Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)

1895-01-24 / nr. 2096

ANUL VIII.—No. 2096. — pm—a——um—mp........ M­INIERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI ŞI SE PLĂTESC TOT-DA­UNA ÎNAINTE în Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinătate prin ’ mandate poştale un an în ţară 30 le! ; In streinătate 50 le! şase luni .. 15 » » » 25 » TREÍ LUNÍ ... 8 »»4ţ' •» , » 13 » ■'* ;— ----V * ’*• IJn uuiver în streinătate SO bani manuiscripteXot se înapoiază '^ADMINISTRAȚIA PASAGIUL BANCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA NUP­IERUL 10 BANI ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la *Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţiei? la toate oficiele de publicitate A­NUNCIURI la pag .iv. . . . . 0,30 b. linia INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, pE vînzare bioşcul No, Să te fereşti Române de cuiastrein în casă BANI UN NUME REDACŢI PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU V. Alexandri, ■main SFÎNTA FAMILIE! Pentru observatorii senini, pen­tru aceia cari trag concluzii mai generale din fenomenele politicei zilnice, toate faptele duc la con­vingerea că actuala organizaţie so­cială e putredă şi nu mai poate dura, nici chiar cu încercările de clipeală ale reformatorilor şireţi. Dar dacă este un punct de vedere din care se observă mai lămurit putreziciunea, apoi e de sigur or­dinea morală. Luaţi seama, de pildă, ce se pe­trece în una din aşa numitele «baze sociale», în Familie. Fără îndoială, cititorule, ai au­zit că socialiştii vor să nimicească această instituţie. Şi ai să fii mi­rat, văzînd că eu socialistul vin să plîng pe ruinele Familiei. Mirarea iţi va trece însă, şi vei fi alături cu mine, cînd îţi voi­ spune că nici un socialist nu vrea distruge­rea Familiei, ci schimbarea con­­diţiunilor desgustătoare şi mizera­bile pe care se întemeiază Familia de azi. Cîte­va exemple au să ne lămu­rească mai bine. Şi, pentru ca să nu intrăm în cercetări îndrăzneţe, care ar putea jigni pe vre­un fals moralist, să luăm în revistă cîte­va fapte de domeniul public, cîte­va fapte care au făcut deja ocolul ga­zelelor ori au avut onoarea să-şi facă stagiul în dosarele parche­telor.­­ Aţi auzit de afacerea Ferdinand- Văcărescu, de afacerea Perticari- Vasilescu, de afacerea Alexianu şi de afacerea Sturza-Ghizela Boga. In toate aceste drame, unele cu un des­­nodâm­înt lugubru, altele cu un sfir­­şit de operă­ comică, sentimentele omeneşti au fost viu atinse şi poe­zia măcelărită; nu toate, cititorule, dacă eşti un om de inimă, te-ai m­îhnit ori te-ai revoltat. Te-ai mîh­­nit, cînd ai văzut cum preocupă­rile de ordine economică şi socială sînt puse mai pre­sus de dragostea a doi tineri; te-ai revoltat, cînd ai aflat că sînt oameni cari îşi precu­peţesc sentimentele ca bonurile. Dar să nu insistăm, pentru că unele morminte,nu s’au închis încă şi unele­ răni încă nu s’au cicatrizat. Concluzia naturală pe care o scoa­tem toţi cîţi mai sintem­ capabili să concepem fericirea alt­fel de cum o concep sătuii şi trandavii, este că Familia întemeiată pe zestre şi pe „poziţie socială“ nu este Familia­­ideală; în tot cazul, ştim­ cu toţii că necesitatea perpetuării speciei ome­neşti nu reclamă o foaie dotală ori un certificat de slujbă. Şi, cu toate astea, adevărul trist este că organizaţia socială de astă­zi face cu neputinţă,— afară de arh­i­­vare excepţii, — ast­fel de legături matrimoniale. Nesiguranţa zilei de mîine, greutăţile din ce în ce mai mari ale luptei pentru trata, cu un cuvînt condiţiunile econom­ice şi sociale, silesc pe oameni să vadă în instituţia familiei un sprijin în lupta contra acestor condiţiuni, iar nu un mijloc pentru împlinirea cerinţelor speciei. A, este