Adevěrul, ianuarie 1899 (Anul 12, nr. 3397-3420)

1899-01-28 / nr. 3417 (3420)

ANUL XII.­—No. 3417. FONDATOR ALEX. V. BELDIMAXII Abonamente Un an Şase huii Trei Xura In ţară............30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 „ M bani în toată (ara 15 ,, „ străinătate Un număr vechi, 20 bani Ediţia JOI 28 IANUARIE, 1899. DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ADMINISTRATOR S. PETREANu Anvincim-I Linia pagina IV Lei.............. , , <5.50 bani » » ni . o— „ BIROURILE ZIARULUI­­ » t r a ă a Sărindar- 11 TELEFON Doi lamiiii" . - lai CSamfil Slan­tish­fisiîn D. Fereky de anarchist Ziceam zilele trecute ca, dacă din fericire nu suntem­ în faţa Unei revolte săteşti, chiar de ar fi, ea ar fi legitimă. Toate gu­vernele aşa de mult şi-au­ bătut joc de legi faţă de ţărani, că ei au pierdut ori-şi­ce nădejde de a căpăta dreptate. In acest caz cel mai bun sfătuitor pentru revoltă e însuşi guvernul, el e anarchist din cap la picioare, căci, legile călcind şi arătind satelor că singurul mijloc de protestare e revolta, le im­pinge la acest act deznădăj­duit. Gogoriţa unor revolte închi­puite inventate de presa con­servatoare a dat prilej minis­trului de interne ca să dove­di­ască pe deplin cele zise de noi că d-sa provoacă la răs­coală. In adevăr, cea d’intiia măsură a administraţiei cen­trale n’a fost să cerceteze dacă cluburile înfiinţate de ţărani sunt sau nu legale. D. Fere­­kyde a dat telegrafic ordin tu­­tulor prefecţilor ca să dizolve cluburile de la sate. Şi pe cind d-sa dădea această poruncă sama­volnică, procurorul şi judecă­torii de instrucţie, in judeţele Ilfov şi Olt, n’au putut con­stata nici un fapt delictuos, au liberat din închisoare pe cei arestaţi, şi au închis dosarul a­­cestor răscoale cari n’au exis­tat Dacă, prin urmare, sătenii au procedat în limitele legei, organizindu-se,­­de ce clubu­rile lor au fost dizolvate şi, e­i în sfinta Rusie, ţăranii povă­ţuiţi, cu argumente naţionale, ca să nu umble după mofturi ? Ni s’ar putea spune însă că în Romanaţi s’a deschis o ac­ţiune publică şi că doi «in­stigatori» au fost depuşi în a­­restul preventiv din Caracal. Sin­tem­ siguri că ceea ce s’a intimplat în Ilfov şi Olt se va întimpla şi la Romanaţi. Totuşi, chiar in cazul cînd s’ar găsi un element delictuos in organizaţiile clu­burilor din acel judeţ, ce putea face, în chip juridic, guver­nul da­cit să supună judecăţei pe vinovaţi? A dizolva însă in toată (ara asociaţiunile mun­citorilor de pămint, pentru cu­­vintul ca intr’un judeţ s’a trecut de limita acestui drept, e mon­struos, este samavolnic, e fapt anarchist, dacă voiţi. Ţăranul a putut afla că a­­ceastă întovărăşire paşnică şi legală îi este permisă. El trăgea nădejdea că, pe urma acestor asociaţiuni, ar putea să-şi îm­bunătăţească starea şi guvernul vine şi-i zice: al drept, dar eu nu-ţî permit! E firesc lucru că in acest caz ultima iluziune a săteanului să dispară şi el să-şi zică, de astă dată, că totul paş­nic şi legal a încercat şi că, aşa fiind, ultima speranţă este la răscoală! Dacă dar ar fi ca procurorii să deschidă acţiune publică în potriva cui­va pentru provo­care la răscoală, ar fi de­sigur in contra d-lui ministru de in­terne care, prin o procedare samavolnică, a arătat clasei ţă­răneşti că legi şi dreptate nu mai sunt pentru dinsa. Di­zolvarea cu forţa a unor aso­­ciaţiuni legale şi paşnice e nu numai o greşală, e o adevărată crimă şi ne e teamă să nu ve­dem în curind tristele ei ur­mări. Const. Miile. DIN FUGA CONDEIULUI Don maior!... Descendentul celebrilor Paleologi din Bizanț, don maior Paleologu de la consi­liul de rǎzboie, a pus gînd rău­ apărători­lor civili ai d-luî Căriil Demetrescu, decla­­rînd în plină ștniință că are „să-l lucreze!