Adevěrul, ianuarie 1901 (Anul 14, nr. 4107-4135)
1901-01-01 / nr. 4107
" ■ ‘P Lutir Ilantiamé luul IMFRHSIUNI şi PALAVRE Anul bou Copilaşilor dezmoşteniţi Anul no fi, copii, astăzi a venit şi intr' in om şi care casă Unii, îl primesc cu făclii şi bucurie, alţii, în beşne, rece şi cu pleoapele grele de lucrări. El laudă şi mîngîe pe fiecare; dar întristarea im e mare, cînd află copilaşii goi şi trişti, cînd aude suspinele lor adînc, cînd vede picioruşele lor îngheţate şi foalele pocăltite de foame. Cite de blînd şi da nun, dar, uite, azi dacă ar întîlni sărăcia undeva ar sugruma-o, căci oa-i OHUza că acum multe vetre sînt pustii, multe suflete triste ş'amărîte, multe suspine grele pe acest pămint. Sărăcie, sărăcie, cum îndrăzneşti a te atinga de florile plăpînde, de copii? Cum nu cruţi tu pe cei ce ocrotire din partea ta ar merita, cum n'aî milă tu de prunci, de infirmi şi de bofcrînî ? Anul nod desnfioşteniţitor le dă putere şi speranţă de viitor; îi luminează şi îl îndreptează pe calea cea bună; îi încuranşă şi Io aprinde în inimă credinţa înzeu, credinţa, pe care omul nu trebue s’o piardă niciodată, căci fără de ea el, pe pămînt, este ca vâslaşul pe marea furtunoasă far de cîrmă şi lopeţi. Viitorul fiecărui om este înfăşurat în valurile neguroase ale vremeî, nimeni nu poate prevedea ce o să aducă ziua de mîine, nimeni nu trebue lăsa disperarea, rîvna şi necredinţa a pătrunde în suflet, căci aceasta nu se mai numeşte viaţă ci adevărat chin. Cine ştie dacă cu lumina care o primiţi în şcoli voi nu veţi ajunge mari şi folositori familei voastre, ţarei voastre! Nădejdea şi bunătatea să locuiască în inimele noastre ; iar munca să fie mereu ţinta fiecăruia ş'atunci izbînda va fi cu voi.* Avut nou vine în fiecare an pentru voi copii să vă mîngîe şi să vă încurajeze ş'acela care nu capătă daruri să nu fie mîimt, căci Lui îi sunt rezervate daruri şi mai folositoare, cari se numesc : sănătate şi înţetepciinţe, cu ele vulvă veţi tăia drumul în omenire, de aceea dar, o, voi desmoşteniţilor, sumpi copilaşi sărmani, oarî îai această aflată şi mare zi n’aţi primit nimic, tremuraţi da frig, să nu vă descurajaţi, căciie şit.'iată-i a voastră viaţă, totuşi voi n'aţi pierdut credinţa, D-zeu vă va recompensa, m'ngîindu-vă atunci cînd voi nici nu veţi gindi şi dâruindu-vă sănătate şi minte, cari sint mult mai folositoare de cît orî şi ce dar pămîntesc 31 Dec. 1900. Frustule» CHIŢIBUŞ uwasd cititorilor si corespondentelor sale un an in un secol fericit CÂRTI şi REVISTE tin. troumanie en 1900 par G. h^nprar, consul general de Roumania . Stuttsrarti splendid volum cartonat ornat cu 28 re gravuri, 1 hartă şi 14 planşe, trantlaere tip lom C. Filin. Paria. Editura bbrio Sondier. -$***-’. Ilea congres geologic internaţii 1. Partea l-a. Excursiuni în Uralî şi în Siberia, de Gr. Ştefnescu, membru al Academiei retains. Un. vol. în folio de 50 de pag. cu ?taimi I şi figuri în teast. Extrigere din Analele Academiei Române. Preţul 1 led 50 b exempl. Chestiunea concedărei terenurilor petrolifere de pe proprietăţile statului şi a conductelor pentru transportul petrolului, de C. Alimănişteanu. O broş. în 8 de 32 pag. Tip. Minerva. Cererea unei „Societăţi Ocrotitoare“ a intereselor economice ale fărei- 0 broş. în folie de 22 de pag. de Bram Marco Schnürer. Substituţiunile, teză de licenţă susţinută în faţa facultatea de drept din Bucureşti* de A. Gheorghe K. Skarkt. UEMENITO — Duminică 31 Decembrie — TEATRUL NAȚIONAL. — Ora 8 p, la Sinzina si Pepelea. Ora 8 seara: O crimă celebra, melodramă în 5 acte de d’Eunery. — Luai 1 Ianuarie — Ora 2 p. m. Gurienul de Lyon. Ora 8 seara: Opera romina cîntă lMaia de Donizetti, cu d-ra d’Asty. Spectacole Seda Edison: Da 3 ori pe săptămînă bal mascat. Dumineca, Marţea şi Joia. Sala splendid iluminată cu electricitate. Circul Sidoli. — In fie-care seară mare representaţie cu 80 artişti şi 50 cai. Teatru Boulevard. Sala Efor». De 3 ori pe săptămîna bal mascat. Café de France. — In fiec: concertul 18»numit«« "»nete 3« «teate