drept că poeţii cîntă şi azi iubirea; este drept că în ro­manele Universului Paul şi Virgi­nia tot mai trăsese. Din nefericire însă, toţi ştim că poeţii se laudă, iar romanele mint. In realitate, poe­tul care cîntă «ochii ei albaştri» cu­getă mai mult la moştenirea de la ■venerabilul părinte. Acestea sunt faptele; ele se pe­trec în toate clasele sociale. Pre­cum Ghiţă, feciorul din casă, se însoară cu bucătăreasa cea bătrînă Rosa, pentru ca să aibă mîncarea asigurată în vremuri de criză, — tot ast­fel fermecătoarea domnişoară Margaretă se mărită cu bătrînul ,zaraf Rancopolu, ca să ’şi poată plăti luxul pe care ’l reclamă „po­ziţia socială“. Fie­care face traficul lui, conform exigenţelor mediului în care trăieşte. Şi ast­fel trăieşte această familie, cînd nu intervine vre-un senti­ment rătăcit prin vre-un colţ al inimei. Atunci, dacă familia se complică cu sentimentalism, avem apariţia revolverului şi a parche­tului; atunci.... unii sunt duşi în cavoul familiei, alţii la Morgă ! * * * In adevăr, criminali sînt socia­liştii, cititorule ! Să vroiască ei să schimbe nişte relaţii aşă de feri­cite; să vroiască ei să înlocuiască împerecherile astea, cu nişte visuri de poeţi! De­sigur, oamenii ăştia nu mai au nimic sfînt. Sînt mai de treabă liberalii şi conservatorii, cari se mulţumesc cu starea actuală de lu­cruri, şi cari, în loc să cugete la dezastrul celei mai naturale insti­tuţii, discută legea numelor şi cu­getă la arta de a -şi împărţi buge­tul fără supărare. ...Cu toate astea, lasă-mă să ră­­mîn socialist şi să cred că va veni o vreme în care familia va fi un adevăr sfintă, căci nu se va mai întemeia ca azi pe cel mai ruşinos comerţ... Aurom Dn­ea Vi­ţu. A PENTRU ANCHETA Astă­zî probabil D- Al. Pencovici, inspector admi­nistraţii’, va face ancheta asupra grevei (le la Im­primeria Statului. Ţinem să renarăm plingerile lucrătorilor iti să punem pe I­. Pencovici in măsură de a şli tot ade­vărul, dar nimic de cit adevărul. Maşinişliî şi puitorii au­ astă­zî aceleaşi salarii ca şi acum de ani, de­şi munca ce li se cere acum e mult mai lungă şi mai grea. Sint unii puitori cari n’aă de eil flOsaă 10 de lei pe lună. Aceşti robi muncesc cite­i ore şi jumătate pe zi, şi mai fac cu rindul şi servieiii de noapte cite Ii ceasuri. In ziua cînd unul din aceşti nenorociţi face serviciul de noapte, el lucrează deci 22 ore si jumătate din 24. Pentru acest supliment de munca nu li se dă nici un supliment de leafă. Mai zilele trecute direcţia a luat o măsură nouă de exploatare barbară, ceea ce a exasperat pe lucrători şi l-a hotărit să părăsească lucrul. S’a decis ca fie­care lucrător să facă de rind şi cu săptămina lucrul de­ noapte, adică 7 zile în şir să muncească cite­­i ceasuri noaptea. E drept că în schimb ei au­ fost scu­tiţi de lucrul de zi în timpul acestei săptămini, dar totuşi atâta lucru de noapte e peste măsură de barbar. Lucrătorii se mai pling că şeful de atelier Cucuru­­zescu ii bate, ii înjură şi îi amendează cu cite 20 şi 30 de lei pe zi, chiar pe aceia cari ii’au­ de eit 60 sau 70 de lei pe lună ! Se impune deci revocarea acestui nedemn şi barbar şef de atelier. Dacă nu se ia măsura asta, lucrurile nu se pot liniș li complect şi e probabil că se vor mai intîmpla şi alte greve pe viitor. Ni s’a afirmat că I­. Pencovici e un om drept; vom vedea cum ştie D-lui să'şi susţie buna reputaţie pe care şi-a făcut-o. Lynx. ---------- rsr-cr*. mm . * CONSTiTUTIONALIZffiUL REGILUI Naţionalul par’că trăeşte pe sub pămînt. Pină acum, pentru organul D-lui Ianco­­vescu, Ca­ol I, Regele României, a fost suveranul relativ am­inte constituţional şi că de cînd numai au venit conservatorii la putere, Regele a devenit cu totul per­sonal şi a luat conducerea afacerilor şi din