“ Nu e vorba, 86 cam laudă d-nul maior cînd vrea să pozeze în bărbat atît de lu­crativ, de cit, ori şi cum, trebuia să facă o distincţie. Aşa, de-o pildă, putea să declare că are de gînd să lucreze pe advocaţii mai tineri, ca d-nii Scarlat Arion şi Cancicov, însă despre avocaţi ca d-nii Fie­va, Panu şi Disescu putea vorbi ceva mai respectuos. Vax De alt­fel această din urmă lucrati­­vitate era şi naturală, de vreme ce ju­nele Ionel este ministru de lucrări pu­blice. BICICLIŞTII JUBILEAZĂ D-na contesă de Montesquieu anunţă că pădurea Băneseu va rămîne în picioare. Această hotărîre va umple de bucurie inima bicicliştilor de ambele sexe cari erau­ ameninţaţi să nu mai găsească la capătul Şoselei Kiselef acel adăpost tai­nic şi răcoros. De cît atîta nu e destul , că pădurea nu va fi tăiată e destul de bine, însă bi­­cicliştii roagă pe d-na Contesă să bine­­voiască a renunţa la împrejmuirea care face pădurea neaccesibilă vizitatorilor. Unim vocea noastră cu aceea a bici­­cliștilor. Stop. C.0 TI D­IA M E BULETIN ATMOSFERIC Bucureşti, 7 Feb. 1899 st. n., 1.2 ore ziua. înălţimea barometrică la 0°.765.2 Temperatura aiorului —2°6 Vîntul: tăricel de la N. K. Starea cerului: noros. Terapeiatura..mas. de Ieri; 3“. . Temperatura minimă de astăzi: — C’ Temperatura la noi a variat între +1 l"şi—16° Eri, deşi închis, timpul mai călduros ca în ziua precedentă, spre seară s'a înseni­nat. Noaptea cerul acoperit şi vînt foarte tare de la N. şi N. E. a bătut în toată ţara. Temperatura s’a coborît mult, ajungînd la —16 grade la B­ălticeni. In Moldova de sus a nins puţin, iar în unele locuri a fost vijelie şi viscol. Dri cea mai mare căldură a fost de plus 11° la Buzău. Barometrul a crescut foarte, mult pretutindeni cu 13—15 m.m. La Constanţa starea mărei potrivită. Astăzi cerul acoperit, vînt şi frig. Către amiază începe a se deschide. CUM SE IUBEŞTE ŢARA D. maior Paleologu, avînd cuvîntul ca să declame în procesul Camil Demetresu, a spus, între altele, că presa şi studenţii nu-şî iubesc ţara. Cu alte cuvinte, ţara nu şi-o iubesc—după părerea d-luî Pa­leologu—de­cît acei cari trag oamenilor pe sub fălci, cari înjură toată ziua de Cruci şi Dumnezei, cari cunosc sistemul trăgătorilor şi cari ucid măcar cîte un sergent în cursul carierei lor. De­sigur că în ziua în care va fi ne­voie să se găsească o definiţiune precisă a patriotismului, nimeni nu se va gindi să­­ ceară celebrului maior-jurist. TACTICIANII 1)E la camera In şedinţa de ori a Camerei a fost o lucrătură generală, aşa că la un moment dat nimeni nu mai ştia dacă victoria e de partea d-luî Stolojan, de partea opo­ziţiei ori de partea grupului pur ocultist. Tot ceea­ ce s’a putut degaja pînă în sfîrşit a fost că prima lucrătură a sufe­­rit-o d. C. Nacu din partea opoziției, iar a doua lucrătură a suferit-o d. Stolojan din partea colegului său Ionel. Bă­­ ce ficţiunea! Ziarul L’Independance Roiunain® şî-a luat ..ficţiunea in serios“. Crezînd că a fost destul ca din O­­ficina sa să însă is­tori­a unei fic­ţiuni pentru ca Constituţiunea să fi devenit o ficţiune, ea îndeamnă pe magistraţi —­ pe procurorul de Olt între alţii ■— ca să calce Constituţia pentru cuvîntul că legea noastră fun­damentală, fiind o ficţiune, nu tre­ime luată în serios. Cînd un ziar, pretins serios şi pretins de ordine, împinge, mania „ficţiunilor ” sale pînă a îndemna pe funcţionarii statului să nu mai res­pecte legile şi Constituţia şi cînd, pe­­această Constituţiune votată de re­prezentanţii legali ai naţiunei româ­ne, voeşte să o înlocuiască cu o sim­plă broşură în 8ă tipărită cu gar­­mond şi întitulată Istoria unei fic­ţiuni, apoi de sigur că nouă nu ne mai rămîne de­cît să răspundem scriind şi tipărind istoria unei abe­­raţiuni. Aberaţiunea este evidentă. D­e altfel, şi cu acest prilej, am putut constata că atunci cînd reacţi­onând vrea să facă pe fantezistul şi pe novatorul, nici dracul nu poate să i se­­potrivească. In adevăr, de­mocraţii, ori­c­ît de visători şi de ■revoluţionari, cel mult dacă îndeamnă la răsturnarea legilor actuale şi la înlocuirea lor prin altele; reacţiona­rii, însă, sînt incomparabili: dânşii critică legile, dînşiî le răstoarnă, dînşiî le înlocuesc şi tot dînşiî şi numai dînşiî cred că lumea s’a schimbat după ochelarii lor. Onoraţii confraţi de la L’Inde­pendance au ajuns în haltă (fără calambur) mincinosului din poveste, care, tot spunînd la minciuni, a a­­juns să creadă că sînt adevăruri. Bruscă. CARNETUL MEU Piesa d-lui Carageale De mai pretutindeni am auzit în­trebarea : — De ce vine d. Carageale cu o revistă spectaculoasă, înjghebată din bucăţi literare ale tuturor autorilor naţionali im veacul nostru şi tiu pre­zintă o lucrare dramatică, proprie a sa? Nu că prin aceasta s’ar trăda o nemulţumire. Nu ! Fie­care prevede succesul nouii lucrări a dramaturgu­lui nostru şi înţelege că va fi o fru­moasă piesă, de un patriotism cald şi sănătos şi redată cu toată splen­dida fantezie dramatică de care dis­pune autorul. In întrebarea pusă^na­i mult dorul celor cit­e­ va sute de h telectualî de la noi, cari se pasionează pentru piesele psichologice şi cari i­steaptă aseme­nea lucrări de la d. Carageale, a cărui putere de obs-+*­aţiune o cu­nosc. La această dorinţă insă marea majoritate a publicul nostru a răs­puns cu lecţiuni foarte dure pentru dramaturgii noştri : a răspuns cu risete la apariţia lui 4in din Na­pasta, cu risete la apariţia alcoolicului vi­sător Mat­ei­a din arburătorur, cu risete la apariţia lui­­ Iad din «­Mort fără luminare». Intelisitualii işi rain­­caă pumnii de necaz, dar onor. P. T. spectatori riclean­. .■ Trebueşte o mare dezvoltare cul­turală pentru ca dun ile sufleteşti şi durerile sociale să - ncapă in toate minţile şi in toate ini­mile. Iată de ce autorul N­apastei apare cu revista O­siria de c­u, care va fi mai in stare să uneascâ spate minţile şi toate inimile specta orilor. S. D. F. Coloisel U©' rescia D. Sieljio q jjiairne &pe» S’au schimbat lucruri:« la Cameră. Şedinţa de ori a fost ura din cele mai nostime şedinţe. S’a fi manifestat pe faţa neînţelegerile din guvern, deşi d-nai Sto­lojan şi Ion Brătianu a fi declarat că gu­vernul se afla in cea mai deplină ar­monie. Tactica oposiţiei. Opoziţia liberală şi cea conservatoare s’a­u învoit s­â-l sprijine pe ministrul do­meniilor in contra atacurilor ocultei. Dupe consfătuirile urmate s’a decis că opoziţia nu are nici un interes să ajute oculta in luptă contra d-luî Sto­lojan şi din potrivă are tot interesul să’l menţie pe ministrul de domenii la locul său tocmai pentru­ că colegii săi vor să-l gonească. Rezoluţia luată de opoziţie n’a fost c noscuta de ocultă şi reprezentantul ei, d. G Nacu, a căzut ori in cursă. A fost un moment splendid în Cameră cind s’a proclamat învingerea ocultei. Primul atac Primul atac s'a dat la art. 13. In acest articol se prevedea că warantele