Adevěrul, septembrie 1892 (Anul 6, nr. 1281-1309)
1892-09-26 / nr. 1305
2 de lege pentru transportarea la Pantheon a rămăşiţelor lui Michelet, Edgard Quinet şi Renan. LONDRA, 24 Septembre. — Celebrul poet Tennyson a murit. NEW-YORK, 24 Septembre. — In statul Georgia candidaţii democraţi au avut în alegerile pentru funcţiunile publice o majoritate de 50.000 voturi. NEW-YORK, 24 Septembrie.—O bandă de tâlhari care a jefuit de curând un tren, a atăcat alaltăierî două băncî din Coffeyville (Kansas) ; s’a încins o luptă între dânşii şi locuitori; 5 locuitori şi 4 tâlhari au fost omorâţi. BUDAPESTA, 24 Septembrie. — Deputatul Pazmandy a protestat la cormisiunea financelor în contra denumire de „ungurească“ ce societatea de drumuri de fer a statului Austro-Ungar, continuă să poarte; ea compromite astfel Ungaria în chestiunea reţinerei impozitului asupra obligaţiunilor hipotecare. D. Wekerle, ministru de finanţe, a zis că în convingerea sa societatea nu avea dreptul de a opera această reţinere, dar societatea ne mai existând în Ungaria, guvernul unguresc nu are dreptul de a interveni nici în mod direct, nici indirect. Diformii Romiul) -Dipresc Citim în La République Fragaise următorul interesant, articol: Studenţii români din Transilvania şi Ungaria au publicat de curând un memoriu în care după ce fac istoria cestiunei române, resumă nemulţumirile naţionalităţei lor. Camarazii lor din Bucureşti luase deja, într’o lucrare analogă apărerea consîngenilor lor supuşi jugului maghiar. Studenţii maghiari răspunseră atunci într’o broşură la care ripostează memoriul Românilor transilvăneni. Acest memoriu (Replica) se prezintă cu multă dibăcie şi este serios documentat , fără îndoiala, ici colea, autorii lui, sub indignaţiunea pe care li le causează nedreptăţile, ale căror victime sunt ei, s’au lăsat să fie tîrîţî la câteva violenţe de expresiunî, care se scuză, fiind dată starea spiritelor in Transilvania. Cu toate acestea revendicaţiunile studenţilor români nu par mai puţin fundate, şi lucrarea lor nu este pentru aceasta mai puţin o expunere perfect de limpede şi exactă a diferendului româno-maghiar. Am insistat de mai multe ori asupra acestei lupte, atât de înverşunată astăzi, între maghiari şi elementele nemaghiare de sub coroana Sf.lui Ştefan, şi am arătat cât de puţn se poate justifica purtarea compatrioţilor lui Francisc Deack şi a lui Kosuth. Poporului maghiar, care a cucerit administraţiunea generală prin eroismul cavaleresc, pe care l’a desvoltat în marile zile ale înălţăreî sale naţionale, pare a fi fost prins de ameţeală îndată ce s’a simţit liber şi puternic. In loc de a îşi aduce aminte de vechile sale suferinţe, şi de a tnbunătăţi soarta raselor în mijlocul cărora trăesc, a dovedit, chiar a doua zi după înfiinţarea dinasticismuluî apăsătorul cel maî teribil al acestor rase. Intr’adevăr, maghiarii cari au protestat odinioară atât de energic In contra germanisărei, fac astăzi o maghiarizare la cuţit, maghiarisare pe care nimic nu o poate legitima, căci ei sunt toţi în Transilvania 6 milioane cel mult, contra mai bine de 10 milioane de nemaghiarî. Programul lor politic este foarte intransigent. Iacă-i din câteva trase scoase care a fost fondat la Budapesta în onoarea aniversăreî de 25 de ani a Incoronăreî împăratului Francisc Iosif ca rege al Ungariei și care e intitulat: Revista Austro- Ungariei. „Costă ce o costa, zice acest ziar, cu cinismul naiv al fanatismului intolerant, costă ce o costa, Slavi de Nord şi Slavi de Sud, Români, Germani, toate popoarele, fără deosebire de rasă, prin faptul că locuesc pământul unguresc, trebue să se supue stăpînireî noastre... Ca şi Turcii, Maghiarii au putere ; e destul ca să fie 3 sau 4 într’un