Adevěrul, decembrie 1898 (Anul 11, nr. 3369-3396)
1898-12-04 / nr. 3372
v A Antii XT.—No. 3372 Abonamente lactp lilftu 15 ale fle-dlreî luni fl'se plătesc înaintai . Un an (n tarft 30 lei; tu străinătate 50 lei Șase luni 15 t »* m 35 . Trei luni 8 » n « 1* • Numărul IO Bani in străinătate 15 Bani CONS Anunciurl 8a primase direct la administrația aiarolnt Linia pagina Vl-a ..... lei 0.50 bani n n V-a • . t « I. 2. •’ ■* - rv-a I I» 2. ,» Ia un mare număr de linii sa fac reductii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 bani Director T. M1 li li E Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDICTIA fi AOWUISTIUTU STRADA SARINDAR No. 11 ir «îl j *. i pagini la fiecere ediţie Constatări triste Primul ministru, vorbind in discuţiunea generală asupra respunsului la mesagiu, a atins şi cestiunea alianţei făcută de guvern cu elementele socialiste la cilevii oraşe. In paranteză fie zis, ciipul in care s’a exprimat premierul, pare că ar exclude noţiunea alianţei, deoarece d-sa a vorbit de elementele tinere cari au venit In partid. E mai mult vorbă de o contopire, de o intrare in rinduri, pur şi simplu, de o confundare, in felul aceleia făcută de radicali cu partidul conservator. Şi că primul ministru are dreptate, sunt unele fapte doveditoare. Unul, discursul primarului de Ploeşti, d-l Alex. Radovici, carele, la Iaşi, a declarat că recunoaşte de şef al partidului liberal pe d-nul Sturdza. Alt fapt este şi alegerea unuia din socialişti i eşiţi la Iaşi pe listă guvenului, ca ajutor de primar, ceea ce implică, ori şi ce s ar zice, o alienare de independenţă o solidaritate cu faptele şi ideile administraţiei comunale ieşane şi dej ale guvernului. Nu ştim sigur dacă guvernul a ciştigat prin cucerirea acestor elemente tinere şi cinstite. Prbabil că da, căci in balul in care este azi, concursul dat de eiţîva tineri neamestecaţi în noroiul luptelor politice, e de natură a’l ridica intru citva prestigiul, in localităţile in cari aceştia au crezul că’i bine să devie oamen practic it şi să profite de lipsa de oameni a partidului de la putere pentru a se impune. Dacă partidul guvernamental a ciştigat ceva prin venirea la ei a acestor elemente necompromise, trebue să recunoaştem, şi o facem cu tristeţă, că această dezertare de la principii e dezastroasă pentru o întreagă casă de oameni cari încă aspiră la insănătoşarea vieţei noastre politice şi sociale şi care se ved, pe zi ce merge, părăsită de luptători... Intre cele două partide istorice, cami şi dispută puterea există, in formaţiune, un partid neconcretizat incă, dar care s’a manifestat intru citva prin Înjghebarea pe de o parte a grupă ei radicale, iar pe de altă parte prin mişcarea socialistă, care a furnizat ţărei o întreagă generaţiune de tineri culţi cinstiţi şi de ptaţi unui ideal. Gruparea radicală a dispărut în apele conservatoare, iar mişcarea socialistă, după ce a lincezit, din cauze pe cari nu e locul a le discuta aici, azi e pe cale a’şi pierde ultimii soldaţi, cari disperaţi de a se vedea izolaţi, au dezertat la duşmani. in ţară însă, o întreagă generaţiune de tineri, na incerfel să gindească alt-fel de cit gindesc politicianii, cari de şi ijeinchegalî intr’o mişcare propriu zisă, tot speră a alcătuim sîmbure, care să facă începutul unui partid noi, graţie