sindicatelor agricole se pot sconta şi la Banca Naţională. D. Nacu se ridică şi cere suprima­rea acestei dispoziţii, de­oare­ce nu se poate impune Bănce­i Naţionale să facă o operaţie neprevăzută in sta­tutele ei. Imediat d. Dinu Brătianu şi for­mulează amendamentul propus de d. C. Nacu. Mai mulţi deputaţi protestează con­tra amendamentului, de­oare­ce Banca Naţională azi serveşte numai intere- Contele Caprivi­ sele cămătarilor şi trebue să se în­ceteze odată cu această conducere. Însuşi d. Stolojan se ridică şi de­clară că nu primeşte amendamentul. D. Nacu luă cuvîntul pentru a doua oară şi susţine cu oare­care violenţă amendamentul. Ba ii vine un ajutor şi d. Mend­as Ghermani. Cu toate a­­cestea, amendamentul cade. Camera a isbucnit in aplauze, iar d. Nacu a rămas plouat, cu o figură care schimba cinci­spre­zece feţe pe minut. D. Ionel Brătianu cu aceeaşi figură lividă se aşezase in banca de depu­tat lingă d. Nacu şi se consultau ce este de făcut. Consultaţia De ce se consultau? D. Ionel Brătianu vroia să ceară suprimarea art. 17, care prevedea că sindicatele agricole vor be­neficia de o scădere de o jumătate de centimă La tonă pe clulometru asupra tarifului G. F. pentru transporturile lor și d. ministru de lucrări publice se te­mea acum să nu i se respingă cererea şi deci de unde se incerţja o restur- | nare a d-lui Stolojan să. jiu se îpome- I nească cu un vot de blam d-sa. A avut apoi d. Brătianu o consultare cu d. Stolojan şi numai după ce acesta i-a dat asigurarea că primeşte să se şteargă articolul, d. Brătianu’ s’a decis să o facă. Dar și aci, pentru ca să do­vedească cum că cererea se face cu con­­simfimintul d-lui Stolojan, d. Brătianu l’a rugat pe d. Misir, ruda d-luî Stolo­jan, să ceară suprimarea articolului. Tactica d-lui Stolojan Văzind că are concursul opoziţiei, d. Stolojan a prins curaj, şi după ce s’a opus cu energie d-luî Nacu şi a dovedit deci că prin parlament nu-î poate ră­sturna oculta, i’a lăsat şi pe d. Brătianu o oră singur in şedinţă ca să fie hăr­ţuit şi in urmă a venit în şedinţă şi a declarat că in guvern este cea mai per­fectă înţelegere. D. I. Brătianu a făcut aceeaşi declaraţie. Dar adevărul­ era că opoziţia l-a sal­vat pe ministrul de domenii şi a făcut să nu izbucnească criza ministerială. Cearta din guvern nu se mai poate con­testa. In art. 13 d. Nacu, leaderul ma­­jorităţei şi fratele ministrului de lucrări publice au dat atacul, iar opoziţia pe faţă a votat cu ministrul domeniilor. *Şi totuşi guvernul stă. Interesante sunt declaraţiile d-lor De­­lavrancea şi V. Lascar. Primul a ară­tat că ministrul de domenii este com­bătut de colegii sei, cel de al doilea a cerut să se închidă discuţia, pentru că spectacolul pe care îl prezintă banca ministerială nu e spre onoarea parti­dului liberal, şi Camera a închis dis­cuţia. Nici­odată nu s’a închis discuția pe un motiv ca acesta. Rep. A murit zilele acestea la Crossen. / i SOCIALIŞTII — Interview cu d. I şi TOMNII 1. San Nădejde —­ înainte de a încheia ancheta noastră a asupra mişcărei ţărăneşti, am crezut la că este bine să ascultăm şi pe aceia , contra cărora se ridică cele mai grave­­ acuzări, pe socialiştii democraţi.­­ Ne-am adresat deci d-lui Ioan Nă­­c­dejde, singurul dintre intelectualii şi a fruntaşii partidului social-democrat, care conduce astăzi mişcarea muncitorime! socialiste.