Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)
1895-01-24 / nr. 2096
ANUL VIII.—No. 2096. — pm—a——um—mp........ MINIERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI ŞI SE PLĂTESC TOT-DAUNA ÎNAINTE în Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinătate prin ’ mandate poştale un an în ţară 30 le! ; In streinătate 50 le! şase luni .. 15 » » » 25 » TREÍ LUNÍ ... 8 »»4ţ' •» , » 13 » ■'* ;— ----V * ’*• IJn uuiver în streinătate SO bani manuiscripteXot se înapoiază '^ADMINISTRAȚIA PASAGIUL BANCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA NUPIERUL 10 BANI ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la *Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţiei? la toate oficiele de publicitate ANUNCIURI la pag .iv. . . . . 0,30 b. linia INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, pE vînzare bioşcul No, Să te fereşti Române de cuiastrein în casă BANI UN NUME REDACŢI PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU V. Alexandri, ■main SFÎNTA FAMILIE! Pentru observatorii senini, pentru aceia cari trag concluzii mai generale din fenomenele politicei zilnice, toate faptele duc la convingerea că actuala organizaţie socială e putredă şi nu mai poate dura, nici chiar cu încercările de clipeală ale reformatorilor şireţi. Dar dacă este un punct de vedere din care se observă mai lămurit putreziciunea, apoi e de sigur ordinea morală. Luaţi seama, de pildă, ce se petrece în una din aşa numitele «baze sociale», în Familie. Fără îndoială, cititorule, ai auzit că socialiştii vor să nimicească această instituţie. Şi ai să fii mirat, văzînd că eu socialistul vin să plîng pe ruinele Familiei. Mirarea iţi va trece însă, şi vei fi alături cu mine, cînd îţi voi spune că nici un socialist nu vrea distrugerea Familiei, ci schimbarea condiţiunilor desgustătoare şi mizerabile pe care se întemeiază Familia de azi. Cîteva exemple au să ne lămurească mai bine. Şi, pentru ca să nu intrăm în cercetări îndrăzneţe, care ar putea jigni pe vreun fals moralist, să luăm în revistă cîteva fapte de domeniul public, cîteva fapte care au făcut deja ocolul gazelelor ori au avut onoarea să-şi facă stagiul în dosarele parchetelor. Aţi auzit de afacerea Ferdinand- Văcărescu, de afacerea Perticari- Vasilescu, de afacerea Alexianu şi de afacerea Sturza-Ghizela Boga. In toate aceste drame, unele cu un desnodâmînt lugubru, altele cu un sfirşit de operă comică, sentimentele omeneşti au fost viu atinse şi poezia măcelărită; nu toate, cititorule, dacă eşti un om de inimă, te-ai mîhnit ori te-ai revoltat. Te-ai mîhnit, cînd ai văzut cum preocupările de ordine economică şi socială sînt puse mai presus de dragostea a doi tineri; te-ai revoltat, cînd ai aflat că sînt oameni cari îşi precupeţesc sentimentele ca bonurile. Dar să nu insistăm, pentru că unele morminte,nu s’au închis încă şi unele răni încă nu s’au cicatrizat. Concluzia naturală pe care o scoatem toţi cîţi mai sintem capabili să concepem fericirea altfel de cum o concep sătuii şi trandavii, este că Familia întemeiată pe zestre şi pe „poziţie socială“ nu este Familiaideală; în tot cazul, ştim cu toţii că necesitatea perpetuării speciei omeneşti nu reclamă o foaie dotală ori un certificat de slujbă. Şi, cu toate astea, adevărul trist este că organizaţia socială de astăzi face cu neputinţă,— afară de arhivare excepţii, — astfel de legături matrimoniale. Nesiguranţa zilei de mîine, greutăţile din ce în ce mai mari ale luptei pentru trata, cu un cuvînt condiţiunile economice şi sociale, silesc pe oameni să vadă în instituţia familiei un sprijin în lupta contra acestor condiţiuni, iar nu un mijloc pentru împlinirea cerinţelor speciei. A, este drept