Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)

1900-10-26 / nr. 4042

tedlila de sears. turburările din Vîlcea.­­ Acţiunea tim­e se va lămuri peste cîte­va zile la Iaşi, şi, ori­care ar fi rezultatul, nu va schimba întru nimic acţiunea d-luî Panu In­potriva guvernului. L. P­erechea regală sîrbă După o ultimă, fotografe publicată de revista Die Woche din Berlin.... Şi cu toată duioşia scenei, azi, după aşa de scurt timp, telegramele ne vorbesc de posibilitatea unui divorţ ! Aim! XTI*-* No 4042. FONDATOR AIJEX. V. «ELBMARV Abonamente gff* San tuni Trti Ixui Ilk tar &...............80 fol 15 Vel~ 8 toi Iii H^T din State. . 50 „ 26 „ 18 „ 1O bani în toată țara 15 „ „ străină taie Un număr vechiă 20 bani Joi 26 Octombrie 1060 liiais pagina IV Leî................. 0.60 ban III 2.— -----­BIROURILE ZfffîlSffi?..£f~/,\ 4t — strada să V­i ui i­ar— \­ ­ Stage shtoroin Salvele de puşcă de la Rîm­­nic şi de la Buzău au­ rănit cite­va corpuri de săteni, au trimes gloanţele lor în cîţi­va ţărani cari zac în spitale, în aşteptare ca să zacă în temniţă, dar salvele aceste au­ mai avut darul de-a lovi drept în inimă guvernul d-luî Carp. Şi acest guvern nu poate spune că n’a fost primit cu în­­găduială şi chiar cu bună-voinţă. In faţa dezastrului in­spre care merge ţara, era natural ca opoziţia liberală şi cea inde­pendentă să nu imiteze pe cea conservatoare și să nu dea a­­salt putereî, lăsînd ca un gu­vern care se prezintă destul de bine să-și facă datoria... Era "natural, repetăm, ca să vedem la lucru pe d-l Carp înainte de a’l combate... Azi Tam­ văzut... Legea tur­­ceî, în principiu bună, credem noi, a dat dovadă că nu-i de ajuns principiul, că mai este ne­­voe de partea practică, de a­­plicarea legei. Şi d-l Carp aici a făcut un fiasco complect şi singeros, de­oare­ce a proce­dat ast­fel în­cit a revoltat sa­tele, a insîngerat munţii ţărei romineşti, a sămănat lupta ci­vilă in ţară. Şi apoi este şi alt­ceva. In ţara romînească un guvern care varsă singe este un guvern cu care nimeni nu mai poate sta la vorbă. Sîngele acesta ţără­nesc este ca otrava: cine-i varsă, moare şi el, e silit să lase pu­terea, să plece. D-l Carp, din nesocotinţă, a lăsat singe ţâră­­nimea şi d-sa trebue de a­­cum înainte socotit ca mort, pe lingă că a dat dovadă de incapacitate, de lipsă de pre­vedere, căci e un lucru abso­lut dovedit că, dacă se proceda cu prudenţă, sînge nu se vărsa şi nu se răzvrăteau zadarnic sa­tele ţărei romineşti! Şi pe cînd sîngele curge în munţi, în vale noroiul începe să iasă la iveală. Proectele fi­­­­nanciare ale d-lui Carp, iarăşi bune ca principiu, ascund sub ele noroiul gheşeft şi jefuirea ţărei. E admisă de toată lumea ideea că in ţară trebue atrase capitalurile străine. Cind insă sub această idee se ascunde co­losalul gheşeft de-a vinde pe două­spre­zece milioane terenu­rile petrolifere ale statului, cari valorează un miliard cel puţin, cînd acaparatorii de la­ Stan­dard-ONU, uniţi cu uzurarii de la Disconto- Gesellschaft, vor să ne stringă de git, unii ucigînd in­dustria noastră petroliferă, al­ţii punîndu-ne sub epitropie, cînd începe danţul macabru al «afacerilor)­­ sub cuvint de li­chidare a trecutului, ei bine, principiul bun dispare şi ră­mîne banda de pungaşi naţio­nali şi internaţionali, care vo­­eşte să ne jefuiască ceea ce ne­­a mai rămas. Sînge­roş şi generos de ţă-' ran de o parte, noroiu de altă parte, iată care este înfăţişarea regimului nou, după ce un mo­ment a ştiut să-şi mascheze a­­devărata ei faţă, să apară înaintea ţărei ca guvernul salvator. Aureola d-luî Carp a dispă­rut. D-sa apare de acum înainte ca un sinistru farsor unit cu un om de afaceri. Rigoletto şi Cartouche uniţi la un loc, făcind acelaşi personagiu, banditul pre­­făcîndu-se în nebun pentru a distrage atenţiunea lume!, iată noua înfăţişare a d-luî Carp. . .