Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)

1898-10-26 / nr. 3333

Anul XL—No. 3333. Abonamente încap la 1 şl la 15 ale fie­ câreî luni şi st plătesc înainte. Un an în ţară 30 lei , In străinătate 50 leî Şase luni 15 ,, „ 35 „ Trei luni 9» Bi IS •9 99 99 13 Inmansl IO Bani In străinătate 15 Bani Director C O N S T. MILLS! Fondator: ALEX. V. BELDIMANU *3 mem • __ W Scandal, decadenţă, Et­ Deschizînd ieri ziarele de di­mineaţă am găsit o notiţă prin care d-nii profesori universitari erau convocaţi la o întrunire în localul Ligei culturale pentru a preciza atitudinea lor faţă de noul rector, şi am găsit de asemenea o scrisoare a d-lui profesor universitar Quintescu prin care colegul­­ sale d. C. Dumitrescu-Iaşi este executat într’un chip foarte sumar , iar cu o săptămînă mai înainte zi­arele ieşane au publicat o scri­soare deschisă şi ofensătoare a d-luî profesor Cosmovici către d. Al. Xenopol, noul rector al universităţei de Iaşi, scrisoare împărtăşită, pe semne, de între­gul corp profesoral, de vreme ce în gazetele de ieri seara am citit că «profesorii universităţei din Iaşi au hotărît să ofere un banchet fostului rector d. Culia­­nu, dar că la acest banchet n’a fost invitat d. Xenopol, noul rector». Cu alte cuvinte scandalul din care s’a hrănit regimul sturdzist timp de trei ani, scandalul care a mînjit biserica, scandalul care a înfosorit parlamentul, scandalul care a caracterizat guvernul, scandalul care a divizat parti­dul liberal, a fost introdus şi în şcoală. Pentru întîia dată, şi mulţu­mită nu­mai acestui regim ru­şinos, ţara asistă la un atît de mare şi de neînchipuit scandal. Atitudinea guvernului faţă de universitate, lipsa caracteris­tică de tact faţă de profesori, dispoziţia fond­ată a regimului de a procede prin violenţă şi prin dispreţul de oameni, a provocat o atît de regreta­bilă desfăşurare de pasiuni în­cît profesorii înaltului nostru în­­văţămînt au ajuns pînă a-şe manifesta în faţa tinerimei stu­dioase şi în faţa publicului dis­preţul şi proasta părere ce au unii de alţii. Ne uităm împrejurul nostru şi, văzînd opera acestor trei ani din urmă, ne cuprinde jalea şi ne vin păcămile în ochi. Par’că n’a mai rămas nimic în picioare din tînăra statornicire a statu­lui român. După însăşi declaraţia şefului partidului liberal, şi după de­claraţia organelor autorizate ale guvernului putregaiul s’a decla­rat în organizmul nostru social şi politic. Mitropolitul primat un tîlhar, un mituit, un asasin ordinar, un om care a înjosit biserica. Justiţia ţărei o prostituată, neputincioasă a pedepsi pe un asemenea vinovat. Armata în desăvîrşită dez­organizare şi incapabilă să mai execute o manevră. Acum iată ca şi universita­tea este atinsă de molima ge­nerală. Toate tradiţiile demni­tăţii şi ale colegialităţei au fost răsturnate. Guvernul a interve­nit cu mîna lui necurată şi ne­norocită, a învrăjbit pe profesori şi i-a împins să descindă pînă la polemici josnice şi să caute in desfăşurarea scandalului sa­ singrist Jjjj^ ^ a­­j | tisfacţia pe care n-o mai pot găsi nici în solidaritatea cor­pului, nici în tradiţiile respectului reciproc. Cu alte cuvinte, totul se sur­pă împrejurul nostru, şi ruina ne ameninţă. Acesta este un moment cri­tic în viaţa noastră naţională. Partidul liberal, îndeplinindu-şi misiunea şi simţindu-şi sfîrşitul apropiat, s’a agăţat de cîrma ţărei pe care vrea să o târa­scă după dinsul în prăpastie. Pericolul este aproape, dar salvatorii sînt încă departe. Coast. C. Bacalteasa: Sîntem incomozi O forţă colectivistă inspirată de la poliţie, vorbind despre atitudinea noastră relativ la noua fază a po­liticei conservatoare faţă de rege, sfîrşeşte articolul cu vorbele: ,Ade­veriţl" poate fi şi incomod.