Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)
1897-01-15 / nr. 2731
ANUL X, No. 2731 ABONAMENTE INCEI LA 1 ȘI 15 ALE FIECALEI LUNI ȘI SE PLĂTESC ÎNAINTE Un an tn țară 30 lei In streiiiitate 50 lei Şase luni 15 » ® * a5 » Trei lunî 8 • * * *3 • NUMĂRUL 10 BANI In Streinătate 15 BANI EDIȚIA a treia Să te ferești Române de cuiți strein In casă / V. Alexandri — _______________„ IJ,J„1IU1L1L1,L,,J ^ ^........................4 ----------------------------------------------------------------------------------------- -- .. .. -BI.III...LI t ,■ r administrația Director politie: AivEX. V. BELDIMAMO REDN „ME PASAt BANCEI NAȚIONALE (TJEJL.EI^OJV VVo. 51S ) ) PA8AQ, BANCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 2A) * ^ ‘1 1 MERCURI 15 IANUARIE 1897 ANUNCIURI SE PRIMESC DIRECT LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI Linia pag. IV » » III • » II leî 0.30 banî » 2.— • A UN MARE NUMĂR DE LINII SE FACE REDUCȚII DIN TARIF NUMĂRUL 10 BANI Un numér vechiű. 20 BANI Poliţia ţi bătăuşii Un cetăţean ne comunică cum că fostul inspector de bătăuşi Ionel Antonescu e păzit, zi şi noapte, de către un sergent de stradă, care, la nevoie, îi iineşte şi zăpada din curte. Păzind cum merge chestia şi cîte privilegii au bătăuşii precum şi căpeteniile lor, o ceată de asemenea dezonorabili cetăţeni s’au adresat poliţiei Capitalei, cerînd fiecare cite o gardă de onoare compusă din sergenţi de stradă şi gendarmi urbani, a cărora misiune in societate să fie : 1. să măture curtea bătăuşului, 2. să-l taie găinii, 3. să-l ducă de subţiori prin curte cînd vine acasă trăznit, 4. să ciordească curcanii aproapelui, 5. să dea bătăuşului ifos şi să-l facă să semene cu consulatu rusesc. Nu ne îndoim că d. prefect al poliţiei, aşa semplu cum e de la obîrşie, va satisface, de urgenţă, cererea reclamanţilor, ---------------------------------------------------------• Vax. Noua lege de pensii Casele de pensii — Pentru trecut. — Pensiile. — Sistemul admis. — La Senat. Guvernul a pornit în sfîrșit pe calea indicată de D. V. Lascar, pentru ca să dejoace planurile sturdziștilor, cari ar voi să readucă pe D. Dim. Sturdza în capul guvernului. Eri a depus pe biuroul Camerei mai multe proiecte de legi, între care acela pentru înfiinţarea casei rurale, iar pe biuroul Senatului proiectul dege relativ la înfiinţarea casei pentru pensiile funcţionarilor comunali. Credem că este interesant să împărtăşim cititorilor noştri cîteva amănunte asupra economiei acestei legi. Casele de pensii Pentru funcţionarii comunali nu va fi o casă generală de pensii, ci fiecare comună va avea casa ei specială. Aci se vor vărsa reţinerile, cari se vor face întocmai ca şi la stat. Ministrul de interne va îngriji ca aceste reţineri să se prevadă în budgetele comunelor împreună cu toate sumele ce vor trebui vărsate la casa pensiilor. In caz cînd aceste case vor da deficit, atunci comunele vor fi obligate să acopere cu din veniturile lor o jumătate din deficit, iar cealaltă se va acoperi făcîndu se reţineri proporţionale asupra pensiilor. Pentru trecut Pentru trecut, proiectul de lege prevede următoarea procedură : Toţi funcţionari cari vor vroi să ia pensie pe anii deja serviţi, vor depune echivalentul sumei ce ar fi trebuit să li se reţie în anii serviţi. Această sumă nu se va depune o dată, ci în cîteva rate. Pensiile Proiectul de lege prevede in ce priveşte pensiile funcţionarilor comunali aceleaşi regule ca şi legea generală de pensii pentru funcţionarii Statului. Pensiile se dau pe io, 20 şi 30 de ani şi trec, tot în aceleaşi condiţii ca şi pensiile funcţionarilor Statului, asupra soţiilor şi copiilor. Sistemul admis D. V. Lascar a admis sistemul acesta cu case de pensii speciale pentru fiecare comună, pentru următoarele motive : 1) comunele fiind nevoite să întreţie ele casele de pensii, nu vor creia funcţiuni inutile. 