Şi acum că ţara îl cunoaşte, ţara îşi va face datoria, iar o­­poziţia nu va pregeta un sin­gur moment ca să dea jos de la cîrmă acest regim care ne-a pus patria la mezat şi a scăl­dat-o mai întiini in singe. Const. Mille. DIN FUGĂ CONDEIULUI Mărgăritare din «Epocă» Citesc în epocă următoarea descripţie : „Seara se apropiase. Atunci d. colonel Cocea spuse d-luî prefect Bărbulescu că călăreţii­­să fie acolo pe limba lui aşa limbă!) se află de 6 ore călări şi infan­teriştii de 6 ore in picioare, şi că trebue făcut rost pentru noaptea“. „Pentru noaptea“ ! Taci moi! pînă a­­cutua numai „Atenţa rumână“ zicea că „trebue facut rost pentru... noaptea­ ! Şi fiind­că sîntem la capitolul stilului din epocă, să mai reproducem ceva şi mai şi . „Ţăranii, însă atacînd aproape pept la pept pe infanterişti, aceştia traseră cîte­va focuri în aer. Rezultatul fu­: un ţă­­­ran mort, unul în agonie, altul grav rănit. Aţi văzut minune : tragi focuri în aer şi rezultatul e că un ţăran moare, altul e în agonie şi altul grav răpit! , Aşa mărgăritar nu se găseşte nici la „Blimale sau Mărgăritarul din Varşovia“! _________ Pnff. DIRECTOR POLITIC COMET. HILLE Anunciuri at * Guvernul anarhiei Noi ziceam erl că guvernul d-lui Carp n’are alt­ceva mai bun de făcut de­cît să se re­tragă. In adevăr, situaţimea sa a devenit ridicolă şi penibilă. După ce a văzut că râu a făcut că a aplicat legea intempestiv, de fapt a suspendat aplica­rea ei, şi toate constatările sunt făcute de formă, pentru a salva aparenţele. Ultima circulară este desfiinţarea legei în chip deghizat. Iată dar un guvern care, văzînd că a făcut-o lată, că din cauza nesocotinţei sale a vărsat sînge şi a răsculat satele, azî desfiinţează legea votată, n’o aplică. Un guvern ca acesta este perdut în ochii opiniei publice, e un guvern compromis, fără de autoritate morală. Ca să suspende legea, se impunea, dar mai trebuia alt­ceva de făcut, adică să va fi început să o aplice şi sâ-şi fi dat seama că se va vărsa sînge. Pe de altă parte guvernul înspăimîntat de proporţiile ce a luat mişcarea ţără­nească, văzînd strigătul de oroare scos de Întreaga ţară la auzul împuşcăturilor de la Buda şi Pîrscov, a luat hotărîrea ca nici să mai dea controlorii pe la satele în stare de rebeliune. Toate satele din munte de la Pîrscov mai sus, sînt revol­tate, gata de luptă, să se războiască cu armata şi cu perceptorii. Intre a vărsa sînge ori a lăsa lucrurile baltă, guvernul a preferit a nu mai călca autoritatea pe acolo, să lase satele în voia lor, să nu mai trimeată perceptorii şi ast­fel să dea drep­tate sătenilor. Noi credem că bine a fă­cut, dar, din punctul de vedere conser­vator şi reacţionar, nu pătimeşte oara au­toritatea statului şi d. Carp, iarăşi din punctul său de vedere, nu crede că acesta este falimentul sistemului sau politic? In aşa hal, nu crede guvernul că-­i lip­seşte autoritatea morală şi că a sosit mo­mentul să se retragă? ACŢIUNEA_D-LUI PANU Programul conservator. — Micul dictator şi d. Parvu. —­­O declaraţie a d-luî Panu. — Intre radicali. — Panu despre Bädaran.