SfestCtehma Ai și Gruene din Viena, sub di-.. tei'-tivRea domnişoară Marianna. Sala Mitică Georgescu — Teatru de -- --—-.uaWVCSiiVLvnBHK ------- ■■ Intîia zăpadă M’ai sărutat în vis ! Şi serafimii Uimiţi de fericitele-mi minute Incremenise’n nourii ’Nălţimii Cu ochii mari, cu harfele tăcute,. Cintau in aer stelele ’n tăcere Fe coardele de rize tremurînde, Şi fluturi luminoşi ningeaţi din sfe Pe sinul alb al florilor plăpînde... Ah ! ce destin citea duios în carte ? Ce mină ne’ntrecută’n desmierdări Svîrlea peste durerile-mi deşarte Comoara ei de farmec şi uitări Cu Visul mort în ochi, privind prin ceaţă Tîrziul, am înţeles in zori misterul: Pe cînd dormeam,din pacea nopţeî Cerul Ninsese sărutările-i de ghiață ! Decembrie 1900 D. Nana Teatru-Concerte-Petreceri — Sîmbătă 6 Ianuarie are loc în sala Ateneului un concert urmat de o prezentaţie teatrală organizată de societatea „Teatrul popular“ pentru fondul academiei de muzică şi artă dramatică. Dau concursul d-nii prof. Z. S. Lubroi, R. Hartzer, Em. Waterstrat, N. Corfescu, etc. In program numerele ocVumani, Dvorak, Zarzycki, Dunizeu, Stefănescu şi „Urmăririle urmăriţilor“, comedie într'un act de d. G. A. Mundy. — Sîmbătă 6 ianuaie va avea loc în sala careului Edison (fost Hugo) marele bal anual al societăţei „Progresul“. ék mas CARNETUL JUDICIAR Divorţ Parfumata d-nă X... a cerut tribunalului să fie despărţită de bărbat. Cînd păşeşte, fîşîe mâtăsurile pe ea. Pudra de pe obraz a făcut-o albă ca zăpada. Zadarnic cearcă prezidentul să o înduplece să nu îşi strice căsnicia. Ea ţine una : — Nu se poate! Nici •«»—nu ma 'T’ierzindu-şi răbdarea, prezidentul se intoarce către soţ şi ’l întreabă ce are de spus şi el. Soţul răspunde: — Eu o să vă citesc o scrisoare a cucoanei mele, să vedeţî ce are ori n’are motive. Şi citeşte : «Janghinosule, Iţi fac cunoscut să nu te mai văz, că nu mai am ce face cu tine. Cind team luat, erai cârlan tinăr; acuma ești cal batrin și obosit. Mie ’mi plac tru. AüTűTTrüÁTí**0 wmiB—— —„r«.»«nmuii.Miiiw wrînrwjs«» mm. >«kşiuw Zon Creangă Maestrul povesiior pe al cărui mormînt de la își se vor depune la Ianuarie florian prilejul aniversarei celui de al 11-lea an de la moartea sa._______ M. deverul m ii m a î* e București, SO Decembrie ' rr , , , Di a 7 seara | l Peteie apisU e tondmț.« griului se di^ T Slfv",U 8ub ‘"fllanfa bunei ' l3p*zi}iuni din străinătate și ye pare1 ca ^zătorii voesc să se profite de asituajiune bună, prezentlndu-se ’ cu ofrte de iei 65 08 chila predate după calitate : alţii pretind peyOiei chila. foldovn a transpirat aci despre 1 .TM.zaie de 100 vagoane grid, predasic■ afara Adjud ; aci nu se cunoa{niîfii în moc* exact Protul Si condie! Cat*I s’a făcut această vinzare. ' fetin insă la timp. VI. BISTRAIEA —De la ooresp. noştri particulari- Clmpu-Lung Teatru.— Una din cele mai frumoas serate teatral», a fost fără îndoială acel demersuri 25 Decembrie 1990. S’a reprezentat Eva, puternici dramă a lul Vose cu d-na Mia Teodorescu m rolul Evei.D-nia sa a fost emoţionantă, a întrecu toate aşteptările spectatorilor. Or cîtă încredere aveam eu toţi în talentul domnie sale, nu ne aşteptam însă să se ridice o atîta uşurinţă peste dificuitiţile de intepretura ale rolului eroinei. Toate scenel culminante au fost redate dodsa cu acei spontana deslănţuire den emoţii cari nas odată cu articulaţia fraselor,—ne-prevea o ce, şi nebănuite partea chiar de artista care le încearcă,—cum se întîmplă la fel aceia cari se bucură de un talent 00° bişnuit, excepţional... Ce-i trebue de Mia Teodorescu ca să fie artistă desăvîrşită?