mişcărei căruia să se schimbe faţa luptelor politice de azi. Le lipseşte acestor bine-voinţi şi inteligenţi, şeful care să le alcătuiască în partid, platforma de luptă nu e găsită, pentru ca noua formaţiune să se manifesteze. Ei bine, pentru aceste pături, e dezesperant, că soldaţii pleacă, e jalnic, că încetul cu încetul, fără a se repara stricăciunile şi pierderile tăcute, clădirea întocmită cade în ruină, aşa că munca unei întregi generaţii se pierde de-a surda. Partidul de la putere poate cîştiga ciţiva oameni. Democraţia insă pierde ceva mai mult: o speranţă intr’un viitor mai bun. Acestea sunt ideile triste, pe cari ni le-a sugerat partea din discursul d-lui Sturdza relativă la venirea tinerilor în partid. Const. Milic. SATIRA IDOLATICA Don Colonel In urma expulzărei celor doi tineri Turci, d. Mitiţă şi-a asigurat pentru un nou period concursul lui don colonel Obedeanu, exbașbuzuc în armata turcească și oltean cu cx—24 măsele. Pe cînd vorbea alaltăeri în Senat d. (iheorghi Panu d. .colonel a intervenit cu o întrerupere cum că d-sa și-a lăsat oasele pe cîmpiile Bulgariei. Faptul nu pare tocmai verosimil, fiindcă, dacă e posibil să pierzi vigoarea finţei şi să fii încă senator, e greu de tot să fii senator după ce ţi-aî lâsat scheletul în ţări străine. Ttuşi am constatat că în întreruperea lui don colonel este o sămînţâ de adevăr : don colonel şî-a lăsat în cruntele bătălii ale vieţei cele 24 măsele ale sale, mai ales măselele... cu pricina. Vax. Ediţia de sear ft Atentatul contra d-lui D. Sturdza Cum pornim la luptă în contra guvernului ?.. D. Aurelian.—In adevăr, d-lor, chestia este foarte gravă și merită ca să fie studiată cu mai multă maturitate ; de aceia eu sînt de părere ca să facem o nouă convocare peste cîteva zile. Cînd doriți să ne întrunim ?... D. Porumbaru.—Eu cred ca sâ ne adunăm după votarea mesajului. D. Aurelian.—Sunt cu totul de părerea d-lui Porumbaru. Vlan. II col. Duchassaing Intr’adevăr unioniștii fac o socoteală prin care arată că împrumutul proiectat de d-rul Stoiloff, nu este suficient pentru a se plaţi preţul rescumpârării căilor ferate, pentru a face conversiunea, a acoperi cheltuelile curente şi a complecta reţeaua de căi ferate. Dupa patru ani—zic unioniştii—criza financiară va apare din nou, şi atunci în mod mult mai grav, fiindcă datoria publică va fi mult mai mare.• Unioniştii conduşi de fostul ministru de comerţ Velichoff încearcă să provoace acum o alianţă cu zukoviştii şi dacă se poate şi cu celelalte partide politice. Ei speră că astfel vor putea avea o majoritate în Sobranie contra cabinetului Stoiloff, a căruia pisimine este sdruucinată prin demisiunile a trei miniștri. De altmintrele , opoziția unită bulgară, organizată de Velichoff, ar avea de gînd ca la caz daca n’ar putea răsturna printr’un vot pe Stoiloff, să recurgă la alte mijloace precum ar fi obstrucționismul, demisiunea in masa, etc. Oricum, se vede că ceasul din urmă a sunat ministerului Stoiloff. Pol. & Unul dintre membrii consiliului de razboi care avea să-l judece pe Picquart Duchassaing de Ratvoult s-a născut la 1844. Col. Heimburger Unul dintre membrii conaliului de război, care avea să-l judece ce Picquart. S'a născut la 1844. Comandantul regimentului m. IPlantri (Dizidenta liberală e adunată pentru ea să adopte un plan machiavelic de luptă inpotriva d-luî Sturdza.) D. Aurelian.