Adevěrul, noiembrie 1896 (Anul 9, nr. 2674-2697)
1896-11-01 / nr. 2674
1*5 ease ani în Noua Calectonie, de unde poate nu s’ar mai fi întors. Arton a rămas dlar în Franţa, spre frica bărbaților poliţiei francezi compromişi în afacerea Panama. m. G. v. •------------------------5H-SSK------------------------IMPRESIUNI şiPATrAVRE Sib iu«si(3epi!e Iată că pe ziua de azi devin dramatic. In adevăr, e un fapt trist dar interesant frecvenţa aceasta a sinuciderilor şi a dramelor amoroase. Da cîţîva ani, nu-i zi în care presa să nu înregistreze că s’a întîmplat fie vre-o dramă amoroasă, fie vre-o simplă sinucidere, înainte rar se întîmpla așa ceva. Azi faptele acestea devin așa de dese că sunt banale, că aproape nu mai impresionează pe nimeni. Cu toate acestea ele merită a fi studiate din punctul de vedere al stărei sufleteşti a tinerime! noastre. Generaţiunea care a făcut pe 1848, era o generaţie de entuziaşti, cari erau în stare să-şi sacrifice viaţa pentru o ideie, pentru cauza sfintă a naţionalizmului sau a independenţei patriei. A venit apoi alta mult mai practică şi mai puţin morală, care alcătuieşte azi pătura conducătoare a ţarei, lipsită de orice ideal, de ori şi ce entusiazm, generaţiunea practică de „juisori“. Am venit noi după aceasta, noi aceia cărora le revine meritul de a fi adus cîteva idei, de a fi dat un ideal, de a fi readus entuziasmul tinereţei noastre. Nici generaţiunea de la 1848, nici oamenii practici de azi, nici generaţiunea socialistă nu au putut gîndi la sinucid sau la drame de amor sentimentale. Aveau altceva mai bun de făcut. A trebuit ca să vină generaţiunea actuală, lipsită de ori şi ce idei, enervată şi fără de voinţă, care umblă dezmetică şi căreia îi lipseşte chiar şi putinţa „de a voi“. Un tînăr amorezat nu este în stare să-şi suporte durerea de a nu poseda pe amanta inimei lui. El nu are alt derivativ, nu poate găsi uitarea patimei în altă parte, în alte preocupaţiuni. E laş înaintea durere!, incapabil să lupte contra prejudiţiilor şi adversităţei şi atunci, în suprema enervare îşi dă sieşi moartea, dacă nu ucide şi pe aceea pe care el este prea laş ca să o răpească sau să facă să facă scrupulele şi frica de „ce-o zice lumea“. Tinerii aceştia tragici, cari părăsesc viaţa prin sinucidere, cari devin criminali înainte de a muri, dovedesc o stare de suflet îngrijitoare a generaţiunei care se ridică. Nu am pretenţiunea a o cerceta într’un spaţiu aşa de strimt, dar o semnalez şi o supun judecăţei tuturora şi în special a acelora cari se ocupă de cercetarea stărei sufleteşti a omului de azi. Chiţibuş. ------—...............— --------------------—• - Os stă în uiris Iul Bismark BERLIN, 30 Octombrie.—Reichstag. Centrul a prezintat o interpelare! întrebînd dacă în adevăr a existat un tratat secret pînă la 1890 între Germania şi Rusia ; şi dacă a existat, cari sînt evenimentele cari au împiedicat reînoirea Iul şi care a fost inflaianţa publicaţiunilor recente în această privinţă asupra relaţiunilor Germaniei cu tripla alianţă şi celelalte puteri ? ........................... .......- -------------------------------- Vijelii şi inmndaţiuni CETTINGE, 30 Octombre. — O vijelie teribilă s’a dezlănţuit asupra Muntenegrului. Sîurile şi lacul Scutari au inundat mai multe oraşe şi sate. Toate coamnicaţiuniie sunt întrerupte. BELGRAD, 30 Octombre.—In urma p!