Adevěrul, iulie 1892 (Anul 5, nr. 1222-1251)
1892-07-22 / nr. 1242
ANUL V.No.11242 NUMERUL I6 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP ,LA 1LŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI şi se plătesc totd’auna înainte In Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţară SO lei, în străinătate 60 Şease luni, 15 , , , 25 Trei luni , 8 , , , 13 U« Kiimir Im strAin&fat* 13 bani EDIŢIA a doua MANUSCRIPTEIrE NU SE INAPOIAZA Să te fereşti, Române! de cuiu strein în casă V. Alexandri. ADMINISTRAŢIA 18’ — strada a c a i k m i f. i, ie Director politic: ALEX. V. BELDIMANU ie MERCURI 22 IULIE 1892 NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din Străinătate, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anundiuri la pagina IV...................0,30 b. linia , , IV...................2,2 lei , . . . ..... .s,Inserţiunele şi Reclamele 3 lei rândul. La Paris, ziarul se găsește de gen|ftracn,Jiu mărul la bioscul No. 117, Bonier ard AtAIHlebe —„L. fvo r UN NUMER VECIU 30 REDACȚIA STRADA ACADEMIEI WB mEra necinstei Presa streina şi Ungurii Scrisori din Germania Instrucţia la sate Cholera Grigore Manolescu Loja sîngerată Bucureşti, 21 Iulie 1892 ERA NECINSTEI IIi In urma descoperirei unor hoţii la direcţia poştelor şi telegrafelor, D. Ernest Sturdza, director general al acestui important serviciu, a rânduit o anchetă. Membrii comisiunei de anchetă au fost D-nii Samson, Manolescu (Iaşi) şi Constantinescu (Ploeşti). Care a fost rezultatul cercetărilor acestei comisiuni ? — Darea în judecată a lui Brătescu. D-nii membrii au găsit vinovat numai pe acest Brătescu, lăsând cu totul la o parte pe şefii lui direcţi, fără complicitatea cărora, acest nedemn impiegat nu ar fi putut comite hoţiile care sunt astăzi în sarcina sa. Cami sunt şefii direcţi ai lui Brătescu? —N. Iliescu şi St. Dimitrescu. Membrii comisiunei de anchetă nu numai că nu au îndrăznit a se atinge de aceşti doui funcţionari superiori, dar au căutat a-i pune la adăpostul oricărei urmăriri. Voesca crede că D. Ernest Sturdza nu cunoaşte escrocheria de care s’a făcut culpabil St. Dimitrescu. Când D-sa va ceti acest articol, scuza neştiinţei va dispare, şi voi aştepta sa văd ce măsuri va lua contra acestui falsificator în scripte publice. Doi ani şi mai bine de când tatăl lui St. Dimitrescu (Dumitru Nicolau) primește pe fiecare lună, optzeci și, ca factor poștal, fără a face serviciu. Mai mult încă, St. Dimitrescu iscălia în condica de primire a lefurilor în locul bătrânului seu părinte damblagiu. Meargă D. Ernest Sturdza la Curtea de Conturi, ceară condica lefurilor pe anii 1889 — 90 şi 91, şi va vedea —cum am văzut şi eu — neruşinatele falsuri în scripte publice comise de St. Dimitrescu. Câte o dată iscălitura este D. Nicolau, altă dată este D. Nicolescu cu slove latine pe care nenorocitul bătrân Nicolau nu le cunoaşte. In cursul acestor trei ani nu se vor găsi în condicele lefurilor două iscălituri care să se asemene una cu alta. Chiar D-nii Samson, Manolescu şi Constantinescu nu pot crede că acest Brătescu nu a avut, în hoţiile sale, complici pe N. Iliescu şi St Dimitrescu. Cel Intein tebuia să formeze caetele de sarcini şi să presideze adeseori licitaţiile. Cel al doilea prezintă şi susţinea liberarea mandatelor pentru toate furniturile. Amândoi trebuiau să asiste la primirea materialului şi să-i facă încercările după caetele de sarcini. Parţialitatea cu care au lucrat membrii comisiunei de anchetă e vădită, şi — lucru destul de straniu — nu a revoltat pe D. director general. D-sa s’a mărginit a trimete pe Brătescu în judecata tribunalului corecţional, şi a condamna pe Sf. Dimitrescu să restitue leafa pe două luni ce Dumitru Nicolau (tatăl lui St. Dimitrescu) luase abusiv, fără a face serviciul. Datoria D-lui director general este