Adevěrul, ianuarie 1898 (Anul 11, nr. 3045-3072)

1898-01-15 / nr. 3057

Joi 15 Ianuarie 1898 Scenele actului al doilea sint pline de patimă şi de acţiune; actul al trei­lea este mai liniştit... Biata oarbă po­vesteşte in tr’u n­ ton rezem nat, batrinei sale doici, despre tinereţea ei, despre prima ei dragoste... Acum insă, totul a trecut... Ea e ho tari­ta să renunţe la totul, să moară de buna-voie... Ca a pierdut inima lui Alessandro, lucrul a­­cesta biata Ana ii ştie, dar atit e de mare dragostea ei, in­cit, hotărită sa renunţe la viaţă, spre a face fericirea soţului, un singur gind o preocupă, o munceşte: iubi-’i va pare pe dinsul Bianca Maria in de ajuns' Biata Bianca Maria insa, a careia conştiinţă e revol­tata, aleargă peste tot locul, căutind alinarea suferinţelor pricinuite de re­­muşcari; o putere pe care n’o poate pri­cepe o mina spre vechia şi nenorocita amica, spre Anna! Aceasta, cum o vede, iî zm­ulge declaraţi­unea ca il iubeşte pe Alessandro. Bianca strigă: «Sint încă nevinovată, şi nevinovată vroiesc sa răm­in. Nil ma lăsa Anno, nu ma pă­răsi, pentru ca sa nu caz în pacat». Cu această rugăciune mişcătoare care apropie aşa de mult pe cele două ri­vale, se încheie actul al treilea. * Actul al patrulea este mai dramatic: Leonardo recunoaşte ca sora­ sa a pro­vocat toata nenorocirea. El se stinge de o dragoste criminala către dinsa. A­­lessand­ro a devenit in del soţiei sale, aceasta, Anna, vroeşte sa-şi ridice viaţa. Pentru, a scapa viaţa a­c ei oameni, trebuie sacri­teata o viaţa. Pe cind ia grozava hotarire, apuca setos un urcior cu apa. Încet, îşi umple un pahar, cind de­od­ata îşi aminteşte de fiu ti­na adinca şi răcoroasa, care murmura in apropi­ere. Intr’insa va amuţi pentru vecie glasul fermecător al Bianchei. Îngrozit, el tresaltă, dar fata ca nenorocita se a­­propie nepresimţind nimic... «la-ma cu tine», se roaga nevinovata fiinţa. «Fie, vino­», răspunde el, şi soarta ei se îm­plineşte. Lingă fintina se joaca ultimul act. Bi­anca Maria zace neînsufleţita la margine. Leonardo a sugrumată iutii cu parul ei lung, şi apoi a scufundat-o in apa. Cu o linişte rece le povesteşte acestea amicului Angelo: «A trebuit sa fie. A fost singurul mijloc, pentru a p­oteja curăţenia ei, pentru a stăvili grozavul mers al sondei. Blestemul, care de mii de ani era incarcat in aceste morminte, noi l-am dezlănţuit!» Minata de frica, soseşte Anna, îşi stri­gă soţul, işi striga amica... Piciorul ei se loveşte de cadavru... Ea se pleaca, o recunoaşte pe «dinsa», toata fiinţa i se cutremura de cea mai adinca dure­re, dar, minune! zguduirea aceasta a rupt vălul ce-i a­cope­rea ochii, şi in la­­crămile ei se amesteca str­igatul de bu­curie : «vad, vad, vad !» Strat. Sufeream alături cu acest mare suflet pentru care aveam un cult deosebit. Dar... vai... din clipa ’n care l’am văzut mi-a robit toată firea, iar astăzi, il iubesc, ii ador, îl divinizez... cu siguranţă şi de­sperarea că nu voi fi iulbitâ nici­odată, de­oare­ce el nu poate răsipunde sentimen­telor mele,...