Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)
1900-10-26 / nr. 4042
tedlila de sears. turburările din Vîlcea. Acţiunea time se va lămuri peste cîteva zile la Iaşi, şi, oricare ar fi rezultatul, nu va schimba întru nimic acţiunea d-luî Panu Inpotriva guvernului. L. Perechea regală sîrbă După o ultimă, fotografe publicată de revista Die Woche din Berlin.... Şi cu toată duioşia scenei, azi, după aşa de scurt timp, telegramele ne vorbesc de posibilitatea unui divorţ ! Aim! XTI*-* No 4042. FONDATOR AIJEX. V. «ELBMARV Abonamente gff* San tuni Trti Ixui Ilk tar &...............80 fol 15 Vel~ 8 toi Iii H^T din State. . 50 „ 26 „ 18 „ 1O bani în toată țara 15 „ „ străină taie Un număr vechiă 20 bani Joi 26 Octombrie 1060 liiais pagina IV Leî................. 0.60 ban III 2.— -----BIROURILE ZfffîlSffi?..£f~/,\ 4t — strada să Vi ui iar— \ Stage shtoroin Salvele de puşcă de la Rîmnic şi de la Buzău au rănit citeva corpuri de săteni, au trimes gloanţele lor în cîţiva ţărani cari zac în spitale, în aşteptare ca să zacă în temniţă, dar salvele aceste au mai avut darul de-a lovi drept în inimă guvernul d-luî Carp. Şi acest guvern nu poate spune că n’a fost primit cu îngăduială şi chiar cu bună-voinţă. In faţa dezastrului inspre care merge ţara, era natural ca opoziţia liberală şi cea independentă să nu imiteze pe cea conservatoare și să nu dea asalt putereî, lăsînd ca un guvern care se prezintă destul de bine să-și facă datoria... Era "natural, repetăm, ca să vedem la lucru pe d-l Carp înainte de a’l combate... Azi Tam văzut... Legea turceî, în principiu bună, credem noi, a dat dovadă că nu-i de ajuns principiul, că mai este nevoe de partea practică, de aplicarea legei. Şi d-l Carp aici a făcut un fiasco complect şi singeros, deoarece a procedat astfel încit a revoltat satele, a insîngerat munţii ţărei romineşti, a sămănat lupta civilă in ţară. Şi apoi este şi altceva. In ţara romînească un guvern care varsă singe este un guvern cu care nimeni nu mai poate sta la vorbă. Sîngele acesta ţărănesc este ca otrava: cine-i varsă, moare şi el, e silit să lase puterea, să plece. D-l Carp, din nesocotinţă, a lăsat singe ţârănimea şi d-sa trebue de acum înainte socotit ca mort, pe lingă că a dat dovadă de incapacitate, de lipsă de prevedere, căci e un lucru absolut dovedit că, dacă se proceda cu prudenţă, sînge nu se vărsa şi nu se răzvrăteau zadarnic satele ţărei romineşti! Şi pe cînd sîngele curge în munţi, în vale noroiul începe să iasă la iveală. Proectele financiare ale d-lui Carp, iarăşi bune ca principiu, ascund sub ele noroiul gheşeft şi jefuirea ţărei. E admisă de toată lumea ideea că in ţară trebue atrase capitalurile străine. Cind insă sub această idee se ascunde colosalul gheşeft de-a vinde pe douăsprezece milioane terenurile petrolifere ale statului, cari valorează un miliard cel puţin, cînd acaparatorii de la Standard-ONU, uniţi cu uzurarii de la Disconto- Gesellschaft, vor să ne stringă de git, unii ucigînd industria noastră petroliferă, alţii punîndu-ne sub epitropie, cînd începe danţul macabru al «afacerilor) sub cuvint de lichidare a trecutului, ei bine, principiul bun dispare şi rămîne banda de pungaşi naţionali şi internaţionali, care voeşte să ne jefuiască ceea ce nea mai rămas. Sîngeroş şi generos de ţă-' ran de o parte, noroiu de altă parte, iată care este înfăţişarea regimului nou, după ce un moment a ştiut să-şi mascheze adevărata ei faţă, să apară înaintea ţărei ca guvernul salvator. Aureola d-luî Carp a dispărut. D-sa apare de acum înainte ca un sinistru farsor unit cu un om de afaceri. Rigoletto şi Cartouche uniţi la un loc, făcind acelaşi personagiu, banditul prefăcîndu-se în nebun pentru a distrage atenţiunea lume!, iată noua înfăţişare a d-luî Carp. . .