Adevěrul, decembrie 1900 (Anul 13, nr. 4079-4106)
1900-12-02 / nr. 4079
Filipescu Redivivus Cuvintarea d-luî Panu a avut ca rezultat de-a scoate din pepeni pe nucul dictator care, de cind s’a făcut ministru, se ascunde, devine mititel, se roagă în toate părţile ca să fie lăsat în pace. Omul acesta nu are nici măcar curagiul faptelor sale. După ce întreaga situaţiune i se datoreşte d-sale, după ce d-sa a „inventat“ pe d-l Cantacuzino ca şef, şi apoi, văzind că acesta face tristă figură, l-a pus deoparte, adresîndu-se d lui Carp şi păcălind pe d-niî Tache Ionescu, general Manu şi Panu, după ce întreaga sa activitate politică nu-i decit a trage sforile, cind rezultatul este dezastruos tot d-sa se supără şi tot d-sa protestează. Micul dictator întrebuinţînd politica faptelor îndeplinite de multe ori a reuşit pentru moment—şi aşa fiind a crezut că poate să o erijeze un sistem. I-a eşit însă rău, căci intrigile sale, sforile ce a tras au avut ca rezultat că au certat pe toată lumea, dar în acelaşi timp l-au descoperit şi pe el. Nu-i convine, fireşte, acest rol caraghios de păsuit al d-luî Tache Ionescu, strigă de durere sub sfîrcul de biciu al d-lui Panu, se zvircoleşte ca un epileptic, dar nimeni nu-l ia in serios. Explrmă toate păcatele făcute, adversarii săi l’au ţintuit la stîlpul infamiei şi il arată tuturor ca autor al întregei acestei încurcături. D. Tache Ionescu, fire mai diplomatică, duce o politică exasperantă pentru micul dictator, îl chinueşte ca şi cum l-ar smulge pierii cu cimbistru, nu-i face opozitiune, dar totuşi face deşertul in jurul guvernului inventat de el şi la toată lumea se declară a fi şi a rămine bunul mameluc. Contra d-lui Tache Ionescu micul dictator este nevoit să ducă o politică nenorocită, să-l simtă inconjurîndu-l de iţele sale, şi să nu poată să spargă păinjenişul pe faţă, să-l excomunice pe fostul săfl amic şi să-l dea afară din partid cum a făcut erî cu d. Panu. Acesta din urmă, fire mai violentă şi mai personală, a eşit pe faţă la luptă, a provocat guvernul şi pe d. Filipescu la ţrintă dreaptă și î-a masacrat cu o cruzime bine meritată de altfel. D. Panu a dezvăluit toate intrigile d-lui Filipescu, l’a luat de git și î-a cerut socoteală de toate rele facerile făptuite, la provocat și l’a sfidat. Părăsit de toată lumea, neavind nici măcar un deputat prezentabil sub mină ca să riposteze, redus doar să arunce sub picioarele vigurosului adversar copii şi javre ridicole, s’a văzut silit să iasă singur de după uşă, din colţul său, şi să fie aşa de dibaciu, încit furia lui oarbă să-l demascheze, să-i dea satisfacţiune d-lui Panu că a lovit drept şi bine. D. Filipescu a fost imprudent. D. Panu nu-i omul care să păstreze tăcerea şi nu-i temperament care să nu plătească adversarilor săi. Şi apoi micul Sarafoff este prea vulnerabil, este prea uşor de doborît pentru ca loviturile ce- i va da d. Panu pe faţă şi în umbră d. Tache Ionescu să nu-l doboare. Steaua lui Filipescu păleşte văzind cu ochii, încă o imprudentă ieşire şi ne mai avînd în faţă şi un adversar care să rompese ca bietul George Lahovary, tragem nădejde că se va sfîrşi odată cu acest încurcătume odios şi ridicol în acelaş timp. Şi acum ca în forţa romanelor: Ta urma! Const. Mille DIN FUGA CONDEIULUI Cei trei Barbu Guvernul lui conu Petrache şi al ateu lui Maiorescu n’a găsit de apărător în Cameră deci trinitatea: Barbu Delavrancea, Barbu Gănescu şi Barbu Păltineanu, adică Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, rămînînd să se vadă dacă Barbu Păltineanu poate fi... de duh! Am putea deci numi guvernul de azi guvernul celor trei Barbu, sau pentru a parafraza numele unei ilustre grupări politice: guvernul. . Bărburicilor ! Puff. Campanie avortată ? Ziarul La Iroumanie declară că opoziţiunea poate socoti la pasivul ei o campanie avortată. Şi ştiţi care este această campanie ? Este aceea făcută de toate Ziarele de opoziţiune contra vinzărei terenurilor petrolifere piratului american Rockefeller. Presa cinstită s’a ridicat inpotriva faptului ca pe nimic să se dea o întreagă avere a statului și ca, sub cuvînt de-a aduce capitaluri streine, să se pericliteze o întreagă industrie pe care vor să o ucidă în faşă americanii. Această campanie are de efect că omul lui Rockefeller, d. Porter, e silit să-şi facă bagajele şi să plece pe ici încolo, concediat de d. Carp care i-a declarat că opinia publică este prea aprinsă ca «afacerea» să poată să se facă. Campania noastră are drept rezultat că am scăpat ţara de un adevărat jaf şi pe cînd toată lumea recunoaşte că plecarea lui Porter din ţară este datorită nouă, după La Roumanie aceasta este o campanie avortată! Ce era să fie dacă guvernul d-luî Carp nu asculta de opinia publică şi mergea înainte cu tratativele, reuşind să treacă prin parlament această ruşinoasă şi dezastroasă concesiune ? Atunci poate campania noastră ar fi avortat, cînd cu toată opoziţiunea proectul de lege trecea şi guvernul rămînea încă la putere. Cînd însă pînă şi regele s’a îngrozit de efervescenţa ţăreî şi a cerut guvernului să înceteze tratativele cu Rockefeller, să crează guvernul că a repurtat un succes este a da dovadă ori de copilărie ori de pură orbire. Agonia guvernului d-lui Carp Pe punctul de a se retrage.—Chestia Standard-Oil, regele d. Carp.—Criza aplanată momentan. — Banca Naţională, regele şi d. Carp.—De ce cerea regele să schimbe guvernul ?— Conflictul cu Bulgaria şi criza ministerială.—Concluzie. *’ Toată lumea ştie că guvernul d-luî Carp a fost pe punctul de a-şî da sfârşitul. Acum o săptămînă, in cercurile conservatoare, se aştepta din moment in moment isbucnirea crizei. In cele din urmă, lucrurile s’au liniştit puţin şi criza a fost evitată pentru un timp oarecare. Vom face mai jos istoricul trecutului şi vom arăta ce primejdii grave mai ameninţă guvernul, asigurind că ştirile noastre sint cît se poate de sigure şi de autentice. Am arătat mai dăunăzî că regele, de din convingere personală, fie că a fost in mod abil prelucrat de secretarul său, era in contra cohesionăreî terenurilor petrolifere companiei Standard-Oil. El era hotărit să facă din această chestie un pretext de a se desface de guvernul d-luî Carp, D. Carp de asemenea, știind aceasta, hotărise s’o sfirșească. De aceea cercurile conservatoare se așteptau din moment un moment la isbucnirea crizei. S’a întimplat însă că americanii nu s’au arătat atît de abili, ci crezind că ţin ţara la cheremul lor, au ridicat pretenţii aşa de exorbitante în cît d. Carp, cu toată dorinţa sa de a încheia afacerea, a fost nevoit s’o rupă. Ruptura aceasta — un accident cam neprevăzut — a făcut ca criza guvernamentală să se amine. * Silit de împrejurări, guvernul a venit atunci la Cameră cu proectul relativ la acţiunile Băncei Naţionale. A scăpat de un hop ca să dea peste altul mai mare, căci regele e şi mai protivnic proectuul acestuia decit era contra celuilalt, şi are acum un pretext şi mai bun şi mai puternic de-a se desface de guvernul d-lui Carp. Chiar de pe vremea guvernului trecut regele nu s’a arătat favorabil vinzăreî acţiunilor la streini. Cind s’a ventilat chestia, pe cind d. Take Ionescu trata omeneşte cu Banca şi d. Filipescu o înjura surugieşte prin Epoca, regele a chemat la palat mai mulţi cunoscuţi financiari romîni şi le-a cerut părerea. Din această consultaţie suveranul şî-a făcut convingerea