­ inima lui prea încercată e stinsă pentru tot­d’a­una. ..... Te las să judeci, doamnă, dacă viaţa mea mai are vre­un sens în lume şi dacă imi mai râmi­ne altă speranţă de cit dorul t­­­ristei eterne.... Iată dar şi viaţa unei fete tinere tot atit de deşartă ca şi a d-tale, doamnă! Intra cit sînt eu mai fericită ca d-ta ? O ! cum te-aşî mai asculta şi-aşi urma sfaturile d-tale, dacă el ar avea o scîntee de dragoste pentru mine şi... înfruntînd dis­preţul tuturor, cum m'aş duce eu dinsul de­parte, departe de lumea asta rea, meschină şi mincinoasă, care m’ar acuza, m’ar bîrfi şi m’ar evita ca pe-o fiinţă imorală, pentru cuvîntu­l că port numele de­ amanta unui om pe care-l iubesc sincer, cu un devotament fără margini şi căruia i-aş sacrifica viaţa mea întreagă.... tot aceeaşi lume care mi-ar întinde mina, întîmpuiîndu-ma cu vorbele cele mai frumoase şi mai măgulitoare, a­­tunci cind, fiind soţia legitimă a unui oare­care X, pe care ne-iubindu-1 l-aş fi luat drept paravan, cum face majoritatea, ca apoi, fără ruşine şi fără remuşcare, să-şi bată joc de dinsul, înşelîndu-l cu ori­cine i-ar eşi înainte.... Dacă mi-ar fi vorbit cine­va într’o ase­menea limbă, p’atunci pe cînd nu ştiam ce-i iubirea, poate aşi fi fost şi ea mai pu­ţin indulgentă faţă de acea persoană şi aşi fi tratat-o de josnică şi fără bun simţ..., dar.... astăzi, zdrobită, deznădăjduită de zădărnicia şi inutilitatea dragostei mele.... aşi vrea, aşi vrea să nu mai văd pe nimeni, sa pice, să rătăcesc pe cărări necunoscute, piua cind, sfirşitâ de oboseală, să cad fără simţire, să mă sting departe de tot ce-mî e scump şi.... nimeni, nimeni să nu mai dea de urma bucățel de humă ce-a suferit atit... Dacă mai găsești ceva de spus, doam­nă, unui suflet atit de îndurerat, atunci, te rog, răspunde-mi, te voi asculta cu mult interes... aștept. 8 Ianuarie 98. Gladys. IMPRESIUNI şi palavre * (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele cale) Către doamna Yvonne. O jale adîncă a coprins întregul meu­ su­flet, cind am citit acolo cîte­va rinduri, pe cari le adresezi d-lid Chiţibuş. De ce ? De ce ? Pentru că, tocmai astăzi, cind îmi ese înainte o femeie atit de inteligentă şi fără pic de făţărnicie ca d-ta, capabilă, deci, de-a ne aduce şi pe noi—visătoarele pline de i­­luzii şi fără experienţă—pe calea adevăru­lui şi a realităţei, tocmai astăzi, zic, mă gă­sesc într’o stare aşa de tristă şi plină de amor, în­cit sfaturile cele mai bine voitoa­re şi cele mai cuminte ar avea identic a­­celaş efect, ca şi medicamentele adminis­trate unui boliav, atins de-un rău­ fără teac... Vă rog, doamnă, să credeţi că nu voi să fac paradă de vorbă mimai, şi dacă veţi asculta cu oare­care atenţie o întîmplare fatală şi dureros de simplă, care mi-a zdro­bit întreaga mea viaţa—vă veţi convinge pe deplin că sînt în adevăr nenorocită, la o vîrstă în care drumurile ar trebui să-mi fie presărate cu mai multe flori, de cit spuni, şi cu speranţa multă................................ Intr’o împrejurare tristă, am făcut cunoş­tinţa celui mai de inimă şi mai de elită om de litere. Pe cînd nu-l cunoşteam încă, mă fermecase prin scrierile lui, cari, pe lingă alte multe calităţi—desfăşuraţi o lume de jşhnţirî atît de delicate şi gingaşe că ime ori mă mişcau pînă la lacrimi. CRONICA Curcanii bacalaureaţi D. ministru de război a a dat ordin ca toţi soldaţii bacalaureaţi din aceiaşi arma sa fie concentraţi la acelaşi regi­ment. Aşa fiind, la reg­imentul 21 do­robanţi sunt acuma 120 de bacalau­reaţi—curcani, tot unu şi unu, crema armatei române. Se zice că acest front de baeţi levenţi, jantili şi bine «ajus­taţi», prezintă o privelişte din cele mai efite. D. colonel Hiotu — un om blind dar energic, aten­t, nervos, tipul adevă­ratului militar—şi-a pus toate speran­ţele in compania bacalaureaţilor, care va defila aparte la la Maie şi va în­trece—asigura d. colonel—chiar şcoala milita­ra. Lucrul n’ar fi de mirare. La reg. 21 s’a organizat o şcoală de bacalaureaţi, cu patru profesori, cu un program de­taliat, o şcoala in care se ia vara instruc­ţia militară, scrima, topografia, forti­ficaţia, tactica, arta militară, regiemen-­ tele, etc. etc. Orele sint de la 8 la 12. D. colonel Hiotu vrea sa scoata in 6­­ mi, 120 de ofiţeri in rezerva, pe cari sa nu-i mai tragă căprarii de m­inecă la manevre. Eşti pictor, literat, doctor, avocat, profesor d in ţiv­itate ; la răz­boiri insa trebue să ştii sa conduci o companie, să ridici planuri, să faci în­tăriri, să întinzi curse inamicului, tre­bue să fii viguros la fizic, hotarit, cu­­ragios, priceput, la moral—aşa-i ordi­nul de la comânduire ! Şi—i bun ordi­nul !.... .... Dacă toţi soldaţii s’ar folosi aşa de armată cum se folosesc bacalau­reaţii f.­linseia. Dia Rîamon-Vilcea (Corespondenţă pârtie, a „Adevărului") Teatru. — în jurul unui post. Trupa artiştilor asociaţi, care joa­că în oraşul nostru, merge din ce în ce mai bine... Duminică, 11 Ianuarie, s-a jucat „Doi sergenţi“, dramă cu trei acte. Piesa a reuşit pe deplin. Rolul lui Wihelm l’Arive a fost jucat admira- Un bucureştean pe zi Mare proprietar din Ialomiţa, e a­tot­pu­ternic în judeţul orzarilor şi al hoţilor de cai, atît de puternic, că ştie să se aleagă chiar sub conservatori. Avocat în Capitală, are o frumoasă clien­telă de afaceri şi face parte din comitetele mai multor societăţi industriale și finan­ciare, în special al Sovietdiei de bazalt. In politică face parte din grupul de la Drapelul și are la activul săfii parlamentar legea repauzitul duminical al căreia ra­portor a fost Per. ul de d. P. Nicolau, de la teatrul din Craiova. Nu mai puţin admirabil a fost şi d-ra Sabina Laxer în rolul Sofiei, soţia lui l’Arive... In curînd se va juca „Educaţia femeilor“, come­die în cinci acte, localizată dupăVal­­labreqne de d. C. Vernescu. Intre cei de faţă am putut remar­ca pe d-nii Simulescu, Crăsnaru, Gr. Pleşoianu, Slăvitescu, Olănescu, Go­­lescu, loanid, Suciu, Dumitrescu, co­lonel Magheni şi maior Găluşcă. In jurul unui poet In postul de preşedinte al tribu­nalului Vîlcea, post rămas vacant prin încetarea din viaţă a d-lui Fra­­toştiţeanu, nu s’a numit încă nimeni. La acest post sunt o mulţime de candidaţi, între cari şi d-nii prefect al judeţului, Crăsnaru, advocat al sta­tului Procopiu, jude