Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)

1897-10-28 / nr. 2984

ANUL X No. 29*4 Abonamente Incep la 1 şi 15 ale fle­o&rei luni ţi se plătesc înainte u­n an in tarS 80 lei; in străin&tate 00 lei Şase luni 15 „ .. „ 25­­Trei luni 8 13 „ Numărul 10 bani In străin&tate 15 bani MARŢI 28 OCTOMBRE 1897 Anuneiurî tte prunesc direct la Administraţia ziarului Linia pagina VX-a .... le 1­0.50 bani V-a IV-a 2. La un mare număr de linii se fac reducții din tarif­­ Numărul 10 bani Să te ferești Române de cuiți strein în casă Un număr vechi și 20 bani V. Alexandri. R­ e d a c ț i a PASAGIUL BĂNCII NAȚIONALE (TELEFON No. 23). Director politic : ALEX. V. BELDIMANU A d­­m­inistrația PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 2S). a de-­ searA BANFFY SI DECORAREA LUI JESZENSZKY V­ederi din Iaşi Biserica Trei Erarchi­ eI zidită de Vasil­e lupul şi are in Măi ţiga­neela» renume ca şi Curtea de Argeş in Muntenia. A ars in timpul Eteriei greceşti şi azi e reconstruită după indicaţiunile ar­­chitecţilor Le com­te de Nouy şi Gabrielescu. In această biserică sunt depuse moaştele sfintei Paraschive. Ţară nenorocită D. Panu, într’un acces de mi­nte a numit-o păcătoasă. Ea nu merită însă dispreţ, ci mai mult să o deplîngem. Ţară în adevăr nefericită e Romînia cînd te gîn­­deşti cum este guvernată şi de cine şi cum pentru omul cinstit care voeşte să lucreze pentru binele patriei, ori şi ce cale îi este închisă. Şi ca să nu ne ducem prea departe împoi, în istoria lupte­lor noastre politice, n’avem di cît să ne amintim cu cît avîm şi bună-voinţă tot ce’l sănăta­­în ţară, s’a aruncat în lupt contra guvernului odios al lui Ion Brătianu, guvern care în­cepe la 1884 şi se isprăveşte în sînge şi noroiu la 1868. Toat lumea credea că pe ruinele par­tidului liberal, ajuns în cel maii trist hal, se va ridica o nouă, grupare liberală în cap cu bâ­­trînul Dumitru Brătianu şi că o nouă eră de prosperare şi libe­­ralizm va reîncepe. Lupta ţarei din nefericire , graţie regelui, a folosit partidu­lui conservator. Dizidenţa abe­rală a fost lăsată la o parte, ia ţara a început prin a fi însânge­rată de cruda represiune a revol­telor de la sate, prolog roşu­­ a! stăpînirei reacţionare a Im Lascăr Cat­agiu. Timp de opt ani de zile, am învăţat să cu­noaştem că între cele două par­tide istorice nu mai este nic o deosebire, nici ca program de fapte, nici ca nuanţă de pro­cedeuri. Am văzut şi sub con­servator, întruniri oprite cu forţa armată, redacţii devastaţi şi ziarişt i­znopiţi în bâtae, ale­geri făcute cu bîta lui Brâtesci şi chinorosul lui Creţu, am avu de înregistrat suprimarea liber­tâţei presei la sate şi n’a fo­­st maro­nicie şi călcare de legi ca­i făcute de liberali întn 1884 şi 1888 să nu fie reedi­tate, adause şi cu figuri în text de guvernul conservator. Şi pe ace­st timp liberalii îi opoziţiune, ca lupii cei flâmînz urlau. Ei spuneau ţârei, că deşi au fost păcătoşi, dar s’au n - generat în 11 opoziţiune şi că ve­nind la putere vor reîncepe fi­i tradiţiunei liberale de la 1848 Au luptat în potriva guvernului conservator pe tema lege­­mi­nelor, a maximului, a cestiune naţionale şi după opt ani de o­poziţiune, au revenit la putere aceiaşi cum au căzut la 1898, lipsiţi