—Acţiunea politică a d-luî Panu Presupunind că răscoalele ţărăneşti vor lua curind sfirşit şi că guvernul nu va fi prăbuşit printr’o puternică miş­care populară acum înainte de deschi­derea corpurilor legiuitoare, inca situa­ţia guvernului nu e strălucită şi se prea poate ca vintul de toamnă să-l scuture din mijlocul tunderilor, pe cari azî d. Carp caută să-î giugiulească după ce s-a tratat de sus cu atita dis­­preţ. ^ Ca acţiune generală guvernul Carp n’a ştiut pină azi de cit să provoace nemulţumiri. Din toate unghiurile ră­­eî se ridică protestări şi incriminări, în mare parte justificate prin faptul că toată lumea se aştepta din partea d-lui Carp la legi drepte şi echitabile, pe cind in realitate proectele cunoscute nu sint de cit paliative, propuse în grabă şi fără chibzuire. Pe sprijinul actualului parlament insă d. Carp nu poate conta, fiind­că cei citi­va fruntaşi cari fac parte din­­tr’insul au luat sau vor lua o atitu­dine absolut duşmănoasă, iar mame­­luciî vor fi aşa de divizaţi în­cit nu vor fi in stare a face operă de sal­vare. Să ne ocupăm azi de d. Panu. Adine lovit de nerecunoştinţa unora şi mihnit de îndrăzneala altor­a cari duc partidul conservator spre ruină, d. Panu e hotărit a duce o luptă crincena pentru a distruge pe acei cari lucrează in ascuns. D. Panu, care a intrat in partidul conservator pe baza unui program de idei, crede că acest pro­gram nu trebuie lăsat a fi terfelit şi mai curind partidul să se reorganizeze in opoziţie, de­cit să se compromită pentru tot-d’a­una. Semnalul d. Panu l’a dat in seziu­­nea parlamentară extraordinară, in cea ordinară însă d-sa va da bănceî ministeriale un asalt puternic. — A­­micii d-sale afirmă că va fi încoronat de izbindă. S’a încercat deja în cite-va rindurî a se readuce pe d. Panu la staul, a’i face să înceteze a amari guvernul, dar d. Panu a refuzat categoric.­­ Şi d. Nicu Filipescu a cre­zu­t că va reuşi pe lingă d. Panu cu nidingile lui obişnuite şi a trimis un sol J^i putea da numele la nevoie — s’a ridicat cu indignare in py^Va a­­cestui sistem, ridicat la rangrfil.de prin­cipiu de micul dictator. Răscoalele ţărăneşti au contribuit şi ele in a mări energia d-luî Panu, care socoteşte legea asupra ţurceî ca un pa­liativ, care a adus o vărsare de sînge fără a profita mult statului, cind ştiut este că ţara are nevoie de o organizare complectă financiară. Intr’un cerc de prieteni d. Panu a confirmat pe deplin această hotărîre a d-sale, zicînd : că „ va face guver­nului opoziţie „­ outrance“. Am reprodus textual spusele d-lui Panu. „ In această luptă „ outrance d. Panu va fi oare urmat de toţi prietenii săi“? Această chestiune se va elucida de­finitiv peste cite­va zile la Iaşi, unde d. Panu va avea o nouă consfătuire cu prietenii săi. E dinainte ştiut că deputaţii radicali din Cameră vor urma pe d.Panu. Gru­parea va avea ca leader pe d. Neculae de la Iaşi. In cazul insă cînd d. Bădărău nu va voi să urmeze politica d-lui Panu, a­­tunci o sciziune se va face in sinul fostei grupări radicale. Cei mai mulţi însă vor urma pe d. Panu, de care sunt legaţi printr’o ac­ţiune politică comună de mai bine de două­zeci de ani. Pentru moment d. Panu crede că d. Bădărău­ nu-l va u­rma. Cel puţin însuşi d. Panu, discutind cu ciţi­va prieteni, a zis că nu mai contează pe prie­tenia politică a d-lui Bădăran». Se ştie cu toate acestea că d. Bă­­duran, in ultima regiune parlamentară, a refuzat, cu toate stăruinţele puse, de a apăra legea turcei, tocmai pentru a nu contrazice pe d. Panu. Dar, după cum am spus, această ches­ COTIDIANE DEOSEBIRI DE. . . STIL Din ce în ce deosebirile de... stil între Timpul şi Constituţionalul devin mai apreciabile. De pildă, iată cum anunţă Timpul a­­gitaţia din Vîlcea: „In mai multe comune din partea mun­toasă a judeţului Vîlcea domneşte o vie agitaţie printre ţărani în contra taxei pe ţuică“. Iată