—îi trebue un povăţuitor artist di mina întîia, un ţip«"srâş P® calea spinoasi a artei dramce care să prezide, să domine to»ta evoluţia sa artistică... A fos bine al Iohan Hartwig fierarul, d-nul Erretian, a fost chiar foarte bine în scen, cînd îşi goneşte din casă ingrata soţie.. Accente sincere, ne-a fâcut să simţim ci dînsul rănirea unei inimi cinstite pe nedrept isbite. De altminteri tema dramatică a piesei măestrit condusă e această ciocnirea între două caractere din cari unul,—victimă—Eva se eige în anizate şi judecător al propriului său călău, contele Ellmar... Din această isbire pare produse moar tea amîndurora—mai mult sau mai pu 'vinovaţi fie care de soarta lor,—i mijloc, sfarîmat rf&v ou omorî* UU Uitracter’ blîad cinstit, lohltD HdTWlj care nu e victima de cît propriei sale bunătăţî.. De aceia ultimi lui apariţie,—albit de suferinţele îndurate, povîrnic ca ui bătrît, la braţul brînei lui mame, ea un mişcător şi neînvins dramatism. —Ni cunosc altă apariţie mai dureroasă îi literatura dramatică decît aceia a ultimei scene din Oedip-Rege, cînd sprijini de braţul fiinei sale, bătrînul rega pleaci cu ochi scoşî, însîngeraţi, să cerşetoreasci în lume de la supuşii tăî“mila... Bine a fst şi domnul Georgian în contele Din. Mi-a plăcut masca sa în actu întîi. D nul Coco Demetrescu, a avut ui iresistibil e«p de berar neamţ.. Chefui de asemenea d-nul Popescu în pastorii Schüler făînd o introducţia de 14 fragi şi un discurs da un cuvînt. D-nele Didi şi Ecateria Belian, Vasilescu Orăşeanu şi toţi cailalţi artişti s’au achitat conştiincios de rolurile lor. Ziua s’a dat in matinei la ora 3 p, m Fintina Blandasieî su-.va piesă a lui Alexandri. Un minunat Oraţiul a fost d-nu‘Be Han. D-na El. Vasilescu, vibrantă în Neera D-na Mia Teodorescu ne-a dat o Get: sculpturală. Scaur,—violent și sălbatic iun se cuvine unui libert îngîmfat de aur,— ui o* d-nul Stoenescu în joc iust.. găsise bine nota, cei . ^alţu mitori—nu mai virbesc de d-nul ouei în Postumus,— căci ar fi de prisos... Or cine nu poate să şi-l închipue pe d-nia şi de cît bine ... Constat că artişti! îşi împlinesc ma bine datoria de cît publicul... De-aceia notea în stat ca pe nişte demni de laudă pe rari asistenţi cari puţnesu muncă artiştilor: pe d-nii Costache Nicolau cu dna colonel Petroianu cu d-na, d-nele Zlathu cu d-şoarele, d-na Tuţuianu, d-na Muşetescu, Modoc, d-na Alexandrescu, d-n Roşeanu, cu d-şoara Marioara Roşeanu d-na Magheru, d-na Sadi,Slare, d-şori. tiriniceanu, Gher.-rUd, om Dicescu, Grecii Alini Uizescu, Tutuc, Georgescu avocai nizeaau şi toţi elevii şcoalei Nonnaie d institutori. Spectacole — In curînd seria balurile miscate se va deschide. Pe viitor deci Impresii.—De na. latta mii Szanl ie Vergii Juliu Acum cînd după părerea t a savanţilor, şi a oamenilor d se începe intr’adevâr secolu şi moare cel al XIX. Adevăr că e bine să facă o anchetă bine-voit să răspundă mulţi oameni de litere. Iată chestiunile puse : 1) Ce a fost ma! însemnat XIX? Ce a fost ma! rău' ma! bun ? 2) Cum vă închipuiţi seco 3) Ce doriţi veacului XX Dăm astăzi răspunsurile ! primit şi ni le transmite cerul nostru din Viena. Să începem deci! D. profesor Emil Szánt 1. In secolul trecut naţiona locul de frunte. El a produs mii mari rele, scuzind orice lrt incurajind şovinismul. Dar naţionalismul a avut bune precum : unirea Germirea Italiei. 2. A răspunde la întreba o, ar fi o greşeală din punctul ştiinţific. Nimeni nu poat viitorul. Se înţelege, sperar sunt frumoase ; credem că Knirei este mereu spre mai progresele culturale vor con nu se poate spune nimic . S rvăzut culturi distruse intr’u Inchipuiţi-vă că cineva, r cum va fi limba germană de aici. Precum aceasta esl văzut, tot astfel nu-mi o să-mi inchipuesc veacul alea. 3. Urez secolului in car apariţia clericalismului, obştieă, mare al progresului. Şi notaţi că vorbesc de tuturor religiunitor. Religii sunt fără folos . .au fost c cind ele formau toată t-u,t lor. Dar în n-i dauna clei Bisericesc religios, lea atirnată de gîtul popo-D. profesor Ador* I-te entmist in Sp*din XIX chimia jpi.ain mod extraordinar, tatele ei se poate cita stareî atomice și moleculare, j relevat progresul chimiei o ii datorim cunoașterea și prr Inc.: ‹::■› sintetică a unui număr e. . . u . - combinaţiunî. Sinteza orge alit de departe, în cit sui - iu stare a produce în mod a compuse aflătoare in corp lor şi animalelor. Profesorul Maz: Grabe* igienist 1. Care lucru considera bun şi care cel mai râu gienei poporului în veacu Igiena poporului acolo din înflorirea studiului t lupta pentru emancipareador,’or salariaţi• Primei iî datorii a cunoaşte cauzele boaielo v. le înlătura celei de a doua impulsul spre reforme igienice in măsură mare. Cel mai mare rău pentru igiena populară a fost şi este creşterea colosala şi neîntreruptă a întrebuinţare a băuturilor alcoolice precum şi destrăbălarea sexuală care creşte odată cu întinderea oraşelor mari. Ambele rele ameninţă naţiunile cu degenerarea. 