de a trimete pe St. Dimitrescu — după ce îl va fi suspendat din înalta mcţiune ce ocupă—înaintea parchetului care, suntem convinşi, va face o anchetă serioasă, iar nu un simuacru de cercetare ca aceea plănuită de D-nia Samson, Manolescu şi Constantinescu. D. Lascar Catargiu, care a deranjat pe un procuror, pentru a afla numele neguţătorilor buzunăriţi în numele princesei Maria de Edimbourg, pleca la urechea sa ministerială la această gravă denunţare ? Să mă erte primul-ministru, dacă răspund că nu cred că se va da o urmare acestui denunţ, căci şi N. Iliescu şi St. Dimitrescu sunt puternic protejaţi. Brătescu, dacă nu va fi achitat, va plăti pentru hoţiile săvârşite de el, şi pentru acelea făptuite în complicitate cu şefii săi direcţi. Am zis : dacă nu va fi Brătescu achitat, şi menţin cuvintele mele, căci Iliescu şi Dimitrescu i-au promis achitarea, dacă va tăcea, precum a făcut până acum. Şi toate aceste pungăşii şi matrapazlîcuri se fac in capitală sub nasul directorului general şi sub ochii ministrului de interne. Destrăbălare complectă în toate ramurile serviciilor publice! Nu pot decât să menţin ceia ce am zis deja : Trăim sub Era necinstei. Alex. V. Beldimanu. TELEGRAME PETERSBURG, 20 Iulie. — După ziarul Kaspi care apare la Baku, stagnaţiunea afacerilor în acest oraş este complectă. La 13 Iulie s’au protestat 150 scrisori de schimb — se prevede un mare număr de falimente. De la 9 Iulie nici o transacţiune serioasă nu s’a făcut la bursa din Baku. Comisiunea grâurilor se va întruni numai după întoarcerea ministrului Witte pe la 1 (13) August, pentru a delibera asupra libertăţeî exportului secarei. IENA, 20 Iulie. — D-na de Bismarck a sosit aseară, el a fost primit într’un mod călduros; studenţii au format gardul la trecerea sa, prorectorul a rostit un discurs, D. de Bismarck a respuns pentru a mulţumi, seara a fost iluminaţii în oraş şi pe înălţimele vecine şi plimbare cu torţe. Azi la amiază D. de Bismarck a rostit un discurs într’un meeting solemn. — El a zis că resbelele trecute erau necesare; acelea din viitor nu vor mai fi decât vesbele defensive. — A respins cu energie imputarea că ar avea sentimente anti-monarchice. — După amiază a plecat la Schoenhaus. Presa străină şi Ungarii Citim în „II Diritto“ din Roma, următorul articol: Lupta dintre Maghiari şi Români. (Corespondenţă specială a lui „II Diritto“) Sibiu, 20 Iulie. La Măgura Rotundă din judeţul Năsăud, în Transilvania, s-a întâmplat un conflict sângeros între cetăţenii români şi jandarmeria maghitară. Au fost ucişi 2 români, şi alţi 20 răniţi grav. Altă luptă încă şi mai sângeroasă s’a întîmplat lângă Oradea-Mare: 20 Români au rămas morţi pe loc şi 50 răniţi, a fost ucis un jandarm. Printre Români domneşte cea mai mare consternaţiune. Acestei viguroase populaţiunî a munţilor nu-î mai rămâne altceva de făcut, de cât d’a ridica armele şi de a se apăra cu ele în contra administraţiunei maghiare. Alaltăerî la Braşov un grup de Români din Braşov, ce fǎceau o escursiune în munţii Ciucaşi pe lângă graniţa României, la întoarcere au fost arestaţi şi conduşi sub escortă armată la Săcele, lângă Braşov, la o distanţă de 15 km. Prisonierii au fost conduşi în cazarma cetăţii Kronstadt, unde au fost ţinuţi închişi toată noaptea şi trataţi într’un mod brutal. Printre ei erau advocaţi, profesori, preoţi şi 2 studenţi. Ei au fost arestaţi din ordinul guvernului maghiar, sub pretextul, că s’au dus la frontieră pentru a provoca agitaţii printre populaţiunile de peste munţi. Această severitate din partea Ungurilor este consecinţa naturală a conflictului şi a urei profunde şi peste măsură care există între Români şi Unguri. Aceştî din urmă, fiind în prezent stăpânii situaţiuneî, voesc să maghiariseze rasa română. Aceasta e nota dureroasă a luptei de rasă, pe care se razimă