Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)
1898-10-28 / nr. 3335
r Anul XI.—No. 3335. Abonament© încep la 1 şi la 15 ale fiec&rei luni ţi M pl&teao Înainte. Un an in tari 80 lei i in atriinătate 50 lei Şase lur.I 15 ii •» ii Treî luni Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani CONS 25 13 f Ediția de scară Director T. MIL L . Fondator: ALEX. V. BELDIMANU Guvernul neputinţei Guvernamentalii s’au întruit Duminică în sala Băilor Eforiei, dar singura lor preocupare a fost să aibă o sală peste plină, o sală care să debordeze in afară, o sală care să se reverse în stradă şi să intimideze pe adversari. Adevărul este că de cîţiva ani liberalii nu mai ştiu de cit să intimideze. Singura lor aspiraţiune, unica lor rîvnă este să bage pe protivnici în sperieţi şi să-i terorizeze cu puterea lor brutală. De cîţiva ani liberalii nu mai ţin să inspire nici încredere, nici respect; dînşii resping cu dispreţ toate elementele culte, pe toţi tinerii cu viitor, dînşii nu vor de cit un singur lucru care nu e nici cultura, nici talentul, nici inteligenţa, nici prestigiul; dînşii nu vor decît numărul greoiu şi fără alegere, strada cu toate gunoaiele şi cu toate noroaiele ei, întrunirea de la Eforie, care pentru guvernamentali a fost negreşit, un succes, pentru aprecierea noastră a fost semnul unei întreite neputinţe. Intila neputinţă ! Gruparea de la guvern a dovedit că este cu desăvîrşire văduvă de oameni de talent şi de oameni de valoare. La tribună s’au succedat d-nii Sturdza, Pallade, Vizanti, C. F. Robescu, Tache Giani. Şi atita. Nici un bărbat de stat de valoare, nici un tinăr, nici un talent, nici o speranţă. Aşa că, dacă comparăm întrunirea de la Dacia cu cea de la Eforie, vedem numaidecît decadenţa jalnică a partidului de la guvern: Dimitrie Sturdza în faţa lui Petre Carp, C. F. Robescu în faţa lui Nicu Filipescu, G. D. Pallade în faţa lui Alexandru Marghiloman , Tache Giani in faţa generalului Manu . Vizanti in faţa lui Barbu Păltineanu. A doua neputinţă: Guvernamentalii n’au fost în stare să prezinte alegătorilor pe candidaţii lor. Această neputinţă am prevestit-o încă mai de mult, mai înlii fiind-că partidul este divizat prin cele mai ruşinoase rivalităţi, al doilea fiindcă s-au proiectat o mare serie de mistificări rezemate pe cele mai fabuloase făgădueli. Or, un partid care nu este în stare să-şi mărturisească candidaţii nici măcar cu o săptămână mai înainte este un partid lovit de impotenţă. A treia neputinţă: In aceeaşi întrunire de la Eforie d. Andrei Vizanti a făcut un apel deznădăjduit la socialiştii bucureşteni, implorîndu-le concursul şi cerîndu-le să imite purtarea coreligionarilor lor de la Iaşi şi Ploeşti. Acest apel şi forma în care a fost formulat acest apel dovedesc că marele partid istoric care s’a bizuit să se prezinte singur în alegeri, care a crezut că poate înfrunta toate partidele şi toate opiniunile, văzindu-se pe marginea prăpastie!, a întins mîinile după Şi apelul acesta este cu atîta mai mult un semn al laşităţei, cu cît Lumea Nouă, vorbind de candidaturile d-lor Sterea şi Crupenski pe lista guvernamentală din Iaşi, scria alaltăeri: «Prezenţa candidaţilor socialişti «Pe lista liberală din Iaşi este «de natură ca să ridice prestigiul acelei liste !» Să ne oprim aci. Partidul liberal n’a pierdut numai puterile, n’a pierdut numai talentul, el a pierdut pină şi conştiinţa. Acest partid nu mai are demnitate. Const. C. Bacalbaşan SATIRA POLITICA Domnu Giani Cuconul Tache postmeridianistul a căpătat, de la o vreme, mîncărime de vorbă. Sínt unii bărbaţi cari la chef au arţat; sínt alţi bărbaţi cari la băutură devin melancolici ; alţii merg mai departe, îşi