2) fiind case speciale pentru fiecare comună, nu va plăti o comună deficitele altei comune, și al ACTUALITATI 6. Nicolaescu D. C. Nicolaescu este deputat al colegiului al 11-lea de Dîmboviţa. Licenţiat in drept din Bucureşî, se ocupa cu avocatura şi este unul dintre avocaţi cei mai adulaţi in Tirgovişte. Inteligent, cu o cultură destul de serioasă, vorbind cu multă uşurinţă, D. Nicolaescu a făcut o bună impresie de la prima dată cind a vorbit in Cameră. Şi desigur deputatul de Tirgovişte ar mai fi vorbit de multe ori, dacă nu i se intimpla un accident acum doui ani, cînd era în opozţie. Şi anume : La discuţia generală asupra răspunsului la Mesagiu, D. Nicolaescu a pronunţat un frumos discurs, in care a făcut o profesie de credinţă democratică. Şi-a găsit insă beleaua. Toţi colectiviştii au lăbărit pe D-sa. Era aproape excomunicat din partid. Tratat ca un ciumat, nu se mai putea apropia de nici un tovarăş... De atunci, D. Nicolaescu nu mai vorbeşte... deşi e de la Tirgovişte... şi ştim toţi ce spune proverbul despre gura de Tirgovişte... Cu toate astea, D. Nicolaescu tot a mai făcut o manifestaţie democratică: a semnat amendamentul pentru Sufragiul universal. Pro. Dizolvarea Camerelor—Achitarea D-nei Maria Steiner Deschiderea Camerelor Camerele şî-au reînceput lucrările. Cînd zicem lucrările, întrebuinţăm un clişeu parlamentar, deoarece Parlamentul român face tot ce poftiţi, afară de a lucra. Trecînd peste scandalul Scorţescu-Stoicescu, debut de trist augur al Parlamentului, e greu de crezut că din sinul actualei majorităţi va ieşi vre-un proiect de lege democratic şi cu adevărat in interesul ţărei. Cabinetul Aurelian nu are autoritatea menită ca să facă ceva. De la început, el s’a compromis voind să mulţumească pe toată lumea. A făcut apel la conservatori ca să scoată partidul liberal din mocirla ghenadosturdzistă şi aceasta a nemulţumit pe mulţi liberali, cari cred cu drept cuvînt că demersul acesta a fost înjositor. A rezolvat chestiunea fostului mitropolit pe spinarea D lui Sturdza şi acesta, ori cît ar avea aterul că s’a sacrificat de bună voie în interesul ţărei şi al partidului, totuşi nu poate înghiţi cu resemnare apostolică aceste palme. In adevăr, obrazul fostului prim ministru este gros, primitor de toate insultele ; el însă le-a înghiţit de la mai mari, nu de la egalii săi, de la inferiori în politică, dintre cari, crede dînsul, fac parte tocmai membrii actualului guvern. Ignobilul ar suferi de sigur toate aceste umilinţe, dacă actualii miniştri ar veni la dînsul să se inspire, aşa cum altă dată Numa Pompiliu se insufla de la zeiţa Egeria. Actualii membri ai cabinetului îşi iau însă avere de independenţă, prin colţuri critică aspru pe şeful partidului, îl declară mai pe jos de toate aşteptările. Toate aceste sunt comunicate lui Sturdza de către căţeluşii săi, mărite şi împooţonate, şi ele nu sunt de natură a da micului om sentimente bine-voitoare pentru actualul guvern. Afară de intrigile sturdziste, cabinetul liberal mai are de luptat contra grupului D-lui Fleva, pe care l-a tras pe sfoară, pe care încă încearcă să-l adoarmă, dar care începe în sfîrșit să vadă că este socotit ca o negligeabilă şi ridiculă cantitate. In asemenea împrejurări, e greu să se poată merge departe. Incontestabil că persoanele din actualul guvern nu sunt compromise — cel puţin majoritatea lor, printre miniştri sunt barbaţi inteligenţi şi cu bună voinţă— ca D-nul Lascar şi Porumbaru, este adevărat că la ordinea zilei sunt interesante proiecte de legi. Din