2. Ce speraţi despre igiena populară a secolului al douăzecilea ? Asigurarea şi consolidarea situaţiei lucratorilor salariaţi calificaţi, aşa ca si formeze o clasă cu depline drepturi politice şi economice. Odată cu aceast‘ 0 îmbunătăţire extraordinar de nare a condiţiunilor igienice in stratir*10 }aici ale poporului, mai ales in satele şi naţiunile capabile de a mer.“110 ?* a sPon porţiunea lor de teren 3. Ce doriţi secol-^* XX în privinţa ameliorărei igienc' populare ! Educarea idelectuală şi morală a întregului popor, formindu-se indivizi independenţi şi responsabili. Căci cel mai de-aproape şi cel mai bun păzitor aî sănătate* sale este fiecare om in parte si sănătatea nimănuia nu poate fi păstrată cunt.»»p in tei sale proprii. Dr. Blattrie Vergun, agitator panslavist, redactorul revistei «Slavlanisîci Viek» 1. Evenimentele cele mai importante au fost unirea Italiei și unirea Germaniei, cari sunt cea mai frumoasă victorie a naţionalismului. Intimplarea cea mai deprins a fost tratatul doAu net', -ff do«ţii-’»g'-ia căruia şi rtominia a suferit. 2. Secolul XX va fi secolul slavilor. 3. Urări: Unirea Slavilor. Aceştia să-şi facă datoria la spiritul dragostei creştine şi a frăţiei. jjc $ Dr. Th. Herzel 1. Lucrul cel mai rău : antisemitismul. Lucrul cel mal bun : sionismul, voltăreiei lui. psichiatra 3nt a fost ntisepsiei şi o a coroba boalele innafionaliselice. , botanist, sltăţei i n ‘ «colul XIX este ermanieî şi toate terenurile. Pe cînd I ■ ■ nitul celui iţi rată ca prima I privințele, as'. !.-iî germa.A'idobinmare, dar maniei în dem citarea știindor si 'a f p Rurel în genere sunt maifini : i [. Acum e ia tei, electr! H aleaajrintul mai mare. nmarcabil, ului trecut ntarea pracil ştiințelor pedahimele, pi oin ve»11* XVIII singurul mod de .s. descriere a pawi'kiculP1 ri tăţiîor- fiinţelor ni. In secocercetâri i pra evolunelor. Apoi îsiptogia' ue, schimbă iilor şi au , progrese •! in expli! v teoriii. scutate in însemnată răspund ia iiiență ştim cate schim. lanurile noastre. Cultura ude o invenutea spune viitorul e al sintezei. în tot-d’auna după analiză sinntru a realiza ,i,iţele teore-edactor Ia iei ’a fost ceva n’ar putea bun. a fost nimic mi in hipu. ca ar fi; î-eai posibil să fie— ferească oameni Aştepţi cred .. . . . ociaii-«- Dar chiar şi cei mai deştepţi s’au înşelat adese.i-o’i cînd au vroit să ',e profeţi. 4. Ce doresc noului vea- Doresc ca el să fie așa-fel, în cit ^â-mi pară de pe acum rău, că n’aș-' putea să-l trăesc tot. D-l Cari arneaberg, prof. de economie politică jvjvi o perioadă din dezvoltarea omen.fai n’a înregistrat progrese atit dinari și de variate in toate ramurile ştiinţei si ale practicei, ca secolul .rficat, schimbări atit de incisive in condiţiunile politice interne ale statelor şi in relaţiunile dintre dinsele, transformări atit de importate în structura socială. A alege dintre toate aceste fapte unul, care ar fi io senzu‘ bun sau rău cel mai important, ni se pare cu neputinţă, şi nici n’ar avea vre-un senz. S’ar putea insă încerca aceasta cu privire la tendinţele de dezvoltare, a cărora realizare am avut ocaziunea s’o vedem in veacul 19-a. In această direcţie cea mai importantă îmi pare a fi dezvoltarea marii producţiunî. Bazinduse pe fondul technic creat de veacul a 18-a, ea ne-a condus la rindul ei la mari progrese technice, a cărora posbilitate mai înainte nici n’am fi visat-o. Ea a consolidat relaţiunile dintre topoare şi ne-a întins in mod neaumnut şi a împins la crearea mijloacelor