că vinzarea acţiunilor constituia o greşeală imensă. Aşa se explică pentru ce d. Take Ionescu s’a arătat foarte curant cu Danca şi pentru ce d. Carp a aşezat proectul acesta printre cele din urmă, lăsind să realizeze numai la un caz de extremitate. Extremitatea s’a prezentat, după credinţa guvernului. Dar regele nu vrea de loc să primească ideia vinzărei acţiunilor la streini. D. Carp va avea deci să se explice iarăşi cu palatul, şi ori să renunţe la proectul rău, ceea ce va pune stilul intr’o poziţie grea căci guvernul n’a fost in stare să găsească alte resurse, ori să ţie morţiş la proect şi atunci să rişte a fi trimis la plimbare ele rege. Toate probabilităţile sunt pentru realizarea eventualităţii din urmă. Zilele acestea trebue să ne aşteptăm la ivirea unor noi şi grave dificultăţi pentru guvern, şi care se vor afirşi printr’o criză ministerială, din cauza proectului cu vinzarea acţiunilor. * In toate cercurile politice lucrurile acestea se discută cu o vie aprindere. Fiecare se întreabă de ce regele vrea să se desfacă de guvernul d-lui Carp ? Crede el că conservatorii sunt incapabili de a scăpa țara din nevoile in cari se află? Crede pe liberali mai capabili? Vrea el un alt guvern conservator? Vrea unul liberal ? Părerile sint împărţite. Versiunile cele mai curiose, circulă şi se discută. Iată una care ni s’a părut cea mai interesantă, deşi nu tocmai verosimilă. Se zice că regele e foarte preocupat de conflictul cu Bulgaria şi de aplanarea lui cît mai repede. Pentru aceasta el nu vede de cît o soluţie bună : schimbarea de guvern şi la Sofia şi la Bucureşti, adică Înlăturarea acelor guverne cari s’au găsit in conflict şi venirea altora cari să-şi poată face concesii reciproce fără prejudiţiî morale. Se cerea ca primul pas să-l facă Bulgaria. El a fost tăcut. Rămine acum ca să se schimbe şi guvernul ,ronîn pentru a se face posibilă aplanarea conflictului. De aceea regele caută toate pretextele pentru a se desface de guvernul d-luî Carp. * Nu ni se pare verosimilă această versiune fiindcă, chiar dacă regele ar voi aşa ceva, dorinţa nu i se poate realiza, căci guvernul cel nou din Sofia e şi mai protivnic României decit cel trecut, prin urmare va fi mai puţin dispus să facă concesii ţăreî noastre. Dacă Radoslavoff reuşea să formeze cabinetul, atunci versiunea aceasta ar fi fost din cele mai plauzibile. . Noi credem că regele a început să se plictisească de guverne slabe și incapabile. Slăbiciunea acestui guvern apare cu atit mai evidentăcu cit «fuziunea» avea aerul că ne va da un guvern conservator tare, și incapacitatea cu atit mai profundă cu cit legenda creată in jurul numelui d-lui Carp devenise mai formidabilă. Împrejurările sunt prea grele pentru ca regele să nu simtă nevoia unui guvern omogen, tare şi popular, sprijinit pe un partid compact şi puternic. In orice caz, zilele cabinetului actual sunt numărate. Cititorii ştii dacă ne-am înşelat vre-o dată in a- ^-cnea pronosticuri. _ A. B Șî Demisia d-lui Panu D. Panu a demisionat din vice-preşidenţia Camerei cu toate stăruinţele d-lui Carp. Discursul său de la discuţia mosagiului şi această demisie, fapte cari se raflă strins intre ele, merită o deosebită atenţie. D. Panu a făcut primul experienţa „cuminţeniei“ in politică, şi fiind dat spiritul şi caracterul său absolut, n’a pregetat să treacă de la un extrem la altul, de la radicalizmul cel mai înfocat la reacţionarizmul cel mai închistat D-sa a avut de sigur convingerea, săvîrşind acest act, că va reuşi să coloreze şi să modernizeze puţin un prtid incolor şi învechit. Publicul avea convingerea că totul va înghiţi fracţia, că d. Panu va deveni conservator şi conservatorii intru