­ Scopul mişcărei ţărăneşti 11 Este adevărat că din ancheta pe care l- am făcut-o, rezultă că mişcarea fără- 11 nească din Romînia, nu are de loc ase­ cu a­mănare cu mişcările agrare socialiste ci din streinătate. Mişcărei de la noî îi w) lipseşte cu desăvirşire caracterul radical ca şi revoluţionar, şi pentru ca să fie o­­. mişcare socialistă ii lipseşte cu desă- 11 virşire formularea şi predicarea idealului îndepărtat, acela al socializărei şi a mancei şi a produselor ei. In aşa condiţiuni era natural ca prima ci întrebare pe care am pus-o d-luî Nă- ti dejde să fie: d­ —Ce scop urmăriţi cu mişcarea ţără- ci nească ? * c. D. Nădejde a răspuns: d. — Voim să facem şi pe ţărani cetă- c­­eni, voim ca să se sfîrşească odată cu re­starea aceasta de lucruri : drepturi în­semnate pe hirtie şi un adevăr stare de­­ robie, încătuşirea cea mai desăvîrşită­­ a voinţei majorităţeî locuitorilor acestei ţări. Noi credem că e nu numai o fără de­lege această stare de lucruri, dar si chiar o crimă, pentru­ că pune in pri­­ce mejdie insă­şi existenţa noastră ca stat. pc Nu vom scăpa de uneltirile duşmanului­­ nostru de veacuri pe cită vreme fără­ ca nul va fi vecinic înşelat, oropsit, nedrep­tăţit şi tratat ca o fiară, cind încearcă şi el a se folosi de drepturile ce i Ie daţi legile. «Am lăsat la o parte tot bagajul de reforme înaintate şi am crezut că pen­tru viaţa noastră a acelora cari de două- g zeci de ani muncim pentru clasele a­­păsate, ar fi de ajuns dacă am reuşi să .v.cor­i i­do nnia legii.• ? astăzi, «a prefacem starea reala TMCea legală. In adevăr noi lucrăm la sate ca liberal! şi nu ca socialişti. Geea­ ce facem noi la * sate, ar fi fost datoria liberalilor să fi fă- ^1 cut de mult». m a Răscoalele ţărăneşti ci am căutat să-î arăt că tot trebuie să fi fost vre-o răzvrătire ţărănească, pentru că alt-fel s’ar explica cu greu măsurile luate de guvern. La acestea d. Nădeje a afirmat că se poate ca ici colo, ţărani, cari nu fac parte din cluburi, să­­fi fost anume instigaţi ca să se răscoale. Mi-am permis atunci să întreb: — «Cine credeţi c’au instigat? —„Agenţi ruseşti şi agenţi conservator». Cei dintii­ au scos minciuna că regele a făgăduit ţarului că va da pămint săteni­lor şi că, deoare­ce nu se ţine de vorbă, trebuie să se plîngă ţarului. Agenţi conservatori au fost toţi oamenii aren­daşilor, cari au scos vorba că socialiştii vor dijmă una din zece şi altele multe, că doar ar ieşi oamenii din calea le­gală şi deci s’ar da prilej­­conservato­rilor să facă din nou ca la 1888." ) Intenţiile socialiştilor La sfirşit a venit vorba şi despre campania pornită de administraţie con-­­ tra organizaţiilor socialiste: închiderea­­ cluburilor, confiscarea banilor şi a bibli-: dterilor, arestarea ţăranilor, — toate a- 1 cestea d. Nădejde ie dezaproba şi con- •' damna ea fiind «singurele ilegalităţi —­ după cum zicea — în aceste pretinse revolte». —«Ce aveţi de gînd să faceţi în viitor?» mi-am permis să-l mai întreb pe d.­­ Nădejde. D-sa mi-a răspuns: — „Vom merge înainte, vom căuta să facem cunoscute ţăranilor drepturile ce au, după legile de astă­zi, şi cum se pot folosi de rele. Vom stărui să fie ur­măriţi prin judecată toţi cei cari au căl­cat constituţia faţă cu ţăranii.