«ilor mari se semnalează inundaţiuni în Serbia Oc cidentală. ------------------------3 HB 9H 1----------------------- Papa şi Menelik ROMA, 30 Octombrie.— Osservatore romano publică nişte scrisori ale papei şi ale lui Menelik. Acesta răspunzînd papei, care cere liberarea prizonierilor, zice că ar vrea să satisfacă dorinţele papei, dar că este împiedecat de Italia care declară că vrea pacea, dar care continuă să lucreze ca și cum ar fi în rǎzboiu. Menelik a asigurat pe papa asupra condițiunilor prizonierilor. ------------------------+3AASS------------------------ VINERI 1 NOEMBRIE 1896 CRONICA O descoperire importantă Ziarele gălăţene ne vorbesc despre vizita ce a făcut acelui oraş D. Stoicescu, cel mai nostim ministru din cabinetul liberal, bineînţeles, după D. Palladi. Cu această ocazie, ministrul lucrărilor publice, care e de profesie avocat şi de fel din Ploieşti, a făcut o descoperire din cele mai importante. Auzind că s’a făcut o liniede drum de fier de la Galaţi la Bujor şi că nu a fost dată încă circulaţiunea, ministrul a luat pe Fulger, pe Nicorescu şi cincizeci de negustori şi a dat apoi ordin să se pregătească un tren compus din vagoane «şease cai, 4o de soldaţi», cari să-i ia pe toţi şi să-i transporte cale lungă să le ajungă. Trenul a mers regulat pînă la un loc, unde ministrul porunci să stea. Se dădu jos în cîmp și interpelă pe maşinist : —■ Este gară aci ? — Nu este, excelenţă. — Care va să zică, nare omul nici unde să-șî dreagă frizura. — Nare, răspunse maşinistul, pe cînd Fulger, Nicorescu şi negustorii afulgerau cu ochii pe distinsul bărbat. — înainte. Şi trenul plecă din ordinul lui Domnu Stoicescu. Şi iar îi opri ministrul ploieştean şi iar vorbi cu maşinistu. — Aci este gară ? — Nu este. — Devine adică, cum că dacă nu-i gară nu-i nici şef, şi dacă nu-i şef nu se poate găsi cozmetic măcar de o unsoare. — Este, răspunse maşinista. — Ce ? — Unt-de-lemn de maşină. — îndărăt, ordonă excelenţa. Ajungînd la Galaţi, D. C. I. Stoicescu convoacă pe ingineri la un banchet şi le spune, netezindu-și frizura: — Am circulat cu un tren pe o linie care n’a fost dată circulaţiei și am descoperit că nu putea fi dată circulaţiei, fiindcă... n’are gări... Beau acest pahar în sănătatea tuturor. In studiu, o tragi-comedie: Cruzimile armatelor franceze in Madagascar sau Dragoste cu sila. Sila şi listele de prosempţiune sunt înlocuite de generalul Oalieni şi de puştile civilizatoare ale soldaţilor francezi, o bucată clasică pentru victimele insomniei. Vinurile artificiale, în sfîrşit Alianţa franco-rusă, sau mijlocul de a cheltui 8 milioane în 5 zile, fantezie de Alexandru al IlI-lea, revăzută şi corijată de Nicolae al II-lea. Căci trebuie să ştiţi că abia stinse lampioanele şi abia digerate ospăţurile autocrato-republicane şi deja cdiva turburători bat în pahar şi cer socoteala. O să fie cam sărată nu e vorbă, căci au fost cam sărata plunea şi sarea oferite suveranilor. Judecaţi şi D-voastră, Caviara 90 de fr. kile, cînd e atît de săturabil salamul de Lyon, şi sparangel în plin sfîrşit de toamnă, cînd e atît de gustos prazul de Normandia! ^ Nu, au să fie plictisitoare şedinţele, şi o să rîdem la Hotel Bourbon cum rîdeţî la Hotel Central. Arton a înviat din... vii mai zdravăn ca totd’auna, mai vorbăreţ de cit avocaţii cari îl apără, decis să calce fără milă pe nenorociţii panamiştî din carnetul sau. Christul resuscitător, Christul vindecător de patimi, pe cale de a vindeca un mutizm pînă azi