însă de şefi, cohortă ma­r­ceti­că care se ceartă pentr pradă. Azi după doi ani de guver­­nămînt, după ce au renegat tot trecutul lor opoziţionist, după ce au trădat cauza naţională după ce au aplicat legea mine­lor şi a maximului pe cari le combătuseră în opoziţiune, după ce au suferit ca regele Carol s meargă la Pesta şi cu mina lor au decorat pe Jeszenszky, azi, se pare că zilele le sunt numa­rate şi că partidul conservator iarăşi graţie regelui şi a unei apropieri cu Rusia, va relua frî­nele guvernului. Se va repeta comedia ştiută : acelaşi guvern reacţionar sub firma conservatoare în loc , firma liberală, aceleaşi sanavol­nicii şi f­ete ilegale, aceeaşi slu­garnică supunere faţă de rege, aceleaşi certe pentru portofolii şi 9 afaceri, aceeaşi opoziţiune gălă­gioasă din partea opoziţiune!... aceiaşi bătăuşi, aceleaşi alegeri­­batjocură... ...Şi cînd de nicăieri nu se văd zorile unei regenerări, cînd ţara veşnic cade din Schyla liberală în Charybda conservatoare, n’a­vem noi dreptul cînd Îi zicem : nu «ţară păcătoasă-o ci țară ne­norocită ? Const. Milie SATUM POLITICA •Torj Comisarul Cercurile bine informate pretind că Jorj carillionistul a intrat în caşcaval. Se spune că în urma transformărei sale din gazetar cu cinematograf în reptilă cu zgardă şi cu clopoţei la gît, guvernul l'a numit comisar al ţarei pentru expozi­­ţiunea de la Paris. Graţie acestei căpătuele Jorj va putea do­vedi şi peste graniţă incapacitatea sa de­venită legendară, ducînd ast­fel, peste 9 mări şi peste 9 ţări faima funcţionizmidui ■său intelectual. Decretul lui Jorj a fost iscălit, însă co­mercianţii Capitalei au hotărît să se ridice şi să protesteze arătînd că zisul Jorj n’a făcut în întreaga’i viaţă cinematografică, de­cît să protejeze pornografia, să vînză pot­coave de cai morţi şi să desfacă o gazetă scrisă în Volapük sub pretext că ar fi scrisă în franţuzeşte. Drept care ghosoftul lui Jorj se află, oare-cum, periclitat. Tax. Vladan Gheorghevics Tată și portretul noului prim-ministru sirbesc. El a fost ministrul Serbiei la Corn­stantinopole, și a fost chemat de rege, după cererea ex-monarchului Milan, pentru ca să formeze ministerul. Noul cabinet, e incolor , el a declarat că nu urmează politica nici unii mari puteri, — ceea ce a satisfăcut — cel puţin aşa zic ziarele — şi pe Rusia şi pe Austria. Inst. Banffy şi decorarea lui Ieszenszki Interpelarea d-raia! Şerban.— rrăspunsul Iul IBanffy.— Statul 111 asar şi Rominal. Am publicat ori răspunsul ce l'a dat pri­mul ministru baronul de Banffy, la inter­pelarea deputatului român dr. Şerban. Re­producem aci după notele stenografice răs­punsul premierului maghiar, lată­ l­­ .D­­or ! Exprimîndu-mâ ori scurt asupra interpelarei d-lui deputat Nicolae Șerban, am zis, că nu cred că ea trebuia adusă în discuția camerei. D-lor! cu această decla­rație a mea am dat tot­odată și răspunsul. Căci la fondul unei interpelări ce nu e la lonul ei în această cameră, nu pot răs­­pund­e. In aceste condiţii rog pe onor. ca­meră ca să ia act de declaraţiunea mea, că nu răspund la fondul interpelări ce mi-a adresat-o d. deputat. » .Să-mi fie însă permis — a continuat Banffy—ca să fac cîte­va scurte observa­tului la o parte din cuvintarea d-lui