“ Interviewer: Am fost de acord cu d. Nădejde că­­ mişcarea ţărănească organizată de so- ,u cialişti in judeţele Teleorman, Roma­, A­naţi, Vlaşca şi Olt, este o simplă miş- „r care poporanistă, democratică, al căreia ‘ program conţine cerinţe atit de mici, în cit par ridicule pentru un partid cu uii pretentiuni revoluţionare, şi a cărei ten­ d­­dință este mai mult culturală. C( «Cu toate acestea se zice că ţăranii ni s’au răzvrătit, ’i-am spus d-lui Nădejde, că «Ce credeţi despre răscoalele ţără- fie­neşti? * n’ D. Nădejde a răspuns : m — Nu sint şi n’au fost răscoale. Oamenii aîi ascultat cu atita străşnicie sfaturile noastre in cit s’au lăsat ares- tă­taţi, înjuraţi, bătuţi, au văzut jandarmi fri călcînd cu caii peste femei şi copii şi s’­ n’au răspuns la lovituri cu lovituri. Sint locuri unde oamenii s’au culcat pe pă- a mint, declarind ca li­ se le facă ori­ce, n­ ei nu se împotrivesc. Ceea ce e mai ai' de admirat, e că măcar că oameni ne- de legiuiţi au căutat să-î scoată pe săteni din calea pacînică, ei nu s’au potrivit... bb Deci răscoale n’au fost; călcări de legi ea au fost, dar făptuite de primari, sub-pre- du feefî. Călcări de legi au fost acolo unde tr’ au silit pe oameni să desfiinţeze clubu­rile, acolo unde au secvestrat condicele, şi peceţile, cărţile şi banii adunaţi prin la cotizaţii.» de SCI Organizatorii răscoalelor Continuînd convorbirea cu d. Nădejde coi DIN STRĂINĂTATE Casimir-Perier la Casaţie. — Ches­tiunea macedoneană.—Foametea în Rusie. — Castelan st ’ s,tăcerea Dreyfus —După cum anunţă ziarul parizian Petit bleu, fostul preşedinte al repu­­blicei Casimir-Perier, ar fi declarat in mod formal înaintea secţiei criminale­­ a Curţei de casaţie, că generalul Mer-­i­cier ’i-a comunicat el însuși, că a su-i pus in 1894 consiliului de războia ac-| tele secrete, de­oare­ce cele-l’alte ii se păruseră insuficiente. Generalul Mercier | ar fi găsit că un asemenea mod de procedare e foarte natural.­­ —Primul secretar al palatului impe­rial turcesc Tahsim Bey, a anunţat * d-luî Novacovici, ministru al Serbiei la­­ Constantinopole, că la Niş s’a format un comitet revoluţionar macedonean, şi­ că sultanul doreşte ca acest comitet să fie dizolvat. Novacovici a răspuns că­­ n’are cunoştinţă despre menţionatul ca-­­ mitet, dar că va anunţa guvernul său.­­ —In Rusia foametea hintuie tot mai­­ rău, aşa că nici puternicii cari deţin; Irinele* guvernului nu mai Îndrăznesc­­ s’o mai ascundă. Ast-fel administraţia societăţei ruseşti a crucei roşii anunţă că ţarul ’i-a trans­­mis un milion de ruble, pentru ca să­­ ajute pe ţăranii din ţinuturile bîntuite­­ de foamete. Acum cîte­ va luni, ţarul a­­ mai dat o jumătate de milion *de ru-­­­ble pentru acelaş scop, aşa că şi ofici­­oasa Nevoie Vreme îşi permite" să de- , ducă in ultimul ei număr că nevoia trebue să fie mare printre ţărani. — In ultimul număr al lui Nouvelle Revue Internationale marele Emilio, Castelar se ocupă intr’un lung articol­­ de afacerea Dreyfus, şi printre altele scrie : «Nu ne putem aştepta la un calm complect cită vreme nu va fi tranşat.. Aria sau­ negustorie ? Sînt cîţî­va ani de cînd a început să se discute cu mai multă aprin­dere şi la noi asupra artelor. Şi, ori ce s’ar zice, teatrul preocupă în pri­mul loc lumea de la noi; este şi cea mai veche artă de care s’a în­grijit statul. Acum este în discuţie noul proect de lege al d-lui P. Grădişteanu, re­lativ la modificarea legei teatrelor. Ministrul, sau, mai bine zis, mi­niştrii fac mare caz de această lege. Pe ei însă nu-l preocupă partea re­lativă la organizarea teatrelor, ci ca­pitolul relativ la subvenţie. Puţin le pasă miniştrilor ce drum şi ce scop se indică teatrelor prin noua lege, ei vor să ştie numai ce subvenţie li se cere. „Teatrul o şcoală“ sau „Teatrul un local de distracţie“, „Teatrul o instituţie artistică şi culturală“ sau „Teatrul o prăvălie de mărunţişuri“, aceasta nu o ştiu şi nici nu vor s’o ştie miniştri?. — Ce subvenţie ! Cită subvenţie? Să mai tăiem din subvenţie ! Iată