nefericire însă, una este a depune un proiect de lege şi alta este de a-l vedea transformat în lege. Repaozul de Duminecă, legea casei rurale, legea pensiunilor funcţionarilor comunali şi judeţieni, legea comunală, toate aceste, dacă ar fi votate, ar fi de natură să dea credit şi prestigiu cabinetului Aurelian. Fi-vor votate însă aceste legi ? Iată ceea ce noi nu prea credem. Ministerul, chiar în formaţiunea actuală, este greu să meargă înainte. D nul Cantacuzino și Stoicescu zilnic aduc o notă discordantă și trecutul lor, pasivul întreg al guvernului D lui Studza îl apasă. Pe de altă parte, se dă ca sigură retragerea D-lui Lascar, pe care afacerile sale particulare îl împiedică să fie ministru. Această retragere ar însemna moartea actualei formaţiuni ministeriale. In acest caz, care este omul care să ia situaţiunea ? D. Stătescu este în străinătate, bolnav şi incapabil să se ocupe de afacerile publice. D. Sturdza s’a făcut imposibil şi tot ce va rămîne partidului liberal va fi să se retragă de la putere, după un an şi cîteva luni de un guvernămînt odios sub D. Sturdza şi incapabil de a conduce ţara, sub D. Aurelian. Acesta este tristul adevăr şi viitorul apropiat ne va dovedi că nu ne-am înşelat scriind rîndurile de mai sus. Const. Miile. SATIRA POLITICA 3-lea) dacă s’ar fi admis sistemul unei case generale, ar fi trebuit ca Statul s’o ia asupra lui. La Senat D. V. Lascar a cerut la Senat urgenţa pentru acest proiect şi Senatul a admis-o. Este probabil că proiectul va fi studiat săptămîna aceasta in secţii şi va fi adus in discuţia Senatului, in şedinţă publică, cel mult la 25 Ianuarie. D. ministru de interne vrea ca legea să se puie in aplicare de la 1 Aprilie, 1897. Repard nici o încredere, partidul liberal e ameninţat să piară.“ In orice caz, Voinţa a făcut cel mai mare rău, mai ales partidul liberal, căci nu e puţin lucru cînd dezgustul cuprinde şi descurajează chiar pe unii membri importanţi şi statornici, cum e D. Alexandru Xenopol, Dragoş. O palmă meritată Voinţa Naţională, are că'da bulete au să devie, în curînd, fenomenale, a mai făcut una boacănă. Vorbind de alegerile parţiale ce vin, organul Ocultei a spus: «De data a«ceasta am dori ca să se facă chiar «oarecari blinde ingerinţe, numai să «poată intra în parlament şi cîtîva «adversari». Unii din candidaţii liberali, precum D. Al. Xenopolu de la Iaşi, au găsit că purtarea Voinţei este nereală. In adevăr, D. Xenopolu şi-a ţis cu drept cuvînt: „Dacă insuşi organul oficios al guvernului dă mină de ajutor candidaţilor opozanţi şi sfătuieşte pe alegători să voteze contra noastră, ce figură vom mai face noi în faţa urnelor ?“ Şi iată pentru ce profesorul universitar de la Iaşi şi-a retras candidatura, dind astfel o zdravănă palmă celor de la Voinţa. Insă, persoane cari ştiu şi cele ce se petrec prin culise, afirmă că notiţa organului sturdgist n'ar fi tocmai o buletă, ci o mică infamie. Adio, sturdgiştii sunt interesaţi ca opoziţiunea să triumfe în aceste alegiri parţiale, pentru ca dînşii să poată spune în urmă: „Vedeţi rezultatele căderei D-lui Sturdza de la putere! Dacă Sturdza ar fi fost in capul cabinetului, opozitiunea n ar fi ridicat capul, pe cînd sub un minister Aurelian, care nu inspiră la înfierarea D-lui Stoicescu Camera de-abia s’a deschis şi scandalurile au şi început. Erl, D. Scorţescu, interpelînd guvernul în chestia supeurilor pe cari D. Stoicescu le dădea din punga statului, acesta s’a ridicat şi de pe banca ministerială declară că este gata a răspunde în orice moment pentru a spulbera calomniile ce se debitează pe socoteala sa. D. Scorţescu, profitînd de această declanţiune a ministrului Stoicescu, declară că e gata a-şi dezvolta