Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)
1894-12-04 / nr. 2051
* * i isk. TWTUOX NUMERUJL10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECĂREÎ LUNI 81 SE PLĂTESC TOT-i)'AUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţîeÎ . din Jude[e şi Streinatate prin * mandat® POŞTALE DN AN In TARĂ 30 lei . In streinatatecO le! ŞASE LUNI . 15 » 8 » 25 13 TREI LUNI Un numesr în «treinatate %tt banul MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU Să te fereşti Române de cuiti strein în casă V. Alexandri. NUMERUL_10 BANI ANUNCIURILE intt Bucureşti şi judeţe se primesc numailot Administraţie din Streinâtate, direct la administrațieiș la toate oficiele de publicitate ANUNCIURI la pag. iv. .... 0,30 b. linia » » »iii...............2,— lei » » » » ii. ... . 3,— » » INSERTIEL^^tflEGLAHgLE 3 LEI RÎNDUL. La Paris,tâsmjJîi SgTE DE VÎNZARE REDACT -Germani 30 BANI PASAGIUL BANCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) tas* RENTA MONSENIORULUI -V. [R ] )in ‘ Nemulţumit numai cu notele reporterilor şi ale stenografilor, D. Mişu Seulescu a crezut de cuviinţă să pună D-sa în evidenţă discursul rostit în Cameră de D. N. Filipescu, şi a publicat în Ţara un articolrecenziune. Se înţelege, n’avem să ne ocupăm de actul de reportaj al simpaticului deputat din Craiova, pentru că mai întru genul acesta de reclamă nu ne atrage de loc. Suntem siliţi însă, noi cari l’am citit din nenorocire, să nu lăsăm să treacă în public unele enormităţi economice ale D-lui Seulescu. In adevăr, D-sa pune în gura D-lui Filipescu fraza următoare: «Cei doi factori ai producţiunei anticole, fenta şi muncă, îşi vor imppărţi profitul intermediarului şi ’l vor aplică la amelioraţii în cultură şi exploatare». Monstruozitatea e prea strigătoare, pentru ca s’o trecem cu vederea; tret fulgia feriinoaŞterii insa ca am citit in extenso discursul D-lui Filipescu si n’am găsit in el aceea ce’i aruncă în spinare D. Seulescu. Primarul Capitalei, vorbind de suprimarea arendaşilor, spunea că proprietarul şi săteanul vor împărţi profitul pe care azi il ia arendaşul. Bine ’nţeles, noi nu credem nici aceasta, ci suntem convinşi că profitul luat azi de arendaşi, va trece pe de-a ’ntregul in punga proprietarului. Dar doi în ce spune D. Filipescu şi pina la ceea ce afirmă D. Seulescu e o distanţă teribilă. Cum, Monseniore, este serios că rectorii producţiunei agricole Sunt renta şi munca ? Iată o idee pe care nu mă aşteptam s’o mai susţie cineva la 1895: înţelegeam ca, in calitate de actual burghez, să susţii că factorul producţiunei este capitalul şi munca. Ar fî fost cel puţin un ortodox convenabil. Pentru un junimist prusian, fie chiar şi erașovean, capitalul nu este fiinică altora cristalizată în mîinile unuia ; prin urmare Dumneata ai dreptul să spui că munca şi capitalul alcătuiesc producţiunea. Dar să confunzi capitalul cu renta, — asta’i enorm pentru un profesor de Universitate, chiar cinci nu’i decit suplinitor. Ai auzit de sigur de vestitul Schultze-Delitzch; sint convins că, în calitate de vechiu socialist, nu s’a putut să nu citeşti cartea celebră Herr Bastiat Schnitze von Delitzch, der ökonomische Julian, care e tradusă şi în franţuzeşte şi a făcut atita zgomot. Ştii că acolo marele Lassalle are un pasaj superb în potriva faimosului Schultze, care defineşte capitalul cam ara: «o oarecare parte din venit». Definiţia asta de care Lassalle şi-a bătut joc cu un succes