singurele lor cuvinte, unica discuţie născută înre ei de un atît de important proect de lege. Faptul este straniu şi cu atît mai straniu că tocmai subvenţia nu tre­­bue să se discute cînd este vorba de arte. Hs Admiram institutele artistice, dez­voltarea extraordinară pe care au luat’o artele, interesul pe care îl ma­nifestă publicul pentru arte în cele­­l’alte ţări, dar ia să vedem în ce con­diţii s’au dezvoltat artele acolo şi cari sînt condiţiile în cari s’au dez­voltat la noi. Nu vorbim de Italia, acolo arta e prea veche ca să o urmărim aci. Dar să luăm, de exemplu, Franţa, Franţa pe care o imităm în toate. Ei bine, în Franţa teatrul îşi avea adăpostul în palatul regilor şi în castelele nobililor. Tot ce­­era mai vestit în arta punerei în scenă, toţi artiştii renumiţi în Italia erau aduşi ca să organizeze reprezentaţii la pa­lat şi castele. Scriitorii francezi a­­veau protecţia palatului şi a nobili­me­, iar mai în urmă a statului. Azi în Franţa teatrele ocupă în primul loc presa şi toată lumea. La Paris mişcarea teatrală are mai multă importanţă de­cît schimbarea minis­terelor. Cu toate acestea, nimeni nu s’a gîndit că teatrele serioase pot să se lipsească de sprijinul statului. Din potrivă, pe fie­care an subvenţia se sporeşte. Şi lucrul se explică. Cerinţele mo­dernei puneri în scenă sînt extraor­dinare şi ori­cîte reprezentaţii ar a­­vea o piesă, ea nu poate să dea be­neficii prea mari pentru­ ca şi artiştii să aibă o viaţă bună. Se înţelege că nu vorbesc aci de teatrele cari dau piese de mare spec­tacol, de t­eatrele cari au de scop cîştigul material numai. Vorbesc de Comedia Franceză, O­­pera-Mare, Opera-Comică, Odeon. Ş’apoî chiar şi cele­l’alte teatre, îndată ce încep să angajeze artişti cu repu­taţie şi să reprezinte piese serioase, cer subvenţie de la stat. Şi foarte des se văd în ziarele franceze arti­cole prin cari se cere ca statul să acorde subvenţii cutăruî sau cutărui teatru. Dar la Viena ? Acolo e şi mai caracteristic. Burgtheater şi Opera se întreţin din caseta împăratului. Acolo nici nu este o subvenţie fixă, directorul acestor teatre prezintă contul tuturor cheltuelilor şi al în­casărilor şi împăratul achită defi­citul. Dar e de prisos să mai lungim vorba asupra acestui punct. Toată lumea ştie că în nici o ţară nu se face teatru serios fără subvenţie. * Şi la noi se dă o subvenţie, dar, pe lîngă faptul că această subven­ţie este insuficientă, se adaugă şi al­te foarte mari neajunsuri. A­şa, primul neajuns este că în acelaşi local se joacă : dramă, co­medie, farsă, operă, operă comică, operetă, apoi feerii, piese panoramă, piese-circ, etc. Asta nu poate să meargă. Aşa nu se poate face nimic ser­is. Nici o piesă nu se poate studia şi se joacă piese cu mare şi bogată punere în scenă fără repetiţii com­plecte — generale, cum se zice în limba teatrelor — fără ca să se fi putut forma ansamblul. I­nterpretarea este mai în­tot-d’a-una insuficientă. Alt-fel nici nu s’ar putea explica cum la noi ori­ ce piesă, cea mai bună ca şi cea mai rea, are acelaşi număr de reprezentaţii. La teatru, dacă mă ponte interesa, pe mine spectator, subiectul unei piese, de­sigur că în primul loc mă interesează jocul actorilor. Sînt foar­te puţini aceia cari înţeleg o piesă chiar cînd e rău jucată, dar şi pe a­­ceştia îi enervează o rea interpre­tare. Sistemul acesta de a se schimba spectacolele în mod vertiginos este dezastruos pentru teatru. E ucigător pentru actori, e nefast pentru piese, e descurajator pentru scriitori. * Dar mai e ceva. Teatrul