că poeţii cîntă şi azi iubirea; este drept că în romanele Universului Paul şi Virginia tot mai trăsese. Din nefericire însă, toţi ştim că poeţii se laudă, iar romanele mint. In realitate, poetul care cîntă «ochii ei albaştri» cugetă mai mult la moştenirea de la ■venerabilul părinte. Acestea sunt faptele; ele se petrec în toate clasele sociale. Precum Ghiţă, feciorul din casă, se însoară cu bucătăreasa cea bătrînă Rosa, pentru ca să aibă mîncarea asigurată în vremuri de criză, — tot astfel fermecătoarea domnişoară Margaretă se mărită cu bătrînul ,zaraf Rancopolu, ca să ’şi poată plăti luxul pe care ’l reclamă „poziţia socială“. Fiecare face traficul lui, conform exigenţelor mediului în care trăieşte. Şi astfel trăieşte această familie, cînd nu intervine vre-un sentiment rătăcit prin vre-un colţ al inimei. Atunci, dacă familia se complică cu sentimentalism, avem apariţia revolverului şi a parchetului; atunci.... unii sunt duşi în cavoul familiei, alţii la Morgă ! * * * In adevăr, criminali sînt socialiştii, cititorule ! Să vroiască ei să schimbe nişte relaţii aşă de fericite; să vroiască ei să înlocuiască împerecherile astea, cu nişte visuri de poeţi! Desigur, oamenii ăştia nu mai au nimic sfînt. Sînt mai de treabă liberalii şi conservatorii, cari se mulţumesc cu starea actuală de lucruri, şi cari, în loc să cugete la dezastrul celei mai naturale instituţii, discută legea numelor şi cugetă la arta de a -şi împărţi bugetul fără supărare. ...Cu toate astea, lasă-mă să rămîn socialist şi să cred că va veni o vreme în care familia va fi un adevăr sfintă, căci nu se va mai întemeia ca azi pe cel mai ruşinos comerţ... Aurom Dnea Viţu. A PENTRU ANCHETA Astăzî probabil D- Al. Pencovici, inspector administraţii’, va face ancheta asupra grevei (le la Imprimeria Statului. Ţinem să renarăm plingerile lucrătorilor iti să punem pe I. Pencovici in măsură de a şli tot adevărul, dar nimic de cit adevărul. Maşinişliî şi puitorii au astăzî aceleaşi salarii ca şi acum de ani, deşi munca ce li se cere acum e mult mai lungă şi mai grea. Sint unii puitori cari n’aă de eil flOsaă 10 de lei pe lună. Aceşti robi muncesc citei ore şi jumătate pe zi, şi mai fac cu rindul şi servieiii de noapte cite Ii ceasuri. In ziua cînd unul din aceşti nenorociţi face serviciul de noapte, el lucrează deci 22 ore si jumătate din 24. Pentru acest supliment de munca nu li se dă nici un supliment de leafă. Mai zilele trecute direcţia a luat o măsură nouă de exploatare barbară, ceea ce a exasperat pe lucrători şi l-a hotărit să părăsească lucrul. S’a decis ca fiecare lucrător să facă de rind şi cu săptămina lucrul de noapte, adică 7 zile în şir să muncească citei ceasuri noaptea. E drept că în schimb ei au fost scutiţi de lucrul de zi în timpul acestei săptămini, dar totuşi atâta lucru de noapte e peste măsură de barbar. Lucrătorii se mai pling că şeful de atelier Cucuruzescu ii bate, ii înjură şi îi amendează cu cite 20 şi 30 de lei pe zi, chiar pe aceia cari ii’au de eit 60 sau 70 de lei pe lună ! Se impune deci revocarea acestui nedemn şi barbar şef de atelier. Dacă nu se ia măsura asta, lucrurile nu se pot liniș li complect şi e probabil că se vor mai intîmpla şi alte greve pe viitor. Ni s’a afirmat că I. Pencovici e un om drept; vom vedea cum ştie D-lui să'şi susţie buna reputaţie pe care şi-a făcut-o. Lynx. ---------- rsr-cr*. mm . * CONSTiTUTIONALIZffiUL REGILUI Naţionalul par’că trăeşte pe sub pămînt. Pină acum, pentru organul D-lui Iancovescu, Caol I, Regele României, a fost suveranul relativ aminte constituţional şi că de cînd numai au venit conservatorii la putere, Regele a devenit cu totul personal şi a luat conducerea afacerilor şi