“ Reptila, dacă ar fi fost sinceră, ar fi trebuit să zică „Adevărul“ este incomod“, de­oare­ce atitudinea noas­tră independentă aduce mari nea­junsuri atît liberalilor cît şi conser­vatorilor. Pe cînd liberalii erau in opoziţiune, noi n’am dezarmat în po­triva lor şi, atunci cînd căutau să înşele publicul şi ţara cu atâtea cam­panii şarlatăneşti, noi îi denunţam opiniei publice şi o vesteam că nu trebuie să le dea crezare. Azi, faptul că partidul liberal este la putere nu ne poate dezarma în potriva unei grupări politice reac­ţionare şi care n’are nimic de în­­părţit cu idealul nostru politic şi so­cial. Luptînd dar în potriva Ocultei, ne facem datoria să nu uităm şi pe stă­­pînii de mîîne, lucru care de­sigur nu le poate face plăcere—o recunoaştem. Adevărul dar e un ziar „incomod“, fireşte, care nu ascultă de nici un stăpîn, şi care de multe ori prin destăinuirile sale face mult sînge rece şi unora şi altora. Aceasta este însă un merit, ni se pare, şi declarăm că vom urma îna­inte ca să „incomodăm“ micile com­binaţii ale partidelor istorice. Sfinx. Pacea spano-americană ameninţată Ruperea tratativelor spano-a­­mericana. — Un discurs al lui Mac­ Kinley. — A­­nexarea Filipinelor Diferite telegrame ne-au anunţat că la conferinţa păceî spano-americane, care are loc acuma la Paria, delegaţii americani au cerut ca Spania să cedeze Statelor-Unite întreg arcîn­pelagul Filipinelor. Știrea acea­sta a produs în Europa întreagă o foarte rea impresie, deși ea nu trebuie să surprindă pe nimeni, de­oare­ce Mae-Kinley a făcut deja aluzii la dînsa în discursul ce l-a ros­tit la marele banchet ce s’a dat în Chi­cago la 7 Octombrie, pentru a serba vic­toria americană.* La acest banchet Mae-Kinley a spus că ori­ce politică cuceritoare este nedemnă de principiile nemuritoare ale ţărei sale, dar a mai adăogat: ,Căile provedinteî sînt cîte odată întune­coase. Nu putem nici­odată şti, în­cotro a tot puternicul ne va duce. Abraham Lincoln n’a sorbit la războia pentru a eli­bera­­pe sclavi, şi totuşi acesta a fost cel mai mare succes al sîngeroasei lupte Noi n’am pornit la războia pentru a cu­ceri, şi totuşi războiul spaniol ar putea să aibă urmări, cari sa fie neaşteptate şi in­comode. Cu alte cuvinte , de­şi nu ne-am gîndit vre­odată la o cucerire de tentoriu, totuşi nu este esclus ca să ne vedem si­liţi contra voinţei noastre, să întindem stă­­pînirea noastră peste teritorii noui, situate în afară de America“. * La acestea ziarul vienez Neue Freie Presse scrie : „Probabil că nu Căile provi­denţei au condus la cererea ca să sa ce­deze Statelor­ Unite Filipin­ele, ci Mae-Kinley şi cu dînsul partidul republican vor să dea poporului american ca dar Filipinele. A­­ceastă aviditate nu e însă aprobată pretu­tindeni în America, cu toate că Mae-Kinley asigură că se supune mimai opiniei pu­blice. Din potrivă, o depeşe din New-York anunţă că