imediat interpelarea şi, cu actele doveditoare în mînă, se şi urca la tribună. Dar D. Stoicescu, însprîmîntat de această hotărîre a D lui Sorţescu, începe să vocifereze şi să ceară ca dezvoltarea înterpelărei să fie amînată pe mîine. Majoritatea susţine pe ministru şi, în mijlocul unui tumult asurzior, Camera amînă interpelarea D-lui Scorţescu, prin care s’ar fi dovedit matrapazlîcurile pomădatului ministru. D. Stoicescu deci, a bătut din nou în retragere şi, neputîndu-se apăra în contra acuzaţiunilor infamante ce i se aduceau de către un membru al parlamentului, a prefirat să rămînă sub greutatea acelor grave învinuiri. Discuţiunea delui din Cameră este dlar dovada cea mai eclatantă că acuzaţiunile ce se aduc de lunî intrigi D-luî Stoicescu sint absolut întemeiate, căci aît-f 1 D-sa n’ar fi putut răbda ca discuţiunea asupra lor să fie vecinie amînată, doar se va putea întinde muşama a protectoare şi peste această afacere. Aşadar pe banca ministrială nu mai avem un ministru, ci un pungaş ordinar, şi e de datoria celor ilalţi miniştri să lumineze cît de curînd opinia publică în privinţa acestei triste situaţiuni, dacă nu voiesc ca să fie făcuţi, la rîndul lor, solidari cu D. Stoicescu. Inter. ----------------------- »|«»»|♦ ---------------------- SITUAŢIA \H ITALIA Dizolvarea Camerei.—Cauzele dizolvărei.Dervişii. Dizolvarea Camerei Sesiunea Camerei italiane s’a închis şi decretul de dizolvare este deja semnat de către regele Italiei. Această grabnică dizolvare a Camerei italiane va surprinde pe toţi, căci cum D. di Rudini a avut pini în ultima zi a sesiune o majoritate destul de însemnată, cu greu şi-ar putea explica cineva cauza dizolvărei. Cu toate acestea, acei cari pot pătrunde în culisele înaltei politice internaţionale, afirmă că pricinile dizolvărei sunt grave şi de mare importanţă politică. Cauzele dizolvărei Este adevărat, zic ei, că D. di Rudini a avut pînă astăzi majoritatea în Cameră, dar este ştiut că această Cameră a fost aleasă de Crispi şi că fostul ministru a lucrat cu dînsa mai bine de doui ani. Astfel fiind, actuala Cameră susţinea pe D. di Rudini atim întru cît urmi întocmai politica lui Crispi și nu lua nici o măsură mai energică, fie in politica internă sau externă a Italiei. D. di Rudini nu era clar de cît sclavul Camerei. Pentru a scăpa de această situaţiune umilitoare, D. di Rudini s’a decis a dizolva Camera şi a alege o alta, care de sigur va fi compusă din partizani sinceri, cu ajutorul cărora să poată introduce reformele necesare ţărei. Dervişii Principala cauză a dizolvărei Camerei este : Campania din Africa, pe care Italia este din nou silită a o reîncepe. Intr’adevăr, d’abîa s’a încheiat pace cu Menelik şi iată că un nou inimic mult mai periculos şi mai puternic ameninţă coloniile Italiei în Africa. Aceşti inimici sunt Dervişii. Italia, văzîndu-se atacată de către dervişi, trebuie ori să se retragă în faţa lor şi atunci să renunţe de a mai figura ca mare putere europeană, ori să înceapă o luptă foarte grea în contra acestui nou inimic. D. di Rudini pare că alege a doua ipoteză și e decis a începe din nou lupta în Africa. Dar pentru războiu trebuiesc bani, trebuiesc credite și, temîndu-se că actuala Cameră nu i le va acorda, s’a hotărît s’o dissolve și să aleagă alta, care îl va prina orbește, Val. Fizionomia Camerei După vacanţă. — De cînd nu te-am văzut? — Toc! — Nasu ţî-a căzut! — Ila! ha! ha! în cor o sumă de deputaţi. — Ce mai e ? — Cum stăm cu Oculta ? — Cînd vine D. Sturdza ? — II mîncăm ? — I am omorît? — Ei, i-a spune-mi, îa Hugo... ceva nou ? — Ce Hugo ! Baluri, neică! — Măseî!... măsculița... Bravo! Bravo ! Diseară e ceva ? — Aşi, azi e Lunî. — Păcat... Apropos, dar