din lăuntru şi din afară. Adică, cum ar fi vorba, noi am avut vreodată constituţionalizm şi că de-abia acum l’am pierdut. Dar bine, pentru toţi sfinţii colectivişti şi disidenţi, trăim oare in China? Nu este ştiut oare că la noi e monarhia absolută, masată sub piesele de boelu al unui regim parlamentar de teatru? De la început, de cînd s’a dat în mina Regelui puterea de a ’şi alege ministerul şi a dizolva Camerele, i s'a dat şi putinţa de a domni ca un rege absolut, cu condiţiunea ca să aibă a face cu o ţară de oameni politic ticăloşiţi, cum au fost şi sint toţi politicianii noştri. Dacă în adevăr Regele Caro! nu ar fi găsit oameni cari să şi’i facă complicii săi, cari să ’l injure în opoziţie şi să ’i sărute nim nile cînd sint la guvern, ascultind ■’i supuşi şi umiliţi la poruncile lui, de sigur că prinţul 43 Jji 1866 nu ar fi gîndit măcar să apuce această cale falsificare a întregului nostru sistem parlamentar. Prinţul Carol a găsit insă o ţară cu oameni politici de cauciuc, un sat fără clini şi de sigur dacă azi a ajuns ceea ce este, vina este a acelora care Tau lăsat să devie monarh absolut sub masca celei mai scîrboase comedii constituţionale şi parlamentare. Să mai vorbim de trecut, să mai pomenim de Ion Brătianu şipo ştiut este de toţi, afară poate de Naţionalul, că Ion Brătianu a făcut să treacă suf- teroarea regimului sau legea cea mai impopulară şi odioasă . Apanagiile Coroanei ? Şi desigur ca același lucru s’ar fi întimplat. dacă era Lascar Catargiu la putere, cu singura deosebire că cei ce ar fi ţipat şi protestat atunci ar fi fost liberalii, nu Opoziţia-Unită dinainte de 1888. Regele Carol de la urcarea sa pe tron, nu a fost un rege constituţional şi e a face operă de politician ordinar," cînd cineva se încearcă a falsifica, şi în chip aşa de strigaciu, istoria politică a ţarei romîneşti. Să avem curajul de a spune adevărul şi, în loc de a face politicianism ordinar, aceia cari îşi iubesc în adevăr ţara sunt datori a începe lupta pentru reformele democratice şi socialiste, între care intră şi restringerea prerogativelor Coroanei. Cum insă pentru acei de la Naţionalul şi de la Voinţa Naţională nu-i vorba de ţară ci de partid, mîine cînd vor ajunge la putere, regele Carol va redeveni iarăşi Eroul de la Plevna şi Scutul sacrosanct al Constituţiei romine. Oh ! Ce desgustător lucru e politicianizmul romin ! Const. Mille. SATIRĂ ZIlNEI Teatrul grecesc Dacă n’aţî fost Vineri seară la teatrul Dacia, n’aţî văzut nimic. Afişele anunţai că se va juca „Fedora, firesă familiară în 4 acte cu un prolog într’un act de renumitul academician frances Victor Surdu“, de către „trupa ellena dramatica Athena“ , iar „principalul rol are exellenta artista si unica al Greciei tragediană D-na Evang. Paraschevopulu“. M am dus și eu, ca orice amator de artă. Cafeneaua Collaro era în păr ; întreaga colonie, repressintată prin Sardelis, Stafilia. Colokidi, Scordopulu, Chromidia, ehe tetes ponton, asculta cu sfinţenie. Orchestra, condusă de Barba Iani Claviropulu, intona aria cunoscută Barca thelo Thelo n’armatoso, . Me saranda dio eupiă, Me peninda palicaria. In sfărşit, cortina se ridică. D-na Evanghelia Paraschevopulu îşi recitează rolul, din care nu înţeleg de cit cuvintele Kaimeni, agapas, ohi, malista şi alte se pară kaid. Fedora este, după cite am înţeles eu, o piesă în care o cucoană blondă face dragoste cu un flăcău brun, fără ca să poată mistui. Mai la urmă, lucrurile devin cu complicaţie : Fedora e gata să moară,— şi nu se deşteaptă decit cînd omul brun îi stoarce pe buze cîteva picături de lămîîe. — Lemonia ! Lemonia! strigă Fedora. Și înviază. De aceea, invit pe onor. public care, ca și mine, nu știe greceşte, sa