absolutismul austriac. Vice-comitele Aradului, Szathmary, a introdus o rigoare sistematică în contra tuturor Românilor, care, împreună cu aceia ce au făcut declaraţiuni publice în Gazeta din Sibiu, au aprobat tentativa comitetului partidului naţional, făcută pe lângă Împăratul din Viena. La Világos, lângă Arad, o reuniune economică „Progresul“ a fost împrăştiată cu forţa. Aceste persecuţiuni se repetă zilnic pe oriunde trăesc Românii. Sârbii au crezut de cuviinţă de a aproba prin presa lor, politica Românilor în contra asupririlor maghiare, şi ziarele lor Zastava şi Branick din Neo-Planta, că şi-au exprimat simpatia lor pentru mişcarea naţională română,şi aprobând mergerea Românilor la Viena, au publicat memoriul acestora adresat împăratului. Publicarea acestui memoriu a fost însă întreruptă, pentru că cele 2 ziare sârbeşti au fost traduse, tocmai din cauza acestei publicări, dinaintea Curţei cu juraţi din Buda-Pesta. Guvernul ungur, comiţend aceste greşeli nu vede oare că el grăbeşte crearea Ligei de resistenţă a tuturor naţionalităţilor din monarchie şi împinge pe acest bolnăvicios imperiu spre federalizm ? Terminându-şî articolul, II Diritto face următoarea observaţiune, pe care o adresează Ungurilor, pentru a-l deştepta pănă când încă nu va fi prea târziu : „Nu avem trebuinţă de a repeta, că ziarul II Diritto recomandă într’un mod viu naţionalităţilor imperiului vecin să nu întrebuinţeze politica de persecuţiune şi de discordie, dar să se respecte reciproc şi să contribue de a-şi crea cu toţii o viaţă federală autonomă pe cât este posibilă.“ Scrisori din Germania Coresp. spec. a ziarului ADEVERUL Ori de câte ori se întâmplă în străinătate vreun proces scandalos şi de sensaţie, fie de natură politică, mercantilă, sau ca să zicem aşa de natură centrală, presa germană exclamă cu emfază : Soetwas Komt bei uns nicht vor! (Aşa ceva nu se întâmplă la noi!) Mai cu seamă, insistă presa germană asupra scandalurilor politice din Franţa şi printre rînduri li se poate citi mulţumirea sufletească ce o simt când pot înregistra oarecare simptome care sa dovedească corupţiunea republicei galice. Dar cu o mică variantă a cunoscutei vorbe a luî Rabi Akiba, se poate zice : Nimic nou ce se întâmplă în Franţa şi care să nu se întâmple şi în Germania. Aceiaşi corupţiune dincoace ca şi dincolo şi nici că se poate altfel, fiind că o lege elementară zice că aceleaşi cauze au întotdeauna acelaş efect ori unde şi orî când, fiind date aceleaşi împrejurări. De vr’o trei ani însă, procesele scandaloase se înmulţesc în Germania într’un chip îngrozitor. Şi aceste procese sunt atât de simptomatice şi de caracteristice pentru starea de cultură a claselor de jos şi pentru înfiorătoarea corupţiune a celor de sus, şi aruncă o aşa de urîtă lumină asupra vieţeî publice şi pănă la un punct chiar şi asupra acelei private din Germania, în cât şi ziarele cele mai optimiste şi care văd totul într’ o lumină trandafirie şi în parfum, nu se pot opri de a izbucni în bocete şi în lamentaţiunî. Şi au toată dreptatea şi noi chiar am fi dispuşi a crede în sinceritatea lor — dacă densele ar şi lovi răul la rădăcină şi ar desemna şi stigmatiza fără înconjur pe ceî vinovaţi. Aceasta însă presa germană n’o face ci caută să cocoloşască lucrurile pe cât se poate, ceea ce nu numai că nu ’î face onoare, dar arată că marea parte dintr’ânsa se află în serviciul însăși al corupătorilor și este complicele al acestor din urmă. Ultimul timp ne-a fericit cu trei procese, care mai de care mai sensaţionale, care maî de care mai ruşinoase pentru societatea germană. Ia-le pe scurt: Locul „crimei“ din primul proces este o localitate mică din Bavaria numit Wemding, un sat care de când e el, n’a visat să ajungă celebru şi că cele maî mari gazete din lume să ’l dedice cu respect coloane