cum o anunţă şi Constituţio­nalul: „La ministerul de interne au sosit ştiri că, în judeţul Vâlcea domneşte o oare­care agitaţiune printre producătorii de ţuică, faţă cu aplicarea noului impozit. Se speră totuşi că liniştea nu va fi tul­burată“. Recunoaşteţi că e o nuanţă, adică drept vorbind sunt două... nuanţe: una junimistă şi alta conservatoare. Ceea ce lipseşte, de­sigur, e nuanţa fuzionistă ! UN EXEMPLU Constituţionalul de aseară zice că în Gorj măsurătorile de borhot se fac fără nici o opoziţie din partea sătenilor. Credem. Ce dovedeşte însă aceasta? Din Gorj au curs protestele la Cameră prin inter­mediul d-lui deputat Sc­uteru. Deci s’ar fi putut aştepta ca ac­­opunerea la lege să fie mare. lata însă că se intîmplă tocmai con­trarul. Ceea­ ce dovedeşte că de îndată ce ţă­ranii au mijlocul legal de protestare, de luptă aparentă măcar, nu se mai răs­coală. Aceasta e moralitatea faptului. CALCULELE D-LUI CARP — Bietul Carp, are calcule la rinichi ! — Mai bine le avea la cap și atunci nu s’ar fi înnecat în...borhot! Snop CARNETUL MEU Circiumele De multe se ocupă primăria, dar de starea nehigienică şi pestilenţioasă a cir­ciumelor, nu. Ar fi în adevăr timp ca să se amintească şi de acele localuri de per­­diţiune unde lee debitează băuturile cele mai stricate şi mai vătămătoare sănătă­­ţei şi unde lumea săracă se alcoolizează, se otrăveşte. E apoi şi altă chestiune, acea a salu­britate! publice. Cine n’a trecut pe lîngă strada Schitul Măgureanu de pildă, în do­sul Cişmegiului, şi n’a fost lovit, trăznit de zgomotul ce se face în acele localuri şi de duhoarea de carne friptă şi de mi­titei prăjiţi pe grătar în plin aer,în stradă? Circiumele acestea sunt aşezate în par­tere de case cu două şi trei caturi, sunt alături de alte case. Ce credeţi că suferă nenorociţii chiriaşi asfixiaţi de duhoarea cîrnaţilor fripţi în stradă? Nu pot des­chide o fereastră fără să fie invadate odăile de fum şi de putoare, iar noaptea pînă tirziu nu e chip să se odihnească­­de zgomotul lăutarilor şi danţurilor un­gurenilor şi ale tuturor acelora cari au petrecerea zgomotoa­­ă. Şi aşa se întimplă în fie­care stradă în care există o circiumă de soiul acesta, fără ca nici poliţia, nici primăria să nu se ocupe şi de această chestiune a salubri­tatei şi liniştei cetăţenilor. Poporul fireşte trebue să se veselească şi să mănînce fleici şi mititei. E însă vorba de a îndepărta de centru aceste localuri, de a le civiliza întru cît­va pentru că de­ fără a fi bucătar mi se pare că s’ar putea găsi un mijloc mai puţin primitiv de frigere a cîrnaţilor de cit a instala grătarele în stradă şi a îm­puţi o mahala întreagă ! O. M. PROECTELE D-LUI OLANESCU Suprimarea subprefecţilor.— Inspectorii de plăşi şi notarii.rjj Monopolul circiumelor la sate.—Ce valoare pot avea asemenea măsuri D. Olănescu­, ministru de interne, maî practic şi mai puţin mîndru de cit d. Carp, face să se anunţe proectele de legi pe cari le are gata. Pină acum d-sa a pregătit următoarele: 1) Suprimarea subprefecţilor şi a subprefecturilor; 2) Înfiinţarea de inspectori de plăşi şi organizarea şi sporirea atribuţiilor notarilor, şi 3) Înfiinţarea monopolului circiu­melor rurale. In ce priveşte partea pozitivă a aces­tor reforme, aceea a reorganizărei şi a inovaţiilor, ea e cam vagă. E un pro­gres faţă de procederile d-lui Carp care-şi inconjura proectele de mister, dar e un progres insuficient. Se pot face totuşi cîte­va observaţii de ordin general asupra proeetelor d-luî Olănescu­, in aşteptare ca să le putem analiza şi aprecia mai adine cind ni se vor da desluşiri maî