—Cred, d-lor, că a sosit momentul de a fi energici. D. Vilaeros (Căscind).—De cind tot vă cint eu ca să eșim din toropeală. D. Costescu-Comâneanu. — D-lor, trebuie să schimbăm tactica, că nu mai merge. Eu m’am hotărît ca să vorbesc la Senat în contra guvernului. D. Valerian-Urseanu.—Atunci, ia sigur, guvernul mănîncă rahat! D. Costescu-Comâneanu.—De ce nu vorbești d-ta ca să mânînce peltea ? D. Fie va.—Eu am alt plan mai machiavelic ; să-l proclamăm cu toţii şef pe Sturdza, să intrăm in partid, să mi se dea mie internele... D. Delavrancea. — Dacă e vorba, eu am un plan şi mai bun... Toţi.—Care ? Care ? D. Delavrancea.—Să nu mai vorbim la mesaj, să nu ne mai înscrim, să facem gol împrejurul guvernului, să-l omorîm cu indiferenţa! D. Fleva.—Adică, cum să nu ne mai înscrim ? Să nu ne mai înscrim la apelul nominal ... Asta nu pot admite. Eu, d-lor, nu maî pot aştepta, eu în opoziţie pierd cinci-zecî de mii de lei pe an, eu înţeleg principii, înţeleg program, înţeleg descentralizare însă vorba Rumînuluî : «frate, frate, dar briza’i cu bani!» Eu, în sfîrşit, nu pot renunţa la diurnă! O. C.faitescu.—Atunci ca să facem ! Triumviratul Doi oameni oaui promtnjm ir*y.fft titlul liberal în contra triumviratului. Dar, mai intim: Ce este triumviratul ? „ Triumviratul“ a fost soluţiunea aleasă de către dizidenţi pentru a înlătura pe d. Sturdza de la şefie, adică, în loc de un singur şef: d. Sturdza, partidul să fie condus de către trei persoane : d-nul Sturdza, Aurelian şi Stătescu. Am spus că doi oameni politici din partidul liberal s’au pronunţat în potriva triumviratului, şi aceşti doi oameni sunt d-nul Sturdza şi d-nul Fleva. In aparentă motivele amîndurora ar fi identic : tradiţia în partidul liberal, însă, în realitate, ce deosebire fundamentalâ! D. Sturdza nu voeşte triumviratul fiindcă ar fi o prostie din partea să împartă încă cu doi o putere pe care o exercită astăzi singur; d. Fleva, din potrivă, mu voeşte triumviratul fiindcă printre triumviri nu figura numele d-sate. D. Sturdza doreşte, neapărat, ca să fie singurul şef; d. Fleva, la rîndul său, doreşte să aibă un singur şef. D. Sturdza doreşte ca să dicteze întregului partid liberal, să dicteze şi d-lui Stătescu şi d-lui Aurelian şi d-lui Fleva; iar d. Fleva, dacă pentru moment nu poate fi egalul d-lui Sturdza, voeşte să fie, cel puţin, egalul d-lor Stătescu şi Aurelian. Iată de ce şi d. Sturdza şi d. Fleva s’au pronunţat categorie contra triumviratului. Dragoş. Crizi mhiserlah bulgira Xmnnnmutal.—Răscumpărarea căilor ferate. — Opoziţie unionistă. Criza Cei trei miniştri unionist! din cabinetul bulgar, au demisionat insfirşit cu toţii. După Velichoff a urmat Madjaroff, după acesta Vesoff. D-nul Stoiloff n’a reuşit deci, după cum se credea la început, sâ spargă grupul unionim din minister spre a evita o criză ministerială. Cauza demisiunei umaniștilor este marea chestiune financiară, de care în acest moment depinde soarta Bulgariei. Este vorba de a întreprinde un împrumut de trei sute de milioane lei, cu care: sâ se răscumpere căile ferate orientale; sâ se facă conversiunea tuturor împrumuturilor publice bulgare într’unul singur cu cinci la sută ; sâ se acopere în sfirşit cheltuielile urgente