meargă la Dacia cînd joacă trupa Paraschevopulu. Sînt de văzut o sumă de parascoveniî. Ilinţole. CRIZA IN BULGARIA Bulgaria oficială se află într’o mare încurcătură. Nerecunoscută încă de Rusia, ea e ameninţată a pierde acum şi prietenia Austriei, din cauza spinoasei chestiuni a accizului, despre care am mai vorbit şi cu altă ocazie. Guvernul Stoilov a înaintat prea mult în această chestiune pentru ca să mai poată da îndărăt. A satisface pretenţiilor Austriei ar însemna a veni înaintea Camerei ca cererea da se revoca o lege deja votată şi sancţionată, procedure care ar ameninţa* sâ-i sfârîme orice autoritate. Pe de altă parte, Austria nu voeşte să cedeze nici un pas în această chestiune , sau revocarea legii, sau stricarea relaţiilor diplomatice. In aşa încurcătură, nu va fi lucru de mirare dacă vom primi ca mîine vestea că ministrul Stoilov a cedat locul altuia Atitudinea Turciei Mai ales că această chestiune se complică şi mai mult din cauza atitudinei Turciei. Turcia a şi respuns la noile măsuri financiare ale cabinetului Stoilov prin îndoirea tuturor taxelor vamale asupra produselor de provenienţă bulgară şi întreirea taxelor de acciz asupra acestor produse. In acest chip graniţa Turciei este absolut închisă pentru importul bulgar, ceea ce va fi o pierdere simţitoare pentru Bulgaria. Stambulov la aşa situaţie, e lesne de înţeles că guvernul nu se mai gîndeşte la proiectatele procese în potriva fostului dictator al Bulgariei, Stambulov, îngrijiri de o natură mai gravă îl preocupă. Deja organul lui Stambulov, Svoboda şi-a regăsit toată vechea îndrăzneală, lovind în guvernul Stoilov pentru «nesocotită’ politică vamală». Totuşi ar fi cam cutezătoare o speranţă a Stambuloviştilor de a se ridica tot ei pe ruinele cabinetului Stoilov, împăcarea cu Rusia Mai verosimilă pare versiunea după care, în faţa încurcăturilor cu Austria şi Turcia se proiectează grăbirea tratativelor pentru a se ajunge la o împăcare cu Rusia şi a se evita astfel la timp o izolare complectă a principatului. Se zice că reprezentantul din Belgrad al unei mari puteri ar fi primit nişte informaţii de la colegul sau din Sofia, după care aceste tratative ar fi înaintat, prin mijlocirea D-lui Zankov, astăzi unul din oamenii cei mai de încredere ai prinţului, pină la o propunere foarte concifiantă ce s’ar fi făcut Rusiei. Abdicarea şi realegerea prinţului Această propunere ar fi următoarea: Prinţul Ferdinand să abdice, pentru a da astfel o satisfacere Rusiei, care nu i-a recunoscut alegerea. In schimb Rusia să ia obligaţia formală de a recunoaşte pe prinţul Ferdinand, în caz cînd el ar fi reales de noua mare Sobranie ce s’ar convoca. Acest plan, care e întreg al D-lui Zankov, se mai zice că n’ar fi de loc aprobat de Stoilov. Un motiv mai mult pentru apropiata retragere a cabinetului acestuîa. Iar omul viitorului în Bulgaria,—dacă toate aceste știri se vor adeveri, —va fi D. Zankov Ieri proscris, mîine în fruntea guvernului, —lucrul s’a mai văzut și în altă parte, mai cu seamă în Orient. Vest. NEBUN SAU PROST? D. A. Vlahuţă, poet în retragere şi actualmente Zaharia la Viaţa şi Pelissier la Ministerul Domeniilor, respunde D-lui C. Miile la nişte atacuri pe care D. Miile nu s’a gindit să i Ie aducă. Atacurile i le-am adus eu, Peruşanu, şi prin urmare poftesc pe poet să se coboare din podul visurilor sale şi să stea puţin de vorbă cu mine. Sărmanul poet din mansardă,— o mansardă foarte modernă şi foarte comodă,—cică nu înţelege de ce ea îl acuz că suge la două oi. Care sunt acele oî ? Iată-le : 1°) Ministerul Domeniilor, care dă subsidîul». 