instructor Flo­rian, membru de şedinţă Angelescu, jude instructor Vasiliu, prim procuror Mladoveanu şi alţii. Cei mai mulţi sorţi de izbîndă însă îi am­ d-nii Procopiu şi Crăsnaru ; acesta din urmă este chiar protejat de d. Simulescu, care speră sa’l la locul de prefect, după care şi alear­gă de vre-o doi ani. Un rimnicean. FEL DE FEL Ciclişti infirmi. — Cyclist Sport, ziar care se publica la Londra, publică o listă curioasa de­ ciclişti infirmi. Prin­tre acestia numitul ziar citeaza : 1. Americanul W. Brown, care n’are de cit un picior şi totuşi face cîte 100—110 kilometri pe zi. 2. Echipa unei duplette, compusă dintr’un şchiop şi un citing. 3. Alergătorul Spread, care n’are de cit un picior, dar care a făcut drumul de la Londra la Bringhton in şase cea­suri şi 25 de minute, ceea ce reprezintă o viteză de 20 kilometri pe ceas. „ 4. D. Scott, respectabil gentleman, care, ne mai avind m­iini, işi conduce bicicleta cu coatele. 5. In sfirsit, d. Makintosch, care e o­­log de amindoua picioarele si care in anul 1889 a străbătut Scoţia şi Marea­ Bretanie pe un triciclu special, pe care l’a condus cu miinile. * Cline minunat.—Daily News pu­blica o ştire aproape de necrezut: in gara Paddington Terminus din Londra, există un ciine care umblă pe peron. ţinind un taler in gură şi cerind bani calatorilor. Dresat de un inspector al Great Wes­tern Railway-uluî, bravul şi inteligentul «Tim*—aşa* se numeşte clinele in che­­sti­une — u­mblă pe peronul garei Pad­dington Terminus, de la nouă ore de dimineaţa pînă la şeapte seara. Pe ta­lerul, pe care’l ţine în gură, sunt scrise aceste simple cuvinte : «Pentru văduve şi orfani». «Tim » s’apropie de călătorii mai bine îmbrăcaţi, mai ales la sosirea şi ple­carea trenurilor exprese, şi caută să’i atragă atenţiunea, făcînd să sune mo­nedele din taler, şi din ele solicită, dar nu importuneaza nici­odată. El e foarte cunoscut de călători şi mai ales de funcţionari. «Tim» îşi e­­xersează de 5 ani­ industria lui cu un zel neobicînuit. Acest ciine minunat a adunat peste 9000 de franci şi, graţie lui, mai mult de 60 de văduve am­ scăpat de sărăcie. Revista publicațiimilor Cyrano de Bergerac, comedie héroique en cinq antes, par Edmond Rostand. Ln voi. în 8 de 220 da pagini. Editura Charpentier şi Fasquolle. — 3.50 voi. Cyrano de Bergerac este titlul nouei piese de teatru ca succes, din Paris. Ea se joacă actualmente la teatrul Porte St. Martin şi rolul principal este ţinut de Co­­quelin, ceea ce măreşte şi mai mult suc­cesul piesei. Atît talentul scriitorului, cit şi persona­giul istoric al lui Cyrano de Bergerac, fac ca piesa de teatru a d-lui­ Rostand să fie citită de toţi aceia cari se ţin în curent cu mersul literature! franceze. In depozit în Sala noastră de Depesî. Ştiri teatrale Asta-seară la Operă aste a doua re­prezentaţie cu distinsa artistă d-na Nuo­­vin­i. Se cîntă Cavaleria rusticana şi ac­tul al doilea din Bărbierul de Sc­­vila. D-na Nuovina va mai cinta şi cite­va bucăţi din autorii celebri. * Joi, la Teatrul Naţional, se dă pentru a 11 oară Curcanii, de d. Grigore Ven­tura.