Şer­ban. D-sa a zis, că experienţa s-a făcut să se convingă, ca toate acele diferenţe şi an­tagonisme ce se manifestează între popo­rul romin şi ungur, nu există atît intre poporul român şi ungur, cît între poporul romii, şi guvernul maghiar. »D-lor ! Trebuie să declar cu hotărâre Că d. deputat n’are dreptate. Intre poporul ungur şi cel romín nu există nici un anta­­giuiizm , nici iătre guvernul maghiar şi po­porul romin nu există vre-un antagonizm : există însă un antagonizm în urma arţari­lor şi a acţiune! cîtor­va agitatori ; aceste antagonizme menţin toată cestiunea în miş­care şi în viaţă, cestiune care nu are nici o bază de drept, nici o bază naturală. Dacă aceia, cari nutresc toată mişcarea, vor dis­truge aceste antagonizme nenaturale, dacii lui se vor ciocni cu dispoziţiile codului pe­nal, atunci ori­ce antagonizm va înceta, căci nu există un antagonizm natural niei între guvern şi naţionalitatea romină, niei între statel unguresc sau naţiunea ungu­rească şi naţionalitatea romînă.“ Pol. ­ai rău ca Bulgarii In sobrania bulgară, d. Stoilov a ţinut un discurs important pe care telegraful ni l'a transmis eri. In acea cuvîntare, primul ministru bulgar vorbind despre relaţiunile cu A­ustria, declară că ele sînt excelente, aşa de excelente că în curînd principele Ferdinand va face o vizită, împăratului Frantz-Iosef. Făcînd apoi aluziune la ces­tiunea macedoneană, declară că Bulgaria n’a avut de­cît succese în această privinţă şi că se aşteaptă altele noui. Cînd vedem cum vorbeşte Stoilov, avem dreptul să ne întrebăm cum ar vorbi d. Sturdza, dacă ar mai putea să se mai pre­zinte înaintea parlamentului? Ce-ar putea spune în privinţa cestiunei macedonene ? Farsa cu mitropolitul Antim azi face să rîdă toată lumea, iar purtarea umilită şi fără de folos, faţă de Turcia, indignează pe toţi oamenii de bine. In adevăr Bulga­ria s'a ţinut demnă, a formulat cereri şi a câştigat în Macedonia o mulţime de a­­vantagii. Noi am tăcut, ne-am făcut servi­torii sultanului, am prigonit pe Armeni, am­ refuzat debarcarea Grecilor cari veneau de la război­ şi rezultatul îl vedem.­­ e e­­gal cu zero. In schimbul avantagiilor cari nu ne vin, avem mîruiria de a ne vedea lăudaţi de Europa că sîntem cuminţi şi durerea ca să ne vedem insultaţi de Rusia şi de Austrie care ne-au­ dat batarama la mină, întocmai ca şi Bulgariei, Serbiei şi Muntenegrului, că ne-am purtat bine în conflictul greco­­turc. Cînd însă Bulgaria, stat nou şi mic, ştii să se poarte cu demnitate­, energie şi patri­­otizm, nu e o ruşine pentru România, ca şi primul său­ ministru să nu poată ţinea a­­celaşi limbagiu ca şi d. Stoilov ? Sfinx. lotărirea d-l. Sturdza De cînd cu întrunirea de la d. Emil Costinescu, s’au schimbat aproape cu de­­săvîrșire lucrurile în taberile liberale. De unde pînă deunăzi d. Dim. Sturdza batea în retragere și umbla după împă­care, acum a schimbat tonul. Atitudinea d-lui Eug. Stătescu le-a dat un nespus cu răgi­t guvernamentalilor cari azi spun în gura mare că n’au şef de părăsit şi toţi aceia cari vor să intre în guvern să facă bine să se supue d-lui Dim. Sturdza. Ce zice d. Sturdza D. Sturdza e acum hotă­rit să meargă înaintea parlamentului şi a­­colo să primească lupta cu adversa­rii