pentru acrete relaţiuni (căi ferate, vapoare, telegraf, telefon, etc). Ea a_ provocat acea adminuykţfce ceotralij®* care cact.. iritatul modera şi’l distinge de o^aniziţiunile de stat mai vechi. Ea ne r adus lupta de clasă modernă şi soci .lisn 1, cu . îc-tainsăfi politica socială irnteresul claselor de jos aîe poporule). Ea a condus la politica colonială modernă şi la lupta pentru buşcovi, cari au dat deja şi fără îndoială vor mai da încă naştere la grave complicaţiuni internaţionale, corespunzător cu creşterea politicei comerciale ca politică de forţă prin marile naţiuni comerciale. Marea producţiune va determna, după cit mi se pare, şi caracteru noului secol. S’ar putea deci preupune că toate acele consecinţe pe cri le-a stabilit pentru veacul al nouă-tire-zecelea ar trebui să apară intr’o maşură mai mare in cel de al doua-acelea- Este însă foarte greu să emiţi părere hotărita in astă privinţă, cu; lucrurile omeneşti nu se dezvoltă de loc cu acea regularitate, pe care unii sint adesea orî gata s’o admită. Miopiei noastre ii este in tot cazul imposibil de a urmări şi stabili chiar numai cu preşi care exactitate liniile da dezvoltare In ce priveşte dorinţele mele personale pentru secolul ce vine, ele privesc progresul nenpiedicat al tutiror popoarelor într’o concurenţă placi nici — un progres, care tot odată să nu folosească numai unor clase din popor, ci tuturor claselor sociale, D-l P. Altenberg1, mara scriitor 1. Pentru mine la om-artist cel ma! preţios eveniment este irumperea laturalismului şi verismului la mtrmanii de minciuni ale artei! sL’art pour Parts este ceva ordinar şi stupid ! O grandomanie de aprécieux ridicuis» ! Poezia adevărului, realităţei este adevărul, realitatea poeziei ! Viaţa este viaţa, şi arta este arta.... dar a trăi viaţa artistic este arta vieţei ! Ingînarea unui copil sănătos în leagăn este poezia goetheană a nature!! Pentru că aveţi prea puţină poezie in voi, vă refugiaţi mereu" la artişti, oamenilor! Isus Christos şi copiii n’au nevoe de poeţi ! 2. Cel mai râu eveniment al veacu- lui este încercarea zadarnică, pasionată şi obositoare a linei omeniri încă copilăroase, nebărbăteşti, slabe, de a stabili libertatea şi pacea ! Poate un bebé înfășat executa dan,suri pe slrmă ? Poate el facă sprijin din vre-o parte să se miște liber P aer ? Răzvrătit trebue să ramii, organis' • încă patinarile tale stupide sunt mij;a'cele tale de menținere ! Ai deveni un olog cu picioruşe^* țiri, omenire, dacă ai urma pe șeiî/Prea fantastici şi impulziviU Sfinte Tolstoi, aibî răbdare! 3. Veacul viitor va fi ca şP’evoluţiunea finală a unui organizm('canic, care a ajuns înaintea defiDitivabului organizational sale ideale,“ sorei sale desăvirşite ! Sarcine de noui şi mai nalte existenţe in ultima şi sfinta or ? Omenirea se naşte spre pace, spre noroc, spre existenţa tolsiaiană ! Ultimele crize şi primele bucurii de pace se contopesc ! Subsemnat sfint *■' paradigmei supraomilu* de Pace‘ A infringe... ce^ ce*f nenatural în noi / Aceasta! /Gestiunea I Băutură ta să fie izvorul pădure! ! Murmurul lui să fie simfoniile tale wagneriene. 4. Dorirille mele pentru veacul următor? !? Bărbaţii trebue să aibă toţi puterea de crer a lui Bismark, sufletul lu! Isus Christos, trupul, forma lui Apolo de Belvedere ! Şi toate femeile inima Măriei şi forma nobilă a fecioarelor lui Burne- Jones, materie însăşi devenită suflet! Barbat, devino creer! Numai creer ! Femee, devino suflet! Numai suflet! Acestea sunt răspunsurile oamenilor de seamă din Viena. După cum uşor se poate constata, mai toţi cred că viitorul este al dezvoltarei etice.— Dib, fandale, nu vetejiturî ca d’alde tine. In loc să mă distrezi, tu moţăi lingă mine. Aşa de să nu mai dai pă la mine, să te du! unde a dus mutu iapa şi ţigaru cî amu în* să te văz, cînd mî-oî vede ceafa. M’ai înţeles ? De vei mai îndrăgi să-mî calc! pragu, să ştii că pupănRizu co mî-am ales, să-ţi tracă nişi scatoalce să le ţi! minte pînă^te-o "'chiţi pâmîntul». * Parfur3ta d-nă recunoaşte că scrisoarea tscl'*să cu mînuţa dumneaei şi adaogă ^a a6 roşească: _ ^deli, asta-i e o dovadă mai mult că nu- C^'P împăcare. Ppgidentul se uită lung la ea, apoi trime5 afacerea la raport. Condeiu. fí»anoiare, Comerciale Economice Bursa efectelor: 30 Decembrie valorile romina au rom., 5% 87.75 id. renta rom., 5»/0 74.10 40. La 1.85 id. 47» 77.56 84.