Şi acum că ţara îl cunoaşte, ţara îşi va face datoria, iar opoziţia nu va pregeta un singur moment ca să dea jos de la cîrmă acest regim care ne-a pus patria la mezat şi a scăldat-o mai întiini in singe. Const. Mille. DIN FUGĂ CONDEIULUI Mărgăritare din «Epocă» Citesc în epocă următoarea descripţie : „Seara se apropiase. Atunci d. colonel Cocea spuse d-luî prefect Bărbulescu că călăreţiisă fie acolo pe limba lui aşa limbă!) se află de 6 ore călări şi infanteriştii de 6 ore in picioare, şi că trebue făcut rost pentru noaptea“. „Pentru noaptea“ ! Taci moi! pînă acutua numai „Atenţa rumână“ zicea că „trebue facut rost pentru... noaptea ! Şi fiindcă sîntem la capitolul stilului din epocă, să mai reproducem ceva şi mai şi . „Ţăranii, însă atacînd aproape pept la pept pe infanterişti, aceştia traseră cîteva focuri în aer. Rezultatul fu: un ţăran mort, unul în agonie, altul grav rănit. Aţi văzut minune : tragi focuri în aer şi rezultatul e că un ţăran moare, altul e în agonie şi altul grav răpit! , Aşa mărgăritar nu se găseşte nici la „Blimale sau Mărgăritarul din Varşovia“! _________ Pnff. DIRECTOR POLITIC COMET. HILLE Anunciuri at * Guvernul anarhiei Noi ziceam erl că guvernul d-lui Carp n’are altceva mai bun de făcut decît să se retragă. In adevăr, situaţimea sa a devenit ridicolă şi penibilă. După ce a văzut că râu a făcut că a aplicat legea intempestiv, de fapt a suspendat aplicarea ei, şi toate constatările sunt făcute de formă, pentru a salva aparenţele. Ultima circulară este desfiinţarea legei în chip deghizat. Iată dar un guvern care, văzînd că a făcut-o lată, că din cauza nesocotinţei sale a vărsat sînge şi a răsculat satele, azî desfiinţează legea votată, n’o aplică. Un guvern ca acesta este perdut în ochii opiniei publice, e un guvern compromis, fără de autoritate morală. Ca să suspende legea, se impunea, dar mai trebuia altceva de făcut, adică să va fi început să o aplice şi sâ-şi fi dat seama că se va vărsa sînge. Pe de altă parte guvernul înspăimîntat de proporţiile ce a luat mişcarea ţărănească, văzînd strigătul de oroare scos de Întreaga ţară la auzul împuşcăturilor de la Buda şi Pîrscov, a luat hotărîrea ca nici să mai dea controlorii pe la satele în stare de rebeliune. Toate satele din munte de la Pîrscov mai sus, sînt revoltate, gata de luptă, să se războiască cu armata şi cu perceptorii. Intre a vărsa sînge ori a lăsa lucrurile baltă, guvernul a preferit a nu mai călca autoritatea pe acolo, să lase satele în voia lor, să nu mai trimeată perceptorii şi astfel să dea dreptate sătenilor. Noi credem că bine a făcut, dar, din punctul de vedere conservator şi reacţionar, nu pătimeşte oara autoritatea statului şi d. Carp, iarăşi din punctul său de vedere, nu crede că acesta este falimentul sistemului sau politic? In aşa hal, nu crede guvernul că-i lipseşte autoritatea morală şi că a sosit momentul să se retragă? ACŢIUNEA_D-LUI PANU Programul conservator. — Micul dictator şi d. Parvu. —O declaraţie a d-luî Panu. — Intre radicali. — Panu despre Bädaran.