 24 decese; Teritoriul Tiver 383 cașuri, 206 decese ; Taschend la 27 Iulie 174 decese ; Samarkanda 10 decese. H­OIDBA BRESLAU, 30 Iulie. — Spre a înlătura orî­ce posibilitate de introducere a hole­rei, direcţia drumurilor de fer a luat dis­posiţiunî ca vagoanele care vin din Var­şovia să nu treacă graniţa. VIENA, 30 Iulie. — In urma măsurilor de carantină impusă proveninţelor Mării Negre, vapoarele Lloydului, O linia Con­ DIN BRAILA Următoarea scriso­are a fost trimisă din Brăila D-lui ministru de Finanţe. Lumea se miră, şi cu drept cuvânt, cum un ministru de finanţe atât de onest şi capabil ca D-voastră, să ţină în funcţiu­nea de casier general al judeţului Brăila pe D. Ştefan Murat, care este şi incapabil de această funcţiune şi neonest. Necapabil fiind-că n’a ocupat nici o funcţiune de natură a se versa în ale finanţelor, afară de aceea de perceptor al oraşului Brăila în timp de duoî ani, neonest, fiind-că ho­ţiile ce urmează a se constata la acea percepţie, datează încă din timpul D-sala după afirmaţiunea chiar a protejatului său Anton Ionescu, care azî este depus în pre­venţie pentru fals în acte publice şi dela­pidări, graţie nepriceperii acestui casier. Pentru a vă convinge de afirmaţiunea noastră, vă rugăm, D-le Ministru, cu foarte multă insistenţă, să bine­voiţî a ordona să se se constate. 1) Pentru ce nu se maî găseşte astăzi lista de rămăşiţe, predată de D. Murat D-lui Mândroviceanu, care l’a înlocuit în funcţiunea de perceptor, atunci când D-sa a trecut ca casier general al judeţului ? Cine a avut interes a face să disp­ară a­­ceastă listă, care după cum avem positivă informaţiune era falsă? 2) Pentru ce, pe când se afla perceptor D. casiel Murat n’a destituit pe compta­­bilul Anton Ionescu, autorul principal al tuturor hoţiilor, de­oare­ce D-sa era de mult edificat asupra necinstei acestui func­ţionar, ci din contră a stăruit de percep­torul Mândroviceanu, să-l ţie în funcţiune ba chiar să-i mărească leafa de la 250, cât avea sub D-sa, la 400 lei pe lună ? 3) Pentru ce a tolerat controlorului V. Cristian, să nu inspecteze regulat percep­ţia Brăilei şi pentru ce, acum chiar în timpul constatărilor, a pus pe acel con­trolor de a încheiat un proces-verbal de inspectarea eî, care conchidea că totul e în regulă? 4) Asupra denunţului făcut D-voastră de D. M. Grosu pentru hoţiile de la per­cepţie, şi care denunţ i s’a recomandat în original D-lui Casier Murat, cu ordinul No. 31710 încă de la 19 Iunie, spre a cerceta şi raporta împrejurările, pentru ce n’a luat în seamă acest ordin şi pentru ce din acuzat schimbându-şî rolul s’a fă­cut acuzator şi denaturând lucru raportă D-voastra, ca şi cum n’ar fi ştiut nimic de ordinul primit, că s’a informat de oare­­care abusuri comise la percepţie şi că a însărcinat pe controlorul Cristian cu a­­dresa No. 9572 din 20 iunie să constate?

Next