nevindecabil, e preşedinte la tribunalul din Versailles. Sintem mimai urechi şi... aşteptăm ! Mai aşteptăm pe lîngâ asta cîteva proaspete creaţii ale distinsului nostru compatriot Max, care, pînă azi, în debutul său la Odeon (Don Carlos) şi în alte două piese, Britanniens şi Prrses, nu s’a arătat încă mirele artist pe care-l visam ; şi mai aşteptăm ceva : cîteva succese romîneşti la examenele de internat unde de pe acum, câteva nume în eseu şi în ea nu se desinează triumfătoare. Şi mai aşteptăm, vai! o rază de soare, căci de la plecarea împărătescului nostru osspe, cerul, care pe cit se vede nu-i republican, ne îneacă în ploaie. Trimiteţi, vă rog, cu primul curier, pe unul din nenumăraţii monarehi, majori, sau minori de cari dispuneţi, că doar ne va aduce o rază de lumină. Albert Prahoveanu. fls*ton va vorbi DIN PARIS Corespoadenţe postume.- Vlasset cu Pagelio. — Deschiderea Camere!or.-Arton va vorbi. Corespondenţe postume Dacă cumva cei răposaţi întru Domnul citesc cite odată gazetele, apoi ştiă ea vre-o două, şi încă poeţi, şi încă mari, cari murmură groaznic la dreapta Tatălui. Sărmane Musset, sărmane Hugo, de ce vi se mai tulbură memoria cu evocări retrospective de trădare şi de adulter ! Căci îndoială nu mai încape şi biletele parfumate căzute în mîna uinui editor care îşi cunoaşte meseria, au luminat pînă la transparenţă ilustrele alcovuri. Aflaţi dar, că într’o Luni de dimineaţă, autorul Lunilor (Saint-Beuve) a făcut marţ în dragoste pe Victor Hugo ; că mare critic cum era, a pus într’o foarte critică poziţie virtutea nevestei prietenului, pe poet el însuşi şi posteritatea chiar, nemulţumită de cea de a doua coroană de pe fruntea poetului, încoronat de Academie la 18 ani şi în cor....onat la vreo 40, de jumătatea dumisale ! Aflaţi apoi, că George Sand, cântată în altea nemuritoare strofe de Musset, lăsa pe poet să-i scrie Nopţile şi pe un Domn Pagello să i le... cetească ! Trebuie schimbată formula şi fără doar şi poate: fericit în poezie, nefericit în amor !§ Deschiderea camerei Repertoriu sever la Camera deputaţilor ; interpelări peste interpelări şi una şi una: Masacrul Armenilor, tragedie de majestatea sa sultanul, aspru judecată de critică. S’au distins: Jaurhs (prim amorez, socialist); Contele de Mun (Pere noble, şi încă ce nobil, centrul catolic); Hanotaux (utilité, ministru al afacerilor străine). Femeile au fost toate la înălţime, şi din loji, din balcoane şi din galerii, s’au stins cu lacrimi de compătimire incendiile de la Constantinopole! ---------------------------------------------------------------------------------------INFORMATIUNî IV o in agitaţii Foşii dizidenţi. -Isganirea 9-lal Pai*ladi.— Foştii Vernescani.— Atitudinea In Cameră. In sinul partidului liberal se încep nişte noul agitaţii. Elementele deosebite cari s’au grămădit în jurul D-luî Sturdza, în ajun şi după venirea sa la putere, nemulţumite cu situaţia pe care le au creiat-o vechii liberali, încep să se agite. Acum nu e vorba numai de lupta dintre tineri şi bătrîni, dintre flevişti şi ocultă, ci au mai intrat în arenă foştii dizidenţi şi foştii vernescanî! Foştii dizidenţi Cînd s’a înscenat eliminarea din minister a D-luî Fieva, pe buzeie tuturor erau cuvintele: — Se eliminează, un fost dizident. Faptul însă că râmînea în minister D. Palladi, un fost si abila exploatare a actelor de independenţă săvîrşite de D. Fieva faţă de partid, au produs un