Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)
1897-10-28 / nr. 2984
ANUL X No. 29*4 Abonamente Incep la 1 şi 15 ale fleo&rei luni ţi se plătesc înainte un an in tarS 80 lei; in străin&tate 00 lei Şase luni 15 „ .. „ 25Trei luni 8 13 „ Numărul 10 bani In străin&tate 15 bani MARŢI 28 OCTOMBRE 1897 Anuneiurî tte prunesc direct la Administraţia ziarului Linia pagina VX-a .... le 10.50 bani V-a IV-a 2. La un mare număr de linii se fac reducții din tarif Numărul 10 bani Să te ferești Române de cuiți strein în casă Un număr vechi și 20 bani V. Alexandri. R e d a c ț i a PASAGIUL BĂNCII NAȚIONALE (TELEFON No. 23). Director politic : ALEX. V. BELDIMANU A dministrația PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 2S). a de- searA BANFFY SI DECORAREA LUI JESZENSZKY Vederi din Iaşi Biserica Trei Erarchi eI zidită de Vasile lupul şi are in Măi ţiganeela» renume ca şi Curtea de Argeş in Muntenia. A ars in timpul Eteriei greceşti şi azi e reconstruită după indicaţiunile architecţilor Le comte de Nouy şi Gabrielescu. In această biserică sunt depuse moaştele sfintei Paraschive. Ţară nenorocită D. Panu, într’un acces de minte a numit-o păcătoasă. Ea nu merită însă dispreţ, ci mai mult să o deplîngem. Ţară în adevăr nefericită e Romînia cînd te gîndeşti cum este guvernată şi de cine şi cum pentru omul cinstit care voeşte să lucreze pentru binele patriei, ori şi ce cale îi este închisă. Şi ca să nu ne ducem prea departe împoi, în istoria luptelor noastre politice, n’avem di cît să ne amintim cu cît avîm şi bună-voinţă tot ce’l sănătaîn ţară, s’a aruncat în lupt contra guvernului odios al lui Ion Brătianu, guvern care începe la 1884 şi se isprăveşte în sînge şi noroiu la 1868. Toat lumea credea că pe ruinele partidului liberal, ajuns în cel maii trist hal, se va ridica o nouă, grupare liberală în cap cu bâtrînul Dumitru Brătianu şi că o nouă eră de prosperare şi liberalizm va reîncepe. Lupta ţarei din nefericire , graţie regelui, a folosit partidului conservator. Dizidenţa aberală a fost lăsată la o parte, ia ţara a început prin a fi însângerată de cruda represiune a revoltelor de la sate, prolog roşu a! stăpînirei reacţionare a Im Lascăr Catagiu. Timp de opt ani de zile, am învăţat să cunoaştem că între cele două partide istorice nu mai este nic o deosebire, nici ca program de fapte, nici ca nuanţă de procedeuri. Am văzut şi sub conservator, întruniri oprite cu forţa armată, redacţii devastaţi şi ziarişt iznopiţi în bâtae, alegeri făcute cu bîta lui Brâtesci şi chinorosul lui Creţu, am avu de înregistrat suprimarea libertâţei presei la sate şi n’a fost maronicie şi călcare de legi cai făcute de liberali întn 1884 şi 1888 să nu fie reeditate, adause şi cu figuri în text de guvernul conservator. Şi pe acest timp liberalii îi opoziţiune, ca lupii cei flâmînz urlau. Ei spuneau ţârei, că deşi au fost păcătoşi, dar s’au n - generat în 11 opoziţiune şi că venind la putere vor reîncepe fii tradiţiunei liberale de la 1848 Au luptat în potriva guvernului conservator pe tema legeminelor, a maximului, a cestiune naţionale şi după opt ani de opoziţiune, au revenit la putere aceiaşi cum au căzut la 1898, lipsiţi însă de şefi, cohortă marcetică care se ceartă pentr pradă. Azi după doi ani de guvernămînt, după ce au renegat tot trecutul lor opoziţionist, după ce au trădat cauza naţională după ce au aplicat legea minelor şi a maximului pe cari le combătuseră în opoziţiune, după ce au suferit ca regele Carol s meargă la Pesta şi cu mina lor au decorat pe Jeszenszky, azi, se pare că zilele le sunt numarate şi că partidul conservator iarăşi graţie regelui şi a unei apropieri cu Rusia, va relua frînele guvernului. Se va repeta comedia ştiută : acelaşi guvern reacţionar sub firma conservatoare în loc , firma liberală, aceleaşi sanavolnicii şi fete ilegale, aceeaşi slugarnică supunere faţă de rege, aceleaşi certe pentru portofolii şi 9 afaceri, aceeaşi opoziţiune gălăgioasă din partea opoziţiune!... aceiaşi bătăuşi, aceleaşi alegeribatjocură... ...