oraş ca să le impue tuturor. “ Plecând de la acest princip, Maghiarii au interzis Românilor din Transilvania, întrebuinţarea limbei lor, au confiscat drepturile politice ale acestui nenorocit popor şi am anexat Transilvania pur şi simplu. Dar, aceşti Români îşi aduc aminte cu toate acestea că înainte de Dieta din Pesta de la 1868, înainte de împăcarea (Austgleich) de la 1867, şi atârnau de a dreptul de la împăratul Austriei, că îşi aveau cancelaria lor particulară la Viena, Dieta lor naţională care Îşi ţinea şedinţele în Sibiu, şi că autoritate imperială nu se simţea decât prin presenţa în Sibiu a unui Gubernium regium. Ei au păstrat în memoria lor această autonomie, ei apreciază libertatea de care se bucură fraţii lor din România şi nu vor să lase ca ei să fie absorbiţi. Ei aspiră la federalism, la care se opun Maghiarii, în care aceştia văd ruina speranţelor şi ambiţiunilor lor. Şi cu toate acestea, acest federalism austriac ar fi scăparea imperiului Austroungar şi chiar a rasei maghiare. Cu cât mai bine inspiraţi erau patrioţii de la 1848! Proectul de o constituţiune federalistă, făcut de marele istoric cech Palacky, care egaliza situaţiunea principalilor naţionalităţi din imperiu, era început după logica lucrurilor. Nenorocirea a făcut ca să cadă dinaintea sforţărilor centralizate ale bărbaţilor de stat germanofili, a unor Pittersdorf Schmerling şi Stadion, şi că el făcu loc nenorocitei constituţiunî reacţionare din 4 Martie 1849, care a fost prefaţa împăcăciunei (Auskgleich). Austria perduse astfel o minunată ocasiune de regenerare. Se maî presentară încă şi alte ocasiunî. Federalismul făcea parte din reformele proectate de cabinetul Potocky, ajutat de patrioţii cechi Palacky, Rieger şi Klam- Markinitz în 1868 ; el se regăsea de asemenea în programul ministerului Hohenwart în 1871. Toate aceste bune-voinţe luminate s’au sfărîmat de tertipurile bărbaţilor de stat maghiar. Contele Andrassy a fost acela, care, după întrevederile sale cu D. Bismarck la Ischl şi Gastein, a provocat în 1871 căderea cabinetului Hohenwarth şi a cancelarului Beust, luându-i moştenirea. De atunci prevalează la Viena politica maghiară şi Austria este supusă direcţiunei exclusive a unor Andrássy, Kálnoky, Tisza. Aceştia, pentru a sprijini propaganda egoistă, pentru a susţine campania de maghiarizare, au fost siliţi de a se întoarce spre singura putere care a avut interes să apere această politică, adică către Germania; şi astfel ei au legat în contra voinţei ei pe Austria la tripla alianţă, justificând apreciaţiunea atât de judicioasă a D-lui Laveleye : „Ungurii nu văd de fel de cât ceea ce este conform cu dorinţele lor; întru cât privesce ceea ce’î contrariază, ei sunt orbi“. Da, intr’adevăr foarte orbi, căci eî au semănat, violenţa şi au ridicat ura tuturor naţionalităţilor care formează marea majoritate a imperiului. Cu o politică echitabilă şi respectuoasă a intereselor legitime ale raselor, şi-ar fi cucerit încrederea şi recunoştinţa; eî ar fi făcut din Austria o federaţiune puternică, deschisă fără încetare popoarelor slave, ostenite de jugul musulman, unită într’un loialism fără reservă, sub sceptrul casei Habsbur-Lotaringia, federaţiune capabilă de a resista uneltrilor ruse şi germane, care vor înăbuşi imperiul dualistic. Eî ar fi fundat, după expresiunea fericită a D-luî Ludovic Leger, „pe Dunărea de jos adevăratul imperiu de la răsărit (Österreich). In loc de aceasta, eî au făcut o Irlandă orientală, el au silit toate naţionalităţile pe care le apasă de a se întoarce spre regaturile îndepărtate de aceiaşi rasă ca a lor. Noi nu putem decât să sfătuim pe studenţii Români de a urma să revendice drepturile evidente ale naţionalităţei lor, recomandându-le să observe totdeauna legalitatea, moderaţiunea în formă, şi a evita înainte de toate de a ameninţa pe Ungaria de separatism, ameninţare, care ar autoriza toate rigorile maghiare. Demnitatea purtărei lor, dreptatea reclamaţiunilor lor le-ar asigura simpatiile a tot ce Europa cuprinde ca spirit liberal. Felix Leseur. HOLERA VIENA, 24 Septembrie.