— In străinătate cotat azi : La Frankfurt, renta 4% —La Berlin : 87 75 id. 90 4% 74.60 id. 94, 4«/„ id. 96, 4% 73,80 id- 98, 40/Q 73 Paris : renta rom., 5% id. 4"10 77.50 Berlin imprum. munic. Buc, Londra, Banca Rominieî 5 jum. Valorile străine au cotat Lozuri turcești, la Viena : 105.— la Paris: 110.70 Banca otomană :593.— Renta ext-spaniolă : 71.37. 30 Decembrie In București Valorile au cotat : Renta amort. 81—88, £°i0 80 Id. impr. 92, 5‘/„ 98 Id. 93,5»/0 89 Id. 94 int. 5°/075; Id. imp. 32'12 mii 4% 74'/« Id. id. 50 mil. 476 751/, Id. id. 274 tail. 4°]076 Id. id. 45 mii. 91 4% 76 Id. id- 120 mii. 94, 4% 76 Oblig. Cred. Jud. si eotnun. 81 »] Scris. fun ;, rgr. 9l8/* Id. id. id. 7iV. • Id. id. urb. Buc. 773/* Id. id. Iași 50/0 783/( Banca Nah 2330, Agricolă, 292; Seont. 207; soc. asig. Dac.-Rom., 390; id. Nat. 890; id- Constr. 18 Căi ferate și tramway. — Fuhr. băut. gaz 70; Soc. rominâ de ctriotage.— Monedele s’au schimbat: Napoleonul 20.40; Coroana germană 24.70; lira otomană; îl. austr. hart. 2.141/a rubl. id. 2.70 Scont și avansuri; Bănea nat. 8, av. pe dep. 9;—agric. 12. Casa de dep. av. pe dep. — Devize cek: Londra, 25.65—- ■— Paris 102.20. —; Viena 106 și— Berlin, 125 40.30 ; —Germania,125.35, Belgia, 101.90; Trei luni: Londra, 25.32'/,, Paris 101.4 ; Franța,—,Viena— Berlin, 124.20 ; Germania,124.15Belgia, 100.70, Bursa Cerealelor Az! Eri New-York,130 Decembrie Grid dispon. 81s/e 82‘/8 „ Ma! 817/e 82% Porumb dispon. 47VC 47‘/2 Chicago, 29 Decembrie. Grîu Ianuarie 74'/« 74— Secara „ 305/a 367« Berlin, 29 Decembrie. Grîu Ianuarie 1497* 151— Secara , 142', 142— Paris, 20 Decembrie. Griu Ianuarie 19.40 19.60 F«.-» . 24.95 25.35 Ulei , 70- 68— Budapesta, 29 Decembrie Grîu Aprilie 1901 7.54 7.58 Ovăz de „ , 6.96 5.96 Secară de „ * 7.34 T.25 Porumb de„ , 4 97 4.91 Colza „ , 12.75 12,75 Liverpool, 29 Decembrie Grin Ianuarie azi 6/s V« Grîu _ Porumb , 7:ora------Londra 29 Decembrie Tendinţa : Grîu por, calme, orz susţinut Anvers 29 Decembrie Tendinţa : gríu calm, porumb, susţinute Amsterdam 29 Decembrie Secară 129 _ ^REMATIuTI himurile conservatoare se comenwty nult decorarea d-luî Umil UI,stimm cu un ord m foarte îmU acel dom.e ofiţer d Stere, .4 Un -e-Ural a declarai decorare d-M Emil ca -, . --- Costumru a pornit lu iniţiativa regelui ?că aceasta descbită atenţie nu ■■ roate avea o ,jj semnificare de cit că suveranul a jinut Să-și manifesteze astfel arăfuirea importantului discurs petre deputatul dl Eraicova, a rostit if chestia financiară cu ocazialîscutei mesajului. Se ştie căV. Emil Costinescu este partizanul câ mai pronunţat al reducere! ludgiilui şi al realized unor mari decorbmii şi a terminut discursul sail spunínd guver',ailin' -fr dacă nu e în stare mfală economiile ce se impun nare ce căuta pe banca mhisteriaU. Iată ce semnificare se dă decorireî d-lui Emil Costinescu. Epoca ctutâ să facă spirit pe socoteala știre! ce am dat-o că d. Carp va «mtinua la Berlin tratativele pentn vinderea terenurilor petrolifere. Lâsînd la parte spiritul lamentabil al Eprex, vom răspunde la desmirţirea ei cu următoarea notă apărută aseaă încă în ziarul La Roumarin. Aflăm că supui călătoriei la Sorin a d-luî Cep, preşedinte al comisinului şi minism de finanţe, este, în afară de dorim de a vedea apiiî săî, şi acea le a termina chestia concesiunilor mnurilor petrolifere de statului. Au apărut deretele prin cari se recunoaşte calitati de cetăţean romin d-lot* G. Giuvefli, Bucur Popescu, Oprea Bucşenescu Nicola Dafu, Ioan M. Droe, Costea Linbru, Anastasie Dumitru, Gheorghe Gheorghescu şi Pavel Penlea. La primărie de început a se lucra la o statistică manţioasă ? instituţiunilor culturale şi