Adevěrul, iunie 1901 (Anul 14, nr. 4252-4281)
1901-06-01 / nr. 4252
f A Anul XIV. — No. 4252. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni Trei luni In țară ..... 30 lei 15 lei In străinătate. 50 „ 25 „ 10 bani în toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechi. 20 bani. 8 lei 13 Vineri 1 Iunie 1901 DIRECTOR PONTIC CONST. MILLE — ■ »♦»♦.»....... ANUNCIURÎ Linia pagina IV Lei.......................0.50 bani n » ni „ . . ...» rv . . 2^7- „ BIROURILE ZIARULUI 11 — Strada Sărindar — 11 TELEFON In afacerea Collaro.Capitularea lui JotM Solutia SOLUTIA IN AFACEREA COLLARO — Ce zice legea austriacă — Cînd «Adeverul a început campania în afacerea Collaro, n’am solidarizat partidul liberal cu actul de uşurinţă al d-lui Dimitie Sturdza şi nicî n’am învinuit pe preşedintele consiliului că a procedat ast-fel pentru a deservi ţara şi a umili justiţia. Aceasta n’am spus-o pentru cuvîntul că eram încredinţaţi că partidul liberal, adică fruntaşii cari conduc acest partid sînt absolut străini de afacerea Collaro şi mai aveam convingerea că d. Sturdza a fost animat de foarte bune întenţiuni, dar a făcut o mare buletă. Prin urmare buna credinţă cu care am dus campania în afacerea Collaro nu poate fi de nimeni bănuită şi dacă afacerea va fi rezolvită de guvern in mod demn, ne vom grăbi s’o recunoaştem. Pină acum insă trebue să constatăm cu regret că la ministerul de externe au fost toţi surprinşi şi nepregătiţi în această chestiune. Şi e foarte straniu ca intr’o afacere ca aceea a succesiune! Collaro, să nu se ştie imediat la departamentul afacerilor străine cum trebue procedat, să nu se aibă totd’auna la îndemină absolut toate precedentele şi toate notele legaţiunilor străine in materie de succesiune,—şi sunt dosare voluminoase,— să nu se cunoască legile străine in această materie. • Dacă, de pildă, s’ar fi cunoscut la ministerul de externe textul legei austriace în materie de succesiune şi dacă s’ar fi atras atenţia d-lui Sturdza asupra acestuî text cu siguranţă că astăzi n’ar fi fost vorba de nici un conflict in afacerea Collaro şi d. Sturdza ar fi trimes drept răspuns la intervenţia legaţiunei austriace textul legei asupra procedure! necontencioase (gracioase) introdusă in Austria prin patenta imperială de la 9 August 1854, astăzi încă in vigoare. Dar s’a procedat cu uşurinţă şi in necunoştinţă de cauză. Nu poate fi vorba însă de autoritatea unui lucru judecat şi prin urmare dacă s’a făcut o greşeală na poate fi lesne îndreptată. * Singura soluţie dar in afacerea Collaro este ca guvernul să dovedească legaţiunei austriace, cu însuşi textul legei austriace, că ceea ce pretinde este absolut neîntemeiat. După legea austriacă tribunalele sunt competente a regula şi succesiunea unor străini dacă ei domiciliază în Austria. Deci nu se pot contesta aceleași drepturi tribunalelor şi străinilor din Rominia. Să reproducem textul din legea de procedură austriacă. Iată paragrafele relative la succesiunile in care sunt in joc şi interese de ale străinilor. § 22). In privinţa bunurilor imobila ale unui străin, cari sunt situate în statul austriac, regularea succesorală se cuvine în toată a ei întindere judecătoriei austriace, chiemată la aceasta prin legile existente asupra competinţei civile, afară numai dacă prin tractate internaţionale s’ar fi dispus altfel. Această judecătorie prin urmare va judeca după legile austriace drepturile tuturor participanţilor şi va îngriji de a se plăti taxele succesorale. § 23) In privinţa averii mişcătoare a străinilor decedaţi în cuprinsul Austriei sau în străinătate, judecătoriile indigene, întrucît reciprocitatea nu necesitează un alt mod da procedare, va ceda competinţei autorităţeî străine, atît procedura de