întregi şi chiar articole de fond. Ba, ce e maî mult, locuitorii acestui sat nici nu au măcar idee că în toată lumea civilizată se vorbeşte de dânşii căci — după cum zice Evangelia — fericiţi cei săraci cu duhul şi săraci mai sunt şi bieţii Wemdingieni. Dar tocmai acestei împrejurări au denşit de mulţumit celebritatea la care au ajuns cu ajutorul lui D-zeu, literalminte cu ajutorul lui D-zeu cum se va vedea. Wemding nu are nimic remarcabil într’ânsul care să ’l distingă de monotonia patriarchală a altor sate bavareze sau chiar şi de aiurea; are însă pe călugărul Aurelian, un călugăr care trebue cântat peste nouă mari şi nouă ţări. Aurelian are o calitate care nu se găseşte azi nici la călugări, şi anume crede literalminte în sf. Scriptură. Şi aceasta este atât de rar şi atât de necrezut încât toată lumea pănă şi însuşi capii bisericei —ceea ce în cazul de faţă e foarte mult— au făcut ochii mari la auzul faptelor năzdrăvane ale paterului Aurelian. Iată pe scurt şi despre ce e vorba : Un locuitor din Wemding are un copil de vreo 10 ani, bolnav de mai mult timp. Boala lui constă, nici mai mult nici mai puţin, în a simţi dureri la „vedere de lucruri... sfinte şi în a nu vroi să se roage . Nenorociţii (!) părinţi ai nenorocitului copil se plânseră la mai mulţi popi din localitate şi împrejurimi. Aceştia răspunse pur şi simplu că... diavolul a intrat în copil pentru cine ştie ce păcate mari şi că trebue să se dea pomeni însemnate spre a scăpa pe bietul băiat. Părinţii făcură întocmai, dar fără nici un resultat practic. Atunci ei se adresară paterului Aurelian care le spuse că diavolul trebue exercitat (alungat) după vechile şi sfintele prescripţiuni practicate în evul mediu. Se ştie ce rol trist şi funest a jucat exorcizmul pe acele vremuri şi în ce legătură a stat alungarea diavolului cu arderea vrăjitoarelor pe rug, etc. Este una din paginele cele mai triste ale istoriei omenirei. Paterul Aurelian însuşi povesteşte cu o naivitate care a uimit toată lumea civilizată cum i-a succes alungarea diavolului, după multe încercări infructuoase şi pe care din lipsă de spaţiu nu le putem înşira aici. Copilul se însănătoşi şi se părea că lucrurile s’au sfârşit aici. Tot satul şi împrejurimea alergă la paterul Aurelian care a găsit piatra filosofală, leacul universal pentru tot felul de boli: numai el ştia cum se alungă dracul din corpul omului, întâmplarea însă făcu ca de aceste minuni ale naivului călugăr să afle un corespondent al Gazetei de Colonia şi de aici ştirea despre leacul paterului Aurelian se respândi peste tot globul şi un strigăt de mirare se auzi—trăim doară în veacul al 19-lea !—de la un capăt la cel-l’alt al Europei civilizate şi chiar din America. Toate ziarele au comentat năzdrăvăniile lui Aurelian în modul cel maî serios şi toate sunt unanime în părerea că această „întâmplare“ aruncă o scârboasă lumină asupra cultureî straturelor de jos ale poporului. Paterul Aurelian însă, un om pe cât de naiv pe atât şi de cinstit, după cum susţin cei cari -l cunosc, a intentat proces corespondentului Gazetei de Colonia care a publicat fără autorizaţie din partea sa, istoricul exocizmului de diavoli la finele veacului al 19-lea. Procesul urmează a se judeca luna aceasta şi va ilustra desigur încă o pagină tristă din viaţa culturală a popoarelor. Despre celelalte doue procese în corespondenţa viitoare. Cer»Negură stantinopol-Batum, — nu vor mai merg pănă la un nou ordin decât până la Samsun. încărcarea mărfurilor pentru Kerasund şi Trebizonda este suspendată. PARIS, 30 Iulie.—4 decese holerice au fost la Goneste în împrejurimile Parisului. VIENA, 30 Iulie.— Corespondenţa Politică află din Lemberg 4 cazuri de holeră noastra, la Trzebinia (Galiţia). PETERSBURG, 1 August.