aduc aminte de toţi răposaţii şi plîng; alţii ciută, alţii joacă sirba, în sfîrşit alţii ţin discursuri. Cuconul Tacke este de cei cu vorba lungă. De aceea, de cînd cu recolta anului 1898, 11 vedem cu o mîncărime de limbă ceva rar; ci sa aleargă din oraş în oraş, ţine discursuri, vorbeşte latineşte, îi trage laprostii cu chila şi aşa mai încolo. Vax. Socialiştii la preţ In întrunirea de la Băile Eforiei d. Vizanti a făcut apel la socialiştii ca să dea mîna cu guvernul cum s’a făcut la Iaşi şi la Ploeşti. In paranteză fie zis că dacă la Iaşi socialiştii s’au aliat cu guvernul ca la Ploeşti, atunci alianţa înseamnă pur şi simplu intrarea în partidul liberal, punerea steagului ros în buzunar și imitarea a ceeace au făcut radicalii cînd s’au aliat cu conservatorii. Apelul disperat făcut de oculta muribundă grupăreî socialiste, pe care mai ieri o ignora, dovedește în ce hal a ajuns un partid de guvernămînt care e nevoit să facă apel la gruparea pe care nu de mult o considera primejdioasă ordinei sociale. Socialiştii însă, afară numai dacă nu s’au săturat de platonizm şi vor să facă politică practică, ar trebui să ştie că tovărăşia unor oameni cinstiţi cu pungaşii e compromiţătoare şi să se teamă de a nu ieşi murdăriţi din această alianţă. Apoi exemplul radicalilor ar trebui să-i facă să se gîndească şi să aprecieze cum ştiu să recunoască partidele istorice serviciile făcute. Radicalii şi-au părăsit steagul—cum sînt pe cale să o facă socialiştii— şi azi conservatorii nu mai vor să ştie de ei, îi ignorează, îi exclud sistematic de pe listele consiliului comunal. Nu se tem oare socialiştii să pară şi el tot aşa, mai ales cînd au aface cu oameni cari au trădat pînă şi chestia naţională şi interesele ţarei? La urma urmei e treaba lor. Ne place însă să prevedem lucrurile şi să le prezicem—şi de multe ori nu ne-am înşelat Intru aceasta. Sfinx Sf. Dumitru! Mitru.—Să trăiți, don comisar, la ordene... Ce să fac ?... Comisarul.—Dar prost mai ești, stricatule; poi sînt sau nu alegeri?.... Mitru.—Ei și dacă sîntără?... Comisarul.—Dacă sînt, apoi nu știi tu ce trebue să faci?... Mitru.—Oiu ști dacă mî-oiu spune. Comisarul.—Mai intțiu să te duci la toate întrunirile partidului și să bați din palme cînd vor vorbi domnii miniștri... Mitru.—’Țăles ! Comisarul.—Mai ales, pe domnu primministru să aplauzi. Mitru.—Păi să mi’l spuneți care ’i.... Comisarul.—Al care-o fi mai pocit.... Mitru.—Şi apoi ?.... Comisarul.—De o fi nevoie, del să pui şi tu pieptul, să 'l pui, că te ia aghiuţă. Mitru.—Zău, pui. Comisarul.—Şi să votezi... Mitru.—Votez, zău ! Comisarul.—Nu cu votul tău, mă pirlitule, că tu eşti indirect... ci cu al morţilor, cu al opozanţilor, cu al celor cari nu vin la vot. Mitru.—Bun de tot... votez și pentru ăia... dar... ceva acont... (întinde mîna). Comisarul.—Ca să ’l bei! Mitru.—Ca să beau Ai uitat ca ieri a fost Sf. Dumitru și că aproprietarul mă dă afară... Comisarul. — Astea’s mofturi, plata după alegeri... Mitru.—Atunci și eu ți-oiu face treabă după alegeri... Uite la partidul lui Domnu Creţu, să plăteşte înainte la băeţi... Comisarul. — Al dracului ciocoi, ne conrupe oamenii, ridică boerii preţul... Fonograf. Declaraţiunea cabinetului Dupuy Dupuy şi armata.— Afacerea Dreyfas.