nimic democraţi. Nu s’a întîmplat nici una, nici alta. Nici d. Panu nu s’a asimilat, nici conservatorii nu s’au modernizat. Rezultatul experienţei e demn de reţinut şi ne rezervăm a reveni mai pe larg asupra-i. Pentru astăzi vom încerca să analizăm, pe scurt, cauzele cari au contribuit la dublul fiasco al experienţei d-luî Panu. D. Panu s'a găsit între ambiţia sa şi între ideile sale, amîndouă egal de puternice. Conservatorii nu i-au satisfăcut nici ambiţia nici ideile, şi nu era posibil ca d-sa să sacrifice totul. Prin aceasta nu voim să-l blamăm, ci numai să constatăm că a ţinut să-şî respecte importanţa legitimă a personalităţii sale în mijlocul nulităţilor de care era înconjurat. Şi cu toată „asimilarea“, cu toată „fuziunea“, d. Panu a deverit iar un dizident, iar un om independent, iar un Rascolnic, intorcindu-se astfel la vechile sale iubiri. Nouă numai rău nu poate să ne pară. Şi ca să nu apară ca un simplu paraponisit, d. Panu va treimi să dea nouei sale atitudini baza ideilor. Suntem în drept să ne aşteptăm la aşa ceva de la una din cele mai originale şi puternice inteligenţe ale politicei noastre. ________________________XTCOTIJDJAN E PENTRU NEA IANCU. Ni se semnalează un număr al Meseriaşului român prin care ni se reproşează că am voit să dăm un epitet jignitor lui Nea Iancu Brătescu, numindu 1 revoluţionar. E o interpretare greşită. Am zis că nu vedem la baza agitaţiei meseriaşilor un program economic desluşit şi am arătat că Nea Iancu e cînd calm, cînd revoluţionar, în înţelesul de aprins la vorbă, adică revoluţionar în formă. Dacă ar fi revoluţionar in fond, şi în anumită direcţie, n’ar avea apărători mai călduroşi ca pe noi. RAPORTURILE CONSULILOR D-1 M. Alexandrescu a cerut în Senat d-luî ministru de externe ca să-i pună la dispoziţie rapoartele consulilor noştri din străinătate cu privire la situaţia economică a statelor în cari funcţionează, dacă asemenea rapoarte există. In toate ţările aceste rapoarte se publică dacă nu in «Monitorul Oficial», dar în publicaţiunî speciale. La noi ele sunt puse la dosar, aşa că am putut auzi reprezentanţi ai naţiune! exprimîndu-şi credinţa că nici nu există asemenea rapoarte. Pentru reabilitarea consulilor noştri afirmăm că şi-au făcut datoria trimeţind rapoartele de rigoare, adesea foarte importante şi interesante. Vina nu e a lor dacă au rămas necunoscute. CARE „CONSERVATOR“ ? întrebat ori în Cameră asupra desfiinţăreî conservatorului de declamaţie din Iaşi, d. Carp a răspuns : „cît talentul de declamaţiune, care e atît de răspîndit la noi, cred că pentru perfecţionarea lui un singur conservator ajunge“. Unii răutăcioşi susţin că conu Petrache a făcut aluzie la... d. Delavrancea •' Snop. CARNETUL MEU Conferinţi populare Ceea ce nu sa poate face la Ateneu, a cărui tribună, cu onoabile excepţiuni, a fost pusă la dispoziţia multor nechemaţi, se încearcă acum a ce face de societatea „Sprijinul“, o serioasă asociaţiune femeească. Populaţiunea mărginaşe a Capitalei nu vine la Ateneu şi dacă ar veni n'ar găsi hrană pentru spiritul ei. Societatea „Sprijinul s’a decis să dea o asistenţă materială şi morală elementului femeii al acestei populaţiuni. Pentru a putea da o asistenţă materială va trebui să găsească mijloacele băneşti , în ce priveşte asistenţa morală, opera a şi început. Duminica trecută, trei membre ale societăţei s-au coborât în trei puncte diferite ale marginilor Capitalei şi în localurile şcolilor primare au ţinut trei conferinţe populare, foarte instructive : D-na dr. Arbore a vorbit Despre beţie, d-na dr. Ermina Kaminski Despre higiena şi d-ra Pojovici, licenţiată in drept, Despre asistenţa judiciară. Un public numeros, compus