—Acţiunea politică a d-luî Panu Presupunind că răscoalele ţărăneşti vor lua curind sfirşit şi că guvernul nu va fi prăbuşit printr’o puternică mişcare populară acum înainte de deschiderea corpurilor legiuitoare, inca situaţia guvernului nu e strălucită şi se prea poate ca vintul de toamnă să-l scuture din mijlocul tunderilor, pe cari azî d. Carp caută să-î giugiulească după ce s-a tratat de sus cu atita dispreţ. ^ Ca acţiune generală guvernul Carp n’a ştiut pină azi de cit să provoace nemulţumiri. Din toate unghiurile răeî se ridică protestări şi incriminări, în mare parte justificate prin faptul că toată lumea se aştepta din partea d-lui Carp la legi drepte şi echitabile, pe cind in realitate proectele cunoscute nu sint de cit paliative, propuse în grabă şi fără chibzuire. Pe sprijinul actualului parlament insă d. Carp nu poate conta, fiindcă cei citiva fruntaşi cari fac parte dintr’insul au luat sau vor lua o atitudine absolut duşmănoasă, iar mameluciî vor fi aşa de divizaţi încit nu vor fi in stare a face operă de salvare. Să ne ocupăm azi de d. Panu. Adine lovit de nerecunoştinţa unora şi mihnit de îndrăzneala altora cari duc partidul conservator spre ruină, d. Panu e hotărit a duce o luptă crincena pentru a distruge pe acei cari lucrează in ascuns. D. Panu, care a intrat in partidul conservator pe baza unui program de idei, crede că acest program nu trebuie lăsat a fi terfelit şi mai curind partidul să se reorganizeze in opoziţie, decit să se compromită pentru tot-d’auna. Semnalul d. Panu l’a dat in seziunea parlamentară extraordinară, in cea ordinară însă d-sa va da bănceî ministeriale un asalt puternic. — Amicii d-sale afirmă că va fi încoronat de izbindă. S’a încercat deja în cite-va rindurî a se readuce pe d. Panu la staul, a’i face să înceteze a amari guvernul, dar d. Panu a refuzat categoric. Şi d. Nicu Filipescu a crezut că va reuşi pe lingă d. Panu cu nidingile lui obişnuite şi a trimis un sol J^i putea da numele la nevoie — s’a ridicat cu indignare in py^Va acestui sistem, ridicat la rangrfil.de principiu de micul dictator. Răscoalele ţărăneşti au contribuit şi ele in a mări energia d-luî Panu, care socoteşte legea asupra ţurceî ca un paliativ, care a adus o vărsare de sînge fără a profita mult statului, cind ştiut este că ţara are nevoie de o organizare complectă financiară. Intr’un cerc de prieteni d. Panu a confirmat pe deplin această hotărîre a d-sale, zicînd : că „ va face guvernului opoziţie „ outrance“. Am reprodus textual spusele d-lui Panu. „ In această luptă „ outrance d. Panu va fi oare urmat de toţi prietenii săi“? Această chestiune se va elucida definitiv peste citeva zile la Iaşi, unde d. Panu va avea o nouă consfătuire cu prietenii săi. E dinainte ştiut că deputaţii radicali din Cameră vor urma pe d.Panu. Gruparea va avea ca leader pe d. Neculae de la Iaşi. In cazul insă cînd d. Bădărău nu va voi să urmeze politica d-lui Panu, atunci o sciziune se va face in sinul fostei grupări radicale. Cei mai mulţi însă vor urma pe d. Panu, de care sunt legaţi printr’o acţiune politică comună de mai bine de douăzeci de ani. Pentru moment d. Panu crede că d. Bădărău nu-l va urma. Cel puţin însuşi d. Panu, discutind cu ciţiva prieteni, a zis că nu mai contează pe prietenia politică a d-lui Bădăran». Se ştie cu toate acestea că d. Băduran, in ultima regiune parlamentară, a refuzat, cu toate stăruinţele puse, de a apăra legea turcei, tocmai pentru a nu contrazice pe d. Panu. Dar, după cum am spus, această ches COTIDIANE DEOSEBIRI DE. . . STIL Din ce în ce deosebirile de... stil între Timpul şi Constituţionalul devin mai apreciabile. De pildă, iată cum anunţă Timpul agitaţia din Vîlcea: „In mai multe comune din partea muntoasă a judeţului Vîlcea domneşte o vie agitaţie printre ţărani în contra taxei pe ţuică“. Iată cum o anunţă