contra-curent, şi raaî toată lumea a început să vadă în eliminarea D-luî Fieva, pur şi simplu ruperea unei tovărăşii care nu putea să mai dureze din cauza deosebire! de temperament. Szgeeairea B-I&ai Palladi In dată insă ce al douilea ministru izgonit din minister a fost D. Palladi, şi al treilea care va fi mazilit e D. Poni, toţi s’au convins că Oculta voieşte să rămîie singură la putere, că ea nu mai primeşte să împartă foloasele putere cu cei cari au îndepărtat-o acum opt ani de la guvern. Şi dizidenţii au început să se agite. Ei încep deja să vorbească de colectivişti şi dizidenţi. De altfel, nici n’au mai rămas în jurul guvernului dintre foştii dizidenţi, decît numai D-nul P. Grădişteanu, Pană Buescu şi fraţii Lecca. Foştii v«pne»o»8îî Se ştie că în ultimele zile ale guvernului conservator, fostul grup vernescan s a despărţit în două. O parte a trecut la conservatori, iar alta s’a dus la liberali. Odată cu vernescanii, s’a dus la liberali şi D. Gr. Păucescu. Se înţelege că toţi aceştia se aşteptau să li se facă o situaţie mai bună. Şi nu înţelegem prin situaţie mai bună, o situaţie materială, ci un rol politic mai important. Ei au fost însă sistematic asvîrliţi de o parte. Niciodată oamenii lor mai de valoare nu au fost consultaţi. Liberalii îi consideră ca pe nişte oameni cărora le-a facut pomană cu cîte un loc în Cameră şi cari nu mai pot cere nimic. Această situaţie nu le convine de loc foştilor vernescanî, şi nici nu vor să se facă solidari cu actele D-lui Sturdza şi cu modul cum conduce ţara guvernul liberal. De aceea eî vor începe prin a-şi spune cuvîntul asupra situaţiei. Sinuantea In Cameră In Cameră, vernescanii se vor forma în grup şi vor combate guvernul în chestia Ghenadie. Şefii acestui grup vor fi D-nii Păucescu şi Al. Enacovicî. Prin urmare, pe lîngă cei vre-o 25 de dizidenţi, guvernul va avea în contra sa, în viioarea seziune, şi pe vernescanî. Situaţia se încurcă din ce în ce mai mult şi aceasta numai graţie exclusivizmului şi spiritului de castă ale Ocultei. .................................D. In privinţa ordonanţei în afacerea Ghenadie—Voinţa Naţională, aflăm următoarele de la o persoană în măsură de a şti ce se petrece în cercurile judecătoreşti. Afacerea e cu totul terminată. Dosarul a fost pregătit şi nu se aşteaptă decît ordinul D lui Eug. Stătescu, ministru de justiţie, pentru a se şti cum trebuie să se facă ordonanţa. D. general Budişteanu va pleca săptămîna viitoare la Sinaia, pentru a supune regelui raportul asupra stărei armatei, constatată cu ocazia inspecţiilor făcute de generalii inspectori la toate corpurile de armată. Circulă swessesi că regele auzind de petiţia pe care coaservatorii o vor înmâna peste cîteva zile, la chestia Groenadie, şi citind acesta petiţie, ar fi comunicat O liă Sturdza zilele trecute, la Sinaia, că ar fi Isin® să a® rezolve această chestiune, Smaisai® dacă ajung® petiţia în mină. Aceasta pentru a se trata necesitatea de a porni rezolvară® chestiei de la palat. Pînă Asians guvernul n’a lăsat nici o hotărfre» S’au dizolvat consiliile comunelor Ciuşlea, din jud. Putna , Colibaşi, Ilfov, şi Brastăvăţu, din jud. Romanaţi. D. Cantacuzino, ministrul de finanţe, va face în cursul săptămînei viitoare o însemnată mişcare în personalul ministerului de finanţe. D. Şt. Sihleanu, secretarul general al ministerului de instrucţiune, întorcîndu-se din concediu, şi-a reluat funcţiunea