lăuntru şi din afară. Adică, cum ar fi vorba, noi am avut vre­o­dată constituţionalizm şi că de-abia acum l’am pierdut. Dar bine, pentru toţi sfinţii colectivişti şi disidenţi, trăim oare in China? Nu este ştiut oare că la noi e monarhia ab­solută, mas­ată sub piesele de boelu al unui regim parlamentar de teatru? De la început, de cînd s’a dat în mina Regelui puterea de a ’şi alege ministerul şi a dizolva Camerele, i s'a dat şi putinţa de a domni ca un rege absolut, cu con­­diţiunea ca să aibă a face cu o ţară de oameni politic­ ticăloşiţi, cum au fost şi sint toţi politicianii noştri. Dacă în ade­văr Regele Caro! nu ar fi găsit oameni cari să şi’i facă complicii săi, cari să ’l injure în opoziţie şi să ’i sărute nim nile cînd sint la guvern, ascultind ■’i supuşi şi umiliţi la poruncile lui, de sigur că prinţul 43 Jji 1866 nu ar fi gîndit măcar să apuce această cale falsificare a în­tregului nostru sistem parlamentar. Prinţul Carol a găsit insă o ţară cu oameni politici de cauciuc, un sat fără clini şi de sigur dacă azi a ajuns ceea­ ce este, vina este a acelora care Tau­ lăsat să devie monarh absolut sub masca celei mai scîrboase comedii constituţionale şi parlamentare. Să m­ai vorbim de trecut, să mai po­menim de Ion Brătianu şipo ştiut este de toţi, afară poate de Naţionalul, că Ion Brătianu a făcut să treacă suf- teroarea regimului sau legea cea mai impopulară şi odioasă . Apanagiile Coroanei ? Şi de­sigur ca același lucru s’ar fi întim­plat. dacă era Lascar Catargiu la putere, cu singura deosebire că cei ce ar fi ţipat şi protestat atunci ar fi fost liberalii, nu Opoziţia-Unită d­inainte de 1888. Regele Carol de la urcarea sa pe tron, nu a fost un rege constituţional şi e a face operă de politician ordinar," cînd cine­va se încearcă a falsifica, şi în chip aşa de strigaciu, istoria politică a ţarei romîneşti. Să avem curajul de a spune adevărul şi, în loc de a face politicianism ordi­nar, aceia cari îşi iubesc în adevăr ţara sunt datori a începe lupta pentru refor­mele democratice şi socialiste, între care intră şi restringerea prerogativelor Co­roanei. Cum insă pentru acei de la Naţionalul şi de la Voinţa Naţională nu-i vorba de ţară ci de partid, mîine cînd vor ajunge la putere, regele Carol va redeveni iarăşi Eroul de la Plevna şi Scutul sacrosanct al Constituţiei romine. Oh ! Ce desgustător lucru e politicia­­nizmul romin ! Const. Mille. S­ATIRĂ ZIlNEI Teatrul grecesc Dacă n’aţî fost Vineri seară la teatrul Dacia, n’aţî văzut nimic. Afişele anunţai­ că se va juca „Fedora, firesă familiară în 4 acte cu un prolog într’un act de renumitul academician frances Victor Surdu“, de către „trupa ellena dramatica Athena“ , iar „princi­palul rol are exellenta artista si unica al Greciei tra­gediană D-na Evang. Paraschevopulu“. M am dus și eu, ca ori­ce amator de artă. Cafeneaua Collaro era în păr ; întreaga colonie, repressintată prin Sardelis, Stafilia. Colokidi, Scordopulu, Chro­­midia, ehe tetes ponton, asculta cu sfinţenie. Orchestra, condusă de Barba Iani Claviropulu, in­tona aria cunoscută Barca thelo Thelo n’armatoso, . Me saranda dio eupiă, Me peninda palicaria. In sfărşit, cortina se ridică. D-na Evanghelia Pa­raschevopulu îşi recitează rolul, din care nu înţeleg de cit cuvintele Kaimeni, agapas, ohi, malista şi alte se pară kaid. Fedora este, după cite am înţeles eu, o piesă în care o cucoană blondă face dragoste cu un flăcău­ brun, fără ca să­­ poată mistui. Mai la urmă, lucru­rile devin cu complicaţie : Fedora e gata să moară,— şi nu se deşteaptă de­cit cînd omul brun îi stoarce pe buze cîte­va picături de lămîîe. — Lemonia ! Lemonia! strigă Fedora. Și înviază. De aceea, invit pe onor. public care, ca și mine, nu știe greceşte, sa meargă la