Şi cînd de nicăieri nu se văd zorile unei regenerări, cînd ţara veşnic cade din Schyla liberală în Charybda conservatoare, n’avem noi dreptul cînd Îi zicem : nu «ţară păcătoasă-o ci țară nenorocită ? Const. Milie SATUM POLITICA •Torj Comisarul Cercurile bine informate pretind că Jorj carillionistul a intrat în caşcaval. Se spune că în urma transformărei sale din gazetar cu cinematograf în reptilă cu zgardă şi cu clopoţei la gît, guvernul l'a numit comisar al ţarei pentru expoziţiunea de la Paris. Graţie acestei căpătuele Jorj va putea dovedi şi peste graniţă incapacitatea sa devenită legendară, ducînd astfel, peste 9 mări şi peste 9 ţări faima funcţionizmidui ■său intelectual. Decretul lui Jorj a fost iscălit, însă comercianţii Capitalei au hotărît să se ridice şi să protesteze arătînd că zisul Jorj n’a făcut în întreaga’i viaţă cinematografică, decît să protejeze pornografia, să vînză potcoave de cai morţi şi să desfacă o gazetă scrisă în Volapük sub pretext că ar fi scrisă în franţuzeşte. Drept care ghosoftul lui Jorj se află, oare-cum, periclitat. Tax. Vladan Gheorghevics Tată și portretul noului prim-ministru sirbesc. El a fost ministrul Serbiei la Cornstantinopole, și a fost chemat de rege, după cererea ex-monarchului Milan, pentru ca să formeze ministerul. Noul cabinet, e incolor , el a declarat că nu urmează politica nici unii mari puteri, — ceea ce a satisfăcut — cel puţin aşa zic ziarele — şi pe Rusia şi pe Austria. Inst. Banffy şi decorarea lui Ieszenszki Interpelarea d-raia! Şerban.— rrăspunsul Iul IBanffy.— Statul 111 asar şi Rominal. Am publicat ori răspunsul ce l'a dat primul ministru baronul de Banffy, la interpelarea deputatului român dr. Şerban. Reproducem aci după notele stenografice răspunsul premierului maghiar, lată l .Dor ! Exprimîndu-mâ ori scurt asupra interpelarei d-lui deputat Nicolae Șerban, am zis, că nu cred că ea trebuia adusă în discuția camerei. D-lor! cu această declarație a mea am dat totodată și răspunsul. Căci la fondul unei interpelări ce nu e la lonul ei în această cameră, nu pot răspunde. In aceste condiţii rog pe onor. cameră ca să ia act de declaraţiunea mea, că nu răspund la fondul interpelări ce mi-a adresat-o d. deputat. » .Să-mi fie însă permis — a continuat Banffy—ca să fac cîteva scurte observatului la o parte din cuvintarea d-lui Şerban. D-sa a zis, că experienţa s-a făcut să se convingă, ca toate acele diferenţe şi antagonisme ce se manifestează între poporul romin şi ungur, nu există atît intre poporul român şi ungur, cît între poporul romii, şi guvernul maghiar. »D-lor ! Trebuie să declar cu hotărâre Că d. deputat n’are dreptate. Intre poporul ungur şi cel romín nu există nici un antagiuiizm , nici iătre guvernul maghiar şi poporul romin nu există vre-un antagonizm : există însă un antagonizm în urma arţarilor şi a acţiune! cîtorva agitatori ; aceste antagonizme menţin toată cestiunea în mişcare şi în viaţă, cestiune care nu are nici o bază de drept, nici o bază naturală. Dacă aceia, cari nutresc toată mişcarea, vor distruge aceste antagonizme nenaturale, dacii lui se vor ciocni cu dispoziţiile codului penal, atunci orice antagonizm va înceta, căci nu există un antagonizm natural niei între guvern şi naţionalitatea romină, niei între statel unguresc sau naţiunea ungurească şi naţionalitatea romînă.