regulares succesorală, cît şi decisiunea despre toate pretenţiunde litigioase de moştenire, mărginindu-se de regulă într’atît ca să îngrijească de asigurarea averei succesorale şi a pretenţiunîlor acelor prezi sau legatari, care vor fi supuşi austriaci sau străini, reşedinţi in statul austriac, mai îngrijind şi de satisfacerea creditorilor indigeni conform dispoziţiunilor paragrafelor 135—137. § 24). Numai dacă defunctul străin şi-a fixat domiciliul său ordinar în statul austriac şi participanţii aflaţi în Austria vor solicita a se face regularea succesorală de către judecătoriile austriace, acestea vor procede cu regularea succesorală conform leeilor Austriei, întrucît acestei regulari se vor supune şi participanţii străini de peste frontieră cari se vor fi arătat cu pretenţiuni de moştenire. § 133) In cazul de deces al străinilor, a căror succesiune, cum şi deciziunea despre pretenţiunile respective ereditare contenţioase, urmează conform normelor din art. 23, a sa abandona autorităţilor respective străine ; autoritatea internă austriacă este ţinută, dacă cerere se va face de către moştenitorii sau legatarii cari sunt cetăţeni austriaci sau străini reşedinţi în acest stat, să nu efectueze în primirea autorităţilor străine predarea succesiunii sau a porţiunei necesarie pentru acoperirea pretenţiunilor respective, de cît după ce judecătoriile de acolo, vor fi hotărît în mod definitiv despre aceste reclamaţiunî. § 136) Pentru creditori însă, cari sînt cetăţeni ai statului austriac sau străini, reşedinţi aici în ţară, şi cari şi-au reclamat drepturile lor contra defunctului, încă în timpul vieţei sale, sau cel puţin fac cerere prinacţiune sau altă reclamaţie judiciară mai ’nainte de extrădarea reală a succesiune!, autoritatea judecătorească austriacă va îngriji în tot d’auna într’atita ca predarea averei succesorale să se facă numai atunci cînd aceşti reclamanţi vor fi satisfăcuţi sau se va fi dat asigurarea pentru creanţele lor. § 137) De aceea, în cas de deces al unui străin în tot d’auna se vor invita printr’un edict cu termen potrivit toţi moştenitorii, legatarii şi creditorii de felul celor mai sus enumeraţi (§§ 135,136), cari cred că ar avea de făcut reclamaţiuni asupra succesiune!, ca să-şi arate pretenţiile lor în termenul prevăzut, cu înştiinţare că în caz contrariu succesiunea se va preda autorităţii judecătoreşti străine sau persoanei legitimată in regulă de către acea judecătorie pentru a lua în primire succesiunea. § 138) In cas de deces al străininilor cari şi-au avut domiciliul permanent In statul austriac, cerîndu.ie de către moştenitorii reşedinţi nici, ca autoritatea judecătorească austriacă să procedeze cu regularea succesorală, se vor invita prin edictul ce se va emite, şi toţi moştenitorii şi legatarii străini, ca să-şi arate pretenţiile, iar în caz contrariu regularea se va face de către judecătoria austriacă cu acei participanţi, cari vor fi intervenit pentru aceasta. Nearătînduise nimeni In urma acestui edict, care se va însera şi in ziare străine sau dacă cei ce s’au arătat s’au declarat mulţumiţi ca judecătoria austriacă să reguleze succesiunea, se va proceda cu această regulare în conformitate cu legile ţârii. Textele legei austriace sunt clare, precise. După legea austriacă dacă un român ar fi murit la Viena şi ar fi avut domiciliul permanent in statul austriac şi dacă moştenitorii lui ar fi cerut regularea succesiune, autoritatea judecătorească austriacă ar fi fost competentă s’o lichideze. Aşa fiind este absolut inadmisibilă pretenţia legaţiunei austriace de a nu concede justiţiei romine aceiaşi competenţă faţă cu un supus austriac, care are reşedinţa permanentă in Rominia şi care a cerut regularea unei succesiuni. Dacă