—Nu se ştie nimic în cercurile competinte In privinţa unul pretins deces prin holeră la Viena, deces despre care s’a răspândit ştirea. ATENA, 24 Septembrie.—Consiliul medical a propus o carantină de 11 zile pentru bastimentele care vin din Austro- Ungaria şi care au călători pe bord , şi o observaţie de 5 zile pentru acelea care nu au călători. ANVERS, 24 Septembrie.—De la 6 August pănă la 5 Septembrie au fost 220 caşuri şi 78 decese. Municipalitatea a cerut consulilor de a recomanda guvernelor lor mai puţină asprime în contra proveninţelor din Anvers. CORK, 24 Septembrie.—Un amploiat al societăţeî de navigaţie a murit de holeră. CRACOVIA, 24 Septembre. — La Cracovia, de ieri dimineaţă până azi dimineaţă la 8 ore, 2 cazuri de holeră, 1 deces. S’au produs cazuri noul la Debnieki. La Lusina un caz suspect. La Zwierrymec orice bănuială de holeră este înlăturată. BUDAPESTA, 24 Septembre. — De la 4 Octombre, la miezul nopţii pănă la 5 Octombre, miezul nopţii, au fost 47 cazuri de holeră şi 19 decese; 15 bolnavi au fost vindecaţi; de la 5 Octombre, lamiezul nopţii pănă astă seară au fost 37 cazuri noui şi 12 decese. PARIS, 21 Septembre.—Ieri au fost la Paris 23 cazuri de holeră şi 5 decese ; în împrejurimi 5 cazuri şi 3 decese. La Havre 4 cazuri şi nici un deces. HAMBURG, 24 Septembre.—Ieri au fost 21 cazuri de holeră şi 8 decese, dintre care 10 cazuri şi 3 decese pentru zilele precedente. Redeschiderea şcolilor s’a permis cu oarecari măsuri de precauţiune. BUDAPESTA, 24 Septembre.—Ministrul de comerţ a interzis drumurilor de fer şi vapoarelor de a transporta din Budapesta cârpe, haine şi rufărie uzată, fructe, carne, produse animale, etc. Intrarea acestor produse în Bosnia și Herțegovina și în Turcia, prin Semirn, este interzisă. Mceol clasic şi real DE PETE Direcţiunea D-nel Filionescu profesoară de Pedagogia şi Filosofia la scorla centrală de Fete 16, STRADA ITALIANA, Bucureşti Liceu clasic complect.—Liceu real. Cursuri primare. — Examene la stat. Cursuri speciale de limbi.—Şcoala de picture. —Muzica. SAMBATA 26 SEPTEMBRE 1892 Educaţia copiilor; Şcoala maternelă 3 D-nei Maria T Talbott. Educaţiunea copiilor din vârsta cea mai fragedă e o cestiune cu mult mai importantă de cât cum s’ar părea la înteia vedere. De direcţiunea ce se dă educaţiuneî copilului atârnă tot viitorul omului şi toate predisposiţiile, care vor caracteriza mai târziu viaţa cetăţeanului. Sufletul său, încă neformat, ia forma ce i se dă; înclinările şi preferinţele lui psihice vor fi acele ce i se vor insufla din copilărie. Influenţa mediului vine numai de se adaugă mai târziu, ca un nou strat, la aceste predispoziţii, la acest teren format; dar ele rămân cele hotărîtoare, ele sunt fondul intim care se va trăda la fiecare pas, la fiecare mişcare, la fiecare acţiune a omului. Jean Jacques Rousseau zicea în una din operile sale asupra educaţiuneî copiilor : Mintea omului aşi putea-o asemăna unei pături de asfalt, moale încă: ea se poate schimba cu încetul după multă trecere de vreme, dar cele d’înteiu impresii nu se şterg nici o dată. Aşa e: cele d’inteiu impresii rămân prinse de sufletul şi mintea omului pe toată viaţa. De aceea când căutăm să stabilim şi să conturăm individualitatea psihică a unui om, unul din principalii factori de care trebue să ţinem socoteală e copilăria lui, mediul în care a trăit