Dacia cînd joacă trupa Paraschevopulu. Sînt de văzut o sumă de parasco­­veniî. Ilinţole. CRIZA IN BULGARIA Bulgaria oficială se află într’o mare în­curcătură. Nerecunoscută încă de Ru­sia, ea e ameninţată a pierde acum şi prietenia Austriei, din cauza spinoasei chestiuni a accizului, despre care am mai vorbit şi cu altă ocazie. Guvernul Stoilov a înaintat prea mult în această chestiune pentru ca să mai poată da îndărăt. A satisface pretenţiilor Austriei ar însemna a veni înaintea Ca­merei ca cererea da se revoca o lege deja votată şi sancţionată, procedure care ar ameninţa* sâ-i sfârîme ori­ce autoritate. Pe de altă parte, Austria nu voeşte să cedeze nici un pas în această chestiune , sau revocarea legii, sau stricarea rela­ţiilor diplomatice. In aşa încurcătură, nu va fi lucru de mirare dacă vom primi ca mîine vestea că minist­rul Stoilov a cedat locul altuia Atitudinea Turciei Mai ales că această che­stiune se com­plică şi mai mult din cauza atitudinei Turciei. Turcia a şi respuns la noile măsuri fi­nanciare ale­ cabinetului Stoilov prin în­doirea tutu­ror taxelor vamale asupra pro­duselor de provenienţă bulgară şi întrei­­rea taxelor de acciz asupra acestor pro­duse. In acest chip graniţa Turciei este absolut închisă pentru importul bulgar, ceea­ ce va fi o pierdere simţitoare pentru Bulgaria. Stambulov la aşa situaţie, e lesne de înţeles că guvernul nu se mai gîndeşte la proiec­tatele procese în potriva fostului dictator al Bulgariei, Stambulov, îngrijiri de o natură mai gravă îl preocupă. Deja organul lui Stambulov, Svoboda şi-a regăsit toată vechea îndrăzneală, lo­vind în guvernul Stoilov pentru «neso­cotită’­ politică vamală». Totuşi ar fi cam cutezătoare o spe­ranţă a Stambuloviştilor de a se ridica tot ei pe ruinele cabinetului Stoilov, împăcarea cu Rusia Mai verosimilă pare versiunea după care, în faţa încurcăturilor cu Austria şi Turcia se proiectează grăbirea tratative­lor pentru a se ajunge la o împăcare cu Rusia şi a se evita ast­fel la timp o izo­lare complectă a principatului. Se zice că reprezentantul din Belgrad al unei mari puteri ar fi primit nişte in­formaţii de la colegul sau din Sofia,­ după care aceste tratative ar fi înaintat, prin mijlocirea D-lui Zankov, astăzi unul din oamenii cei mai de încredere ai prinţu­lui, pină la o propunere foarte concifiantă ce s’ar fi făcut Rusiei. Abdicarea şi realegerea prinţului Această propunere ar fi următoarea: Prinţul Ferdinand să abdice, pentru a da ast­fel o satisfacere Rusiei, care nu i-a recunoscut alegerea. In schimb Ru­sia să ia obligaţia formală de a recu­noaşte pe prinţul Ferdinand, în caz cînd el ar fi reales de noua mare Sobranie ce s’ar convoca. Acest plan, care e întreg al D-lui Zan­kov, se mai zice că n’ar fi de loc apro­bat de Stoilov. Un motiv mai mult pen­tru apropiata retragere a cabinetului a­­cestuîa. Iar omul viitorului în Bulgaria,—dacă toate aceste știri se vor adeveri, —va fi D. Zankov Ieri proscris, mîine în frun­tea guvernului, —lucrul s’a mai văzut și în altă parte, mai cu seamă în Orient. Vest. NEBUN SAU PROST? D. A. Vlahuţă, poet în retragere şi actual­mente Zaharia la Viaţa şi Pelissier la Minis­terul Domeniilor, respunde D-lui C. Miile la nişte atacuri pe care D. Miile nu s’a gindit să i Ie aducă. Atacurile i le-am adus eu, Pe­­ruşanu, şi prin urmare poftesc pe poet să se coboare din podul visurilor sale şi să stea pu­ţin de vorbă cu mine. Sărmanul poet din mansardă,— o mansardă foarte modernă şi foarte comodă,—ci­că nu în­ţelege de ce ea îl acuz că suge la două oi. Care sunt acele oî ? Iată-le : 1°) Ministerul Domeniilor, care dă subsi­­dîul». 