amănunţite. * Suprimarea subprefecţilor, de atita timp şi cu atita inzistenţă cerută de noi, intră in categoria reformelor cu caracter negativ, adică se reduce la amputarea unei crengi inutile a copa­cului budgetar, la suprimarea unui or­ga­nizm parazitar. Subprefecturile şi subprefecţii au fost importate din Franţa, fără să co­respundă vre­unei necesităţi la noi. Sub­prefecturile au servit ca să se căpătu­­iască partizanii, favoriţii, agenţii electo­rali. Maî intot­d’a­una subprefecţii au fost un instrument docil la dispoziţia pro­prietarilor şi arendaşilor în contra ţă­­rănimei. Intr’un regim politic in care colegiul al IlI-lea e egal cu zero, nici măcar un rol electoral corespunzător cu leafa lor n’aveau. Era natural ca, la prima criză finan­ciară serioasă, eî să fie sacrificaţi pe altarul economiilor. E ceea ce se face. Nimeni nu-l va regreta. * Cele­l­alte două reforme nu e de or­din negativ. Prin sporirea atribuţiilor notarilor, prin organizarea lor şi prin monopolul circiumelor rurale, d­. Olă­­nescu îşi propune să uşureze reforma pe care d. Carp vrea s’o facă cu şcoala şi cu biserica rurală. Dind bisericile şi şcoalele pe seama comunelor rurale, trebue ca aceste co­mune să fie inzestrate cu un personal mai pregătit şi mai inteligent şi cu re­surse mai mari ca astă­zî. Notarii aleşi in condiţiunî maî ban.*, retribuiţi mai bine, şi monopolul urnelor, ar în­deplini cele două cerinţi. Dar pînă la ce punct ? Din nenoro­cire schimbarea legilor nu aduce schim­barea oamenilor. Deşi cu o lege maî bună, maî exigentă, mai severă, notarii vor fi tot dintre oamenii pe cari ii a­­vem, sau aproape. Cu ce competenţă vor conduce ei şcoala şi biserica, şi cu ce cinste vor administra Venituri mai mari, numai D-zeu ştie ! Ne temem că şcoala rurală, după o bătae de joc sub regimul actual, va ajunge ceva indescriptibil sub regimul nou­. Cea mai rea, mai nărăvită, mai barbară şi mai incapabilă din lume ad­ministraţie,va fi însărcinată să conducă,să supravegheze, să administreze cea mai păcătoasă şcoală. E de aşteptat ca două insuficienţe puse Împreună, să producă un total de insuficienţi şi mai mare de­cit aceea ce s’ar obţine prin simplă a­­dunare. Rămîne ministerul instrucţiei, e drept. Dar o dată scăpat, pe jumătate, de beleaua şcoalei rurale, nu e probabil că se va mai ocupa de ea nici cit se o­­cupa pină acum. Dacă guvernul avea nevoe de rea­lizat economii pe spinarea învăţăm­in­­tui, n’avea de­cît să dea şcoalele se­cundare pe seama comunelor urbane şi să proclame libere cele două universi­tăţi, de sine stătătoare şi materialiceşte, avind să se intreţie din generozitatea particularilor şi din taxele studenţilor. Nu că am împărtăşi un asemenea mod de a vedea, dar intre sacrificarea învăţămintului primar rural şi intre a celui secundar, am prefera sacrificarea acestui din urmă. Dar intr’o ţară în care ţăranii, deşi singuri muncesc­ util şi produc, nu înseamnă absolut; nimic in stat, era de aşteptat ca, după*’ cum aproape singuri dau banii birului, tributul singelui şi tributul munceai să sufere tot ei şi împuţinarea şi în­răutăţirea învăţămintului. Unde ne va duce acest sistem de îndobitocire a maselor, de rupere a echilibrului inte­lectual intre miez şi coajă, nin­eni nu se întreabă. După noi, potopul * Financiariceşte monopolul circiume­lor va da rezultate şi mai proaste ca intelectualiceşte lăsarea şcoalei rurale pe mina comunelor. Cit costă astă­zî o şcoală rurală? Pe de­asupra ne închipuim că minimum 2000 de lei pe an. Dacă maî adăogăm ce va costa biserica şi sporul lefeî no­tarilor, vom ajunge la un minimum de 4000 de