la această vârstă, impresiile acumulate atunci, trebue să ştim cu alte cuvinte ce fel de oameni, cu ce fel de înclinări au fost tata, mama, sau cel ce încunjurau copilul, atunci când el se forma, atunci când de mintea lui, de sufletul lui, veneau să prindă cele d’întâi impresii. Cine nu ştie ce influenţă a avut asupra lui Goethe educaţia ce i-a fost dată în copilărie de mama sa ? Mozart n’a ajuns un mare muzicant în chip incidental : în casa părinţilor săi se făcea muzică şi el se simţea zilnic îndemnat către această artă. B. Pascal a descoperit de copil teoria sunetului şi propagărei sale, în mijlocul unei familii liniştite şi studioase. Şi aşa mai departe. Tot aşa în ren . Cei mai mari criminali au moştenit de la părinţii lor nu numai o structură a creerului şi o conformaţie a craniului speciale, ci şi o educaţie potrivită să-î facă criminali. O bună educaţie ar fi isbutit a face maî puţin periculoase societăţeî predispoziţiile ereditare. Şi iată dar că fie omul de talent, în orice ramură s’ar manifesta acest talent, —fie hoţ sau criminal, el are mult, foarte mult de datorit educaţiuneî, întrelor impresii primite. Şi după cum un grădinar iscusit şi conştiincios poate parveni a face ca un pom sălbatec să dea cele mai bune roade, tot aşa o bună şi înţeleaptă educaţie poate îndrepta ceea ce prin ereditate ar putea fi sub formă de înclinări rele într’un copil. Intr’un cuvânt educaţia copiilor, fiind o cestiune din cele mai importante pentru societate, ea merită să atragă cea maî serioasă luare aminte a părinţilor, — şi toate institutele bune cu această menire se cuvine să fie încurajate şi sprijinite. Un astfel de institut este fără îndoială şi Şcoala maternală a D-nei Maria Talbott din Iaşi. D-na Talbott este o franceză inteligenţă, cultă, foarte activă şi foarte conştiincioasă De 40 de ani D-sa se ocupă de creşterea şi educaţia copiilor, ocupaţie din care D-sa ’şi a făcut astăzi o specialitate, dar şi o recreaţie intelectuală şi o adevărată mulţămire sfletească. Toată ziua D-na Talbott stă împreună cu copiii, în mijlocul lor, le vorbeşte şi Ie dă tot felul de lămuriri la nevinovatele lor curosităţi. D-sa, ca cea mai bună mamă, supraveghiază toate mişcările lor, cu o dragoste pe care ei o simt şi pentru care o iubesc şi o ascultă. Şcoala maternală îţi face într-adevăr impresia unei mari familii, a unei familii liniştite şi cuminţi, unde copiii mici bine înbrăcaţi, curaţi, se joacă cele mai plăcute şi nevinovate jocuri şi unde cei mai mari învaţă reciteasă poezii, pentru ca isprăvind de învăţat, să se joace şi dânşii. Emulaţia între micii copilaşi nu lipseşte nici o dată, e par’că în aer, şi pe care se întrece a fi mai pe placul „mamei Talbott“. Să adăugăm buna îngrijire fiecare se bucură, masa substanţială ce li se serveşte, curăţenia lenturilor şi a hainelor în genere şi vom înţelege mai bine ce binefacere este acest institut, pentru părinţii ce ştiu face sacrificiul de a renunţa să-şî ştie copilul „crescută casă“, cu preţul de a lăsa educaţia lor pe seama slugilor. Afară de aceasta este o adevărată plăcere să asculţi aceste mici creaturi gândurind franţuzeşte ; ei ajung într’un an de zile cel mult să înţeleagă şi să vorbească destul de bine această limbă atât de răsgândită şi atât de necesară omului care voeşte să-şi facă o cultură serioasă. Numai la această vârstă un om poate căpăta accentul şi poate prinde toate fineţele unei limbi. D-na Talbott a avut apoi fericita ideie de a introduce în şcoala sa şi cursul primar. Copiii sunt preparaţi în particular şi apoi depun examen la şcoalele statului. Nici un copil pănă acum, de trei ani de când şcoala există, n’a căzut la aceste examene, din contra, toţi au reuşit cu mult