* La Teatrul Naţional se repetă Ba­nul Mărăcine, cunoscuta dramă istorică a d-lui V. A. Ureche. Repetiţiile la opera bufă Nini, a d-lui G. Dumitrescu, şeful orchestrei Teatru­lui Naţional, se urmează cu mare acti­vitate.* Stagiunea Operei se va închide la 15 Februarie. Nini se va juca de societatea dra­matică. CARNETUL JUDICIAR Portretul Secalului Cine nu cunoaşte pe d. Danielopolu, actualul decan al corpului de avocaţi­­! Cine nu cunoaşte figura lui originală*, slaba, stafidita, cu zbircituri adinei, par ca i-ai fi tras cu plugul la brazde adinei, cu barba rară, par’că mincata de molii şi certată cu pieptenele, cu o­­ch­ii mici, dar vii şi şireţi, cu fruntea atit de inteligenta­­! Ei bine, această figură a fost fixată pe piiza de pieto­ni Pascali, ca sa amintească viitoare­lor generaţiuni de avocaţi pe profeso­rul şi avocatul, versat in ştiinţa drep­tului, pe jurisconsultul fruntaş, care a făcut şi face fala baroului bucureştean. Si portretul a fost aşezat intr’una din sălile corpului de avocaţi de la palatul justiţiei, iar confraţii decanului s’ar­ a­­dunat grămadă in jurul portretului, şi fie­care cuta sa-şi dea părerea asupra lucrarei artistului. — Da aici mai e, mă ! spune unul; de, decanul nostru nu e nici Cupidon, nici Adonis, dar tot prea l’a făcut ne­spălat. Prea i-a, făcut barba rara şi in­­cu­cita, prea i-a făcut mustăţile pe oala, putea și el sa dea cu pensula mai alt­fel si sa’l scoată mai prezentabil! Ce dracu! , de vérül Adevărul, credincios obiceiului săli de a pune la dispoziţia cititori­lor şi cititoarelor forţe interesante şi de mare senzaţie, a hotarit ca LA 20 IA­NU­ARIE să înceapă a publica Un roman datorit uneia din penele cele mai bine reputate in acest gen de litera­tură. VaOTIVIOAEA — acesta e titlul romanului, apărut de curând — este o lucrare care de la primele pagini se impune atenţiunea cititorului şi îl fascinează în tot cursul evenimentelor ce se desfăşură cu mult interes. Cititorul, ori­care ar­e el, trebue să se pasioneze, să se mişte cînd se vede azistând la o serie de scene şi peripeţii din cele mai dramatice ce le pune în evidenţă o viaţă de femei, viaţa uneia dintre cele mai delicate creaturi ale societă­­ţei omeneşti. Nenorocirile mari, cam­ adese­a rezultă din luptele crude ce femeile îşi dau pentru dragoste şi patima, deşteaptă nu numai compătimi­rea cititoarelor, dar şi un mare interes la di căci cunoaşterea acestor aventuri constitue în acelaş timp şi un invăţă­­mint util pentru multe din fiinţele slabe, neexperimentate in ale vieţei şi necunoscătoare de oameni. Romimul, a cărui publicare in forţe începem la 20 IANUARIE, este una din cele mai vii şi mai puternice creaţiuni ale psichologiei pasionale. El pune in acţiune câte­va tipuri foarte caracteristice, luate din societa­tea omenească in mijlocul căreia ne mişcăm şi vieţuim. Eroina romanului răravioara care a dat şi titlul scrierii, este zugrăvită cu multă artă şi talent­­u către romancierul distins, care­­şi-a câştigat un loc însemnat printre scrii­torii literari ai Franţei, de către iaurt Beisesse. Cu începere deci de IsIARTî, 20 