cari nu se pot acoperi din cauză că în tezaurul statului blgar nu se mai află nici un sfanţ. Unioniştii sînt contra acestui mare împrumut în care ei văd o afacere mare şi foarte rentabilă ,pentru proprietarii căilor ferate orientale şi pentru cei cîţiva capitalişti cari vor contribui pe Ungă aceştia la realizarea împrumutului, pe cînd pentru Bulgaria însăşi, împrumutul ar fi o ruină financiară și mai mare ca caz de față. Vineri 4 Decembrie 1898 taţia sunt fi d-nii O. Stoiceanu, ministru, D. Glani, preşedintele Camerei, O Napu, etc. Oare vrea să zică, la d. Grădişteanu nu are sâ mai fie Întrunirea grupului chencist, ci pur şi simplu Întrunirea majorităţei. Se spune de unii că chiar prima întrunire a fost fâcută cu ştirea guvernului şi numai clţiva naivi au crezut că e vorba de o atitudine independentă. Unirea cu d. Fleva Şi, ca o expirare a acestor manopere, se dă ştirea că într'adevăr mulţi guvernamentali susţin intrarea d-lui N. Fleva în minister. Se zice chiar căi s’a spus d-lui Fleva de cîţi va guvernamentali influenţi să aibă puţintică răbdare, că se vor aranja lucrurile... şi astfel se şi esplică atitudinea potolită a d-lui Fleva. Cu alte cuvinte, tratativele s’au rupt, dar tratativele continuă. Ce lume! Ce partid! Rep. CULISELE POLITICE Manoperile guvernului In grupaj de la guvern se petrece lucruri cari sunt de natură a enerva şi mai mult destul de enervata lume politică. De două zile se trag sforile din toate părţile şi se prepară lovituri pe socoteala tuturor. Unde voeşte să ajungă guvernul? Ce voeşte să facă ? Ce tendinţi are ? La toate aceste întrebări nu e decît un singur răspuns: Guvernul să nimicească olucreaza pentru ca î-v .... „Ia Şi pînă acum a reuşit să sădească o complectă neînţelegere între aceia cari erau pînă era tovarăşi şi lucrau ca să restoarne guvernul. Neînţelegerea dintre dizidenţi Această neînţelegere nu mai are nevoe să fie probată, ea este evidentă pentru toţi. Totuşi vom da aci o ultimă probă. Iată ce publică azi organul d-lui N. Ileva, Dreptatea: „Triumviratul propus de amicii d-lui Aurelian ca să conducă partidul liberal, a produs o impresie penibilă în toate cercurile liberale“. „In informaţiunile noastre, noi am denunţat la timp această înscenare,care ar fi constituit decapitarea d-lui Sturdza şi călcarea formală a angajamentelor luate faţă de d. Fleva. „Ziarul Drapelul a crezut însă ă trebue să ne dezmintă. „Ei bine, iată că organul d-lor Aurelian Lascar vine şi de fară că în adevăr au propus un triumvirat, în care d. Sturdza era primit de nevoe, iar d. Fleva eliminat fără voie. „Drapelul s-a desminţit dar singur. In acelaşi timp, el ne-a aratat am înţeleg unii oameni buna credinţă şi respectarea angajamentelor“. Şi această notiţă a ziarului cadrează perfect cu atitudinea d-lui Fleva. Tribunul a amuţit. Nic o solidaritate nu se mai manifestă între flevişti şi drapelişti. Şi aceasta nu se datoreşte decit manoperilor pe cari le întrebuinţează guvernamentalii, confilialiabulelor secrete şi intime în urma cărora se răspîndeşte ştirea, pe care ziarid d-lui Fleva o înregistrează, că mulţi guvernamentali susţin că trebue să se ajungă la o împăcare cu d Fleva. întrunirea chenoiştilor Aseară s’a ţinut o nouă Întrunire a chenciştilor la d. Gr. Gradişceana, întrunirea era anunţată de