succes. In faţa atâtor avantaje pe care le prezintă o astfel de instituţie pentru educaţia şi cultura copiilor noştri, m’am crezut dator a scrie aceste câteva rânduri, ca să aduc omagiile mele D-nel Talbott pentru zelul şi activitatea ce pune tn conducerea institutului Şcoala maternelă pe care’l dirijează şi ca să atragem atenţiunea părinţilor asupra acestui institut vrednic de toată lauda şi de toată încurajarea. Iaşi, 22 Septembrie 1892. Un părinte, ----------»——»•--------- INFORMAŢIUNII Crimele din Dorohoi. Convocarea Presei Directorul nostru a trimes azi următoarea convocare tuturor ziarelor cotidiane din Bucureşti, Bucuresci, 25 Septembrie 1892 Stimabte confrate, Cred că ai cetit în Adevĕrul de astăzi crimele săvârşite în judeţul Dorohoi. Reîntors aseară din partea de sus a Moldovei, pot asigura că astăzi, in judeţul Dorohoi—sub pretext de a stârpi contrabanda — împuşcarea este la ordinea zilei, fără ca administraţia sau justiţia să se mişte. Am adus cu mine în Bucuresci două din trei văduve ale împuşcaţilor. Te rog, stimabile confrate, să binevoeşti a veni astă seară la opt oare la redacţia ziarului Adevĕrul, pentru a interoga chiar Domnia Ta pe nenorocitele văduve râmase cu copiii pe drumuri. Nu voesc a face o chestie politică din aceste crime rămase nepedepsite— Gheorghe Tihon a fost împuşcat la 26 Iulie şi Vasile Topală cu Toader Rusu la 31 August—dar sunt convins că Domnia Ta vei înţelege că întreaga presă are dreptul şi chiar datoria a cere o anchetă ce trebue să se facă sub controlul ei. Te rog, stimabile confrate, a mă onora cu un răspuns, şi a primi asigurarea distinsei mele consideraţiuni. Alex. V. Beldimann. Directorul ziarului Adevĕrul. Ni se spune că ministerul de interne a ordonat o anchetă pentru a constata abuzurile comise la prefectura de Ilfov cu fondurile destinate pentru lucrările publice. —MMM— Sunt patru săptămâni de când faimosul Leventis din Plopi, judeţul Teleorman, a omorît pe vizitiul său, şi totuşi parchetul din Turnu-Măgurele n’a luat încă nici o măsură în contra acestui asasin. Pe de altă parte guvernul având nevoe de concursul acestui asasin pentru alegerea de deputat în locul Dlul Sutzu, numit la Banca Naţională, nu intervine de loc pentru darea lui în judecată.. Cu această ocazie relevăm că D. general Berendel n’a fost martor ocular la acest asasinat, ci fiind la gara Beoca în apropierea căreia s’a comis crima, tatăl victimei a denunţat crima şi i-a cerut un sfat, şi D. general Etrendel i-a spus să se adreseze procurorului general. Din 12 candidaţi de bacalaureat în seria IV au reuşit D-nii Pantelimon Ionescu, Ioan Moruzi (teolog), G. Movneanu, Mihail I. Nadian, Constantin Notara, Flaminin Pavelescu şi Paul Perieţeanu. Alaltăieri a reuşit cu un succes eminent D-şoara Constanţa Balşeanu, absolventă a institutului D neî E. Dobrescu. —«MW»* ilicatului Ressu-Robescu, se numeşte Gheorghe Teluga. Relevăm aceasta pentru ca să nu se confunde cu fraţii sai, toţi oamenii cinstiţi. In urma insultei adusă corpului didactic al liceului Sf. Sava în persoana D-lui profesor N. Barbu de către D. Victor Ionescu, fratele ministrului instrucţiei, direcţiunea liceului va presinta un memoriu ministerului instrucţiei cerând o anchetă severă. D. Herescu, directorul liceului a asistat la scandalul pe care l-am relatat ieri şi a râmas surprins de atitudinea provocătoare a fratelui ministrului, care a declarat în mod oficial în numele ministrului însuşi, că va trimite pe D. N. Barbu la Dorohoia, dacă nu va da o notă de trecere nepotului său. Toate svonurile înregistrate de unele ziare guvernamentale în privinţa plecării D-lui N. Fleva în străinătate şi a retragerei sale din viaţa politică, sunt de domeniul fantasiei. D. N. Fleva a plecat la Viena pentru a consulta celebrităţile medicale asupra boalei sale de mână. D-sa se va întoarce pe la 10 Octombre. In numărul nostru de ieri, trecând declaraţiunea D-lui rector Orăscu, am omis un cuvânt care schimbă întreg înţelesul frazei. Pentru complectare şi pentru lămurirea lucrului adăugăm că fraza „cred că funcţiunea de profesor universitar nu este incompatibilă, etc.