leî anual. Ei bine, o circiumă, fie satul cit de mare şi alcoolismul cit de întins, aibă una singură monopolul vinzăreî intr’un sat, nu va produce de cit de abea un sfert din suma aceasta, ca chirie. Jumă­tate, să zicem 2000 de Iei, ceea ce e: culmea imposibilului, şi încă şcoala, bi-­ serica şi notarii de modă nouă nu vor avea cu ce să se intreţie. Ştim ce se va intimpla : se vor scă­dea lefurile învăţătorilor şi numărul şcoalelor. Rezultatul final va fi: ÎOOO de şcoale cel mult In toată ţara din aproape 3000 cite sunt astăzi. iar Învăţătorii, dascălii bucheri de pe la biserici, cu alte 20 de lei pe lună. Ne vom întoarce ast­fel iarăşi la vre­murile de aur ale strămoşilor noştri. * Ca să fim logici, ne-ar mai trebui breslele închise la oraşe, suprimarea fic­ţiunei parlamentare,suprimarea libertă­ţilor publice,­ şi ne-am trezi exact de und­e am pornit , la 1845, cu deosebi­rea în rău­ că vom fi mai săraci ca a­­tunci şi cu sufletul deprimat ca cei că­zuţi de sus. Poate că vom ajunge şi acolo. Index. Alegerea prezidenţială in Statele Unite De săptâmîni toate afacerile par a fi întrerupte în Statele­ Unite. Ori unde te îndrepţi, or! încotro îţi a­­runci privirea nu întîlneşti de­cît re­clame pentru alegerea prezidenţială care—în treacăt fie zis,—a avut loc erl şi al căreia rezultat, în momen­tul cînd acrim aceste rîndur!, încă nu-1 cunoaştem. Doi­ candidaţi îşi stau faţă In faţă: Mac­Kinley, represented gru­parea republicană şi O. Bryan, pa­cea democrată. In nici o ţară din lume nu se va vedea atita desfăşurare de forţe pen­tru triumful unui candidat. Se chel­­tuiesc milioane de dolari şi se face o reclamă care atinge dese­ori gro­tescul. Pe toate zidurile, în toate ca­fenelele şi birturile, s’au lipit fotogra­fii şi placarde, prin care se laudă calităţile candidaţilor. La fie-care doi paşî, în ori care stradă din New- York, s’au închiriat prăvălia, în cari politician! plătiţi poftesc poporul pentru a asculta programul unuia sau celui-l’alt dintre candidaţi. Intr’un oraş mai mic, partizanii democraţi au lansat pe stradă o haită de sute de cîini, fie­ care fiind înfăşurat in­tr’un afiş mare purtînd numele lui O. Bryan. Imediat republica­nii l-au imitat și au expediat în oraș o haită de ciin­ și mai nume­roasă, cu numele lui Mak Kinley. Cum ne-am ruinat D. Vasile M. Kogâlniceanu, inspector agricol, a dat la lumină un raport al sǎu asupra fermei-model Laza, din ju­deţul Vaslui. Era o vreme cinci aseme­nea publicaţii se asvârleau la coş, şi de ministru, şi de public. Cui i-ar fi trecut prin minte să citească un raport amănunţit asupra unei ferme a statu­lui ? Astă­zî insă, cind ne svîrcolim în­tr’o criză ce se aseamănă mult cu o a­­gonie, după ce am căzut de la înălţi­mea «faclei orientului», a «scoborirei de la Traian», a «menirei măreţe a popo­rului romin» in adincimile fioroase ale ruinei materiale, acum că alunecăm pe panta ce duce la «controlul străinătă­­ţeî», nu există­­publica­ţii mai interesan­te, mai palpitante de­cît acelea ce con­stată viţiile organizaţiei noastre econo­mice. Bine­înţeles că se cere acestor publi­caţii pentru a fi interesante, să fie sin­cere şi curagioase, să arăte adevărul a­şa cum este, fără falsa ruşine şi fără teamă. Raportul d-lui Kogâlniceanu în­truneşte intr’un mare grad aceste cali­tăţi preţioase. De aceea l’am citit cu mai mult interes şi cu mai multă emo­ţie de cum aş fi citit ori­ce operă lite­rară bine reuşită. Dacă cititorii vor voi să mă urmeze pînă la capăt, vor vedea că nu se vor căi, căci vor învăţa, de la un lucru mic în aparenţă, cum am ajuns să ne rui­năm, ţară