toată presa moderată condamnă cererea comisarilor americani ai păceî, ca să se cedeze Statelor-Unite Filipinele. De la existenţa Uniunii nimic n'a fost atît de grav ca această deviare radicală de la tra­diţii şi de la constituţia federală. Foi. Antereul lui Arvin­te Cunoaşteţi anecdota cu antereul lui Arvinte. Arvinte avea un ante­­reu fără mined şi pentru ca să-i facă mined a trebuit să-î taie din poale; dar cînd antereul avea mi­ned nu mai avea poale. Atunci Ar­vinte s’a văzut nevoit să taie din mined pentru ca să-î facă poale ; însă atunci antereul a rămas iarăşi fără mine­. Tocmai în lucul acesta a ajuns şi partidul guvernamental. Redus la vre-o cîte­va sute de tăb­­­ăuci, redus la vre-o cinci oratori, inclusiv miniştrii, acest nenorocit par­tid este nevoit, de cite ori organi­zează o întrunire publică, ca să-şi care auditorul de prin toate unghiu­rile ţarei. Aşa, de pildă, face guver­nul o întrunire la Iaşi ? toţi parti­zanii din toată ţara merg la Iaşi; face guvernul o întrunire la Craiova? aceiaşi partizani pornesc, in corpore, la Craiova, şi aşa mai departe. Cu chipul acesta nenorociţii cîţi­va guvernamentali pe, cari nevoia şi pre­fecţii îl plimbă da colo pînă colo, au­ fost osîndiţî ca să asculte la Iaşi, la Craiova şi la Bucureşti, pe a­­ceia­şî Sturdza, Geam­i şi Coco. Din această pricină partidul ocul­­tist este neputincios ca să ţie două întruniri în aceeaşi zi şi în două oraşe diferite. Acesta este antereul lui Arvinte. Cînd poliţiştii ţin o întrunire la Bu- Luni 26 Öáfombri©» 1898 Anim ciupi ce primesc direct la administraţia statuîuî Linia pagina Vl-a....................leî 0.50 bani ii ti V-a i • . . . ii 2. ii ii ii IV-a . , ii 2. .1 'ÎL# un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Waimărul IO Unii Un număr vechili 20 bani RGD icţii şi Aoai.mrR j|ii STRADA SĂRINDAR No. 11 (TBti­iîâiîiîi. CERTIUNEA FASHODEI­ ­»Sosirea, căpitanului Barntler la Paris Baratier, după cum se știe, a adus guvernului frances, raportul pe care i l-a trimis din Fashoda căpitanul Marchand. GUSTAVE BOMET Deputatul socialist al Senei. A interpe­lat guvernul Dupuy in Cameră, ce măsuri are de gând să ia contra generalilor poli­tiei și spre a opri repetarea unor incidente primejdioasa. Bouanet este director al revistei Revue Socialiste, fondată de Benoit Maion. cureşti este evident că n’au­ mai ră­mas poliţişti la Giurgiu, la Ploeşti, etc., etc. Dragoş CULISELE POLITICE B. Aurelian contra d-îni Sturdza D. Dim. Sturdza a reuşit să-şi ridice în cap toată lumea, chiar şi pe aceia cari nu voiau cu nici un preţ să intervie în agitaţia electorală da acum. In rîndurile diferitelor grupuri o­­poziţioniste se făcuse oare­care ră­ceala din cauza atitudinei intran­sigenta a d-luî P. P. Carp, dar d. Sturdza a neutralizat şi acţiunea şefului junimiştilor silind pe liberalii opoziţioniştî să ,treacă peste orî­ce consideraţii personale şi să intervie în luptă. Un mai mare succes contra intereselor sale nu putea să obţie d. Dimitrie Sturdza. Răspunsul d-luî Aurelian Araltă­erî a apărut în Drapelul un lung răspuns la discursul rostit de d. Dim. Sturdza la Craiova. A­­cestui răspuns i se dă o deosebită importanţă în cercurile politice prin faptul că este semnat de d. P. S. Aurelian. D. Au­rdian, cel mai bla­jin şi mai puţin ofensiv, cel