“ să fie înţeleasă; „cred că funcţiunea de profesor onorar universitar...“ De altmintrelea chiar D. ministru Ionescu resolvând petiţiunea prin care D. Orăscu a presintat demisiunea D-sale din profesorat, a emis o opirciune identică. Şi D. ministru crede că nu există incompatibilitatea între funcţiunea de Rector şi aceea de profesor onorar universitar. Sau cel puţin aşa credea când a resolvit petiţiunea D-lui Orăscu. D-nii studenţi universitari sunt rugaţi a se întruni astă-seară la orele 8 în sala cea mare de la Universitate pentru a aviza la mijloacele necesare,pentru continuarea mişcărei naţionale. IDecemvirii sunt rugaţi a se întruni azi la otele 5 p. m., în strada Seaune No. 33. Preiectul de lege pentru reorganizarea judecătoriilor de ocoale este aproape terminat. Această lucrare este opera D-lui Dem. Alexandrescu, secretarul general al ministerului de justiţie. Judecătoriile de ocoale se vor înmulţi şi se va institui şi judecătorii comunale. Ştirea dată de noi acum câteva zile despre numirea D-lui deputat Boldur-Voinescu în postul de director al Eforiei în locul D-lui Ions Slătineanu, este astăzi un fapt îndeplinit. D. Boldur-Voinescu este numit pe ziua de 1 Octombre în această funcţiune. Faimosul inspector de accize din Galaţi, depus pentru enormele fraude pe cari le-a comis sub protecţia sin- Lângă mormânt Micuţa Ela nu avea nici mamă, nici tată; trăia cu bunicul ei, un bătrân bun, un fost căpitan în armata română şi care luase parte în campanie şi din pricina unei mâini rupte, trebui să se retragă, destul de tânăr încă, şi cu destulă părere de rea. Avuse doi băeţî pe cari promisese a o da ţârei, căci vedea el că de mici copii aveau dragoste pentru sabie, haine milităreştî şi cu câtă plăcere şi luare-aminte ascultau eî când tatăl le istorisea mici întâmplări din viaţa lui de militar. Insă pe Ionel, cel mai mare, de 12 ani atunci, avu nenorocirea să’l piardă, căci, mai slab, roşi ret şi muri peste două luni. Bietul om simţi o durere fără margini, şi îl plânse mult cu soţia lui, buna Emilia, care peste patru ani s’a dus şi ea să’şi regăsească copilul, lăsând pe celăl’alt în paza tatălui. Această nouă lovitură i-a stors multe lacrămi, l’a desnădăjduit, pănă la disperare, căci vedea iluziile, fericirea lui pierând încetul cu încetul, că a văzut viitorul trist şi pustiu, o noapte neagră în care lucea o singură stea, insă cu o lumină palidă, că nu ştiai de se tinge sau de se măreşte — şi această steluţă nu l’a lăsat să fie copleşit de durere, l’a oţelit, căci era fericirea lui de acum. Mai avea un copil, şi pe copilul ăsta când II vedea bun şi plin de viaţă, îi apărea vie steluţa care lumina viitorul vesel şi viaţa senină. La 16 ani copilul intră în şcoala militară şi, la 22 era un ofiţer distins, fericirea bătrâneţelor unui tată, care deşi nu uitase pe scumpii lui morţi, era însă fericit că amintirea trecutului să fie altceva decât un regret vag şi foarte atare, mai ales atunci când copilul puse epoletul de ofiţer, smulse lacrămi din ochii tatălui şi copilului, lacrămi de bucurie şi durere, atunci când amândoi îngenuchiaţî, se rugau înaintea portretului mamei şi soţiei. Traian retraşi, nu aveau decât un singur prieten, un vechiu camarad de arme, în retragere şi el, care împreună cu copila lui Maria, impărtăşa ei fericirea bunului