2°) Clubul liberal, care incurajazâ atitudi­nea energică opoziţionistă. Mai cî ca astea, nu găseşti nici la stînă. Şi, cu toate astea, autorul lui Dan conti­­nuă a se văita şi declară că o să înebuneasc­ă. Aici mi se pare că se laudă. Sint în adevăr poeţi cari inebunesc , dar sint şi alţii cari se prostesc. Ăştia din urmă au specialitatea de a face albumul lui Stolojan şi de a părea totuşi că sunt horopsiţi de soarta crudă. Fii pe pace, ex-poete, nu înebuneşte cine­ va în asemenea condiţii ! Peru Manu Concesiile D-lui Carp D. Carp cînd a întocmit legea mine­lor a început prin a face o primă con­cesie marilor proprietari pentru a nu şi-i face duşmani, și anume a sacrificat ma­rele principiu al naționalizărei minelor de către stat. Dacă D-sa ar fi realizat această ideie, ajungea de­odată şi fără multă bătaie de cap la soluţia spre care tind cele­­l­alte ţări, cu aşa mari lupte şi greu­tăţi. Cu toate acestea, modul cum D. Carp a rezolvit controversa în favoarea pro­prietarilor nu i-a mulţumit pe aceştia. Nemulţumirea marilor proprietari pro­vine din aceea că, prevâzindu-se cazul cînd ei nu vor avea mijloace de a ex­ploata minele de pe proprietăţile lor, stat­e să poată conceda altuia dreptul de exploatare în schimbul unei rede­­venţe de trei la sută din venitul net. Mai era încă ceva care le tulbura li­niştea. D. Carp prevedea creiarea de case de ajutor şi de pensiuni pentru lucrătorii minieri, alimentate de contribuţii din partea patronilor egale cu sumele văr­sate de lucrători. Bine­înţeles, de mare ajutor aceste case nu puteau fi lucrăto­rilor, de­oare­ce art. 118 îi declară de­căzuţi din avantajele ce le oferă legea, în caz cînd vor fi condamnaţi pentru de­licte şi crime, sau dovediţi fie că silesc pe lucrători de a lua parte la greve, fie că’i împiedică de a lucra. Totuşi, introducerea în legiuirile noa­stre a principiului dreptului de pensie şi ajutor pentru lucrători, a început a-i nelinişti, căci se gîndeau la întinderea lui mai departe şi în alte ramuri ale producţiunei noas­tre. De aci răzvrătirea marilor noştri pro­prietari din Cameră şi Senat şi opoziţia înjghebată de ei, în potriva legei. Pentru a-i împăca, D. Carp a fost ne­voit să le facă nouă concesii. Şi ast­fel, le-a sporit indemnitatea a­­nuală din 3 la sută la 4 la sută şi se vorbeşte că voeşte să sacrifice şi capito­lul privitor la casele de ajutor. Ca să li se sporească ledeveala, nu vedem nici un inconvenient, dor’ca să aibă îndrăzneala de a cere ca să se ză­dărnicească singura reformă ce s'a în­cercat in favoarea lucrătorilor, aceasta ar fi prea mult. A fost de ajuns că prin legea din 21 April 1887, s’a acordat atitea avantaje fabricanţilor şi industriaşilor, fără a se preocupa cîtuşi de puţin d­? soartă lu­crătorilor , pentru ca măcar acum să se facă ceva îrn favoarea lor. Speram ca d. Carp nu va face pe plac exploatatorilor neruşinaţi, ci din potri­vă va amenda aceasta parte a legei sale în sensul indicat de noi. Noi ne vom fa­ce flatoria, înfierind cu toată energia uneltirile pr­oprietarilor­­ nesăţioşi şi sperăm să ajungem a zădar- | nici planurile lor. e. i­. Andrei. ■ MARTI 24 JANWARIfi 1805. IN JURUL CRIZEI. Preţurile cerealelor, după cîte­va mici oscilări favorabile, au scăzut din nou­, — cel puţin aşa ni se telegrafiază din Viena şi din Pesta. Pricinile care menţin întruna preţuri fo­ioase, sunt foarte complicate. După cum am mai spus-o, în prima linie cea ce­ a provocat actuala criză agricolă, e pro­ducţia prea mare a Americei, Australiei şi a­ Indiei. America în special a contribuit cu 80 la sută ca să scadă preţurile, şi iată­­ am in ce împrejurări. America de Sud, dată pradă unor ex­ploatatori neruşinaţi, unor adevăraţi ban­diţi financiari cari desechilibrau buge­tele de la un an la altul şi făceau­ să se deprecieze hîrtiile de stat pină la zero, au determinat pe producători să vindă cu