enorm, este singura din lume care s’ar potrivi cu vorba Dumitale, că renta este un factor al producţiunei! Renta factor al producţiunei, cînd ea e tocmai din potrivă un produs al producţiunei, un produs încă imoral! Se î nţelege, dacă admiţi că unul din factori e capitalul, că apoi capitalul produce renta,—desigur, spre marea glorie a lui Schultze, renta ajunge la un moment dat ea însăşi capital, şi astfel ne trezim în cercul viţios în care capitalul e fiul rentei precum renta e copila nelegitimă şi nelegiuită a capitalului! Din nenorocire însă, asta îţi ia dreptul de a fi măcar un economist burghez, Marius, de care se spune că te lepezi, a formulat şi el că renta e producătoare de bogăţii, dar a fost muştruluit rău de Sismondi şi de Ricardo, — doi economişti cari ar fi putut şi ei să fie deputaţi junimişti ai Graiovei. Amindoi au măcelărit rău teoria Teike astfel pusă. — Şi au arătat că „renta este o valoare pur nominală, care nu ajută întru nimic la bogaţia naţională, ci e avantajoasă pur şi sinplu proprietarilor.” De altfel, chiar Marius a definit renta , o porţiune de valoare din tot produsul care revine proprietarlui de pămînt, după ce a plătit toate cheltuelile de cultură, de orice natură ar fi ele, a comprns dobinda capitalului întrebuinţat”. Vedeţi ? Numai D. Mişu Seulescu, prins de un entuziasm spontanei pentru discursul D-lui Filipescu, uită toate astea şi pune pe biata rentă, devie un factor al producţiunei ! Inc’odată, monstruozitatea asta are o mare importanță fiind dat cu D. Seulescu face un curs de economie politică la Universitate. Monseniore, de ce nu schimbi pe o catedră de Basme și Legende ? Mai la urmă, rentele ar fi aceleaşi... Anton Bacarhişa. - Juää*... ---------- DREPTATE O corespondenţă pe care o primim din Severin, ne spune că alaltăieri la cazarma Regimentului I Mehedinţi a fost degradat un caporal,pentru că bătuse pe zi recrut. Sunt foarte rare exemplele acestea ca un „superior“ să fie pedepsit pentru lovirea inferiorului. Şiiată de ce ţinem să felicităm pe D. colonel Kereşteanu, comandantul acelui regiment, pentru actul de dreptate ce a scvirşit. Noi am spus întotdeauna, că principala cauză a brutalităţilor din cazărmi este impunitatea de care se bucură acei ce maltratează pe inferiori. Dacă toţi şefii de corpuri ar lua măsuri ca D. colonel Bereşteanu, suntem convinşi că bătăile şi torturile ar fi împuţinate in mod simţitor. De altfel, aceea ce cerem noi nu-i nici măcar un act de umanitate faţă cu cei asupriţi, ei pur şi simplu respectarea legei. Căci codul de justiţie militară prevede pedepse pentru lovirea interiorului. Cazon- SOCIALIST IÍ GERMANI Cererea «Se urmărire. — Un dineuri nt Ins JjielikneeEit. - Saeiaîssiăi reimiitii’nni. - Caroana - Meapurili legii eoutca ioeialiștitar. Astăzî sau mine ss va discuta în Reichstagul german propunerea da dare. în judecată a deputatului socialist Liebknecht pentru pretinsa crimă ce i se impută. Am văzut, dintr-o telegramă pe care am primit o ieri, că comisiunea pentru interpretarea regulamentului Reichstagului a recomandat cu 9 contra A voturi respingerea acestei propuneri. Este deci ca și sigur că ea va fi respinsă și de majoritatea Reichstagului. Socialiştii republicani înainte chiar de a veni această chestie în discuţia Reichstagului, deputatul Liebknecht a găsit ocaziunea de a vorbi despre imputările ce i se fac, luînd cuvintul în discuţiunea generală asupra bugetului. Liebknecht