alaităeri. Gruparea tinerilor ii cam jena pe cei bătrlni, şi deci s’au adunat imediat la d. Nacu, ... arţi seara, ca să ia deciziuni asupra acestei întruniri. După ce au vorbit maeştrii trăgători de sfori, s’a decis ca să se ducă toţi membrii majorităţei la d. Grădiştea, nu. Astfel, d. Dellmarou, chestorul perlexcelenţiam guvernamental a umblat era din deputat un deputat guvernamental ca să-i invite să ia parte la Întrunirea de la d. Gradişteanu. Nu mai alergau d-nii Grădişteanu, Procopiu, Sireanu, Frumuşanu, sau Vintilă Rosetti, alerga d. Dellmarcu ! Si intre cei cari au iscălit invi Antide Boyer Deputatul socialist care s'a bătut în duel cu Deruléde,iind că acesta i-a strigat în Cameră : „non lieu du Panama“, făcînd aluzie ofensatoare la faptul că Boyer a fost amestecat în scandalul Panamalei, şi că rudele de instrucţie a dat ordin de neurmărire contra lui. CARNETUL MEU Un artist Eri s’a făcut înmormintarea sculptorului Georgescu. Totul s’a petrecut lu cea mai mare tăcere. A pauzatul n’a fost om politic, el nu s’a distins prin discursuri de luptă, nicî prin meşteşugul agentului electoral . Moartea lui nu putea dar să emoţioneze parlamentul, nici să atragă atenţia guvernului. Ion Georgescu nu ne-a lăsat de rit statuea lui Gheorghe Lazar, şi Lar.er na fost omul lui 48, nici al lui 59, el na fos nici liberal nici conservator. Dar cum voiţi să se mai ocupe cineva azi de arte şi artişti, cind vorbirea maeastră e limbuţie, fraza cizelată meşteşugire şi arta in genere o viclenie ? In această stare a spiritelor dispariţia unui artist poate să fe considerată chiar ca o binefacere a cerului. Dar ce triste sint vremile în cari minţile sînt stăpinite de o judecată ca aceasta şi cit de periculoşi sint pentru viitorul unui neam conducătorii cu spiritul atit de întunecaţi Abia scăpaţi, sint cîteva decenii, de nefastele influenţe străine, sintem incă in căutarea spiritului bătrin in artele dezvoltate pe vremuri la noi. incă ne luptăm ca să sădim încrederea că se pot dezvolta şi pe pămintul acestei ţări frumoasele arte. Şi cind aceasta este situaţia, ne putem da seama de cite privaţiuni, de ce lipsă şi de cită mizerie este însoţită viaţa de artist. Trebue să aibă o adevărată vocaţie aceia cari nu lasă dalta, penelul sau condeiul din mină pentru a se face sub-prefecţi, sau agenţi escali. Să-i cinstim pe aceia cari ştiu sâ îndure toate mizeriile vieţei şi rămin la postul de onoare pină cînd neînvinsa moarte vine să pue capăt vieţei lor. Aceştia pot fi cu drept cuviit numiţi cei aleşi, aceştia sint adevăratele glorii ale unui popor. Printre aceştia se va număra Ion Georgescu, mărar că la moartea lui parlamentul n’a ridicat şedinţa şi tunurile nu au bubuit î. O. B. A ■ w & Congresul din Berlin —Extrase din memoriile prinţului de Bismarck— Bismark şi Rusia.— O declaraţiune a lui Bismark.— Gordapoff şi Suwaloff.—Scrisori de la ţar. Bismark şi Andrassy.—Alianţa austro-germană.