“ Pol. ai rău ca Bulgarii In sobrania bulgară, d. Stoilov a ţinut un discurs important pe care telegraful ni l'a transmis eri. In acea cuvîntare, primul ministru bulgar vorbind despre relaţiunile cu Austria, declară că ele sînt excelente, aşa de excelente că în curînd principele Ferdinand va face o vizită, împăratului Frantz-Iosef. Făcînd apoi aluziune la cestiunea macedoneană, declară că Bulgaria n’a avut decît succese în această privinţă şi că se aşteaptă altele noui. Cînd vedem cum vorbeşte Stoilov, avem dreptul să ne întrebăm cum ar vorbi d. Sturdza, dacă ar mai putea să se mai prezinte înaintea parlamentului? Ce-ar putea spune în privinţa cestiunei macedonene ? Farsa cu mitropolitul Antim azi face să rîdă toată lumea, iar purtarea umilită şi fără de folos, faţă de Turcia, indignează pe toţi oamenii de bine. In adevăr Bulgaria s'a ţinut demnă, a formulat cereri şi a câştigat în Macedonia o mulţime de avantagii. Noi am tăcut, ne-am făcut servitorii sultanului, am prigonit pe Armeni, am refuzat debarcarea Grecilor cari veneau de la război şi rezultatul îl vedem. e egal cu zero. In schimbul avantagiilor cari nu ne vin, avem mîruiria de a ne vedea lăudaţi de Europa că sîntem cuminţi şi durerea ca să ne vedem insultaţi de Rusia şi de Austrie care ne-au dat batarama la mină, întocmai ca şi Bulgariei, Serbiei şi Muntenegrului, că ne-am purtat bine în conflictul grecoturc. Cînd însă Bulgaria, stat nou şi mic, ştii să se poarte cu demnitate, energie şi patriotizm, nu e o ruşine pentru România, ca şi primul său ministru să nu poată ţinea acelaşi limbagiu ca şi d. Stoilov ? Sfinx. lotărirea d-l. Sturdza De cînd cu întrunirea de la d. Emil Costinescu, s’au schimbat aproape cu desăvîrșire lucrurile în taberile liberale. De unde pînă deunăzi d. Dim. Sturdza batea în retragere și umbla după împăcare, acum a schimbat tonul. Atitudinea d-lui Eug. Stătescu le-a dat un nespus cu răgit guvernamentalilor cari azi spun în gura mare că n’au şef de părăsit şi toţi aceia cari vor să intre în guvern să facă bine să se supue d-lui Dim. Sturdza. Ce zice d. Sturdza D. Sturdza e acum hotărit să meargă înaintea parlamentului şi acolo să primească lupta cu adversarii săi. Un intim al primului-ministru, întrebat asupra atitudinei acestuia a răspuns : D. Sturdza e şeful partidului recunoscut de toţi in opoziţie in congresid ţinut chiar in ajunul venirea partidului la fiulere. In această calitate l’a chemat şi regele la guvern. Cum ar putea regele să-l înlăture pe d. Sturdza petru a improviza alt şef partidului ? Pentru aceste consideraţii, domnul Sturdza nu va ceda puterea nici unui membru al partidului liberal şi dacă nu va putea să guverneze liniştit, se va retrage sfătuind pe rege să-l cheme pe d. L. Catargiu, şeful partidului conservator. Această atitudine, crede d. Sturdza, că i se impune aţit in interesul regimului constituţional cit şi mai ales in interesul partidului liberal, căci orice şovăire din partea d-sale, ar duce la desmembrarea partidului. Portofolii — da! In ce privește însă intrarea cîtorva drapeliştî în minister, d. Sturdza e dispus să le dea doua sau chiar trei locuri. Intrarea lor însă în minister nu poate să însemneze decapitarea şefului, ci recunoașterea lui ca atare. Deci parlamentul are sa decidă de acuma daca d. Sturdza mai poate i-amine sau nu în fruntea guvernului liberal. Afara bine înteles, de cazul în care regele ar vroi sa limpezească lucrurile mai ’nainte. Și la hotărîrea regelui d. Sturdza nu se poate opune deoarece cînd a venit la putere, a fost chemat de rege, iar nu adus de colegiile electorale. Rep. Agitaţia Evreilor S’a vorbit verde, energic, s’au pronunţat cuvinte tari în congresul extra ordinar, pe care rezerviştii evrei din toată ţara leau ţinut erî în palatul Băilor Eforiei—şi mărturisim numai de cît că nouă nu ne pare rău de ceea ce se întîmplă. Evreii, alarmaţi, cu drept cuvînt, de tendinţele proectelor privitoare la recrutările în armată şi la învăţămîntul secundar şi superior, se agită , mai mult,prin moţiunea votată ori, şi pe care cititorii o pot găsi textual în corpul ziarului, evreii