şi Constituţionalul: „La ministerul de interne au sosit ştiri că, în judeţul Vâlcea domneşte o oarecare agitaţiune printre producătorii de ţuică, faţă cu aplicarea noului impozit. Se speră totuşi că liniştea nu va fi tulburată“. Recunoaşteţi că e o nuanţă, adică drept vorbind sunt două... nuanţe: una junimistă şi alta conservatoare. Ceea ce lipseşte, desigur, e nuanţa fuzionistă ! UN EXEMPLU Constituţionalul de aseară zice că în Gorj măsurătorile de borhot se fac fără nici o opoziţie din partea sătenilor. Credem. Ce dovedeşte însă aceasta? Din Gorj au curs protestele la Cameră prin intermediul d-lui deputat Scuteru. Deci s’ar fi putut aştepta ca acopunerea la lege să fie mare. lata însă că se intîmplă tocmai contrarul. Ceea ce dovedeşte că de îndată ce ţăranii au mijlocul legal de protestare, de luptă aparentă măcar, nu se mai răscoală. Aceasta e moralitatea faptului. CALCULELE D-LUI CARP — Bietul Carp, are calcule la rinichi ! — Mai bine le avea la cap și atunci nu s’ar fi înnecat în...borhot! Snop CARNETUL MEU Circiumele De multe se ocupă primăria, dar de starea nehigienică şi pestilenţioasă a circiumelor, nu. Ar fi în adevăr timp ca să se amintească şi de acele localuri de perdiţiune unde lee debitează băuturile cele mai stricate şi mai vătămătoare sănătăţei şi unde lumea săracă se alcoolizează, se otrăveşte. E apoi şi altă chestiune, acea a salubritate! publice. Cine n’a trecut pe lîngă strada Schitul Măgureanu de pildă, în dosul Cişmegiului, şi n’a fost lovit, trăznit de zgomotul ce se face în acele localuri şi de duhoarea de carne friptă şi de mititei prăjiţi pe grătar în plin aer,în stradă? Circiumele acestea sunt aşezate în partere de case cu două şi trei caturi, sunt alături de alte case. Ce credeţi că suferă nenorociţii chiriaşi asfixiaţi de duhoarea cîrnaţilor fripţi în stradă? Nu pot deschide o fereastră fără să fie invadate odăile de fum şi de putoare, iar noaptea pînă tirziu nu e chip să se odihneascăde zgomotul lăutarilor şi danţurilor ungurenilor şi ale tuturor acelora cari au petrecerea zgomotoaă. Şi aşa se întimplă în fiecare stradă în care există o circiumă de soiul acesta, fără ca nici poliţia, nici primăria să nu se ocupe şi de această chestiune a salubritatei şi liniştei cetăţenilor. Poporul fireşte trebue să se veselească şi să mănînce fleici şi mititei. E însă vorba de a îndepărta de centru aceste localuri, de a le civiliza întru cîtva pentru că de fără a fi bucătar mi se pare că s’ar putea găsi un mijloc mai puţin primitiv de frigere a cîrnaţilor de cit a instala grătarele în stradă şi a împuţi o mahala întreagă ! O. M. PROECTELE D-LUI OLANESCU Suprimarea subprefecţilor.— Inspectorii de plăşi şi notarii.rjj Monopolul circiumelor la sate.—Ce valoare pot avea asemenea măsuri D. Olănescu, ministru de interne, maî practic şi mai puţin mîndru de cit d. Carp, face să se anunţe proectele de legi pe cari le are gata. Pină acum d-sa a pregătit următoarele: 1) Suprimarea subprefecţilor şi a subprefecturilor; 2) Înfiinţarea de inspectori de plăşi şi organizarea şi sporirea atribuţiilor notarilor, şi 3) Înfiinţarea monopolului circiumelor rurale. In ce priveşte partea pozitivă a acestor reforme, aceea a reorganizărei şi a inovaţiilor, ea e cam vagă. E un progres faţă de procederile d-lui Carp care-şi inconjura proectele de mister, dar e un progres insuficient. Se pot face totuşi cîteva observaţii de ordin general asupra proeetelor d-luî Olănescu, in aşteptare ca să le putem analiza şi aprecia mai adine cind ni se vor da desluşiri maî