IANUARIE, Adevărul va da la forţă celebrul roman ViDUVIOARA de N­EMII VEJIESSE — Ei aşi! Fugi in colo! cum vrei sâ’l facă alt~fel de cit cum este ! răs­punde un altul. Nu vezi cit e de per­fect­­! E un cap de operă ! E admira­bil ! Nu mai... uite, de-i făcea pleoapele ceva mai ridicate şi ochii mai mari şi mai rotunzi, ar fi avut o figură mai expresivă, mai conformă cu inteligenţa lui. De altmintrelea, e perfect, n’am ce zice. — In privinţa desenului nici ori n’am ce zice, observă un al treilea. E admi­rabil. Dar par’că e desenat după un mort; n’are viaţă. Unde se vede vioi­ciunea şi vei’va d-lui Danielopolu'? Ni­­căeri. Şi confraţii, fără treabă, continuă ca la un ceas să facă critice de calupul acestora ; apoi cu toţii termină admi­­rind: — Ce ochi vii!­­Ce inteligenţă ! Ce cultură! Halal dă el ! Condei D. MEMESITO — Miercuri 1­1 Ianuarie 1898 — — La secţia IlI-a trib. Ilfov, procerul Fi­­lipescu. ----Diseară, consiliu comunal. Spectacole Teatral JS'aţieraat. — Reprezentaţia d-nei Nuovina . Cavaleria rusticană şi ac­tul II din Bărbierul din Scvila. Sala Hugo. — In fie­care Marţi, Joi şi Duminică bal mascat. Circul Langer. — Reprezentaţie va­riată. Debutul clovnul opinia Babuschiu. Sala Bulevard. — Bal mascat foaia LiUiRiaudn­.—Fosta trupă a tea­trului Hugo. Lacul Coșmegifi.­ Patinaj de la ora 8 dim. pînă la 5 p. m. După amiază mu­zica militară. Café Watiossala.—Concertul orchestrei Rubinstein. lai­tere-Ar­te-Ştiinţe Pentru stabilirea programului defi­nitiv al seriei a 2-a a conferinţelor pe anul curent, sunt rugaţi toţi domnii se­cietari şi conferenţiari ai Ateneului a se intruni in sala muzeului de jos ( pa­­latul Ateneului) Vineri, 16 ianuarie cu­­rent, orele 8 şi luni, seara, SERILE B­UCUREŞTILOR — Un dehnt la Bal-siascat — E foarte mică această mare capitală a Romlufei, dar e destul de încăpătoare pen­tru multe și de tot felul mizerii. Într una din serile trecute am asistat la Eforie la o scenă care nu-mi ese din minte. O mizerabilă bătrînă, care de-abia lăsa să i se vadă faţa perversă cu ochii speriaţi şi cercetători printr’un şal murdar, adusese la bal mascat o creatură slabă, pipernicită, una din acele nenorocite minore, condam­nate să-şi vîndă senzualitatea, înainte chiar de a o fi avut. Era mascată, din cale afară săracă, şi fusta scurtă şi galbenă descoperea nişte picioare subţiri şi uscate, ca nişte macabre baghete. Batrîna îi înmînă un bilet pe care-1 scoase, după o lungă scotoceală prin buzunarele fustei — şi ofticoasa minoră fu expediată în bal... Din sală răsuna ritmul unui vals plulgă­­tor şi din cînd in cînd cîte un hohot bat­jocoritor și destrăbălat străbatea pină prin coridoare. Ai’am apropiat cu dezgust de bătrîna, care tremura la ușa de intrare, și o în­trebai : — De ce ai adus-o la bal mascat ? — E intlia oară—și m’a costat costumul Dar ai să vezi mata, că o sâ iasă cu un domnișor frumos... li rideau plini de speranţă, perverşii ochi ! Lafit VIAŢA BUCUREŞTEANA In folosul săracilor. — La palat. — Nuovina Duminică seara, în sala Liedertafel, a avut loc o serata foarte originala şi foarte măgulitoare sufletelor