—Gestiunea Fashode. Corespondenţii noştri ne-au trimes dări de seamă telegrafice amănunţite asupra declaraţiunei cabinetului Dupuy. Cred însă că este interesant să dau chiar textul pasagiilor mai importante din această declaraţiune. Cititorii vor putea vedea că Dupuy, care e cunoscut prin agilitatea sa, a fost nu se poate mai categoric în declaraţiunile sale.. .Suntem conştienţi, a zis el, de greutatea misiuneî noastre şi stabilim că ne asociem la moţiunea votată la 13 octombrie de Cameră, prin care se exprimă superioritatea puterei civile, care formează principiul fundamental al statului republican. De asemenea ținem să constatăm că avem deplină încredere în credincioasa armată, protectoarea legilor republicane. Noi nu vom tolera campania injurioasă îndreptată contra armatei noastre naţionale şi o vom pune pe aceasta cu mult deasupra atacurilor oarbe ce se îndreaptă contra ei şi cari nu o pot atinge. Ne gîndim cu atît mai mult la datoria de a păstra şi proteja puterile publice, eu ci acestea pot numai reculegîndu-se şi în linişte face ceva de folos pentru siguranţa patriei. Justiţia cere de asemenea nu mai puţină linişte şi stimă. Datoria noastră este să asigurăm executarea sentinţelor date de dinsa, ori cum ar fi părerile noastre individuale. Acesta va fi cel mai sigur mijloc pentru a linişti spiritele şi conştiinţele turburate de o afacere care nu trebue să mai absoarbă întregul gînd al ţărei.“* Cu privire la cestiunea Fashodeî, d. Dupuy s’a exprimat indirect, în pasagiul următor : „Franţa nu trebue să neglijeze nimic pentru a'şî menţine situaţiunea ce şi-a cîş tigat-o prin loialitatea şi puterea sa şi prin amorul sau de patrie. Franţa, trebue din potrivă, să lucreze ca să-şi întărească această situaţiune consacrată în ochii lumei întregi printr-o preţioasă alianţă. Politica noastră externă se va călăuzi de interesele bine înţelese ale ţărei, avînd totd'auna în vedere ca să pue sforţările in concordanţă cu scopul urmărit, şi se va sprijini pe parlamentul căruia îi se va comunica totul. Această politică va arăta in toate cestiunile metoda şi demnitatea la cari sînteţi în drept să vă aşteptaţi.* * In pasagiul citat deja se anunţă că Franţa va părăsi Fasboda, căci a începe un război pentru această localitate ar fi însemnat să uzezi de un mijloc cu desăvîrşire exagerat faţă cu scopul urmărit. De interes din declaraţiunea ministerială mai este următorul pasagiu: „Sîntem un cabinet de uniune a republicanilor, şi sîntem hotărîţi să ne sprijinim pe o majoritate republicană.“ Contra moţiunei de încredere au votat numai clericalii extremi şi antisemiţii. Fol. Mercuri 28 Octombrie, 1898 ^nuneiun fia primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a n ,, V-a •t » rv-a I * f < • lei 0.50 bani n 2e ÍT »» 2. ,, ia an mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Hani Un număr vechiu 20 bani REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢII STRADA SĂRINDAR No. 11 (TECEPOV) Dosarul secret remis casaţiei Evenimentele din IParis ~ - - «fc * Consilierul Bard citește raportul să in afacerea Dreyfus înaintea Curței de casație. CULISELE POLITICE Sturdza sub epitropie In cercurile guvernamentale tot se discută atitudinea d-lui Sturdza în chestia Ghenadie şi faptul că la întrunirea de Duminică din Bucureşti primul-ministru n’a mai suflat nici un cuvînt în această chestie. Intr’adevăr, e curios şi unic cazul acesta al unui prim-ministru pus la epitropie de partizanii săi. Cu toate acestea, d. Sturdza se supune numai pentru ca să păstreze onorurile funcţiunei. Atitudinea sa produce milă. Oamenii mai inteligenţi dintre liberali sînt deprimaţi din cauza halului acesta în care a ajuns şeful şi recunosc că d. Sturdza nu mai este om să figureze în fruntea partidului. Explicaţia d-lui Sturdza D. Sturdza, văzînd buleta pe care a comis-o la Craiova, acuma caută să spue căa atacat chestia Ghenadie cu intenţie, că a fost un mare machiaverlîc din partea d-sale. Iată socoteala pe care o face d. Sturdza: dsd spune că a ridicat din nou chestia Ghenadie fiind convins că conservatorii au să se repeadă