2°) Clubul liberal, care incurajazâ atitudinea energică opoziţionistă. Mai cî ca astea, nu găseşti nici la stînă. Şi, cu toate astea, autorul lui Dan continuă a se văita şi declară că o să înebunească. Aici mi se pare că se laudă. Sint în adevăr poeţi cari inebunesc , dar sint şi alţii cari se prostesc. Ăştia din urmă au specialitatea de a face albumul lui Stolojan şi de a părea totuşi că sunt horopsiţi de soarta crudă. Fii pe pace, ex-poete, nu înebuneşte cine va în asemenea condiţii ! Peru Manu Concesiile D-lui Carp D. Carp cînd a întocmit legea minelor a început prin a face o primă concesie marilor proprietari pentru a nu şi-i face duşmani, și anume a sacrificat marele principiu al naționalizărei minelor de către stat. Dacă D-sa ar fi realizat această ideie, ajungea deodată şi fără multă bătaie de cap la soluţia spre care tind celelalte ţări, cu aşa mari lupte şi greutăţi. Cu toate acestea, modul cum D. Carp a rezolvit controversa în favoarea proprietarilor nu i-a mulţumit pe aceştia. Nemulţumirea marilor proprietari provine din aceea că, prevâzindu-se cazul cînd ei nu vor avea mijloace de a exploata minele de pe proprietăţile lor, state să poată conceda altuia dreptul de exploatare în schimbul unei redevenţe de trei la sută din venitul net. Mai era încă ceva care le tulbura liniştea. D. Carp prevedea creiarea de case de ajutor şi de pensiuni pentru lucrătorii minieri, alimentate de contribuţii din partea patronilor egale cu sumele vărsate de lucrători. Bineînţeles, de mare ajutor aceste case nu puteau fi lucrătorilor, deoarece art. 118 îi declară decăzuţi din avantajele ce le oferă legea, în caz cînd vor fi condamnaţi pentru delicte şi crime, sau dovediţi fie că silesc pe lucrători de a lua parte la greve, fie că’i împiedică de a lucra. Totuşi, introducerea în legiuirile noastre a principiului dreptului de pensie şi ajutor pentru lucrători, a început a-i nelinişti, căci se gîndeau la întinderea lui mai departe şi în alte ramuri ale producţiunei noastre. De aci răzvrătirea marilor noştri proprietari din Cameră şi Senat şi opoziţia înjghebată de ei, în potriva legei. Pentru a-i împăca, D. Carp a fost nevoit să le facă nouă concesii. Şi astfel, le-a sporit indemnitatea anuală din 3 la sută la 4 la sută şi se vorbeşte că voeşte să sacrifice şi capitolul privitor la casele de ajutor. Ca să li se sporească ledeveala, nu vedem nici un inconvenient, dor’ca să aibă îndrăzneala de a cere ca să se zădărnicească singura reformă ce s'a încercat in favoarea lucrătorilor, aceasta ar fi prea mult. A fost de ajuns că prin legea din 21 April 1887, s’a acordat atitea avantaje fabricanţilor şi industriaşilor, fără a se preocupa cîtuşi de puţin d? soartă lucrătorilor , pentru ca măcar acum să se facă ceva îrn favoarea lor. Speram ca d. Carp nu va face pe plac exploatatorilor neruşinaţi, ci din potrivă va amenda aceasta parte a legei sale în sensul indicat de noi. Noi ne vom face flatoria, înfierind cu toată energia uneltirile proprietarilor nesăţioşi şi sperăm să ajungem a zădar- | nici planurile lor. e. i. Andrei. ■ MARTI 24 JANWARIfi 1805. IN JURUL CRIZEI. Preţurile cerealelor, după cîteva mici oscilări favorabile, au scăzut din nou, — cel puţin aşa ni se telegrafiază din Viena şi din Pesta. Pricinile care menţin întruna preţuri foioase, sunt foarte complicate. După cum am mai spus-o, în prima linie cea ce a provocat actuala criză agricolă, e producţia prea mare a Americei, Australiei şi a Indiei. America în special a contribuit cu 80 la sută ca să scadă preţurile, şi iată am in ce împrejurări. America de Sud, dată pradă unor exploatatori neruşinaţi, unor adevăraţi bandiţi financiari cari desechilibrau bugetele de la un an la altul şi făceau să se deprecieze hîrtiile de stat pină la zero, au determinat pe producători