pornind (e la o frază a unui deputat conservator, care a zis că atitudinea socialiştilor a fost fără exemplu, respunde: tocmai atitudinea dreptei în împrejurarea cu demonstraţia pentru împăratul a fost fără exemplu. Socialiştii n’au premeditat manifestaţia lor, ci ea a fost provocată prin întîmplare, încheierea cuvîntării preşedintelui s-a surprins, şi ar fi fost să’şi calce în picioare principiile dacă s’ar fi înlăturat la demonstraţia pentru împăratul, deoarece socialiştii sînt în principiu republicani. Coroana Trecînd la altă ordine de idei, Liebknecht vorbeşte despre cuvintele din mesagiu, că va trebui să se ia măsuri pentru ocrotirea celor slabi şi zice că acestor cuvinte s’ar putea aplica vorba lui Bismarck, care a zis o dată ci ceea ce caracterizează vremea de faţă e ipocrizia. La acest cuvînt, preşedintele sare : — Nu pot permite să se numească ipocrite nişte cuvinte rostite din parte prea înaltă. Chem pe deputatul Liebknecht la ordine. Liebknecht continuă: Este o contrazicere între vorbele citate şi între proiectele ce se anunţa prin mesagiu. Legea contra socialiştilor Vorbind apoi de legea aşa numită contra uneltirilor resvrătitoare, în realitate însă îndreptată contra socialiştilor, Liebknecht aminteşte că însuşi Bismarck a recunoscut, cînd s’a făcut cea-l’altă lege contra socialiştilor, abrogată mai pe urmă, că el n’a‘ făcut de cit să profite de ateritate pentru a găsi puncte noul de sprijin în minister și în parlament. inhta aiivfei. Acelaşi lucru se întîmplă şi acum. îndărătul norului roşu al legii contra socialiştilor a venit politica economică a lui Bismarck. Acum, imitatorii săi n’au alt scop de cît a putea să pună dări no’ii prorocind o dizolvare a Reich tagului, M ini ţarism ul.—Aii «treiiia. Se zice Că dările noui ar fî fîicesare pentru armată. Militarismul însă e politiea cea mai nenorocită. S’a văzut cum el a redus un stat cultural ca Franţa la Umilinţa d’a se tîrî înaintea Rusiei. Tot el, conduce fatalmente la anarchia de sus. Sociaî-asmocrajia însă va lupta şi va ieşi triumfătoare şi în potriva anarchiei de sus şi în potriva celei de jos, cu care unii tot se mai încăpăţinează a voi să confunde social-democraţia. Vest. OBICEIURI BĂBEŞTI Cameră pare a fi apucată, în sesiunea actuală, de mania lucrurilor sfinte, despre care n’are nimeni voe să vorbească. Babele bătrine sunt atinse de obiceiu de mania asta, şi se vroe că deputaţii vor să arate că sfinţitul unei Carhele sufere de aceleaşi neajunsuri ca şi sfirşitul vieţei omeneşti. N’are cap un deputat să pomenească ceva despre Rege, măcar cit pe de departe, că îndată babele majoritâţei încep să strige: Nu atingeţi pe Rege, el trebuc să fie mai presus de orice discuţie. «Dar, începe alt deputat, unii din proprietarii noştri se poartă cam...» Nu vă atingeţi de proprietate, ea e sfintă, repetă babele în cor. «Ţăranii noştri sunt în mizerie, ei plătesc prea multe biruri...» şi babele se pornesc din nou. Nu amestecaţi pe ţărani în politică, talpa ţării e sfintă, ce-aveţi cu ea ? Şi aşa mai departe. Proprietate, religie, familie, regalitate, ţărani, toate sunt sfinte şi nimeni n’are voe să pomenească de ele în Cameră, în definitiv, acestea fiind fundamentele statului nostru, chestiile care formează obiectul tuturor legilor şi tutror măsurilor de luat, te întrebi, —care se pot oupa deputaţii, dacă nu cu critica şi cu discuţia lor ? Deputaţii-babe,in dorinţa lor de-a petrece cît mai