cu începere de azi. Din Bruxelles se telegrafiază că zece mii de socialişti au făcut alaltderî o manifestaţiune în faţa palatului regal, pentru a expune regelui starea nenorocită în care se află clasele muncitoare. Regele refuzînd de a primi pe socialişti, poliţiai-a împrăştiat. Socialiştii s’au retras atunci, intonînd cititele revoluţionare. D. Cătuneanu, prefectul judeţului Buzău, a venit la Bucureşti şi a pus toate stăruinţele pe lingă cîţîva miniştri ca să influenţeze pe lîngă D. Sturdza să nu dea afară pe fratele său, secretarul ministerului de domenii. Am anunţat deja că la Iaşi a început concursul pentru ocuparea catedrei de finanţe, din nou creată la facultatea de drept din Capitală. Pentru această catedră concurează D-nii M. N. Sculescu, N. Xenopol, Se. Arion şi alţii. D. N. Xenopol s’a retras după prima probă, adresînd preşedintelui juriului următoarea scrisoare : Domnule preşedinte, Aflînd din Zvon public ca D. M. Seulescu, unnul din concurenţii la catedra de finanţe pe lîngă Universitatea din Bucureşti, a fost hărăzit la intîia probă orală ce s'a ţinut Luni, 28 Octombrie, cu o notă mai mare (96/7) de cît aceea ce mi s’a dat mie (97) ceea ce constituie o vădită nedreptate, am onoare a vă declara că mă retrag de la acest concurs, nevoind prin prezenţa mea a recunoaşte un mod greşit de apreciere al cunoştinţelor şi felului meu de expunere a materiei. Primiţi, etc. S3. JCeaop©! In cercurile liberale, chestiunea remanierei ministeriale e numai o chestie de timp. Această remaniare se va face cu citeva file înainte de deschiderea Camerelor. Mîine, Vineri, 1 Noembrie, înaintea secţiunei a 2-a Curtea de Apel din Capitală se va judeca apelul făcut de Mihail Georgescu contra sentinţei trib. de Ilfov prin care a fost condamnat la maximul pedepsei pentru atentatul cu vitriol săvîrşit asupra D-rei Stelorian. Georgescu va fi apărat între alţii şi de D. avocat Danielopol. In consiliul de miniştri ce s’a ţinut ori la ministerul de interne, s’a dezbătut între altele şi chestiunea dizolvărei consiliilor judeţene. Pînă acum au fost dizolvate consiliile judeţene de R -Sărat, Brăila şi Tecuci. In cursul săptămînei acestea vor fi dizolvate 12 consilii judeţene. D. Giani, inspectorul administrativ care a plecat aseară la T.Severin pentru a ancheta mai multe abuzuri făptuite la primăria acelui oraş, a telegrafiat azi după amiaza D-lui Stolojan că din primele cercetări a constatat neregularităţi şi că nu se va putea întoarce în Capitală decîî peste citeva zile, deoarece există o complectă destrăbălare la primăria de acolo. Ministerul de Interne a aprobat budgetele comunelor Caracal, Ploieşti şi Fălticeni. Consiliul de reformă al armatei, întrunit sub preşidenţia D luî colonel Grămăticescu, a reformat pe căpitanul Vlangali, din reg. 6 Mihai Viteazul. ECOURI Vineri, 1 Noembrie viitor, la ora 1 p. m. Academia Romînă va ţine şedinţă publică. Se vor face următoarele comunicări : D-nii N. Ionescu, Comunicări archeologuse; D. C. Olănescu, Despre originea teatrului, și D. V. A. Urechia, Comunicări de documente. --------------------------------------------------------- Destăinuirile lui Bismark Secrete militare. — Hspoa^t®!