— Oficial Holera a isbucnit în ţinutul Tobolsk. CONSTANTINOPOL, 1 August. — După o decisiune a consiliului sanitar lazaretul din Sinope se va deschide la 1 (30) August. Proveninţele Mării Negre de la Kertsch pănă la Ordon vor face carantina lor la Sinope, iar acelea care vin din porturile situate între Kertsch şi graniţa românească vor face carantina la Kavak. ST. PETERSBURG, 20 Iulie. — Buletinul holerei pe ziua de 27 Iulie; Astrakhan 39 caşuri, 20 decese ; Voronetz 13 caşuri, 3 decese. Staţiile de drum de fer Rostov-Voronetz 20 caşuri, 11 decese; Oraşul şi ţinutul Kazan 43 caşuri, 20 decese ; Orenburg 3 caşuri, 3 decese ; Pensa la 27 Iulie, 1 caz 1 deces, pănă la 27, 7 decese; Samara, 130 caşuri, 64 decese ; Limborsk 51 caşuri, 19 decese ; Rostov 141 caşuri, 19 decese ; Baku 190 casuri 141 decese; Zarizyn 38 caşuri, 22 decese; Tambov 32 caşuri, 26 decese ; Nyjni Novgorod 74 caşuri, 30 decese; La 29 Iulie s’a constatat 91 caşuri, 38 decese ; In teritoriul Daghestan pănă la 27 Iulie 372 cașuri, 48 decese; Teritoriul Kubanu 86 cașuri, 24 decese; Teritoriul Tiver 383 cașuri, 206 decese ; Taschend la 27 Iulie 174 decese ; Samarkanda 10 decese. HOIDBA BRESLAU, 30 Iulie. — Spre a înlătura orîce posibilitate de introducere a holerei, direcţia drumurilor de fer a luat disposiţiunî ca vagoanele care vin din Varşovia să nu treacă graniţa. VIENA, 30 Iulie. — In urma măsurilor de carantină impusă proveninţelor Mării Negre, vapoarele Lloydului, O linia Con DIN BRAILA Următoarea scrisoare a fost trimisă din Brăila D-lui ministru de Finanţe. Lumea se miră, şi cu drept cuvânt, cum un ministru de finanţe atât de onest şi capabil ca D-voastră, să ţină în funcţiunea de casier general al judeţului Brăila pe D. Ştefan Murat, care este şi incapabil de această funcţiune şi neonest. Necapabil fiind-că n’a ocupat nici o funcţiune de natură a se versa în ale finanţelor, afară de aceea de perceptor al oraşului Brăila în timp de duoî ani, neonest, fiind-că hoţiile ce urmează a se constata la acea percepţie, datează încă din timpul D-sala după afirmaţiunea chiar a protejatului său Anton Ionescu, care azî este depus în prevenţie pentru fals în acte publice şi delapidări, graţie nepriceperii acestui casier. Pentru a vă convinge de afirmaţiunea noastră, vă rugăm, D-le Ministru, cu foarte multă insistenţă, să binevoiţî a ordona să se se constate. 1) Pentru ce nu se maî găseşte astăzi lista de rămăşiţe, predată de D. Murat D-lui Mândroviceanu, care l’a înlocuit în funcţiunea de perceptor, atunci când D-sa a trecut ca casier general al judeţului ? Cine a avut interes a face să dispară această listă, care după cum avem positivă informaţiune era falsă? 2) Pentru ce, pe când se afla perceptor D. casiel Murat n’a destituit pe comptabilul Anton Ionescu, autorul principal al tuturor hoţiilor, deoarece D-sa era de mult edificat asupra necinstei acestui funcţionar, ci din contră a stăruit de perceptorul Mândroviceanu, să-l ţie în funcţiune ba chiar să-i mărească leafa de la 250, cât avea sub D-sa, la 400 lei pe lună ? 3) Pentru ce a tolerat controlorului V. Cristian, să nu inspecteze regulat percepţia Brăilei şi pentru ce, acum chiar în timpul constatărilor, a pus pe acel controlor de a încheiat un proces-verbal de inspectarea eî, care conchidea că totul e în regulă? 4) Asupra denunţului făcut D-voastră de D. M. Grosu pentru hoţiile de la percepţie, şi care denunţ i s’a recomandat în original D-lui Casier Murat, cu ordinul No. 31710 încă de la 19 Iunie, spre a cerceta şi raporta împrejurările, pentru ce n’a luat în seamă acest ordin şi pentru ce din acuzat schimbându-şî rolul s’a făcut acuzator şi denaturând lucru raportă D-voastra, ca şi cum n’ar fi ştiut nimic de ordinul primit, că s’a informat de oarecare abusuri comise la percepţie şi că a însărcinat pe controlorul Cristian cu adresa No. 9572 din 20 iunie să constate?