s’ar satisface pretenţiunile legaţiunei austriace, aceasta ar însemna că statul nostru renunţă la drepturile de reciprocitate cari există intre statele civilizate şi de sine stătătoare. La nota austriacă trebue dat de răspuns cu însuşi textul legei austriace. — iată singura soluţie demnă in afacerea Collaro, ________ A. B. scoate în picioare poliţia şi parchetul, să dea naştere unor vii cercetări, şi în cele din urmă unor măsuri radicale pentru stîrpirea răului Credeţi că se face ceva serios ? Ei aşi ! Poliţia continuă să stea în nepăsare. Cu mult mai mult o preocupă şi o agită afacerea Ciocanelli decît afacerea de la Băneasa. Cînd comisarii aud de vreo nouă crimă, au aerul foarte plictisit, şi dacă cineva le reclamă mai că iar da afară pe uşă pentru o asemenea îndrăzneală, pentru un asemenea deranjament. Şi pe cînd prin toate bucătăriile şi pe la toate porţile oamenilor politici trindăvesc gardiştii, Cişmegiul e lăsat pustiu. Ce să mai vorbim de Băneasa ! Nu ştim ce soluţie mai bună s’ar găsi, dar trebue neapărat să se găsească o soluţie pentru ca poliţia Capitalei să se lase de trindăvie şi de politică spre a se ocupa de criminali şi de plingerila celor ce sufăr din partea criminalilor. Bandiţii au ajuns să considere Bucureştii mai sigur şi mai neprimejdios ca pe un codru oarecare şi poliţia nu face decit să le dea dreptate, să-i încurajeze. Pină cînd datul şi indisciplina, primarul acuzînd poliţia de conivenţă cu tulburătorii, toate acestea dovedesc că în partidul liberal chiar şi autoritatea şefului a început să fie neglijată şi nesocotită. E vorba ca lucrurile să se îndrepte, ca să reintre în obicinuitul lor curs. Ce-o fi nu ştim, dar sînt de ajuns cele întîmplate, pentru ca să ne arate că simptomul disoluţiunel se arată în partidul liberal. Acesta avea marea calitate de a fi unit şi disciplinat şi cînd aceste două însuşiri încep să lipsească, ne întrebăm cu groază dacă nu vom asista în curînd la scenele date la iveală de partidul conservator care a căzut tocmai graţie lipsei de disciplină şi a răzvrătirei contra şefului recunoscut de partidul întreg. Const. Miile ' —amiEffBCTr*-----*—— Index. Bandiţii Capitalei Nu e vorba de primărie, ci de ceva cu mult mai grav şi in fond nu mult mai interesant pentru locuitorii Capitalei. E vorba de actele de bandiţiem care se săvirşesc de la o vreme încoace, de speluncile de bandiţi ce există in mijlocul oraşului, sub ocilii poliţiei. Ne-am ocupat de chestia aceasta, ne ocupăm azi, ne vom ocupa miine şi intr’una pină ce se va pune capăt unei stări de lucruri intolerabile. Cele relatate de noi asupra speluncilor din Cişmegiu şi ultimul caz de banditizm de la Băneasa, mai grav şi mai odios ca toate, ar trebuit să Disoluţiunea Oricît javrele presei ruşinoase a partidului liberal ne-ar contesta dreptul să ne ocupăm de soarta lui, totuşi noi vom face-o, pentru că îndeletnicindu-ne de ceea ce se petrece în partidul de la putere, ne îndeletnicim de soarta ţăreî. Ţara, încercînd două formaţiuni conservatoare, le-a văzut incapabile să dea un guvern serios şi cum al treilea partid nu există, e firesc lucru ca întreaga ei speranţă să o fi pus în partidul liberal. Dacă şi acesta se va arăta nedestoinic, lipsit de busolă şi fără disciplină, dînd priveliştea neputinţei şi a putreziciune, ţara va trebui să dezespere, să-şi dea seamă că iremediabil merge în spre definitiva catastrofă. Avem dlar tot interesul ca ţara să nu se demoralizeze, să spere cel puţin ceva şi în cineva şi de aceea cînd observăm simptome de rău augur în partidul liberal, ne încercăm să readucem la simțul realităței pe conducători, încă odată, o repetăm, în gîndul intim, că facem aceasta nu pentru a-i doborî ci pentru a-i îndrepta. Pot