mai mare adversar al agitaţiilor şi cel mai hotărît să­ nu înceapă lupta de răs­turnare, a fost silit să-l atace pe d. Sturdza şi să ceară schimbarea d-sale de la cîrma statului. Nu vom reproduce istoricul afa­ce­­reî . Ghenghie, nici împrejurările în cari a venit şi s’a retras d. Sturd­za de la putere. Acestea le ştie toată lumea. Reproducem însă pasagiile în cari d. Aurdian califică purta­rea d-luî Sturdza: c.Aiii la Iaşi cit şi la, Craiova, preşedintele consiliului a îndeplinit rolul unui acuzator pătimaş ,ţi ne­drept, lovind în dreapta şi în stingă, fără a cruţa pe nimeni. ‘ Dacă relev acest fapt, o fac pen­tru că­ cred că şeful unui guvern este ţinut a-şî măsura cuvintele în toate împrejurările, şi mai ales a fi de o supremă bună -credinţă către ţară şi către tron. A spus multe şi de toate primul ministru la Craiova. A crezut însă de cuviinţă, oportun şi politic ca la acea întrunire să se năpustească in modul cel mai violent în contra­rsa numitei de d-sa dizidenţe liberale. Această pornire pătimaşă şi nesoco­tită m'ar fi lăsat indiferent, dacă cel puţin primul ministru ar­­ fost de bună credinţă şi ar fi respectat, dacă nu oamenii, cel puţin adevărul. N'a făcut-o, şi Ghidi­că ne-a acuzat şi înfuriat în public, este de datoria noastră a-i răspunde tot în mod pu­blic, nu cu injurii, nu cu violenţe, ci cu fapte cari să lămurească opinia nea publică.» «Pre cit timp a durat lunga şi la­borioasă lucrare pentru rezolvarea cestiuneî fostului mitropolit, nu s' a manifestat pe faţă nici o nemulţu­mire contra guvernului. Puţin timp insă după ce această cestiune a fost rezolvată, au început uneltiri şi con­ciliabule intre d. Sturdza şi cî­ţi­va din partizanii d-sale, nu cari să ceară retragere­a mea de la putere, sub pretext că nu este admisibil ca şeful partidului să nu­me în capul gu­vernului.:» Ia ce­rcurila guvernamentale cu cercurile guvernamentale răs­punsul d-luî Aurelian a produs o mare nelinişte. Toţi recunosc că d. Aurelian a fost provocat de răuta­tea d-luî Ban A. Stardau şi toţi se tem că intrarea în acţiune a drapeliştilor şi rleviştilor va avea o înm­urire foarte primejdioasă pen­tru., guvern în alegerile comunale. Acei sari combat grupul Philade- Q. if. Robasoiî-Malisianu au­ reve­nit din nou la Maia că trebue să se prezinte o listă de fruntaşi pe care să figureze şi fruntaşii drape­­liştî. Sa înţelege că această idee vine prea tirziu. dar dezbinarea dintre guverna­mentali va avea un rezultat foarte rău pentru guvern. Foarte mulţi membri ai clubului liberal nu au si meargă la vot. Guvernul va pierde o mulţime de voturi de cari ar fi putut să fia sigur. Teroarea Nu i a mai rămas guvernului, după cum constată chiar un guvernamen­tal de frunte, de­cît sprijinul poli­ţiei. In alegerile acestea nu va mai putea să fie vorba de libertate de vot. Guvernul trebue să ia cele mai straşnice măsuri ca să-şi garanteze succesul. De aceea d. Sturdza nu voeşte să renunţe la d-nii. Robescu, Metisianu şi alţii cari ştiu­ să facă presiuni te­ribile. Instituţiile financiare au fost puse în joc, filin­ donării administrativi a­­meninţă firinea pe faţă. Guvernul a mers pînă a întrebuinţa şi amenin­ţări cu justiţia faţă de aceia cari art procese. Sunt presiuni cum nu s’au văzut de mult în ţara romînească. Rep. CARNETUL SAPTIlMANE! Din