filantropice streine din Gami»lă. ‘ ___ Lucrarea *act de către d. Peretz secretarul particular d-lui Delavrancea! asocat eztMRv do i^. portantului articol de reportagiu pe care Pam publicatei'? sub titlul «Iarna», vom mai adăoga cileva date pe cari ie avem de la d. dr. îepites, cu privire la clima tot atit de schimbăcioasâ de demult ca si azi. ata in adevăr aest document găsit în Congresul Eomaese de la 27 Decenbrie 1829. „La răsăritul zeilor după ce sui friţul, după aratcea caldomăsurătonlui, pină la — 29 grade (ceia ce fac — 36 grade centigrade), mulţi papeni se afla pe drumuri morţi şi degeraţi. In această zi pe la 9 ceasul, se scobori insă de la—29 grade (—16 grade centigrade) la—4grade.» Deci o variaţwae colosală de temperaturi în una şi aceiaşi zi a ierne! de a 7 Decembrie 1829, în ultimul buletin al serviciului sanite, rezultă căciumi printre rîmător! s’a tins in in treiga ţară, în afară de comuna Giubaca,din judeţul Dolj, unde sint 20 de cazuri şi tinde" s’au luat de alt-M toate măsurile veterinare, mulţi călăriri cari au venit eri dimnnigaţă din Moldcva s’au prezentat la rcUcţjtmnea noastră şi ne-au declarat că (1* la laşi şi o di- L Bucureşti s’au lăsat vagoane neincâlcite si neiluminate. Gălălmî au ajuns bolnavi in Capitală căci pe tot parcursul nimeni n’a voit să ţiă în seamă protestările lor. Ce fac controlorii căilor ferate *? Ce înseamnă aceasta scandaioasă nepăsare care expune sănătatea călătorilor ? Ceism ca trenurile să fie inspectate in mod mai conștiincbs. D. Iacob Ţăranii a avut durerea să piardă pe soţia sa, *l-auuzi Ţara nu. Toţi cei cari afi cunoscut pe tinara femee vor afla cu adîncă părere de râu încetarea ei din viaţă. Nentîngiiatului soţ i! transmitem sincerile noastre como!eanţe sfîrşiuil! veacului Igienistul Max Gruber.— Panslaviitul atrui Krafft-Ebbing.— Botanistul oldbaum.— Economistul . Allenberg forţa ziarului „adeverul* 44 femeia misterioasa DE GEORGES OHNET III* In acesta locuri perdute, în momentul în cara sezonul călătorilor n’a început încă, un nipon apare la orizont, şi imediat băiatul meu pleacă la războiţi şi iată’l deja intim în casă. Şi totuşi nu e de cît o săptămînă de cînd şi-a manifestat prima turburare! Ah , el nu’şi perde vremea în zadar Ce face pe aci acest tînăr străin şi ce interes are să se pună imediat In legătură cu d-l Marcel? De ce vorbesc eu acolo, sub ochi! mei? De sigur că nu de afaceri ! Atunci de dragoste? Şi de ce ar putea fi vorba între acest frumos băiat şi această frumoasă fată ? Dar amorul este ca şi viermele la capătul undiţe!. Peştele nu vede decît viermele. Acul e dedesubt şi se face simţit la momentul oportun. Pe cînd el monologa cei doi tineri continuaţi să se întreţină. Erau imobili, unul lîngă cellalt, şi nici chiar sunetul vorbelor lor nu parvenea pînă la Baudoin. După un ceas ei se sculară și femeia se întoarse spre partea unde Baudoin pîndea. El o privi cu admirațiune căci rareorî mai văzuse o asemenea frumusețe. Dar a trebuit să constate că n’o văzuse pînă în ziua aceasta. De altminterlea ce asemănare ar fi căutat? Cealaltă femee, aceea din Vauves, n’o zărise de cît în umbră și nu într’un chip ca s’o poată recunoaște. El n’avea alte indici! despre ea de cît parfumul favorit atit de caracteristic, și sunetul voce! sale care ’i vorbea încă la ureche. El se gindi: dacă aş putea s’o aud vorbind pe aceasta. Din trei vorbe aş recunoaşte-o. Deodată făcu o mişcare de bucurie. Perechea, mergînd încet, apucase pe o alee circulară care trecea pe lingă zidul gradinei, şi trecea la zece paşi de locul în care Baudoin se ţinea acum. Ei veneau încet, vorbind, fără a bănui că cineva îl pîndeşte. Şi vechiul soldat, ca un vînător care ’şi pîndeşte vînatul, aştepta şi inima-î batea violent, ochii îi ardeau, iar cu urechea trăgea cu toată atenţia de care era capabil. El îl auzi pe Marcel care continuînd conversaţiunea începută spunea : — La ce bun? Acum sînt bătrînă. Am douăzeci și şeapte de ani... Viața mea s’a sfirșit. Succesele artistice n’au nici o valoare pentru