liniştiţi epoca diurnei, nu îşi dau seama că prin îndepărtarea tuturor chestiilor importante din parlament, lovesc ei singuri în parlament, reducîndu-i la nimic. Pe noi, ca contribuabili, trimiterea deputaţilor pe arasă, pe motiv că n’au cu mai discuta, căci toate au devenit sfinte şi indiscutabile, ne-ar bucura ; ca cetăţeni însă, ne revoltăm în contra acestor stupide obiceiuri băbeşti, care încep să fie introduse în parlament. I. Th. AGIUL D. Stolojan a adus în Cameră discuţia agiului şi, lucru de mirare, a căutat sa -l justifice. Şi ce argumente a adus D. Stolojan în susţinerea unei teze atit de bizare? Cana următoarele : ţările care au agiă manevrează în interior cu moneda depreciată a ţării, iar pentru produsele exportate, pentru care primesc aur, beneficiază de diferenţa între aur şi moneda depreciată a ţării. In republica Argentina, de exemplu, există agiv de 80%. Marii proprietari plătesc pe lucrători cu monedă de-a ţării, iar cînd vînd productele în Europa încasează aur şi profită de diferenţa de 80%. Argumentul D-lui Stolojan e excesivele reacţionar şi de prost, dar nu nou. Ziarele protecţioniste franceze, La République Francaise de pilda, au căutat de mult să producă argumentul adus alaltăieri de D. Stolojan, în favoarea agiului. După citare, industriile ţesătoriei de bumbac din Franţa şi din Anglia, sunt serios ameninţate de Japonia, fiindcă această ţară vinde produse similare pe un preţ foarte jos din pricina agrului de 20 şi 25% care există acolo. Lucrătorii japonezi fiind plătiţi cu monedă de argint, iar fabricanţii vinzînd cu aur, ei au putinţa de a scoborî preţurile pînă aproape de diferenţa care există între aur şi argint. Lucrul e foarte posibil, încă e un caz foarte particular şi foarte trecător care nu se poate aplica ţării noastre. „ Japonia, republica Argentina, Austria şi chiar Rusia, pot să se folosească întru cîtva de agili, căci exportul lor e mai mare decit importul La noi însă, unde dobînda datoriei statului se plătește aproape in întregime in aur și în străinătate, unde importul a căruia valoare o plătim în aur, e mai mare decît exportul, agiul ar fi o nenorocire. Cit despre partea morală a lucrului, nici nu vorbim. D. Stolojan a spus curat că proprietarii nu pot fi scăpaţi de criză decît printr’o reducere a ţăranului la o mizerie şi mai mare. In fond, această francheţă nu ne supără, căci ea îndreptăţeşte criticile aspre pe care le-am adus ghiftuiţilor de specia Stolojan, acuzîndu-i că sunt nu oameni, ci nişte stomahuri stupide, pentru care orice hrană e bună, chiar carnea şi arrigele ph-tontal. ULMIMLA 4L 108*4 Şi fiindcă un mare reprezentant al burgheziei nu se sfieşte să spue că proprietarii trebuesc scăpaţi chiar cu preţul celei mai mari mizerii a celor patru milioane de muncitori, ne va fi îngăduit şi nouă să ne spunem în toată francheţa părerea asupra mijloacelor de a pune capăt crizei: suprimarea stamphurilor nesăţioase, care îşi au în persoana D-lui Stolojan pe cel mai demn reprezentant. Index. WILHELM II ŞI FRANŢA Paris, 2 Decembre.