lichelele presei guvernamentale să latre cît vor pofti în potrivă-ne, pot să ne ia în zeflemea, pot rîde pînă cînd li s’a strîmba gura, noi credem că adevăraţii liberali înţeleg perfect de bine ţinta noastră şi o apreciază. Partidul liberal de altfel,—profităm de ocaziune ca să spunem şi lucrul acesta,—are o presă şi proastă şi ignobilă şi nu ştie să lovească cum trebue, cînd trebue şi în cine trebue. Că totd’auna, ca celebrul Eremîa, cu oiştea în gard, se bate cu morile de vînt şi n’are nici măcar bunul simţ şi măsura cuvenită în luptele politice. Inchizînd paranteza, care sîntem siguri, va provoca contra noastră deşertarea hîrdăului de lături, constatăm cu regret că partidul liberal dă semne vădite de disoluţiune. Noi credeam că în opoziţie de cele ce se petrec în partidul conservator, liberalii se bucură şi de un şef necontestat şi de o disciplină de fier, fără de care un partid nu poate da guverne serioase. Ei bine, aceea ce se întîmplă la primărie nu e de loc îmbucurător. Spectacolul dat zilele trecute, bătaia provocată de d. Ciocanelli, invadarea bandelor de bătăuşi în sala de şedinţe, concursul tacit al poliţiei dat tulburătorilor, presa de scandal liberală susţinînd scan Ediţia de seară Chestia impozitelor Din interviewul pe care l a acordat d. Carp unui ziarist din Viena, reţinem un singur punct ca mai important, acel privitor la situaţia financiară a statului. D. Carp a susţinut—ceea ce nu e nou pentru noi—că economiile realizate de actualul guvern prin suprimări şi reduceri de lefuri, sînt şi nedrepte, şi ineficace faţă de scopul propus, şi insuficiente faţă de criza financiară. Asupra acestui din urmă punct sîntem cu totul de părerea d-lui Carp. D-sa a preconizat punerea de noni dări directe. Şi asupra acestui punct sîntem de acord. E incontestabil că criza financiară de care suferă statul nu se va lecui număr prin economii, că nouă impozite se impun, atit pentru acoperirea golurilor din trecut cit şi pentru a se face faţă viitoarelor necesităţi budgetare, fie că ele ar proveni dintr’o scădere a veniturilor, fie că vor proveni din sporirea normală a cheltuelilor. Este imposibil că să nu se pue noui dări, şi anume dări directe, in ce măsură şi asupra căror izvoare de bogăţie, n’avem a o examina acum. E vorbia de principiu, de necesitatea inexorabilă’ a acestor dări, fără de care scăpare nu există. Cînd d. Sturdza a început campania pe chestia econouşiilor am înţeles de atunci şi am spus o că această campanie şi această soluţie îl vor aduce la putere. . .. Tot astfel prevedem că dacă guvernul liberal, se opreşte aci iar conservatorii vor începe o campanie pe chestia impozitelor directe, liberalii vor fi răsturnaţi de la putere. Regele e nevoit să accepte pe acel partid care îi va prezenta soluţii serioase pentru înlăturarea crizei financiare, şi soluţia cu punere de însemnate dări directe pe cel cu avere, ni se pare cea mai bună. Dacă liberalii nu se grăbesc s’o adopte şi s’o aplice situaţia lor la putere va fi zdruncinată. Dorinţa noastră ar fi ca partidul liberal să înţeleagă şi să lucreze. E timpul s’o facă. I. T. ti 1 -1 1 poşta' r epactíeíT) Grînarii şi ploile D-lui M. G. 1, : .. '■ - i ■ Loco. Am primit scrisoarea d-voastră şi cind’o am constatat că aveţi perfectă dreptate. Buletinele meteorologice pe care Ie emitea zilnic institutul nostru după telegramele ce le primea din ţară, constitue o necesitate neapărată pentru comerţul nostru, mai ales pentru comerţul cu grîne. . . Un exemplu l’am avut chiar In zilele din urma. Ploua necontenit şi se ştie cit depindea reuşita sau nereuşita recolte! rapiţeî da această ploaie. Dacă ploaia era numai locală, atunci recolta rapiţeî nu suferea nimic, dacă ploaia ar fi fost generală, recolta