® militare. — Consecinţe itsfiorâtoar®. Oficiosul maghiar „Pester Lloyd“ scrie următoarele cu privire la destăinuirile lui Bismark : Dacă Rusia ar fi fost „provocată“ de către Austro-Ungaria, Germania ar fi păstrat o neutralitate bine-voitoare faţă cu Rusia. Cami sînt criteriile provocăreî ? Se va zice poate : prioritatea celui ce trimite mai întîi declaraţiunea de rǎzboiu celuil’ait. Aceasta însă nu este adevărat. La 27 Aprilie, 1859, Austria trimesese declaraţiunea de rǎzboiu în cuartierul general al armatei sardintzi, care împrejurare organele lui Cavour o folosiseră, spre a înfăţişa pe Austria ca atăcător, pe cînd în realitate Franţa şi Sardinia au provocat războiul. Ca oarecare abilitate, aşa dar, cauza războiului se poate suci , învîrti aşa precum o vrei. In cazul de faţă deci, n’ar fi fost greu pentru principele Bismark, a înfăţoşa pe Austro-Ungaria ca parte provocatoare şi a păstra o neutralitate bine-voitoare faţă cu Rusia. Iar de la punerea în practică a acestei bine-voitoare neutralităţi, date fiind simţimintele de credinţă către tractate faţă cu monarchia noastră ale prinţului Bismark, ne puteam aştepta la cele mai mari infamii. Secrete militare De cînd cu încheierea alianţei între Austro- Ungaria şi Germania, se dezvoltase între ambele state şi din punctul de vedere militar relaţiuni aşa de intime, încît cei din Berlin au pătruns adînc nu numai în împrejurările momentane ale Austro-Ungariei, ci şi în acele măsuri secrete, plănuite pentru eventualităţi anumite. FOIŢA ZIARULUI «ADEVERUL 475 PRIN CEIMA PARTEA A PATRA JUSTIŢIE SUPREMĂ I noapte® ei© — Sosesc, mamă, sosesc!... încă puţină răbdare, căci nu sînt departe... Şi astă seară, cînd am îngenunchîat în biserică, Maica Domnului mî-a zis, arătîndu-mî pe copilul său : — Se va întoarce şi al tău!... Speră!, se va întoarce!... Ultimele cuvinte abia se auziră, din cauza distanței şi a vîntului serei. Acum grupele trecuseră... La întorsătura aleeî, umbrele adorate dispăruseră! Christoval, în genunchi, bătîndu-i inima să-l înăbuşe, săruta urmele pașilor Edithel şi murmura: — O, mamă... Sfintă mamă . ..Tu, pe care te credeam moartă și pe careD-zeu mi-a păstrat-o... Ai dreptate... fiul tau s’a întors. După o jumătate de oră, Edith, în fața altarului iluminat, în mijlocul rugăciunilor ei arzătoare, își ridică fața. La două pași departe de dîasa, un necunoscut o contempla în extaz. Era tot Monte-Léone. Fața lui era întunecată ca noaptea, părul mai negru decît aripa corbului, iar în ochii săi de culoarea cerului, era o expresiune stranie, o dulceață atît de turburătoare, încît biata femeie tresări. Atinse cotul Genevievei, pierdută și ea în rugăciuni!.. — Zizetta!... Privește, îi zise, arătîndu-î pe Christoval cu ochii. Și numai de cît adăugă : • — Ce ochi frumoși. Ai zice că sînt ochii lui Mihai !... D-ra Berthier se uită, în adevăr, la acela pe care i-1 arata mătușa-sa și răspunse foarte convinsă: — Oh ! nu-î seamănă !... Slujba continuă. O atracție neînvinsă o făcea pe Edith să întoarcă mereu capul, și nu putea să-șî ia ochii de la Monte-Léone. Sosi momentul de a se da anafura. Din obiceiurile ei din copilărie, Genevieva păstrase două. In zilele de sărbători mari oferea plinea blagoslovită și mai tîrziu făcea chetă. Cînd întinse către Monte-Léone tava de argint cu anafură, spre bucuria tuturor, Christoval luă și el; își făcu semnul crucei înainte de a duce plinea sfințită la gură, și zise: — Nu rostiți, D -ră, vechea urare provensală, pentru străinul care trece?... Atinsă şi ea de expresiunea ochilor săi, văzuţi acum de aproape, se opri şi cu toată solemna majestare a momentului şi a locului, întrebă: — Ce urare ? Foarte încet, cu o voce par’că ar fi fost de pe cealaltă lume, el răspunse: — Să-ţî fie dulce ca mierea stupilor noştri, întăritor ca vinul podgoriilor noastre , să-ţi aducă fericire şi să-ţi înlesnească realizarea celei mai scumpe dorinţî!... — Amin, răspunse Genevieva turburată pînă în adîncul sufletului. Se întoarse la locui, neîndrăznind să-i spună mamei sale adoptive despre emoțiunea ciudată ce simţea. Cumedicarea se facu. In câmpiile provensale, unde credinţa creştină s’a păstrat, Crăciunul e una din sărbătorile în care toată lumea se împărtăşeşte. Amoniul ţinut de o mînă de artist, scotea nişte melodii dulci cari mişcări inimile. Cu o reculegere nesfârşită, femeile se ridicară cîte trei și se apropiară de sfintă masă. Monte-Léone era nevoit să-șî ascundă între mîini obrazul scăldat de lacrimi. — Nu se gîndesc decît la mine, își zicea el. Doamne, fă ca prezența mea să n’o ucidă pe mama ! Și o privea mereu... O găsia prea puțin schimbată... și era fericit de asta. Și gîndindu-se la aceie luni de moarte anticipată, pe cînd se afla la Lafont, la disperarea lui cînd îi spusese Fontenay că mama lui murise, la anii cei grei de exil, pe cînd își zicea: — Am să regăsesc de sigur pe Sabina, dar pe ea, pe mama, n’am s’o mai văd. Inima îi izbucnea de fericire şi bucurie. Ei! da, era acolo, la douî paşi şi în citeva ceasuri, a doua zi, o să-l cunoască, are s’o strîngă în braţe. Se produse o mişcare. Christoval înălţă capul şi căzu din paradisul în care îl dusese gîndurile sale. Genevieva era în faţa lui, prezintîndu-i o pungă de catifea roșie, privindu 1 cu ochii ei negri și dulci, ochii Noretteî... Turburat pînă în suflet, pîerzîndu-și capul, Monte-Léone scoase portofoliul din pozunar, luă un pachet de bilete de dce o mie de franci și-i întinse fetei, zicîndu-î cu vocea lui de altă dată, vocea lui naturală pe care nu se mai gîndea s’o schimbe : — Pentru săracii tăi, dragă Zizetta !.. Ea gemu ușor și murmură : — Mih...! Și fără să poată isprăvi vorba, căzu pe pietre, ca o floare tăiată deodată. Christoval se repezi și o ridică. Voi s’o pună pe scaun. Dar persoanele cari îl înconjurau, se repeziră gramadă și se produse o zarvă mare, o emoțiune violentă. — Ce este?.. întrebă Edith, privind instinctiv pe Monte-Léone. O femeie zise tare: — D-reî Genevieva i s’a făcut rău. Par’că-i moartă. Baroneasa se ridică numai de cît. Cînd ajunse lîngă fica eî adoptivă, Christoval, cu o solicitudine nesfirșită, îi freca tîmplele, și-i dedea să respire dintr’o sticluță de formă bizară pe care o purta vecinie cu ei. — Ah! Dumnezeule, zise Edith, ce s’a întîmplat ?— Nimic primejdios, răspunse prințul. O sincopă pricinuită de căldură și mirosul acestor flori, care e foarte violent. Această voce cu inflecţiunile şi consonanţele ei străine, se păru că produce o decepţiune profundă baronesei Berthier. Prinţul continuă : — Nu trebuie să vă înspăimîntaţi. De altfel, Domnişoara îşi revine în simţiri. In adevăr, Zizetta deschidea ochii ei frumoși, plini acum de o duioșie nesfrijită. Se uită la Monte-Léone, apoi la toți cei ce o înconjurau și zise : — Unde i acela care mi-a vorbit adineauri ?... Monte-Léone, stăpânindu-șî emoțiunea strașnică ce-l cuprinsese, răspunse cu vocea lui străină : — Eu sînt, D-ră... — Da?.. zise și mai dezamăgită decît Edith; nu e cu putință!.. — Ce vrei să zici, Zizetta ? întrebă baroneasa, albă ca o luminare. (Va urma)