declară deschisă lupta pentru deschişita lor emencipare şi avizează la mijloace imediate şi militante. Prevedem la adresa agitatorilor o ploaie de informaţiuni de spionaj, o ploaie de injurii şi ameninţări, cum obicinueşte presa partidelor de guvernământ, ori de câte ori se ridică o chestiune însemnată, de ordin social şi naţional. Se poate chiar ca guvernul să-şi amintească de legea de expulzare— guvernarea cu legi de excepţie e tot ce poate fi mai comod, dacă n’ar fi insă tot pe atîta de primejdios pentru cel ce o aplică. După cît ne-am putut însă informa, evreii sînt hotăriţi să nu dea îndărăt în faţa măsurilor de excepţie şi acţiunea lor va fi de astă-dată o acţiune în masă. La o asemenea acţiune e mai greoi de răspuns cu proză poliţistă şi cu cîteva expulzări. De ani de zile socializmul şi democraţia au înţeles că chestiunea aceasta izraelită a maturat şi că e o nebunie a se crede că prin măsuri violente se va evita o rezolvire a ei. Ani de zile, prin graii şi scris, am arătat că rezolvirea acestei chestiuni trebue să fie pentru noi una din serioasele preocupări naţionale—şi în sensul convingerilor noastre nestrămutat democratice, noi am prezentat soluţiuni, conforme cu aspiraţiunile umanitare ale acestui sfîrşit de veac. " Bărbaţii de stat, oamenii, cari prin misiunea lor, sunt indicaţi să prezinte soluţiunile problemelor la ordinea zilei, au înconjurat mereui, cu o condamnabilă, cu o criminală intenţiune, chestiunea izraelită şi astăzi îi vedem, întînpinînd campania evreilor, cu aceiaşi aiurire, cu care întâmpină orice mişcare politico-socială din ţară. S. U. R. LA CAPŞA l-iul conservator. Cum rămîne cu chestia decoraţiei lui leszensky ? Al 2-lea conservator. Rămîne şi nu rămîne ! l-iul c. Adică cum, rămîne decoraţia pe pieptul lui leszensky, sau rămîne la noi in ţară ? Al 2-lea c. Am zis; rămîne şi nu rămîne. l-iul c. Nu înţeleg. Al 2-lea C. Ascultă. Decoraţia nu mai rămîne lui Jeszensky dar efectele decoraţiei vor rămîne; Mitîţă Sturdza va rămîne în simpatiile Ungurilor însă puterea nu va mai rămîne lui Mitiţă ; Ungurii vor rămîne aliaţii Romîniei, însă această alianţă nu va rămîne decit pentru... regele Prusiei. f iul c. După cum înţeleg părerea d-tale este că: „Ministerele trec iar decoraţiile râmîn ?“ Al 2-lea c. Părerea mea este că este adevărat proverbul: „Capra face şi oaia trage!“ sau: „Regele decorează şi Sturdza cade de la putere!“ I-iul c. Atunci, cum rămîne cu chestia ? Al 2-lea c. De data asta se schimbă chestia; de data asta, rămîne și rămîne. Adică : Regele rămîne pe tron și d. Sturdza rămîne pe din afară. Ulan. A se vedea in corpul ziarului amănunte foarte interesante asupra congresului de eri al rezerviștilor evrei. CARNETUL HIEV Tinerii cu viitor! Gioventa primavera della vara ! —şi, totuşi, vai, că multă secătură mai înfloreşte in primăvara vieţă! A devenit legiune in ţara noastră numărul tinerilor cu viitor! Tinărul cu viitor se relevă din liceu, unde ia premiul intăi şi e gata oricând să spargă o serie de geamuri pentru muza neamului; in Universitate el e acela care tot din-una poate mulţumi printr’un speach improvizat unui generos amfitrion, care a binevoit a regala tineretul cu ceva butelii; el e acela care, la un moment dat poate sacrifica generoasele sale aspiraţiuni democratice, atât de scumpe inimă sale, numai pentru a salva guvernul şi dinastia, intr'un moment dificil—al lui e prezentul—şi mai ales viitorul l Spseşte regele la Iaşi să inaugureze Universitatea. Un reprezentant al studenţimi trebuie să rostească vre-o câteva vorbe—dar oficialilor le e teamă de vre-o cugetare sau simţire mai liberă. Rolul „ tinărului cu viitor” începe. El, cunoscut ca cel mai democrat şi mai independent, va ţine dar cuvintarea cenzurată de poliţia oficială ; cu glas tare va spune majestăţilor lor sentimentele tineretului pentru tron— iar a doua zi tinărul cu viitor va fi trecut bursiera 300 In lunar, „pentru complectarea studiilor in străinătate"1. 