rapiţeî, era să fie perdută. Preţul rapiţeî, transacţiuriile in rapiţă, depindeau de această chesiune. De unde să ştii însă cum a fost vremea faţă cu recolta în întreaga ţară ? înainte buletinul institutului meteorologic reprodus in toate ziarele dădea lămuririle necesare. Acum s’a suprimat serviciul acestor buletine, din motive de economie : 1) suprimîndu-se funcţionarul care se ocupa de ele; 2) suprimîndu se creditul pentru telegrame. Găsiţi că s’a făcut o greşală realizîndu-se această economie, care căşunează un mare neajuns comerţului. Noi nu putem decît să înregistrăm reclamaţiunea d-tale, sperînd că cei în drept vor lua măsuri in consecinţă, mai ales că economia realizată nu este cine ştie ce însemnată. Ar fi poate însă bine, pentru că suma odată ştearsă din budget cu greu va mai fi pusă la loc, ca toţi comercianţii cari au interes să cunoască starea atmosferică, să propună ca să se instituie plata unui mic abonament, din al căruia produs să se reînfiinţeze serviciul buletinelor meteorologice mai ales în timpul "ciţin recoltele şi campania comerţului cu grîne. B. Br. Din fuga conceiulu! Hoţul de păgubaş Declar că n’am de împărţit nimic cu d. Rocco, maî ales că eu nu consum diversele spirtoase de cît după ce ajung dincoace de accize. Sînt însă indignat de logica faptelor pe lumea asta. Aşa, pare ezamplu, d. Procopie, primarul Capitalei, s’a grăbit în seara memorabilă cînd d. Ciocanelli a făcut schimbul de primo cu d. Rocco, şi declare că va înlocui pe acesta. Zis şi făcut. Se face instrucţia şi reiese că d. Ciocanelli e, acela care a atacat şi d. Rocco, n’a făcut fie cît să riposteze. Rezultatul ? D. Rocco— hoţul de păgubaş! — a fos înlocuit! ! Da pe aşa logică îţi vine să scoţi copie, ca să nu zic Procopie, şi s’o trimeţi la Viana să vază şi Evropa cum le aranjăm noi ceodată ! Bum. CARNETUL MEU Şcoli agricole şi profesionale Ce e maî de dorit oare de oit să vedem că criza financiară şi economică la care am ajuns să trezească energiile şi să le îndrepteze spre opere practice, cari să asigure pentru mîine existenţe maî fericite ca cele de azi? Am citit erî cu nespusă mulţumire ştirea că o societate culturală din judeţul R.Vîlcea a prevăzut, cu începere de la 1 Octombrie, în budgetul sau, înfiinţarea a 4 şcoale agricole şi profesionale pentru adlulţii, absolvenţi de 4 clase primare de la ţară. Ministerul instrucţiune! a intervenit pe lîngă cel de domenii să pue la dispoziţie acestor şcoli porţiunile Vie, pămînt pentru semănături prin vecinătatea şcolilor, plătibil de societate. De asemenea sa se staşeze şcoalelor absolvenţi de ai şcoalelor de agriculturi, arte şi meserii os să predea o cultură raională a pămîntuluî, lucru în lemn, tinichigerie, fier, grădinărit, creşterea arborilor şi viţei. Serios conduse, asemenea şcoli ar putea să devie pentru mulţi un izvor de existenţă cinstită şi cu folos pentru ţară. Sistemul adoptat e cu maî bun: iniţia- tiva privată ajutată de stat. Ministerul trebue să urmărească însă de aproape rezultatele. Precum auzurile primare pentru adulţi au produs în cîţîva ani rezultate fericite, soolde agricole şi profesionale pentru absolvenţi acestor cursuri pentru adulţi pot deveni pepiniere de excelenţi îngrijitori de moşie, de buni meseriaşi pentru sate, de plugari conştienţi că pămîntul ca să te hrănească trebue şi el hrănit şi îngrijit, de grădinari, cari să înlocuească elementul bulgăresc, de bulii îngrijitori de vii, etc. Ar trebui făcută o întinsă publicaţie despre înfiinţarea acestor şcoale şi dusă mai departe propaganda pentru a se îndemna şi alte socieăţi culturale să proceadă în acelaşi sens. Din parte ne vom saluta cu bucurie orice extindere a şcoalelor agricole şi profesionale pentru absolvenţii şcoalelor de adulţi de la ţară. E. D. F. fQSJ«.