— D. de Muenster s’a dus după amiazi la D-nul Casimir Périer pentru a’i exprima, din ordinul împăratului Wilhelm, părerile de râu ale împăratului pentru moartea lui Burdeau, căruia împăratul îi păstrase o amintire bună, de cînd defunctul a fost la conferinţa muncii din Berlin. D-nul Casimir Périer s-a arătat foarte mişcat de acest demers şi a rugat pe D. de Muenster să transmită împăratului mulţumirile sale. >ScandaloriIe din italia Roma, 2 Decembre. — Toate ziarele, în unanimitate, zic că documentele D-îuî QioUtti sînt ca bombele care rănesc numai pe acela care le asvîrle; adaogă că impresia genială este defavorabilă D-lui Giolitti și tuturor aurora cari au hrănit speranța unei crize. Roma, 2 Decembre. — Preşedintele anunţă că autoritatea judiciară a confiscat documentele care au un caracter privat, in urma unei plingerî făcute de interesaţi, printre cari se află, zice-se, şi Doamna Crispi. Se crede că documentele nu se vor distribui decît miine. Senat. — Preşedintele anunţă că a cerut preşedintelui Camerei să-i transmită documentele care privesc pe senatori. Senatul a decis ca îndată ce aceste documente vor fi parvenit preşedintelui, ele vor fi remise comisiunea care a mai examinat deja documente analoage. I). Sibiul si TRIPLA AlIANTI Ziarul Dreptatea din Timişoara publică în numărul ce ne soseşte azi, următoarea depeşă pe care o primeşte din Budapesta, cu data de 1 Decembrie . Pester Lloyd de asta-ii publică cu multă satisfacţie o epistolă a D-lui Sturdza în care acesta declară, că nu e iredentist şi citează pasagiu din două discursuri rostite de D-sa ca să arăte că a combătut iredentismul. Pentru D-sa Austro Ungaria este o condiţie de existenţă a Rominiei şi Rominia o condiţie de existenţă a Austro-Ungariei. Cu alte cuvinte, ne întoarcem iar spre Tripla alianţă. v. OPINIA „DEMOCRATULUI“ Astăzî îşi «pune şi valorosul nostru confrate Democratul din Piteştî opinia asupra «Mesajului Regeluî din 1894«. Ne grăbim, ca nu totdeauna, să luăm act despre părerile vigurosului organ, doritori cum sîntem de a Ie da o publicitate cît mai întinsă. După ce confratele ne spune că : Ocasiunea cea mai solemnă în care o representaţiune naţională are să vorbească cu Capul Statului, acolo unde este un regime constituţional, nu e decît aceea a respunsului ce se dă la mesajul Tronului. Democratul găseşte că mesajul regelui din 1894 a omis să spună mai ales doua părţi foarte esenţiale. După părerea valorosului confrate, mesajul trebuia să spună : 1) Că prin siluire şi vărsare de sînge s’a aplicat legea Maximului, contra căreia se ridică protestări din toate părţile ţării. 2) Că actualul guvern a vândut ţara lui Kalnoky, In astfel de mesaj ar fi avut în adevăr un succes nebun. Păcat că seriosul ziar ploeştean n'a emis această ideie cu o oră mai nainte. Poate că astăzi n’ar mai avea ocaziune să facă remarcabila observaţiune cu care’şi termină articolul. Căci nu este bine să se creadă că se poate vorbi unei naţiuni, despre nişte lucruri pe care Ea nu le-ar putea vedea sau nu le-ar putea înţelege după forma coloritului ce li se dă contra realităţei. Un mesaj fără forma coloritului realităţii: — iată ce a fost mesajul regelui din 1894 ! Rad. INFAMIILE POLIŢIEI Joi seara, între orele opt şi nouă, poliţia încap cu procurorii? Paraschivescu, a descins in casa unde locueşte studentul Stokin off strada Dianei No 2, şi- a ,arestat pe D. Muşotă, ca fiind anarchist. Paraschivescu s’a purtat în mod foarte brutal cu D. Muşotă. Parchetul şi poliţia au resturnat toate mobilele şi au deschis toate sertarele. Confiscînd toate scrierile şi hârtiile. Puţin după aceea D. Zosin, studentul medicină, care locuea în aceeaşi casă, intorcindu-se la domiciliu, a fost şi el arestat. Poliţia mai urmăreşte încă pe doi inşi, tot ca anarchiştî. D. Stoianoff’, siet student in