mine. A cînta la un teatru, în public, a mă da privirea tuturor?... Oh nul La aceasta nu mă mai gindesc. — Și totuși ai avea triumfuri! — Pentru cine ? Trecură şi Baudoin scormonindu'şi în memoria, reculegîndu’şi amintirile, trebui să’şi spună că femeia în doliu n’avea acelaş organ, nici aceeaşi pronunciaţiune ca şi cealaltă, aceea care aducea moartea cu dînsa. El văzu dispârînd perechea în casă şi auzi pianul care răsuna şi vocea pură, caldă şi străpungătoare a tinerei femei, aruncând în pădure accente melodice. Atunci Baudoin plecă din ascunzătoarea sa, şi se reîntoarse la Ars preocupat şi gînditor. Trecînd pe dinaintea biurouluî poştelor şi telegrafelor el intră, luă o foae de hîrtie şi scrise această telegramă : Laforet Ministerul de război şi Paris Ere Saint-Dominique „Vino Ars lingă Troies, întreabă de mine la uzină. Baudoin“. Plăti, azista la plecarea telegrame!, şi reculegîndu-se puţin se duse acasă. La şeapte ore Marcel sosi. Ei prinzi fără a spune o vorbă, şi îndată ce terminase masa se retrase la laboratorul său unde Baudoin îl ami umblînd pînă tirziu noaptea. In acest timp, d-na Vignolia aşezată în micul ei salon, cu o ţigaretă din orient între frumoasele ei buze, îşi dădea în cărţi, sub ochii complezenţi ai camerierei sale. Confidentă mai mult decît servitoare, ea era o mică brună, seacă şi arsă ca o stîncă de la Sud, pe care Sophia o avea pe lîngă dînsa de mai bine de zece ani. Ea se numea Mirona, dar nici orîafcă nu era numită altfel decît Milo. Ea se născuse în Carpaţi, în mijlocul unei şatre ţigăneşti. Mumă-sa murise lăsînd-o în vîrstă de doisprezece ani, într’un mizerabil abandon şi expusă neruşinari- lor unui brigand al trupei care se îndrăgostise de graţia precoce a acestui copil. Sophia trecînd prin Trieste, în decursul aventuroasei sale vieţi, asistase în hanul în care descinsa la o discuţie cu argumente de cuţite între Milona şi ferocele ei amant. Mititicana opunea cu îndrăzneală ţiganului care vroia s’o constrîngă ca s’o urmeze şi la violentele ameninţări ala lui, ea răspundea cu un energic nu şi cu o privire inzolentă. Toată banda hoţilor du drum, singurele rude pe cari Milona le cunoştea, sprijinea pretenţiunile tînărului bandit. Dar Milona continuă să refuze chiar şi cînd şeful trupei, a căruia principală ocupaţiune era de a fura găinile de prin sate, înaintase şi cu barba sură, cu părul alb buclat, admirabil tip de patriarch, încercase de a aduce la minte pe biata fată. Sophia, rezemată de fereastra sa, se bucură de acest spectacol cu un început de simpatie pentru această mîndră copilă, care nu vroia să suporte capriciile unui bărbat. Ea se părea că înţelegea limba pe care aceşti oameni o vorbeau între dînşii, şi surîdea la expresiunile colorate ale discursurilor lor. — Milena, zise venerabilul hoţ de păsări, tu nu faci cum trebue. II respingi pe Zambo care e unul din copiii noştri şi care te iubeşte, pentru că ai ascultat de acel mic huzar ungur care te a urmărit pînă aci şi care -ţi spune la prostii. Totuşi tu ştii că el e un cîine, inimic al neamului nostru, care te va lua, apoi te va goni, fără a te plăti măcar pentru dragostea ta. Mie mumă-ta mi te-a lăsat et,, a murit, eu am plătit pentru hrana ta, eu te-am învăţat să dai în cărţi, să citeşti în palmă, să compui băuturile de dragoste. Vrei să fi ingrată şi sâ refuzi de a fi soţia micului meu nepot Zambo ? — Nu -l iubesc ! zise rece fata. — Dar te iubeşte el. — Puţin îmi pasă ! — Dar dacă rezişti te va ucide ! — Asta-i treaba mea! — Vrei să părăseşti deci trupa noastră ? — Da. Slut sătulă de a trăi hrănită de furt şi îmbrăcată in zdrenţe. ~ Atunci plăteşte pentru ca să fi liberă. — N’am bani. Aşteptaui o zi, bazarul îmi va da mulţi de tot. La aceste cuvinte, negrul Zambo făcu o mişcare teribilă spre copilă. El urlă: — Asta fă'ţi fie ultima vorbă! Şi scoţînd un lung cuţit el se aruncă asupra Milenei. In acest moment barona Sophia flueră odată, ceia ce atrase atenția întregei bande, apoi vorbind în limba acestor briganzi, zise: (Va urma)-