bogată de la natură, graţie nepăsăreî şi neglijenţei care ne-a bîn­­tuit în tot timpul. Fermele-model ar trebui să joace în­­tr’o ţară agricolă un rol imens, pre­ponderant. Chiar în ţările industriale ca Germania—care are 68 de ferme-mo­­dele—şi Franţa—care are 71 —s’a dat acestor instituţii o întindere şi o însem­nătate enormă. Graţie lor, bogăţia naţi­onală a profitat cit nu se poate spune. S’a demonstrat aceasta cu prisos la ex­poziţia din Paris. Cu atit mai vîrtos se impunea ca în România, unde ignoranţa populaţiei a­­gricole, a proprietarilor şi a arendaşilor şi sistemele de cultură şi de creaţie mai mult ca primitive înfloresc pe toată în­tinderea ţării, să se înfiinţeze cele mai model ferme-model. Bogăţia naţională constă la noi în cul­tura pămintuluî şi creşterea vitelor. Sleirea terenurilor şi degenerarea vite­lor, fatale fiind date condiţiile de mai sus, aveau să ne aducă cu siguranţă la ruina economică, şi prin aceasta la pri­mejduirea independenţei politice şi la compromiterea soartei neamului. E ceea ce s’a intîmplat. Ciţî­ va oameni luminaţi au înţeles acest elementar dar teribil adevăr, şi au făcut să se voteze o lege prin care se înfiinţau pe ici pe colo ferme-model din partea statului, menite să încerce şi la noi o cultură raţională a pămintului, introducerea de seminţe bune şi specii folositoare, să îmbunătăţească rasa vi­telor, etc, dar mai ales să serve ca şcoa­lă, ca model agricultorilor noştri, să facă să pătrundă pretutindeni progresul a­­gricol realizat de ştiinţa agronomică, încercarea­ nu era absurdă, probă a­­ceea făcută de Austria într-o ţară cu mult mai înapoiată şi mai rău­ aşezată ca România, în Bosnia şi Herţegovina, încercare care a reuşit mai pre­sus de ori­ce aşteptări. Să vedem după raportul d-luî Kogâlni­ceanu, ce rezultate au dat la noi fer­mele-model, luind ca tip ferma Laza. Această fermă-model, cu o întindere de peste 1800 de hectare, cu pămînturi fertile, după patru ani de exploatare a dat un deficit net de 278.000 de lei. Judecind după acest enorm deficit, ar trebui să ne aşteptăm la o activi­tate extra­ordinară, la nişte experienţe extrem de variate, la uriaşe sforţări ca să introducă şi sa experimenteze toate culturile şi metodele ştiinţifice şi să le popularizeze in cel puţin două judeţe. Ca să absorbi toate subvenţiile statu­lui şi toate veniturile unei moşii mari şi să cheltueşti pe de­asupra încă 278.000 de lei trebue să fi atins rezul­tate splendide în scopul propus prin înfiinţarea fermelor-model. Nimic, cu toate astea, nu s’a făcut. D. Kogâlniceanu spune că a călcat cu emoţie pe teritoriul fermei, aşteptindu­­se să vadă minuni. A văzut însă o mo­şie ca toate moşiile din ţară, cu loca­luri insuficiente, cu băltoage şi smir­­curi, fără măcar o bună grădină de zar­zavaturi, aproape fără un pom roditor plantat de cei din fermă. De abia s’au curăţat cite­ va hectare de spini, de abia s’au desfundat mai adine cite­ va bucă­ţele de pămint. Gunoiare, îngrăşare ştiinţifică, cultură modernă, — aproape nimic din toate astea. Şi badea Ion tot aşa îşi cultivă pămîntul cum se cultivă cel de la Laza. Griul dă 14 hectolitre la hectar în mijlocie, ca pretutindeni, porumbul 16, vacile lapte ca la ţăran, in fine o mo­şie cultivată şi condusă ca ori­care. Dar moşiile prost cultivate dau la noi 7, 8 ş­i 9 la sută rentă asupra ca­pitalului pe care-l reprezintă. Laza a dat deficite de 278.000 de lei în 4 ani. Prin aceasta s’a deosebit ferma-model a statului de moşiile particulare. Dacă populaţia ar fi luat model de la dinsa, am fi fost deja complect ruinaţi, sub stăpinirea