amănunţite. * Suprimarea subprefecţilor, de atita timp şi cu atita inzistenţă cerută de noi, intră in categoria reformelor cu caracter negativ, adică se reduce la amputarea unei crengi inutile a copacului budgetar, la suprimarea unui organizm parazitar. Subprefecturile şi subprefecţii au fost importate din Franţa, fără să corespundă vreunei necesităţi la noi. Subprefecturile au servit ca să se căpătuiască partizanii, favoriţii, agenţii electorali. Maî intotd’auna subprefecţii au fost un instrument docil la dispoziţia proprietarilor şi arendaşilor în contra ţărănimei. Intr’un regim politic in care colegiul al IlI-lea e egal cu zero, nici măcar un rol electoral corespunzător cu leafa lor n’aveau. Era natural ca, la prima criză financiară serioasă, eî să fie sacrificaţi pe altarul economiilor. E ceea ce se face. Nimeni nu-l va regreta. * Celelalte două reforme nu e de ordin negativ. Prin sporirea atribuţiilor notarilor, prin organizarea lor şi prin monopolul circiumelor rurale, d. Olănescu îşi propune să uşureze reforma pe care d. Carp vrea s’o facă cu şcoala şi cu biserica rurală. Dind bisericile şi şcoalele pe seama comunelor rurale, trebue ca aceste comune să fie inzestrate cu un personal mai pregătit şi mai inteligent şi cu resurse mai mari ca astăzî. Notarii aleşi in condiţiunî maî ban.*, retribuiţi mai bine, şi monopolul urnelor, ar îndeplini cele două cerinţi. Dar pînă la ce punct ? Din nenorocire schimbarea legilor nu aduce schimbarea oamenilor. Deşi cu o lege maî bună, maî exigentă, mai severă, notarii vor fi tot dintre oamenii pe cari ii avem, sau aproape. Cu ce competenţă vor conduce ei şcoala şi biserica, şi cu ce cinste vor administra Venituri mai mari, numai D-zeu ştie ! Ne temem că şcoala rurală, după o bătae de joc sub regimul actual, va ajunge ceva indescriptibil sub regimul nou. Cea mai rea, mai nărăvită, mai barbară şi mai incapabilă din lume administraţie,va fi însărcinată să conducă,să supravegheze, să administreze cea mai păcătoasă şcoală. E de aşteptat ca două insuficienţe puse Împreună, să producă un total de insuficienţi şi mai mare decit aceea ce s’ar obţine prin simplă adunare. Rămîne ministerul instrucţiei, e drept. Dar o dată scăpat, pe jumătate, de beleaua şcoalei rurale, nu e probabil că se va mai ocupa de ea nici cit se ocupa pină acum. Dacă guvernul avea nevoe de realizat economii pe spinarea învăţămintui, n’avea decît să dea şcoalele secundare pe seama comunelor urbane şi să proclame libere cele două universităţi, de sine stătătoare şi materialiceşte, avind să se intreţie din generozitatea particularilor şi din taxele studenţilor. Nu că am împărtăşi un asemenea mod de a vedea, dar intre sacrificarea învăţămintului primar rural şi intre a celui secundar, am prefera sacrificarea acestui din urmă. Dar intr’o ţară în care ţăranii, deşi singuri muncesc util şi produc, nu înseamnă absolut; nimic in stat, era de aşteptat ca, după*’ cum aproape singuri dau banii birului, tributul singelui şi tributul munceai să sufere tot ei şi împuţinarea şi înrăutăţirea învăţămintului. Unde ne va duce acest sistem de îndobitocire a maselor, de rupere a echilibrului intelectual intre miez şi coajă, nineni nu se întreabă. După noi, potopul * Financiariceşte monopolul circiumelor va da rezultate şi mai proaste ca intelectualiceşte lăsarea şcoalei rurale pe mina comunelor. Cit costă astăzî o şcoală rurală? Pe deasupra ne închipuim că minimum 2000 de lei pe an. Dacă maî adăogăm ce va costa biserica şi sporul lefeî notarilor, vom ajunge la un minimum de 