săi. Un intim al primului-minist­ru, întrebat asupra atitudinei acestuia a răspuns : D. Sturdza e şeful partidului re­cunoscut de toţi in opoziţie in con­­gresid ţinut chiar in ajunul venirea partidului la fiulere. In această cali­tate l’a chemat şi regele la guvern. Cum ar putea regele să-l înlăture pe d. Sturdza petru a improviza alt şef partidului ? Pentru aceste consideraţii, domnul Sturdza nu va ceda puterea nici u­­nui membru al partidului liberal şi dacă nu va putea să guverneze liniş­tit, se va retrage sfătuind pe rege să-l cheme pe d. L. Catargiu, şeful par­tidului conservator. Această atitudine, crede d. Sturdza, că i­ se impune aţit in interesul regi­mului constituţional cit şi mai ales in interesul partidului liberal, căci ori­ce şovăire din partea d-sale, ar duce la desmembrarea partidului. Portofolii — da! In ce privește însă intrarea cîtor­va drapeliştî în minister, d. Sturdza e dis­pus să le dea doua sau chiar trei lo­curi. Intrarea lor însă în minister nu poate să însemneze decapitarea şefului, ci re­cunoașterea lui ca atare. Deci parlamentul are sa decidă de acuma daca d. Sturdza mai poate i-amine sau nu în fruntea guvernu­lui liberal. Afara bine înteles, de cazul în ca­re regele ar vroi sa limpezească lu­crurile mai ’nainte. Și la hotărîrea regelui d. Sturdza nu se poate opune de­oare­ce cînd a venit la putere, a fost chemat de rege, iar nu adus de colegiile electorale. Rep. Agitaţia Evreilor S’a vorbit verde, energic, s’au­ pro­nunţat cuvinte tari în congresul ex­­tra­ ordinar, pe care rezerviştii evrei din toată ţara leau ţinut erî în pa­latul Băilor Eforiei—şi mărturisim nu­mai de cît că nouă nu ne pare rău de ceea ce se întîm­plă. Evreii, alarmaţi, cu drept cuvînt, de tendinţele proectelor privitoare la recrutările în armată şi la învăţămîn­­tul secundar şi superior, se agită , mai mult,prin moţiunea votată ori, şi pe care cititorii o pot găsi textual în corpul ziarului, evreii declară des­chisă lupta pentru desch­işita lor e­­mencipare şi avizează la mijloace i­­mediate şi militante. Prevedem la adresa agitatorilor o ploaie de informaţiuni de spionaj, o ploaie de injurii şi ameninţări, cum obicinueşte presa partidelor de gu­vernământ, ori de câte ori se ridică o chestiune însemnată, de ordin so­cial şi naţional. Se poate chiar ca guvernul să-şi amintească de legea de expulzare— guvernarea cu legi de excepţie e tot ce poate fi mai comod, dacă n’ar fi insă tot pe atîta de primejdios pen­tru cel ce o aplică. După cît ne-am putut însă informa, evreii sînt hotăriţi să nu dea îndă­răt în faţa măsurilor de excepţie şi acţiunea lor va fi de astă-dată o ac­ţiune în masă. La o asemenea acţiune e mai greoi de răspuns cu proză poliţistă şi cu cîte­va expulzări. De ani de zile socializmul şi de­mocraţia au înţeles că chestiunea a­­ceasta izraelită a maturat şi că e o nebunie a se crede că prin măsuri violente se va evita o rezolvire a ei. Ani de zile, prin graii şi scris, am arătat că rezolvirea acestei chestiuni trebue să fie pentru noi una din se­rioasele preocupări naţionale—şi în sensul convingerilor noastre nestră­mutat democratice, noi am prezentat soluţiuni, conforme cu aspiraţiunile umanitare ale acestui sfîrşit de veac. " Bărbaţii