străină, datori vîndutî pe un veac. E o fericire că bunul simţ stră­moşesc s’a ferit de a lua pilde’ de la fermele-model ale statului. Raportată la experienţa celor-l’alte ţări, experienţa de la Laza e unică în felul ei, pentru toate locurile şi pentru toate timpurile, şi cum cu lucrările pu­­blice, cu funcţionarizmul, cu întreaga administraţie a ţării s’a procedat la fel, poate şi mai rău­ de oare­ce aci avem de-a face cu o întreprindere-model, u­­şor se înţelege de ce am ajuns la ru­ină. Raportul d-luî Kogâlniceanu e mai interesant de cit şi-a închipuit autorul. EU unul îşi propune ca guvernul să-l tipărească într’o ediţie populară într’o 100.000 exemplare ca să se împrăştie în toată ţara pentru ca lumea să înţe­leagă in fine cum am mers, de ce am mers ast­fel şi unde sintem­ meniţi să a­­jungem. Raportul d-luî Kogâlniceanu conţine, pe lingă extrem de importanta parte critică, o nu mai puţin importantă parte pozitivă. Autorul propune soluţii cari merită o deosebită atenţie. E vorba de chestia cea maî vitală pentru Rominia, maî ales de cind cerealele sufăr de criza supra-producţieî, este aceea a creş­­tereî vitelor. Pină ce ne vom pune, din punct de vedere agricol, la înălţimea timpului, ne putem ajuta cu creşterea vitelor, cu atit maî vîrtos că vitele nu­meroase şi bune fac posibil un repede progres agricol, prin puterea de muncă şi îngrăşămintele pe cari ni Ie pot furniza. Nici din acest punct da vedere, pre­văzut totuşi in legea de înfiinţare a fermelor-model, Laza n’a făcut ceva de seamă- S’au adus cite­va vite de soia, tauri, cai, vaci, oi, porci, s’au reprodus pure şi s’au încrucişat cu rasele noas­tre, dar prin aceasta nu s’a atins de loc scopul pe care şi-l propusese legiui­torul. Se ştie că rasele străine de vite cer o îngrijire mare şi scumpă, care scapă nu numai mijloacelor materiale ale po­­pulaţiei noastre, dar şi culturel­eî. Aceste rase se aclimatizează cu greii, nu sunt in­tot­deauna corespunzătoare trebuinţelor noastre, degenerează mai repede ca cele indigene, tocmai fiind­că nu sunt aclimatizate, cer capitaluri iniţiale enorme. La Laza s’au făcut experienţe, şi acelea fără nici un control şi fără­ nici o metodă, aproape numai cu rase de vite străine. Cu toate astea, din experienţa tuturor cît şi din studiile făcute de specialişti rominî şi străini asupra raselor noastre, reese că sunt minunate aceste rase, sus­ceptibile de îmbunătăţiri frumoase, dacă ar fi îngrijite, selecţio*Date, tratate ca in ţările occidentale, noul moldovenesc e o vită de muncă excelentă, vaca românească de munte e foarte bună, de­­asemenea oile şi porcii noştri. Pentru a le face să dea tot ce pot da — şi ar putea da enorm— putere de muncă, carne, lapte, lină, trebuesc selecţionate, îngrijite şi hrănite în mod raţional. Am obţine atunci rase de vite mult superioare celor străine, fiind date condiţiile agricole şi clima­terice ale ţării. S’ar constitui ast­fel un izvor de bogăţie incalculabil, in stare să ne scoată el singur din navoe, să readucă iarăşi abondenţă in ţară. D. Kogâlniceanu propune ca fermele noastre model să fie însărcinate, în primul rînd, cu regenerarea raselor de vite indigene. Agricultura să­rămie da­o­cam­dată pe al doilea plan, mai ales fiind date rezultatele. Bine­înţeles că a­­ceastă lucrare să se facă în mod serios. Propunerea ni se pare din cele mai­ fericite, şi sperăm că ea va fi realizată imediat. Numai ast­fel fermele-modele ar înceta de a deveni nişte instituţii de scandal şi de risipă, pentru a deveni* instituţii menite să contribue la spo­rirea avuţiei naţionale. I. Teodorescu.

Next