4000 de leî anual. Ei bine, o circiumă, fie satul cit de mare şi alcoolismul cit de întins, aibă una singură monopolul vinzăreî intr’un sat, nu va produce de cit de abea un sfert din suma aceasta, ca chirie. Jumătate, să zicem 2000 de Iei, ceea ce e: culmea imposibilului, şi încă şcoala, bi- serica şi notarii de modă nouă nu vor avea cu ce să se intreţie. Ştim ce se va intimpla : se vor scădea lefurile învăţătorilor şi numărul şcoalelor. Rezultatul final va fi: ÎOOO de şcoale cel mult In toată ţara din aproape 3000 cite sunt astăzi. iar Învăţătorii, dascălii bucheri de pe la biserici, cu alte 20 de lei pe lună. Ne vom întoarce astfel iarăşi la vremurile de aur ale strămoşilor noştri. * Ca să fim logici, ne-ar mai trebui breslele închise la oraşe, suprimarea ficţiunei parlamentare,suprimarea libertăţilor publice, şi ne-am trezi exact de unde am pornit , la 1845, cu deosebirea în rău că vom fi mai săraci ca atunci şi cu sufletul deprimat ca cei căzuţi de sus. Poate că vom ajunge şi acolo. Index. Alegerea prezidenţială in Statele Unite De săptâmîni toate afacerile par a fi întrerupte în Statele Unite. Ori unde te îndrepţi, or! încotro îţi arunci privirea nu întîlneşti decît reclame pentru alegerea prezidenţială care—în treacăt fie zis,—a avut loc erl şi al căreia rezultat, în momentul cînd acrim aceste rîndur!, încă nu-1 cunoaştem. Doi candidaţi îşi stau faţă In faţă: MacKinley, represented gruparea republicană şi O. Bryan, pacea democrată. In nici o ţară din lume nu se va vedea atita desfăşurare de forţe pentru triumful unui candidat. Se cheltuiesc milioane de dolari şi se face o reclamă care atinge deseori grotescul. Pe toate zidurile, în toate cafenelele şi birturile, s’au lipit fotografii şi placarde, prin care se laudă calităţile candidaţilor. La fie-care doi paşî, în ori care stradă din New- York, s’au închiriat prăvălia, în cari politician! plătiţi poftesc poporul pentru a asculta programul unuia sau celui-l’alt dintre candidaţi. Intr’un oraş mai mic, partizanii democraţi au lansat pe stradă o haită de sute de cîini, fie care fiind înfăşurat intr’un afiş mare purtînd numele lui O. Bryan. Imediat republicanii l-au imitat și au expediat în oraș o haită de ciin și mai numeroasă, cu numele lui Mak Kinley. Cum ne-am ruinat D. Vasile M. Kogâlniceanu, inspector agricol, a dat la lumină un raport al sǎu asupra fermei-model Laza, din judeţul Vaslui. Era o vreme cinci asemenea publicaţii se asvârleau la coş, şi de ministru, şi de public. Cui i-ar fi trecut prin minte să citească un raport amănunţit asupra unei ferme a statului ? Astăzî insă, cind ne svîrcolim într’o criză ce se aseamănă mult cu o agonie, după ce am căzut de la înălţimea «faclei orientului», a «scoborirei de la Traian», a «menirei măreţe a poporului romin» in adincimile fioroase ale ruinei materiale, acum că alunecăm pe panta ce duce la «controlul străinătăţeî», nu existăpublicaţii mai interesante, mai palpitante decît acelea ce constată viţiile organizaţiei noastre economice. Bineînţeles că se cere acestor publicaţii pentru a fi interesante, să fie sincere şi curagioase, să arăte adevărul aşa cum este, fără falsa ruşine şi fără teamă. Raportul d-lui Kogâlniceanu întruneşte intr’un mare grad aceste calităţi preţioase. De aceea l’am citit cu mai mult interes şi cu mai multă emoţie de cum aş fi citit orice operă literară bine reuşită. Dacă cititorii vor voi să mă urmeze pînă la capăt, vor vedea că nu se vor căi, căci vor învăţa, de la un lucru mic în aparenţă, cum am ajuns să ne ruinăm, ţară bogată