«Hi chestia, zile Unde 11 duc? Primarul Procopie Dimitrescu e dus la primărie să ţie şedinţa a» consiliul comunal! POLITICĂ EXTERNA Deschiderea camerei spaniole O telegramă ne-a anunţat că la Madrid regina regentă a deschis seziunea cortezilor cu obicinuita ceremonie. Mesagiul de deschidere pe care regina l-a cetit anunţă că guvernul va depune proiecte de lege privitoare la reforma votului universal şi a Curţilor cu juri. Concordatul cu Papa va fi schimbat in aşa senz incit sa se poată rezolvi chestiunea congregaţiunilor şi să se poată face economia din cari să se amelioreze situaţiunea preoţilor mireni. învăţămiritul va fi reformat în senz liberal şi maî multe construcţiunî nou! se vor face. Memoriile lui Ristici Fii! fostului regent Risticî publică al treilea volum a importante! opere a părintelui lor, privitoare la relaţiunile externe ale Serbiei. Volumul al treilea tratează epoca de timp de la asasinarea prinţului Mihail şi pină la majoratul lui Milan, conţinind amănunte remarcabile asupra relaţiunilor dintre Serbia şi Austro-Ungaria, Rusia, Poarta şi Montenegro. Senzaţie provoacă critica aspră pe care Custini o face prinţi flu Nicolae al Muntenegrului, care a promis intr’un tratat in regulă că in schimbul unei indemnizări va renunţa la tronul său in favoarea prinţului Mihail, care însă a făcut tot posibilul pentru a nu se ţine de angajamentul luat. De mare interes este şi discuţia relaţiunilor dintre Austro-Ungaria şi Rusia. Ristica îşi exprimă convingerea că Serbia faţă cu rivalitatea celor două mari puteri e imposibil să intreţină relaţiuni de amiciţie cu ambele in acelaş timp. Procesul Lui Saluces Contele Lui Saluce a şi fost supus primului interogator, după arestarea sa, de către procurorul suprem Octave Bernard. Apărător al contelui este advocatul Royer de Rouillasse, căruia i s’a permis ca să-şî viziteze clientul. Contele Lui Saluces are intenţiunea de a-şî apăra in faţa Senatului constituit in tribunal de stat convingerile sale monarhiste in modul cel mai categoric, ceea ce este considerat in cercurile regaliste, mai ales in vederea apropiatelor alegeri, ca fiind foarte oportun. Lui Saluces voieşte să copibată totodată acuzările ridicate de Derouléde contra monarchiştilor şi să dovedească cum că intre partizanii ducelui d'Orleans şi naţionalişti n’a existat niciodată vre-o alianţă şi că numai naţionaliştii au participat la complotul plânuit pentru ziua inmormintarei preşedintelui Felix Faure. Cu un cuvint el va căuta să arate că Curtea nu e competentă să se ocupe de cazul lui. Din Serbia Din Belgrad se scrie: «ziarele de aer se pling de un caz ce s’ar fi intimplatt la Panciova, unde poliţiştii şi jandarmi unguri au rupt panglicele naţionale de pe pieptul unor mosafiri sîrbî veniţi să asiste la o nuntă a unei rude a lor care locueşte pe teritoriu unguresc. TS’ar fi produs o crincenă bătae in urmă acestui incident. — Mai multe sute de foşti voluntari în războiul sirbo-turc din 1876, veniţi mai ales din Austro-Ungaria in ajutorul fraţilor lor şi ceri acum locuiesc in Serbia, au ţinut o întrunire la Belgrad in care au hatarit să serbeze in mod solemn a 25-a, aniversarea declarăm războiului cu Turcia şi să facă cu această ocaziune o manifestafiune pentru regeleAlexandru. Alegerile din Ungaria Alegerile pentru camera ungară sa apropie. Toate partidele se pregătesc in vederea lor. Multă activitate desfăşoară mai ales partidele opoziţioniste. Partidul popular catolic a lansat un manifest care poartă toate stigmatele clericalismului. Intoleranţa contra celor de alte idei şi mai ales de altă credinţa se manifestează in mod respingător in această operă a iezuiţilor cu şi fără rasă. Cele două