0, Dumnezeul meu, ma.î fereşte ţara aceasta de „tineri cu viitor“ ! E. O. F Cronica teatrală Mîndrie şi Amor La Teatrul Naţional s’a reluat Mândrie şi Amor (Le maître de Forges) cunoscuta piesă a lui Georges Ohnet. Altă dată, atunci cînd rolul lui Philippe Derblay îl ţinea Grigore Manolescu, piesa aceasta a avut un enorm succes. Se juca şi bine. Piesa nu e o lucrare dramatică de mare valoare, are multe slăbiciuni chiar, dar interesează prin subiectul ei care pune în scenă o chestie de inimă. Amorul, amorul nenorocit, lupta unui om cu amorul şi ambiţiunea lui. Acum bat toate inimile din sală şi cît e de simpatic Philippe Derblay, omul de inimă, cinstit şi corect, tratat cu aşa aspră nedreptate de răzbunătoarea şi uşuratica Clara. Dar Clara ? Asprimea ei nu poate să fie antipatică căci e rezultatul unei neomenii, ş’apoi, cît suferă ea în ultimele acte! După acea detunătură de pistol care o răneşte pe ea pentru că a vroit să scape viaţa lui Philippe, împăcarea soţilor este primită cu entuziasm, cu lacrime de bucurie de toată sala. Şi entuziasmul şi satisfacţia publicului sînt cu atît mai mari cu cît zbuciumările sufleteşti ale acestor doi nenorociţi au fost mai bine exprimate în cursul piesei. Gr. Manolescu şi Aristizza Romanescu studiau împreună, îşi armonizau jocul, şi scenele dintre ei erau admirabile. De aceea atunci Mândrie şi Amor era una din piesele care atrăgea lumea nu numai la Bucureşti dar prin toate oraşele pe unde au jucat-o. De rîndul acesta cum a eşit piesa? Piesa a avut succes, deşi interpretaţii a fost mai slabă. Intre Nottara şi Aristizza Romanescu nu era stabilită acea armonie în joc, care te face, pe tine, spectator, să uiţi că eşti la teatru. D-na Romanescu era enervată. Şi în cîteva scene enervarea o făcea să iasă din acţiune şi să pară preocupată de altceva de cît de jocul său. Era inegalitate în jocul d-nei Romanescu joi seară. Unele scene foarte bine date, altele stîngace şi intonaţiile d-sale dovedeau o plictiseală pe care n’o putea reţine. Avea în joc o notă forţată. De ce ? Sau că nu s’au făcut destule repetiţii la reluarea piesei, sau că amintirea jocului de altădată ejena. D. Nottara nu are temperament nici mijloace pentru rolurile de amorez. Asta este incontestabil. Dar d-sa le joacă. Face o greşală. In tot cursul piesei d. Nottara n’a putut să mă convingă cum că Philippe Derblay cînd se poartă rece cu femeea sa, aceasta o face din calcul — fiindcă voiește să și-o supue — dar că în realitate el o iubește cu o pasiune nebună. Jocul d-luî Nottara era simplu pe cînd trebuia să fie dublu și e dublu tot rolul, atît în scenele cu Clara cît și în scenele cu ducele. Ei bine, nu am simţit aceasta din jocul d-lui Nottara. Se înţelege, un artist al căruia temperament şi ale căruia mijloace îi procură succese splendide în Don Saluste, Franz Moor, Mordon, Wurm, etc. nu poate să înlocuiască răceala prin pasiune şi răutatea prin bunătate. D. Nottara e un artist de talent şi ca atare, chiar în rolurile ce nu-i convin, nu are să fie nesuferit sau imposibil, dar n’are să atingă nici pe departe succesul din Don Saluste sau Franz Moor. Şi dacă este aşa, de ce joacă pe Philippe ! D. Nottara era foarte bine in ducele. Cu distincţia şi temperamentul său ridica pe ducele de Bligny la înălţimea celor alte două roluri rincipale. Acum, deşi d. Al. Demetriadi s’a rezimat bine în Ducele de Bligny— era prea preocupat de monoclul său cu care se vedea că nu e de loc obişnuit, ceea ce nu e recomandabil pentru un duce care poartă monoclul— totuşi şi ducele de Bligny a fost mai şters ca altă dată. Cu alte cuvinte interpretația, de rîndul acesta a fost mai slabă. Actul al 4-lea a mers însă mai