de la natură, graţie nepăsăreî şi neglijenţei care ne-a bîntuit în tot timpul. Fermele-model ar trebui să joace într’o ţară agricolă un rol imens, preponderant. Chiar în ţările industriale ca Germania—care are 68 de ferme-modele—şi Franţa—care are 71 —s’a dat acestor instituţii o întindere şi o însemnătate enormă. Graţie lor, bogăţia naţională a profitat cit nu se poate spune. S’a demonstrat aceasta cu prisos la expoziţia din Paris. Cu atit mai vîrtos se impunea ca în România, unde ignoranţa populaţiei agricole, a proprietarilor şi a arendaşilor şi sistemele de cultură şi de creaţie mai mult ca primitive înfloresc pe toată întinderea ţării, să se înfiinţeze cele mai model ferme-model. Bogăţia naţională constă la noi în cultura pămintuluî şi creşterea vitelor. Sleirea terenurilor şi degenerarea vitelor, fatale fiind date condiţiile de mai sus, aveau să ne aducă cu siguranţă la ruina economică, şi prin aceasta la primejduirea independenţei politice şi la compromiterea soartei neamului. E ceea ce s’a intîmplat. Ciţî va oameni luminaţi au înţeles acest elementar dar teribil adevăr, şi au făcut să se voteze o lege prin care se înfiinţau pe ici pe colo ferme-model din partea statului, menite să încerce şi la noi o cultură raţională a pămintului, introducerea de seminţe bune şi specii folositoare, să îmbunătăţească rasa vitelor, etc, dar mai ales să serve ca şcoală, ca model agricultorilor noştri, să facă să pătrundă pretutindeni progresul agricol realizat de ştiinţa agronomică, încercarea nu era absurdă, probă aceea făcută de Austria într-o ţară cu mult mai înapoiată şi mai rău aşezată ca România, în Bosnia şi Herţegovina, încercare care a reuşit mai presus de orice aşteptări. Să vedem după raportul d-luî Kogâlniceanu, ce rezultate au dat la noi fermele-model, luind ca tip ferma Laza. Această fermă-model, cu o întindere de peste 1800 de hectare, cu pămînturi fertile, după patru ani de exploatare a dat un deficit net de 278.000 de lei. Judecind după acest enorm deficit, ar trebui să ne aşteptăm la o activitate extraordinară, la nişte experienţe extrem de variate, la uriaşe sforţări ca să introducă şi sa experimenteze toate culturile şi metodele ştiinţifice şi să le popularizeze in cel puţin două judeţe. Ca să absorbi toate subvenţiile statului şi toate veniturile unei moşii mari şi să cheltueşti pe deasupra încă 278.000 de lei trebue să fi atins rezultate splendide în scopul propus prin înfiinţarea fermelor-model. Nimic, cu toate astea, nu s’a făcut. D. Kogâlniceanu spune că a călcat cu emoţie pe teritoriul fermei, aşteptinduse să vadă minuni. A văzut însă o moşie ca toate moşiile din ţară, cu localuri insuficiente, cu băltoage şi smircuri, fără măcar o bună grădină de zarzavaturi, aproape fără un pom roditor plantat de cei din fermă. De abia s’au curăţat cite va hectare de spini, de abia s’au desfundat mai adine cite va bucăţele de pămint. Gunoiare, îngrăşare ştiinţifică, cultură modernă, — aproape nimic din toate astea. Şi badea Ion tot aşa îşi cultivă pămîntul cum se cultivă cel de la Laza. Griul dă 14 hectolitre la hectar în mijlocie, ca pretutindeni, porumbul 16, vacile lapte ca la ţăran, in fine o moşie cultivată şi condusă ca oricare. Dar moşiile prost cultivate dau la noi 7, 8 şi 9 la sută rentă asupra capitalului pe care-l reprezintă. Laza a dat deficite de 278.000 de lei în 4 ani. Prin aceasta s’a deosebit ferma-model a statului de moşiile particulare. Dacă populaţia ar fi luat model de la dinsa, am fi fost deja complect ruinaţi, sub stăpinirea