fără pe banca acuzaţilor!... Acesta va fi spectacolul cel mai nostim pe care­­actualul regim îl va oferi locuitorilor Capitalei! Pentru întîia oară de cînd Radu­ Negru a descălicat în acest ţinut, se va petrece un ce atît de extraordinar ca un ministru, ba chiar un prim­­ministru­ să fie tradus înaintea Curţei cu juraţi ca un simplu borfaş sau ca un ordinar calomniator ! Ireslitul conu Ghiţă­ Mîrzescu a­­ început să dea nişte chipuri for­midabile cu alegerile comunale. Adevărul este că, conului Ghiţă­­ pasă foarte puţin dacă guvernul va­ triumfa sau dacă guvernul va fi bătut la Iaşi, dar ceea ce-l importă grozav este ca să nu-şi piardă sin­gura profesiune mai onorabilă pe care a exercitat-o pînă în ziua de azi, profesiunea de agent electoral. Prin urmare la conul Ghiţă este adevărată „luptă pentru coşniţă !“ Unl doilea eşec financiar pentru guvern şi întîiul succes bineme­ritat pentru Pallady. Abdomenistul ministru de finanţe, voind şi el să prezideze o mare ope­raţiune financiară, s’a pomenit că a dat un năpraznic chix. Conversiunea proiectată de guvern nu s’a putut efectua de cît pe sfert, de unde devine că acest guvern um­blă din eşec în eşec ca conul Ghiţă Mîrzescu din partid în partid. Gu­vernic a dolindit convingerea cum că va izbuti la alegerile co­munale din Capitală de cînd s’a în­credinţat că toţi morţii şi toţi absenţii din oraş au să voteze pentru d. C. F. Robescu. Şi pentru ca să vedeţi cît de iro­nică e soarta n'aveţi de­cît să cuge­taţi la această ciudată întâmplare, toţi decedaţii pe cari i-ai trimis pe lumea cea­l­altă febra tifoidă a lui C. F. Robescu au­ să voteze, în păr, pe acelaşi G. F. R. Din străinătate pestiunea lashodei ameninţa să ^îa o formă îngrijitoare. Franţa nu vroia să cedeze, An­glia de asemenea, şi aşa se conta chiar în cercurile diplomatice cu un războiu. După o altă versiune, francezii, ar fi fost hotărîţî să evacueze Fashoda; înarmările Angliei însă ar fi fost în­dreptate contra Rusiei. In orî­ce caz este o curioasă mu­zică aceea cu care Europa acompa­nia acum visul de pace universală al țarului,—deși se pare că eventua­litatea unui război­ european este acum cu totul exclusă, Cabinetul Dupuy a trecut primul hop. Camera î-a votat cu o mare majoritate încrederea. . Faptul acesta este caracteristic pentru zăpăceala care a domnit în Franţa; căci cu privire la afacerea Dreyfus, Dupuy a făcut aceleaşi declaraţiunî ca şi Brisso, şi cu pri­vire la armată nu maî puţin Bris­son a reprezentat acelctş punct de vedere ca şi Dupuy. De ce deci răsturnarea lui Bris­son ? Ori ideea revizuirei a prins rădăcini ad­înci şi emisarii statuluî­­major au pierdut curajul'­ Hhelm II şî-a scurtat călăto­ria în Palestina,­după unii din cauza căldurilor tropicale ce domnesc amim acolo, după alţii din cauza evenimentelor politice din Eu­ropa. ■ La Ierusalim Wilhelm a ţinut, conform obiceiului său, diferite dis­cursuri bisericeşti. Cu catolicii a fost mai catolic de­cit papa, cu ortodoxii a fost ortodox, cu protestanţii s’a în-, trecut chiar pe sine, iar cu evreii a fost—zionist. Nota veselă Slugile noastre. Servitoarea: Coniţă, tare trebuie să fii d-ta fericită. Stăpâna: De ce? Servitoarea : Domnul este atât de fru­mos, ş'apoi pe urmă când sărută... nu ştia cum... par’că numai d-luî ştie să sărute aşa... .

Next