sărmani­lor. «Mila e sora cu rugăciunea», a zis Victor Hugo. Serbarea a fost un pre­text pentru a veni in ajutorul celor chinuiţi de lipsă de mijloace şi prăpă­diţi de frig. D-şoara Caselli a cintat pe harpă nişte melodii răpitoare; după dinsa d-şoara Marie Assan, privighetoarea noa­stră romina, a incintat publicul, cin­tind .FOITA ZIAR. „ADEVÉRUL“ No. 82 UCISUL MISTER ROBBAN DE PAUL D’AISREMONT Partea a doua Chinurile unui înger iu Desperarea unui om onest Aceasta nu putea să scape ochiu­lui cercetător al sticlarului. — îmi ascunzi ceva, zise acesta de­odată. D. de Plessis Saint-Luc deveni foarte palid. — Să fie oare ceva grav ? întrebi Jacques. Marchizul lăsă în jos capul. — E ceva tot așa de dureros pen­­tru m ne ca şi pentru d-ta, îngînă el —­ Ah! făcu d. Lemarchand cu o «Oi­teie în privire. Nipol, imediat: — Ce importă durerea ? „N’ai îndurat-o, de alminterî, şi d-ta însuţi, Horaţiu­ ? „Aide, vorbește, ți-o cer. „Mai mult, ți-o pretind. D. de Plessis se supuse. — Pare, zise el, că in lumea noa­stră pariziană, această lume de care rămîn vesnic străin, chiar cînd sînt obligat să o vizitez, nenorocita d-stră­jică a avut o... legătură. — Ea ?... exclamă sticlarul, nu !... mi!... Nu’i adevărat!... — Și eu am zis ca d-voastră, făcu marchizul cu amărăciune. „Apoi cîte­ va dovezi mi-au fost iute, și.. — Și ce ? — Nu știă !.. V’am spus’o și adi­­ceaură, nu vroi s’o judec. — Zi’mî tot. — Ei bine ! pare că la o anumită epocă ar fi văzut mult pe marchizul ie Moranges. — Exploratorul ?... Da, într adevăr, mi-aduc aminte... Venea des pe la­i-ta !... Cît îmi displăcea ! — Se zice că simțea pentru dinsa o patimă nebună. — Și pe care n’o ascundea. „Da, da ! „Canalia ! „Cu tot numele cel mare, era din acei pentru care onoarea femeilor, bărbatul și copil nu aiseamna nimic. „Ii urmă? — Dinsa i-ar fi închis ușa. „El a devenit furios, pină acolo ca prințul de Marsan s’ar fi expri­mat la cerc, față de toată lumea: „Sínt nerăbdător să văd pe ales, animal plecat în una din călătoriil* sale !... Mi-e tare teamă să nu se itt ample vre-o catastrofă.“ — Sínt mari,ori cari au auzit vor­bele astea? — Fără îndoială. Ba chiar dacă ar fi prințul interogat, n’ar tăgădui că a rostit aceste cuvinte. „Dar nul asta lucrul cel mal grav. — Dar ce ? — Moranges a plecat. Știți când ? — Mă faci să tremur. — In 8 Noembrie, declară mar­chizul. D. Lemarchand scoase o excla­maţie. — In 3 Noembrie. „Dar atunci, d-zeule, el e!.. „Nu mai e nici o îndoială. „Ah, nenorocita !.. nenorocita !.. După cîte­va minute, industriaşul zise : — Se ştie unde se află actual­mente acest Moranges ? — In mijlocul Africei. Totuşi de mult timp, nu mai sint ştiri despre dinsul. — Poate că Tuaregii am­ făcut dreptate ? „Voi cerceta... Voi afla ce a de­venit, și, dacă trăește încă, nenoro­cire lui! începu ca un nebun să se plimbe prin odaie. Marchizul pl­eg­a. O oră se scurse ast­fel. De­odată sticlarul se apropie de ginere-sau. — Atunci, zise el, am bănuit pe un­ drept pe fratele d-tale ? „A fost foarte rări din partea mea. „Mă voi sili să repar râul pe care l 1 am dorit în minte. „Dar