medicină, una a putut fi arestat, căci se află in momentul de faţă la Rusciic, în sinul familiei. Autorităţile judiciare au cerut estrădarea lui, dar D. Stoianoff fiind de naţionalitate bulgar, această cerere va remînea de sigur, fără nici un rezultat. Casa din strada Dianei No. 2, e supraveghiatâ de politie. Ne mărginim deocamdată să protestăm in contra acestor apucături muscăleşti ale poliţiei şi a parchetului, care găsesc de cuviinţă să aresteze oameni inofensivi, din pricina opiniilor lor politice, lăsînd pe bandiţi să omoare lumea şi permiţind prostituţiei clandestine să ia o proporţie atit de mare şi de desgustătoare. Vom reveni asupra acestor arestări. c rise: Paris, 2 Decembre.—In timpul serii s a respindit la Bursă știrea în privința unei crize ministeriale. Viena, 2 Noembre.—Neues Wiener-lagblad afla din Budapesta cä D. Weckerle ar' avea de gînd sä demisioneze după votarea' celor două proiecte eclesiastice care remîn încă a se discuta de către Camera Magnaţilor, D. Széll şi alţi partizani îşi dau silinţa să -i întoarcă de la această intenţiune. PĂREREA GHIFTUIŢILOR I). Rosetti-Teţeanu a debutat şi D-lui cu declaraţia ridicolă că e ţăran. Ţăranul ghiftuit care locueşte la ţară într’un palat, a vorbit şi despre răscoalele din judeţul Bacău. Ajungind la modul cum administraţia şi armata au înăbuşit aceste răscoale, ghiftuitul mare proprietar n’a găsit decit laude pentru administraţie şi armată, şi numai insinuaţii pline de ură şi de venin pentru nenorociţii ţărani. Cu o neruşinare ne maîpomenită, sus numitul Rosetti-Teţeanu a pretins că ţăranii erau foarte mulţumiţi de legea maximului, şi nu ştiau cum să’şi mai arate bucuria că se urcaseră taxele comunale de către primari, din ordinul guvernului. Acest ghiftuit a mai spus că ceea ce i-a revoltat pe ţărani n’a fost mizeria, nici taxele urcate, nici taxele pentru popi, ci nişte gogoriţe, nişte taxe absurde şi închipuite pe care credea fi ţăranii că le va aplica guvernul. Din nenorocire pentru oratorul care s’a tîrît pe pîntece in faţa D-lui Carp, din nenorocire pentru ex socialistul ajuns astăzî conservator, am fost şi eu prin judeţul Bacău înainte şi pe vremea răscoalelor. Am vorbit şi eu cu mulţi ţărani, şi ştiu ce puţină bază puneau ei pe gogoriţele pe care le a citit Rosetti- Tetcanu in Cameră. Erau nişte simple glume de care ţăranii râdeau şi pe care fiecare le mărea, le complectau pentru a face haz. Ceea ce ’i îngrozea pe nenorociţii ţărani din Bacau, unul din judeţele cele maî mizerabile din ţară şi în care exploatarea proprietarilor a fost dusă pînă la o extremitate monstruoasă, judeţ în care ţăranii au ajuns să n’aibă nici măcar mămăligă şi cînd o au, o mănincă înmuiată in păcură,— era legea jandarmeriei, taxa pentru popi şi urcările drepturilor ■ de intrare în comună. Cit despre barbaria şi cruzimea cu care nenorociţii revoltaţi au fost trataţî de administraţie şi armată, nu cred că e nevoe să le mai descriem. Ctitorii trebuie să -şi amintească şi astăzî, cu groază, cele cuprinse în raportul anchetei presei. De toate acestea, D. Rosetti-Teţeanu spune că n’a auzit şi crede că nu ’s adevărate. Eu cred că D-lui Ie cunoaşte, dar nu îndrăzneşte să spue că le aprobă. De altmintrelea, nu ne indignăm de atita cinism şi nici nu protestăm. E în natura trădătorilor ca să fie astfel cum I e D. Rosetti-Teţeanu : tîrîtori faţă cu cei mari, răi şi nemiloşi cu cei mici şi fără aparare. I. Theodorescu. I ———