în mare majoritate din femei, a urmărit cu mult interes aceste conferinţi, cari au fost ţinute în graiii pe cît posibil mai popular. Este incalculabil folosul ce pot aduce aceste conferinţă urmate sistematic. Societatea „Sprijinul“ a ştiut să le facă şi mai atractive cerînd concursul artiştilor dramatici sau lirici ca după conferinţă să distreze publicul cu producţiuni artistice. Atragem toată atenţiunea asupra acestei nobile şi sănătoase activităţi şi, în marginile mijloacelor noastre, ii vom da tot concursul. E. D. F. O importantă invenţie economică Conservarea cărneî.— Carnea conservată in stare proaspătă.—Invenţia d-luî ined. vet. Furtună — Diferite avantagiî economice De cind nu mal putem exporta vitele noastre, s’a ventilat de multe ori şi de persoane foarte competente chestia exportului cărnei. S’a discutat asupra mijloacelor celor mai bune pentru a se conserva carnea, s’au construit chiar anume vagoane, dar la un rezultat care să fie bun și eftin nu s’a ajuns. * Acum civa timp dr. Laroche a propusprimariei din Iași ca să aplice la noul abator un sistem de conservare a cărneî, care ar fi avind avantagiul de a păstra carnea nealterată timp cît de îndelungat, fără cheltuelî mari şi fără a uza de substanţe chimice dăunătoare sănătăţeî. Din Bavaria ne-a venit in astă toamnă de asemenea ştirea că la corpul de armată bavarez s’a uzat in manevre de o carne conservată printr'un procedeu deosebit, care o făcea să fie proaspătă parcă ar fi fost adusă de la tăiere în momentul cind se împărţea soldaţilor spre a fi fiartă. Acum af’lăm că şi distinsul nostru medic veterinar d. I St. Furtună a inventat un procedeu excelent şi superior celorl’alte două pentru a conserva carnea. Dat fiind că din trei părţi porneşte aceeaşi idee, trebue conchis că ea e probabil bură şi că e menită să aducă mari foloase maî ales ţărilor cu o întinsă cultură de vite. * Prin procedeul d-luî I. St. Furtună, inspectorul nostru veterinar, se conservă cărnurile in stare proaspătă timp de luni şi de anî, fără ca aceste cărnuri să conţină vre-o urmă de substanţă chimică fie vătămătoare sau nevătămătoare sănătăţeî consumatorului. Cărnurile tratate după acest procedeu rezistă căîdureî, umidităţeî, orî-cărei intemperii, fără ca să se altereze. Puterea nutritivă a carnei nu scade de loc. Aspectul la exterior se păstrează bine, cu excepţia cărnurilor expuse umidităţeî, cari capătă o culoare mai închisă. La interior carnea îşi păstrează fără excepţiune caracterele pe cari le-a avut la început. Păsările şi peştii capătă un aspect mai frumos de cit acela pe care ’l aveau la tăiere, resp. la prindere. Sintem deci, judecind după informaţiunile ce avem, in posesiunea linii, mijloc care este tot atît de eftin pe cit de eficace pentru conservarea cărnurilor proaspete. * Rezultatele economice—ne scrie un corespondent—ce pot decurge din această invenţie sint incalculabile. In prima linie apărarea noastră naţională ar putea trage imensul folos de a se scuti de a mai ţări după armate acele cirezi de vite cari incomodează atît de mult mişcările trupei, pentru ca să nu mai vorbim de epizootiile inevitabile, de cheltuelile făcute cu transportul, etc. Mulţumită acestui procedeu s’ar putea în al doilea rind începe un comerţ foarte rentabil cu exportul de păsări tăiate în ţară şi transportate în stare proaspătă pe pieţele streine. Giştile, curcanii, claponii, etc. ar aduce venituri enorme. Comerţul cu păsările vii este dificil şi ameninţat de pagube, pe cind comerţul cu păsările tăiate şi proaspete, date fiind preţurile din streinătate, ar fi neînchipuit de productiv. Nici în streinătate cercetătorii nu stau cu miinile in sin, ci sint mereu in