ori­ce preţ, numai să poată avea pu­ţin aur, ai căruia agio atinsese la u­n mo­ment dat 180 la suta­­ America de Nord, şi anume Stat­e­ Unite, ernii la discreţia unei alte bande de exploatatori, la discreţia bogaţilor şi puternicilor posesori de mine de argint. Cum însă acest metal începuse să -şi piardă mult din valoare şi din între­buinţare, aceşti onorabili erau amenin­ţaţi de faliment. Tari la Senat, viitorii mofluzi au obli­gat pe guv­errtul Statelor­ Unite ca să bată o enormă cantitate de monedă de argint, pentru a ridic­a ast­fel în mod artificial preţul acestui metal. Speculatorii din Europa, nu mai pu­ţin şireţi de­cit cei din America, au­ pro­fitat de ocazie şi­ au început să trimeată acolo tot argintul disponibil şi să tragă încoace tot aurul american. Chiar şi gu­vernul nostru s’a desfăcut atunci de-o mare sumă de piese de cinci lei, adu­­cînd aur în schimb. Aceasta’i grozavul secret al dispariţiei agiului la noi, cu care se laudă atita conservatorii. Ce s’a întîmplat însă? Producătorii de grîne din America, din pricina crizei monetare îngrozitoare care a urmat a­­cestei neruşinate speculaţii cu argintul, pentru a-şi procura aurul care fusese ex­portat în Europa, au început să vindă, pe nişte preţuri foarte joase, nişte ade­vărate preţuri de faliment. Să vedem acum şi cite­va pricini eu­ropene, care au determinat criza. Rusia joacă un rol foarte important în comerţul general de grîne. Holera, foametea, luxul nebun al aristocraţiei ruseşti, cea mai destrăbălată şi cheltui­toare aristocraţie din lume, golise toate casele creditelor agricole și ale altor bănci. Acum doi ani, dokurile porturilor ru­sești erau ticsite de grîne, mai ales ca cu un an înainte împăratul oprise ex­portul din pricina foamete!, ceea ce nu servise de loc flămînzilor, dar adunase în dokuri o enormă cantitate de grîne. Băncile au început să execute foarte­­­de-aproape pe debitori. A urmat în Rusia un Krach înspăimîntător, sute de familii bogate au fost ruinate, şi grinele, îngră­mădite de doi ani d in porturi, au fost vîndute în grabă şi pe nişte preţuri ri­dicule. Ce se intim­pla în vremea asta în oc­cidentul Europei, în debuşeul general al tuturor grînelor din lume ?­ In Germania, în Franţa, in Spania, protecţionismul luase un avint neaşteptat. Cum aceste, ţări erau şi ele bîntuite de o criza acută industrială, o sumă de indivizi şireţi şî avizi, voind să exploateze ignoranţa eco­nomică a mulţime!, au început o cam­panie foarte vie pentru ridicarea drep-,­turilor de intrare asupra grînelor, sin­gurul mijloc care după dungi­ putea pune capăt crizei in genere, şi crizei agricole în particular. In Frubta mai ales, Un grup foarte numeitos de deputaţi agrarieni, în cap cu faimosul Jules Méline, supranumit de lucrător­ Pére-pain-cher, au reuşit să o­­blige pe Cameră să voteze taxe grele de urcare asupra grînelor. Rezultatul a fost că criza agricola din Franţa s’a mai în­răit o bucată, iar exportul nostru a fost lovit. Spania, pe lingă taxele pe care le-a pus, e pe cale de a trage ne sfoară pe toate ţările agr­icole. Guvernul de acolo s’a înţeles cu companiile particulare de căi ferate ca să urce taxele de transport al grî­nelor de la porturi spre centrul ţârei, şi să­ scoboare taxele pentru cei care merg de la­ centru spre porturi. Guvernul s’a obligat să te despăgubiască dacă cum­ va com­­aniile vor perde ceva din pricina com­­inaţieî ăştia. Asta e o adeverată călcare a con­ven-, ţiilor comerciale şi e probabil că toate ţările vor protesta ; pînă una alta insăr Spania ne trage pe sfoară. Am ţinut să dăm aceste amănunte ci­titorilor noştri, pentru a’î face să înţe­leagă limps de pricinile crizei agricole!­­. Tlae©d®resvu. 9 ------------— -------------------------------—

Next