de stat, oamenii, cari prin misiunea lor, sunt indicaţi să prezinte soluţiunile problemelor la ordinea zi­lei, au înconjurat mereui, cu o con­damnabilă, cu o criminală intenţiune, chestiunea izraelită şi astă­zi îi ve­dem, întîn­pinînd campania evreilor, cu aceiaşi aiurire, cu care întâmpină ori­ce mişcare politico-socială din ţară. S. U. R. LA CAPŞA l-iul conservator. Cum rămîne cu chestia decoraţiei lui leszensky ? Al 2-lea conservator. Rămîne şi nu rămîne ! l-iul c. Adică cum, rămîne decoraţia pe pieptul lui leszensky, sau rămîne la noi in ţară ? Al 2-lea c. Am zis; rămîne şi nu ră­m­îne. l-iul c. Nu înţeleg. Al 2-lea C. Ascultă. Decoraţia nu mai rămîne lui Jeszensky dar efectele decora­ţiei vor rămîne; Mitîţă Sturdza va rămîne în simpatiile Ungurilor însă puterea nu va mai rămîne lui Mitiţă ; Ungurii vor rămîne aliaţii Romîniei, însă această alianţă nu va rămîne de­cit pentru... regele Prusiei. f­ iul c. După cum înţeleg părerea d-tale este că: „Ministerele trec iar decoraţiile râmîn ?“ Al 2-lea c. Părerea mea este că este a­­devărat proverbul: „Capra face şi oaia trage!“ sau: „Regele decorează şi Sturdza cade de la putere!“ I-iul c. Atunci, cum rămîne cu ches­tia ? Al 2-lea c. De data asta se schimbă chestia; de data asta, rămîne și rămîne. Adică : Regele rămîne pe tron și d. Sturdza rămîne pe din afară. Ulan. A se vedea in corpul ziaru­lui amănunte foarte intere­sante asupra congresului de eri al rezerviștilor evrei. CARNETUL HIEV Tinerii cu viitor! Gioventa primavera della vara ! —­şi, totuşi, vai, că multă secătură mai înfloreşte in primăvara vieţă! A devenit legiune in ţara noastră numărul tinerilor cu viitor! Tinărul cu viitor se relevă din li­ceu, unde ia premiul intăi şi e gata ori­când să spargă o serie de gea­muri pentru muza neamului; in U­­niversitate el e acela care tot­ din-una poate mulţumi printr’un speach im­provizat unui generos amfitrion, care a bine­voit a regala tineretul cu ceva butelii; el e acela care, la un moment dat poate sacrifica generoasele sale as­pir­aţi­uni democratice, atât de scumpe inimă sale, numai pentru a salva guvernul şi dinastia, intr'un moment dificil—al lui e prezentul—şi mai ales viitorul l Spseşte regele la Iaşi să inaugureze Universitatea. Un reprezentant al stu­­denţimi trebuie să rostească vre-o câte­va vorbe—dar oficialilor le e teamă de vre-o cugetare sau simţire mai li­beră. Rolul „ tinărului cu viitor” începe. El, cunoscut ca cel mai democrat şi mai independent, va ţine dar cuvin­tarea cenzurată de poliţia oficială ; cu glas tare va spune majestăţilor lor sentimentele tineretului pentru tron— iar a doua zi tinărul cu viitor va fi trecut bursiera 300 In lunar, „pentru complectarea studiilor in străinătate"1. 0, Dumnezeul meu­, ma.