Djaburov a adus ceva proaspăt? — Ei, onorabile, nu sintem la Senat. — Iacă şi miniştrii. Din toate părţile vin ca şiroaiele furioase din munţi, cîrdurile de deputaţi. Îi închipuiţi, cine aveau să ceară cei vre-o 150 de reprezintanţi ai naţiunei guvernamentali, celor 8 miniştri, pe cari nu-i văzuse deaproape o lună. — Două vorbe, D-le ministru. — Am să vă rog pentru un frate. — Ce aţi decis cu recomandatul meu? — Vă rog să daţi ordin pentru moşia de la Credit. — Ce faceţi cu antrepriza lui X ? Şi pe tonul acesta continuă conversaţiile timp de o jumătate de oră. Fiecare deputat are să ceară ceva miniştrilor şi D-nii P. S. Aurelian, V. Lascar, Porurabaru trec din mînă în mînă, ca nişte mingii. Abia are vreme ministrul să răspundă lui X, printr’un semn din cap, că Z la şi înhăţat. * In sfîrşit se aude clopotul preşedinţia! şi la orizont apar cele două mutaţi ala lui kukonu Tarile Giani, în formă de semilună. După ce D. Iepurescu face o interpelare al căreia conţinut e anonim, tribuna este ocupată de strălucita beizadea Gr. M. Sturdza. Beizadeaua răspunde la discursul pronunţat de către deputatul de Roman, D. V. G. Morţan, acum o lună. — D. Morţan a spus că eu m’am ales ca bani, zice Beizadeaua. — Tropo tardi mio o irro! strigă 0 voce. — Nu pot lăsa aceasta fără răspuns, urmează Beizadeaua cu vocea-î sepulcrală. Eu m’am ales la colegiul I şi alegătorii de la acest colegiu nu se vînd. . — Sînt şi de aceia! strigă D. Delimarcu. — O tu liber Augustin ! intonează cîţiva deputaţi. — Daţi mi voie! zice Beizadeaua. Am să fac o declaraţie. — Cît te costă ? — Cît ai dat ? — Bumaşca pe jumătate ? — Ori întreagă ? — Aşteptăm ! Aşteptăm declaraţia ! — N’am dat, Dor, nici un ban şi în numele colegiului I-iți resping această calomnie — Nu-i parlamentar! spune D. Morţun. Beizadeaua se întoarce la preşedinte: — Parlamentar sau ba, eu am spus-o ! — Cer cuvîntul! strigă D. V. G. Morţun. — Aveţi cuvîntul! răspunde D. D. Giani. Deputaţii sînt numai urechi. Toţi prevăd că are să se întîmple ceva. Beizadeaua, ca um luptător de pe vremea cînd se dădea lupta im haine de fier şi cu sabia de trei stînjenî, sa postează în faţa D-lui V. G. Morţun. * — Mă aşteptam, spune începînd deputatul de Roman, care e foarte emoţionat, ca descendentul clasei subţiri să dea exemplu de bună-cuviinţă şi de parlamentarism. Deja încep aplauzele. Beizadeaua simte că are curentul în contra sa. Şi nici măcar Nicu nu-i acolo, ca să-l mai subţie oleacă. — Am spus, urmează D. Morţun, că D. Gr. Sturdza s’a ales cu bani... menţin afirmarea. Şi vă întreb, dacă colegiul I de Iaşi ar fi votat după convingeri, cum s’a făcut că sub toate guvernele a trimis ca reprezintant guvernamental pe acelaş D. Gr. Sturdza ? De la tribună şi pînă în fundul săleî, toată lumea rîde şi Beizadeaua vrea să răspundă • cască gura dar o închide, iar o cască și iar o închide, o cască din nou s o închide pena șeaptea oară, fără ca să poată spune vre-un cuvînt. — A fost deștept Beizadeaua cînd s’a vopsit roșu, vezi, acum nu se vede că i s’a urcat sîngele în obraz. — Ba mie mi se pare, spune un altul, că Beizadeaua, ca să roşească, trebuie să se vopsească cu roşu. — Şi pot să spun mai mult, urmează D. Morţun, nu numai la Iaşi, dar mai peste tot o treime din colegiul I îşi vinde şi îşi exploatează votul. Aplauze izbucnesc în Cameră şi nici o voce nu se ridică să apere colegiul I... ba, pardon... protestează, agitîndu-se, D. Iancovescu... dar cum D-sa e răguşit, şi acest unic protest e nu şi neavenit. Beizadeaua se uită la D. Ghermani, acesta trage de mine că pe D. Marghiloman, care face bezele D lui Stolojan, care ia de hrînă pe D. St. Şendrea, care vorbeşte la ureche cu D. Efrem Ghermani...