să vindă cu orice preţ, numai să poată avea puţin aur, ai căruia agio atinsese la un moment dat 180 la suta America de Nord, şi anume State Unite, ernii la discreţia unei alte bande de exploatatori, la discreţia bogaţilor şi puternicilor posesori de mine de argint. Cum însă acest metal începuse să -şi piardă mult din valoare şi din întrebuinţare, aceşti onorabili erau ameninţaţi de faliment. Tari la Senat, viitorii mofluzi au obligat pe guverrtul Statelor Unite ca să bată o enormă cantitate de monedă de argint, pentru a ridica astfel în mod artificial preţul acestui metal. Speculatorii din Europa, nu mai puţin şireţi decit cei din America, au profitat de ocazie şi au început să trimeată acolo tot argintul disponibil şi să tragă încoace tot aurul american. Chiar şi guvernul nostru s’a desfăcut atunci de-o mare sumă de piese de cinci lei, aducînd aur în schimb. Aceasta’i grozavul secret al dispariţiei agiului la noi, cu care se laudă atita conservatorii. Ce s’a întîmplat însă? Producătorii de grîne din America, din pricina crizei monetare îngrozitoare care a urmat acestei neruşinate speculaţii cu argintul, pentru a-şi procura aurul care fusese exportat în Europa, au început să vindă, pe nişte preţuri foarte joase, nişte adevărate preţuri de faliment. Să vedem acum şi citeva pricini europene, care au determinat criza. Rusia joacă un rol foarte important în comerţul general de grîne. Holera, foametea, luxul nebun al aristocraţiei ruseşti, cea mai destrăbălată şi cheltuitoare aristocraţie din lume, golise toate casele creditelor agricole și ale altor bănci. Acum doi ani, dokurile porturilor rusești erau ticsite de grîne, mai ales ca cu un an înainte împăratul oprise exportul din pricina foamete!, ceea ce nu servise de loc flămînzilor, dar adunase în dokuri o enormă cantitate de grîne. Băncile au început să execute foartede-aproape pe debitori. A urmat în Rusia un Krach înspăimîntător, sute de familii bogate au fost ruinate, şi grinele, îngrămădite de doi ani d in porturi, au fost vîndute în grabă şi pe nişte preţuri ridicule. Ce se intimpla în vremea asta în occidentul Europei, în debuşeul general al tuturor grînelor din lume ? In Germania, în Franţa, in Spania, protecţionismul luase un avint neaşteptat. Cum aceste, ţări erau şi ele bîntuite de o criza acută industrială, o sumă de indivizi şireţi şî avizi, voind să exploateze ignoranţa economică a mulţime!, au început o campanie foarte vie pentru ridicarea drep-,turilor de intrare asupra grînelor, singurul mijloc care după dungi putea pune capăt crizei in genere, şi crizei agricole în particular. In Frubta mai ales, Un grup foarte numeitos de deputaţi agrarieni, în cap cu faimosul Jules Méline, supranumit de lucrător Pére-pain-cher, au reuşit să oblige pe Cameră să voteze taxe grele de urcare asupra grînelor. Rezultatul a fost că criza agricola din Franţa s’a mai înrăit o bucată, iar exportul nostru a fost lovit. Spania, pe lingă taxele pe care le-a pus, e pe cale de a trage ne sfoară pe toate ţările agricole. Guvernul de acolo s’a înţeles cu companiile particulare de căi ferate ca să urce taxele de transport al grînelor de la porturi spre centrul ţârei, şi să scoboare taxele pentru cei care merg de la centru spre porturi. Guvernul s’a obligat să te despăgubiască dacă cum va comaniile vor perde ceva din pricina cominaţieî ăştia. Asta e o adeverată călcare a conven-, ţiilor comerciale şi e probabil că toate ţările vor protesta ; pînă una alta insăr Spania ne trage pe sfoară. Am ţinut să dăm aceste amănunte cititorilor noştri, pentru a’î face să înţeleagă limps de pricinile crizei agricole!. Tlae©d®resvu. 9 ------------— -------------------------------—