imediat asupra ei și au să înceapă să-l atace pe rege. Astfel se face imposibilă o apropiere a conservatorilor de guvern, căci regele nu-l va aduce în timpul cînd ei agită o chestie care îl indispune pe el atîta de mult. Machiaverlîcul d-lui Sturdza n’a prins însă la nimeni şi n’a convins pe nimeni că primul-ministru este un bărbat politic de o extraordinară fineţe. Din potrivă, toată lumea a rămas convinsă că d. Sturdza e foarte slab în cele politiceştî ca şi în cele bisericeşti. Interdicţia De aceea d. Ferechidi l’a pus la interdicţie şi i-a dictat tot discursul pe care l’a pronunţat Duminică în întrunirea pe care au ţinut-o guvernamentalii In sala Băilor Eforiei. D. Ferichidi a declarat categoric In consiliul de miniştri că dacă nu este ascultat în consiliu şi dacă miniştrii nu primesc modul său de a vedea, atunci se retrage din guvern pentru că nu va putea evita un dezastru In alegerile comunale. D. Ferechidi a adăogat, apoi, că partidul liberal nu mai este azi in stare să aibă o politică agresivă. El trebue să se mărginească la o politică de Împăciuire. Este un carent puternic In ţară contra guvernului, format din cauza neînţelegerilor din sinul partidului, l-ar fi o greşală de neertat dacă s’ar mai aţîţa şi alte neînţelegeri. Ferechidi şi Pallade Astfel d. M. Ferechidi a cerut decapitarea d-lui Pallade şi deci a grupului cantacuzinist. Era fatal să triumfe d. Ferechidi din moment ce d. Gogu Cantacuzino este bolnav şi nu mai poate să lupte. Dar triumful d-lui Ferechidi este de foarte scurtă durată şi în curînd vom vedea pe cantacuzinişti luîndu-şî revanşa. Azi d. Ferechidi e stăpîn pe situaţie prin faptul că e ministru de interne. D. Pallade a trebuit să i se supue, căci d. Ferechidi îl ameninţa că nu-i dă nici un ban pentru agenţi—şi ce se făcea d. Pallade fără agenţi? Şi ce ridicul ar fi fost ca tocmai acum, cînd e ministru de finanţe, să fi declarat agenţilor că nu are bani! Ce dezastru pentru partid! Rep. CARNETUL MEU Publicul de Duminica E o mare mulţumire sufletească să azişti la reprezentaţiile populare de Duminică ziua ce se dau la Teatrul Naţional. Nu numai constatarea pe care o faci că reprezentaţiile acestea produc Teatrului—dar cea mai mare mulţumire e aceea pe care o resimţi examinînd fizionomia sălei. Nu se văd fracuri şi rochii decoltate şi nu se rîde şi nu se aplaudă cu măsură. Nu ! E o mare de capete în Teatru, nici un loc nu e liber, rîsetele izbucnesc des, clare, voioase, nesugrumate de rezerve docte şi aplauzele curg potop. E o altă lume, necunoscută pînă acum în Teatru, care a năvălit la reprezentaţiile populare de Duminică ziua. E înainte de toate lumea şcoalelor incepînd de la fetiţele şi pieii din Kindergarten şi pină la îiceanii cari işî torturează mustaţa pe care n’o au încă şi cari şi-au pus la puşculiţă gologanii sau cloăncuţele» ce primesc ca soldă săptăminală de acasă, numai ca să-şi poată procura un bilet la reprezentaţia de Duminică ziua. Cînd îţi preumblii privirea prin sală şi vezi fgurile fericite ale îngeraşilor de prin loji, cînd în entr'acte prinzi cu urechea discuţiunile animate ale gimnaziaştilor, liceanilor —şi nici cei din clasele primare nu se lasă mai prejos !