nostru nu are statiști, a­­dică un număr de oameni cari să fa­că armata, poporul, etc. Pentru mase se adună oameni de pe stradă că­rora li se plăteşte 50 de bani de fie­care repetiţie. Şi se înţelege că re­petiţiile trebue să fie cît mai puţine pentru­ că, altfel, se urcă cheltu­­elile. Poftim cu cinci sau şase repeti­ţii să armonizezi pe aceşti prinşi cu arcanul şi să-i faci să fie exacţi la replică. Trebue numai­de­cît să se orga­nizeze un corp de statişti, cum se organizează corurile de la operă, or­chestra, etc. Este adevărat că teatrul are un personaj foarte numeros, dar recru­tarea lui s’a făcut după vremuri în condiţii foarte rele. Foarte mulţi dintre cei angajaţi nu ar putea să justifice acest angajament de­cît dacă fac serviciul de figuraţie. Şi nu numai că nu este ruşine pentru un absolvent al conservatorului să în­deplinească această funcţie, dar a­­ceastă funcţie e chiar absolut nece­sară. Toţi actorii pe cari îi aplau­dăm azi au debutat în figuraţie şi coruri. Şi apoi la un teatru subvenţi­onat ceea ce se cere în primul loc este ansamblu. Şi ansamblul nu se poate obţine cu concursul figuranţi­lor de azi. Aceştia pot foarte rar să figureze fără ca să încurce lucrul chiar cînd nu au nimic de spus. Cînd au însă de vorbit, cînd au de jucat, atunci distrug tot efectul scenelor în care intervin. Ei nu sunt de vină, pentru că fac fără nici o pregătire, un lu­cru pentru care trebue o pregătire specială. Fără îndoială că tinerii angajaţi, şi în unele împrejurări chiar artiştii mai vechi ar trebui să apară în fi­guraţie. Şi aci sînt multe de spus. Toţi actorii noştri vor să joace numai: Hamlet, Romeo, Julieta, Desdemona, Macbeth, Othelo, Cid, etc. Nu e ni­meni pentru rolurile secundare. Şi, dacă li se dă asemenea roluri, apoi es îa scenă pentru­ că n’au încotro, dar nu ca să joace. Şi, lucru cu­rios, cei mari, aceia cari au ajuns societari sau care şi-au făcut reputa­ţia sînt mult mai conştiincioşi ca cei mici, însă e ceva fenomenal. Trebue s-o spun: La Teatrul Na­ţional este imposibil azi să vezi o repetiţie serioasă la care să nu lip­sească nimeni şi să repete toţi ca şi cum ar juca. Inchipuiţi-vă acuma că la repre­zentaţia unei piese studiată în ase­menea condiţii mai se împ^săveşte şi primul regizor şi astfel ra.i'-Tne conducerea dintre culise pe mîna unui copist care are rolul numai să ţie replicile. Inebuneşte toată lu­mea şi pe scenă şi în sală. Cei de pe scenă au atîta grije că nu mai ştiu unde le e capul şi cei din sală cred că cei de pe scenă glumesc. * Dacă cele maî strălucite mărgări­tare din literatura dramatică străină s’ar da pentru prima oară la noi şi nu ar veni cu reputaţia deja for­mată, de sigur că toţi le-am sfîşia ca pe nişte lucrări lipsite de ori­ce valoare. Ce voiţi atunci să se pe­treacă cu lucrările originale ? * Nu, aşa ţiu mai poate să meargă. Trebue numai de ,cît să se trans*­­ porte opera în alt teatru şi Teatrul­­ Naţional să răm­îîe al dramei şi co-­­ mediei. Numai aşa arta dramatică^ va , putea să ia o dezvoltare serioasă la noi, numai ast­fel vom putea să ne dăm seama de forţele noastre ale­t tuturor. Pînă atunci ceea­ ce facem nu e artă, ci pur şi simplu negusto-­­ rie. Cu acest sistem se împinge lu­mea la piese de circ şi succesul cel mare nu-l mai poate avea opera­­ g­îndită de o minte profund cugetă­ , toare, nici artistul­ pe care natura l­a dotat cu marele dar al înfăţîşărei­­ patimelor omeneşti, ci numai elefan­t­a­tul care mănîncă din farfurie şi porcul care se plimbă călare. Ion C. Bacalbaşa i

Next