căutarea de procedeuri pentru păstrarea cărneî. Toate cele inventate însă pînă acum se servesc de substanţe chimice vătămătoare sănătăţeî. Dacă insă procedeul domnului Furtună e lipsit de păcatul acesta, apoi nu putem decit să ne exprimăm dorinţa noastră ca să se facă tot posibilul pentru ca această invenţie, a căreia mare importanţă economică este evidentă, să nu fie înstreinată. Aceasta este cu atit mai importat cu cit din această înstrăinare ar putea decurge mari primejdii pentru viitorul economiei noastre naţionale. Căci să ne închipuim de exemplu că americanii ar cunoaşte odată procedeul in chestiune. Pe linele din întinsele cîmpiî ale Statelor-Unite sint turme atit de numeroase în cît cei mai mari şi mai frumoşi boi se vind cu 10—12 lei. Daca conservarea n’ar fi costisitoare, carnea americană ar inunda toate pieţele europene, şi poate că chiar noi am prefera-o, pentru că ar fi mai bună şi mai eftină decit aceea a prăpăditelor vita, cari se taie la noi. Guvernul are datoria ca prin organele consulare să găsească cele mai numeroase pieţe pentru cărnurile proaspete ale vitelor mari din localităţile vestite, ale oilor, ale berbecilor din Dobrogea cari sunt incomparabili in gust tutulor berbecilor englezi şi francezi de prés salé, ale rimatorilor", ale pasărilor noastre. Un comerţ întins cu pasările se poate imediat începe şi pe scară largă cu foarte multe pieţe străine unde preţurile oferite sunt enorme şi ar fi o greşală de neertat dacă n’am face tot posibilul pentru a utiliza importanta invenţiune. Fretos. Anexarea Cretei Adunarea naţională cretană.— Proclamarea anexărei.—Puterile şi anexarea. — Rusia şi anexarea*.— Nota circulară a Turciei. încă pe cînd prinţul Gheorghe făcuse vizita la Livadia, corespondentul nostru din Viena ne-a comunicat că s’a hotărât anexarea Cretei. Zilele acestea o altă telegramă ne-a vestit că ziarele engleze confirmă această ştire. Astăzi suntem în poziţiune de a da informaţii fnile acestor ziare, şi ne grăbim a o face cu atit mai virtos, cu cit e cunoscut interesul cu care cititorii au urmărit războiul greco-turc al căruia obiect a fost in definitiv tot chestia anexărei insulei Creta. * Ziarul londonez Times primeşte din Constantinopole o ştire spunind că Poarta a fost înştiinţată de agenţii ei din Greta şi de doui dintre reprezentanţii ei in străinătate, că în luna Mai viitor, după împlinirea termenului de funcţionare a prinţului Gheorghe, adunarea naţională cretană va proclama unirea Cretei cu Grecia. Ziarul Standard primeşte şi el o telegramă de Constantinopol spunind că ambasadorii Turciei in streinătate au comunicat guvernului lor, că mai multe Curţi au încurajat de-a dreptul hotărirea prinţului Gheorghe de a renunţa la postul de guvernator general, la cas dacă Creta nui s’ar anexa Greciei. Rusia a mers chiar maî departe spunind că aprobă hotărirea lui. Dacă cretaniî ar proclama singuri anexarea insulei la Grecia, Rusia ar considera aceasta ca un «fait accompli». Prinţul a sondat şi la cele-l’alte puteri, şi a obţinut de la maî multe asigurări identice. In baza acestor informaţiiinî s’a ţinut la Yildiz Kiosk un consiliu de miniştri in care s’a discutat asupra situaţiei, luindu-se hotărirea de a se adresa puterilor o nota circulară, in care să se garanteze autonomia Cretei şi să se spună că sultanul e mărinimos faţă cu Creta cu condiţia expresă ca insula să nu treacă cu nici’ un preţ la Grecia. In sfirşit să se provoace puterile ca sa nu încurajeze încercările cretanilor de a se scăpa de suveranitatea Turciei pe care aceasta e hotărîtă s’o mențină. Eastern. Abătut „cu efect“ conu Guţă, de se clatină piuă şi popa... Te pomeneşti că dă guvernul prtu popeli.