—vezi cu bucurie că în sufletele aceste plăpînde, în inimile aceste, ce vor bate miine pentru cauze mari, se deschid comori noul de gindire şi simţire ! Şi cînd vor fi mari, ăştia vor avea sens şi iubire pentru teatru şi vor fi şi mai buni, pentru că li se va fi înobilat firea cu emoţiuni superioare. Publicul de Duminică—iată publicul de miine, publicul viitorului, şi cînd îi auzim iisul senin, ca nişte triluri de cristal, ne bucură în suflet, căci naşte în noi speranţa că renaşte cu el sănătatea de spirit şi voioşia sufletească de cari e atîta"de pustie vremea noastră. E. D. F Replantarea ililor noastre Viţa americană In Rominia Viţa indigenă este aproape cu desăvîrşire distrusă. Vinul, din producţiunea foarte neînsemnată a anului acesta, este de o calitate cu totul superioară şi este foarte scump. Filoxera a distrus viile şi cele rămase încă nedistruse sînt atinse, sînt bolnave şi produc un vin de o calitate foarte inferioară. Dispariţia viei, dispariţia viţei indigene, una din ramurile principale ale bogăţiei ţărei noastre, trebuie să ne îngrijească. S’a vorbit mult de tot de descoperirea unui mijloc pentru combaterea filoxerei, deci pentru salvarea vinului. S’au descoperit mijloace cari par a fi eficace, nu ca naftalina de tristă amintire, dar cari costă colosal de mult, în cît nimeni nu s’a încercat să scape via cu aceste mijloace. Dar s’a propus un alt mijloc, anume replantarea viilor noastre cu viţă americană. Statul spre acest scop a înfiinţat mai multe pepiniere în ţară, în care să se cultive viţa americană şi să se facă experienţe. Aşezate în mai multe părţi ale ţărei, de-a lungul dealurilor, spre a se vedea întru cît îi punese viţei americane diferitele feluri de pămînt în ţară, studiile şi experienţele au dat rezultate foarte favorabile, neaşteptate chiar. Prin urmare ar fi posibilă replantarea viilor cu viţă americană. * Să vedem dacă e posibil ca replantarea să devie un fapt îndeplinit. Pentru cultivarea viţei americana se cer cunoştinţe speciale, viţa americană cultivîndu-se într’un chip cu totul deosebit de viţa indigenă. Ei bine, aceste cunoştinţe ţăranul nostru nu le are. El lucrează în pepinierele statului sub privigherea directă a viticultorilor experimentaţi şi puţini; un număr cu totul neînsemnat de podgoreni, cari au lucrat în pepinierile statului, ştim cum se cultivă viţa americană. Dar nu este numai atîta. Ministerul, pentru ca să dea viţe podgorenilor, a publicat anunciuri, spunînd că numai acelora li se vor da viţe, cari desfundat păraîntul fâcînd gropi adîncime de 60—80 centimetri, departe una de alta un metru. Or, nimeni nu se va găsi care să desfunde pămîntul şi să facă atîtea gropi pentru atîtea mii de viţe, cînd nu e sigur că va căpăta o singură viţă şi cînd se expune să muncească în zadar. Ştim cu toţii că este imposibil servicului viticol să dea la toţi viţe cît le trebuie, nedispunînd de cît da foarte puţină viţă faţă cu colosalul număr de cereri. Din cauza aceasta micii proprietari nu cer nici o dată viţe, şi se muncesc într’una punînd tot viţă indigenă, care stă bună un an, ori doi, pînă cînd filoxera o distruge. « Niciodată nu vom ajunge să vedem viile, bogatele noastre podgorii, replantate cu mijloacele actuale. Iată cîteva date cari vor convinge pe oricine de acest trist adevăr: Producţiunea tuturor pepinierelor statului anul acesta este: 400.000 viţe altoite, 140.000 nealtoite, şi 6.000.000 port-altoi. Dintre toate acestea nu se vor împărţi anul acesta mai mult decît anul trecut, cînd s’au împărţit 1.192.000 port-altoi şi 828 000 butaşi. Mai multe viţe de cît anul trecut nu se vor împărţi în primăvara viitoare, restul va rămîne pentru stat. Aceasta, pe cînd cererile primite la minister întrec cifra de două-sprezece milioane, ţinînd seamă că au făcut cereri mai mult numai marii proprietari, iar majoritatea podgorenilor, micii proprietari, cari posedă cele mai întinse podgorii, n’au cerut nimic. Cu cît poate da statul, via în Romînia se va replanta în 5000—6000 mii. Nu e numai atîta. Printre podgoreni s’a răspîndit credinţa că nici viţa americană nu ţine şi de aceea ei nu o cultivă. Nimic nu ’i mai eronat de cît a-