î fereşte ţara aceasta de „tineri cu viitor“ ! E. O. F­ Cronica teatrală Mîndrie şi Amor La Teatrul Naţional s’a reluat Mândrie şi Amor (Le maître de For­ges) cunoscuta piesă a lui Georges Ohnet. Altă dată, atunci cînd rolul lui Philippe Derblay îl ţinea Grigore Manolescu, piesa aceasta a avut un enorm succes. Se juca şi bine. Piesa nu e o lucrare dramatică de mare valoare, are multe slăbiciuni chiar, dar interesează prin subiectul ei care pune în scenă o chestie de inimă. Amorul, amorul nenorocit, lupta u­­nui om cu amorul şi ambiţiunea lui. A­­­cum bat toate inimile din sală şi cît e de simpatic Philippe Derblay, omul de inimă, cinstit şi corect, tra­tat cu aşa aspră nedreptate de răz­­bunătoarea şi uşuratica Clara. Dar Clara ? Asprimea ei nu poate să fie antipatică căci e rezultatul u­­nei neomenii, ş’apoi, cît suferă ea în ultimele acte! După acea detunătură de pistol care o răneşte pe ea pentru că a vroit să scape viaţa lui Philippe, îm­păcarea soţilor este primită cu en­tuziasm, cu lacrime de bucurie de toată sala. Şi entuziasmul şi satisfacţia publi­cului sînt cu atît mai mari cu cît zbuciumările sufleteşti ale acestor doi nenorociţi au fost mai bine exprimate în cursul piesei. Gr. Manolescu şi Aristizza Romanescu studiau împre­ună, îşi armonizau jocul, şi scenele dintre ei erau admirabile. De aceea atunci Mândrie şi Amor era una din piesele care atrăgea lumea nu nu­mai la Bucureşti dar prin toate ora­şele pe unde au jucat-o. De rîn­dul acesta cum a eşit piesa? Piesa a avut succes, deşi interpreta­ţii a fost mai slabă. Intre Nottara şi Aristizza Romanescu nu era sta­bilită acea armonie în joc, care te face, pe tine, spectator, să uiţi că eşti la teatru. D-na Romanescu era enervată. Şi în cîte­va scene enervarea o făcea să iasă din acţiune şi să pară preocu­pată de alt­ceva de cît de jocul său. Era inegalitate în jocul d-n­ei Roma­­nescu joi seară. Unele scene foarte bine date, al­tele stîngace şi intonaţiile d-sale do­vedeau o plictiseală pe care n’o pu­tea reţine. Avea în joc o notă for­ţată. De ce ? Sau că nu s’au făcut des­tule repetiţii la reluarea piesei, sau că amintirea jocului de altă­dată e­­jena. D. Nottara nu are temperament nici mijloace pentru rolurile de amo­rez. Asta este incontestabil. Dar d-sa le joacă. Face o greşală. In tot cursul piesei d. Nottara n’a putut să mă convingă cum că Philippe Derblay cînd se poartă rece cu femeea sa, aceasta o face din calcul — fiind­că voiește să și-o supue — dar că în realitate el o iubește cu o pasiune nebună. Jocul d-luî Nottara era simplu pe cînd trebuia să fie dublu și e dublu tot rolul, atît în scenele cu Clara cît și în scenele cu ducele. Ei bine, nu am simţit aceasta din jocul d-lui Nottara. Se înţelege, un artist al căruia temperament şi ale căruia mijloace îi procură succese splendide în Don Saluste, Franz Moor, Mordon, Wurm, etc. nu poate să înlocuiască răceala prin pasiune şi răutatea prin bună­tate. D. Nottara e un artist de ta­lent şi ca atare, chiar în rolurile ce nu-i convin, nu are să fie nesuferit sau imposibil, dar n’are să atingă nici pe departe succesul din Don Sa­luste sau Franz Moor. Şi dacă este aşa, de ce joacă pe Philippe ! D. Nottara era foarte bine in ducele. Cu distincţia şi tempera­mentul său ridica pe ducele de Bligny la înălţimea celor alte două roluri rincipale. Acum, de­şi d. Al. Demetriadi s’a rezim­at bine în Ducele de Bligny— era prea preocupat de monoclul său cu care se vedea că nu e de loc obiş­nuit, ceea­ ce nu e recomandabil pen­tru un duce care poartă monoclul— totuşi şi ducele de Bligny a fost mai şters ca altă dată. Cu alte cuvinte interpretația, de rîndul acesta a fost mai slabă. Actul al 4-lea a mers însă mai

Next