nu’l voi repara aşa cum do­reşte Graţian... o, nu­­... n­oraţi, il întrerupse cu violenţă . •— Sin­teţi stăpînul. „Averea d-voastră aparţine numai d-voastră. „Tot ceea ce veţi hotărî va fi bine. — iţi mulţumesc de libertatea ce’mi dai, fiul meui. „Am nevoe sâ mă reculeg. Să lă­săm de o parte aceste lucruri triste, vrei ? — Ah, nu cel mai urnit... — Totuşi, dacă vei auzi vorbin­­du-se de acel Moranges, îmi vei zice nu’i aşa ? — Aveţi cuvîntul meu­. — Ah, cît aşi dori să-l găsesc !... Să ştii! tot !... „Şi, cu toată crima ei, să o răz­bun !... După cîte­va minute, Jacques păru că se sileşte să gonească neliniştea ie care era coprins, şi zise gineru­lui săli. :— Ai putea sft’mni aveţi la Saint- Luc cind ne vom întoarce acolo, trecă­­toarea secretă ? Marchizul tresări. — Aşi voi sâ vă mulţumesc cu ori­ ce aţi voi. Dar ceea ce mi cereţi, v­a^ dacă vrea!... I-aşî da-o !... E HM îi J(I VAI ■ fl.A/î 1111 nflt. fi li­­­rvinii iwfniTituo tul rn'iii fiii I uu, n’o voi face, nu pot. — De ce ? — Am jurat să tac. N mic numit a face să’mi trădez jurămîntul. D. Lemarchand cunoștea pe Ho­rațiu­ și nu inzistă. Două sau trei zile se scurseră. Nenorocitul tată era văzut de a­ungul aleelor umbroase de carpeni, naintea tufişilor cu flori ale căror culori divine nu le distingea. Rătăcea ca un nebun in urmări­rea gîndului său. Maria, Violetta, îi erau indiferente una ca și alta. Fiica sa înșelase pe bărbatul ei. Ea, pe care o credea așa de dreap­t, leală, căreia îi ertase mîndria ei neînduplecată, severitatea, făceam i­­nimei, pentru că credea că le face din cauza rigiditățeî absolute a prin­cipiilor şi e vieţei, trădase... se abă­­use din calea mioarei. Unui caracter ca al lui Jacques Le­mardind, nimic nu­ putea face mai rău de­cît aceasta. In schimb, arăta ginerului, mai mult ca nici­odată, un fel de vene­aţie, pentru indulgenţa cu care el omul fără cusur, vorbea de sărmana moartă, neîndoindu-se totuşi de cul­pabilitatea ei. — Numai oamenii fără pată şi de­fecte posedă aşa o bunătate suvera­nă, îşi zicea el Şi într’un avînt al inimei adaogă: — Ah ! ar putea să’mi ceară şi fiul meu­, adevăratul meu fiu ! Şi în strinsoarea discretă a mîiieî,­­.caia, cînd îl părăsea, era o emo­­ţiune profundă care nu era arătată prin nici un cuvînt, dar pe care Ho­raţiu­, cu tactul săi­ nesfirşit şi cu delicateţa sa aşa de rafinată, o în­ţelegea bine. Şi, alinat, aproape fericit, se sim­ţea resplatit, mîngîiat de multe lu­­ruri prin această dragoste, această recunoștință a domnului Lemarchand. IV Sora Gabriela Intr’o seară, cum bogatul indus­triaș rătăcea la îmîmplare, în parc, auzi două persoane cari vorbeau a­­proape de el. Deși gîndul îi era absorbit de ne­liniștea unică și nebună a sufletului sâu­, putu să prinză ceea ce se spunea. —• Iată o casă unde se află o a­­vere enormă, declară o voce cu un timbru gascon foarte pronunțat. Poate că am putea aici face ceva. — Ce? răspunse un alt individ. — Prea ești prost ca să’ți fac cea mai mică mărturisire, căci o vei re­­ieta la toată lumea; dar urmează n tocmai părerile me e și la sigur că vom reuşi. (Va urma) -

Next