— Din memoriile lui Bismarck, pasagiile cari neinteresează pe noî mai mult sint acelea privitoare la congresul ce s’a ţinut la Berlin după războiul rusoromino-turc, in care s’a răpit Rominiei, cu învoirea Germaniei, şi ultimele trei judeţe ce ne mai rămăseseră din Basarabia. Cele ce urmează le extragem din memoriile marelui cancelar. La 1876 Rusia voia cu orice pret in razboiu. In toamna acestui an Bismarck a primit la Varziu de la ataşatul militar german general de Wender, o telegrama cifrata din Livadia. Telegrama cerea in numele ţarului răspuns la chestiunea daca Germania ar ramine neutrala in cazul unui războiu intre Rusia şi Austria. Nu era in obiceiul ţarului să uzeze de ataşatul militar pentru a pune asemenea chestiuni guvernului german. Iutii Bismarck a încercat sa dea răspunsuri evazive, la urma insa a chemat la Varzin pe ambasadorul german din St. Petersburg şi l-a însărcinat să spue ţarului : aruna noastră trebuinţa este de a menţine amiciţia intre marile monarchii, cari faţă cu revoluţiunea au mai mult de perdut, de cit ar putea cîştiga tuptindu-se intre ele. Daca aceasta, spre marea noastră durere, n’ar fî cu putinţa intre Rusia şi Austria, atunci putem suporta ca amicii noştri sa piarza sau sa ciştige intre dinşii răboaie, dară nu putem suporta ca unul din doi sa fie atît de grav rănit şi păgubit, in cit situaţiunea lui ca mare putere independenta şi cu influenţă in Europa, să fie zdruncinata». Ca urmare a acestei declaraţiuni Rusia a mutat cimpui de lupta din Galilea in Balcani, şi a început tratări de Austria, ca aceasta să ramite neutrală in războiul cu Turcia in schimbul unor promisiuni. Germania nu trebuie sa afle despre aceasta înţelegere austro-rusă, pusa la cale de Suvaloff. Totuşi Bismark a primit propunerea Rusiei, ca să se convoace un congres la Berlin. Gorciacoff a participat, contra voinţei ţarului, ca reprezentant al Rusiei la congres, numai Şuvaroff insa a avut plenipotenţe. Beinaik a cerut atunci ca Rusia sa-i comunice confidenţia, dar clar şi categoric, ‘dorinţele sale. reprezentanţii ruşi n’au făcut insa aceasta, ci Gorciacoff aştepta de la Bismark, «ca şi o damă de la curtesanul ei», ca să ghicească şi sâ apere dorinţele ruseşti. Ori de cite ori Bismark făcea aceasta (cazul cu Basarabia chiar), el primea in loc de recunoştinţă desaprobări milioase. «Amiciţia voastră este foarte platonică»—zise ţarina unui reprezentant german. In aceasta situaţiune împăratulWilhelm I a primit de la ţar o scrisoare autografă, care in două locuri conţinea categorice ameninţări cu rădioîiî. împăratul Wilhelm se duse în persoana la Alexandrowa spre a răspunde verbal amenin firilor nepotului său,—ceea ce desplăcu lui Bismark cu desăvirșire. Dar mai înainte ca împăratul să fi plecat la Alexandrowa, Bisnpark a avut la 15 și 16 August 1879 o întrevedere cu Andrassy. Din05 bismark expusese acestuia situaţie, ministrul austriac trase conclusia: «Contra unei alianţe francoruse, e cel mai natural sa se opuie o alianţă austro-germană». Bismark declara atunci lui Andrassy că prin această concluzie a formulat chestiunea pe care vroieşte s’o disute cu el. S’a ajuns la o înţelegere şi s’a încheiat o alianţă defensivă contra unui eventual atac al Rusiei înpotriva uneia din puterile contractante. încercarea luî Bismark de a întinde tratatul şi asupra unor atacuri venite din altă parte de cit de la Rusia, n’a putut obţine aprobarea lui Andrassy. Wilhelm I a fost urmărit toată viaţă luî de fantoma rusească. Pe patul da moarte, cînd nu mai cunoştea pe nimeni, el a zis in fantaziile sale ultime: «Cu împăratul rusesc trebuie să menţii totd’auna contactul. Aci nu e nevoie da ceartă». Strat