străină, datori vîndutî pe un veac. E o fericire că bunul simţ strămoşesc s’a ferit de a lua pilde’ de la fermele-model ale statului. Raportată la experienţa celor-l’alte ţări, experienţa de la Laza e unică în felul ei, pentru toate locurile şi pentru toate timpurile, şi cum cu lucrările publice, cu funcţionarizmul, cu întreaga administraţie a ţării s’a procedat la fel, poate şi mai rău de oarece aci avem de-a face cu o întreprindere-model, uşor se înţelege de ce am ajuns la ruină. Raportul d-luî Kogâlniceanu e mai interesant de cit şi-a închipuit autorul. EU unul îşi propune ca guvernul să-l tipărească într’o ediţie populară într’o 100.000 exemplare ca să se împrăştie în toată ţara pentru ca lumea să înţeleagă in fine cum am mers, de ce am mers astfel şi unde sintem meniţi să ajungem. Raportul d-luî Kogâlniceanu conţine, pe lingă extrem de importanta parte critică, o nu mai puţin importantă parte pozitivă. Autorul propune soluţii cari merită o deosebită atenţie. E vorba de chestia cea maî vitală pentru Rominia, maî ales de cind cerealele sufăr de criza supra-producţieî, este aceea a creştereî vitelor. Pină ce ne vom pune, din punct de vedere agricol, la înălţimea timpului, ne putem ajuta cu creşterea vitelor, cu atit maî vîrtos că vitele numeroase şi bune fac posibil un repede progres agricol, prin puterea de muncă şi îngrăşămintele pe cari ni Ie pot furniza. Nici din acest punct da vedere, prevăzut totuşi in legea de înfiinţare a fermelor-model, Laza n’a făcut ceva de seamă- S’au adus citeva vite de soia, tauri, cai, vaci, oi, porci, s’au reprodus pure şi s’au încrucişat cu rasele noastre, dar prin aceasta nu s’a atins de loc scopul pe care şi-l propusese legiuitorul. Se ştie că rasele străine de vite cer o îngrijire mare şi scumpă, care scapă nu numai mijloacelor materiale ale populaţiei noastre, dar şi cultureleî. Aceste rase se aclimatizează cu greii, nu sunt intotdeauna corespunzătoare trebuinţelor noastre, degenerează mai repede ca cele indigene, tocmai fiindcă nu sunt aclimatizate, cer capitaluri iniţiale enorme. La Laza s’au făcut experienţe, şi acelea fără nici un control şi fără nici o metodă, aproape numai cu rase de vite străine. Cu toate astea, din experienţa tuturor cît şi din studiile făcute de specialişti rominî şi străini asupra raselor noastre, reese că sunt minunate aceste rase, susceptibile de îmbunătăţiri frumoase, dacă ar fi îngrijite, selecţio*Date, tratate ca in ţările occidentale, noul moldovenesc e o vită de muncă excelentă, vaca românească de munte e foarte bună, deasemenea oile şi porcii noştri. Pentru a le face să dea tot ce pot da — şi ar putea da enorm— putere de muncă, carne, lapte, lină, trebuesc selecţionate, îngrijite şi hrănite în mod raţional. Am obţine atunci rase de vite mult superioare celor străine, fiind date condiţiile agricole şi climaterice ale ţării. S’ar constitui astfel un izvor de bogăţie incalculabil, in stare să ne scoată el singur din navoe, să readucă iarăşi abondenţă in ţară. D. Kogâlniceanu propune ca fermele noastre model să fie însărcinate, în primul rînd, cu regenerarea raselor de vite indigene. Agricultura sărămie daocamdată pe al doilea plan, mai ales fiind date rezultatele. Bineînţeles că această lucrare să se facă în mod serios. Propunerea ni se pare din cele mai fericite, şi sperăm că ea va fi realizată imediat. Numai astfel fermele-modele ar înceta de a deveni nişte instituţii de scandal şi de risipă, pentru a deveni* instituţii menite să contribue la sporirea avuţiei naţionale. I. Teodorescu.