fracţiunii ale partidului independent, cea paşoptistă sub conducerea lui Kossuth şi cea aproape clericală sub conducerea lui Ugrón, duc intre ele o luptă fratricidă extrem de violentă. Fracţiunea lui Ugrón se compune de cînd, cu ocazia ultimelor alegeri, furia lui Banffy s’a îndreptat contra ei, din şeapte membri, dintre cari, deşi gruparea e evident clerical catolică, daî sint de religiune mozaicâ. In ultimul timp s’a răspindit de repeţite ori zvonul că ambele fracţiuni se vor uni în vederea alegerilor. Partidul independent sub conducerea lui Kossuth, care numără şaptezeci de Cronica dramatică II Producţiunile şcoalei de declamaţie.—Anul II şi III Marţi s’au produs, tot de pe scena Teatrului naţional, restul elevelor şi elevilor anului al doilea şi toţi cei din anul al treilea al şcoalei de declamaţie de pe lingă conservatorul nostru. Din capul locului se impune aceeaşi observaţie pe care am făcut’o şi erî : elementele pentru comedie sint mult mai puţine şi mai inferioare celor cari s’au produs in dramă şi tragedie. Cauza mie mi se pare de un ordin mult mai general, mult mai adînc şi avînd un caracter social. Condiţiunile vieţei în ultima jumătate de secol, greutatea traiului, seriozitatea preocupărilor zilnice, dispariţia ultimelor vestigii ale bucuriilor patriarchale, repeziciunea şi nervozitatea activităţii sociale în toate domeniile, au creat prea mari zguduiri şi dureri ci să nu îndrepte senzibilitatea umană, în special, spre suferinţă. In literatură această viaţă a creat cu deosebire, temperamentele pesimiste; în teatru ea a creat, cu deosebire, individualităţi dramatice ca Sarah Bernhardt, Mounet Sully, Charlotte Walter, Kainz, Duse, Tino di Lorenzo, Novelli, Zacconi, Réjane sau Sorma. Rasa comicilor a degenerat şi rîsul celor de azi nu mai e clar, „bonhomme“, sincer, ca al celor de erî, e muşcător, sardonic, precum comedia de azî nu mai e plină de humorul bun de odinioară, ci respiră satiră, maliţie în rîsul ei. Ca să ne întoarcem la ai noştri, vom zice că alt-fel ijdeau Milie, Lukian, Bălănescu şi alt-fel rîde Brezeanu, Liciu, Toneanu. Firea comedianului de azi e mult mal complexă ca a celui de erî, cum în genere firea omului de azî e mal complexă ca a acelui de erî. Cînd judecăm ast-fel lucrurile, mirare nu mai poate încape de ce disproporţia e mare azi şi în număr şi în calitate, între elementele de comedie şi cele de dramă la o şcoală de declamaţie. Complexitatea temperamentelor artistice face, pe de altă parte, imposibile, la talentele puternice de azi, o demarcare de gen. In durerile vieţei de azi fiind adesea multă ironie, mult ridicul şi în veselia ei multă tristeţe şi amărăciune, tragicul şi comicul îşi fac mereu lumină şi umbră şi departe de a se distanţa la poli opuşi, convergează tot mai mult în aceeaşi direcţiune. Pentru a păstra însă o normă cunoscută şi admisă, voi releva deosebit elementele de comedie, aşa precum le clasifică profesorii şcoalei de declamaţie, începînd din anul al doilea. Elevele— o ! —toate, absolut toate, sînt... sentimentale ! Dar nu sentimentale naive, ci decepţionate, maladive, „demi-vierges“ triste, cu un ochiu în lacrimi privind la cer şi cu altul aprins de voluptate. Iată caracteristica generală a temperamentelor elevelor ce ni s’au prezentat anul acesta la şcoala de declamaţie ! Şi cu toate astea Teatrului ii trebuesc „ingenuităţi“, îi trebuesc „cochete“, îî trebuesc „eroine", „regine“ şi adesea şcoala de declamaţie, trebue să dea şi.... „mume nobile“ ! In afară de d-ra Seinescu Nicoletta, (anul al ill-lea) care pare a avea dispoziţie pentru subrete, deşi tot cu o pronunţată nuanţă de lirism, din restul elevelor în zadar am căuta o muză veselă. Intre elevii anului al doilea d-nii Sigalia lusa şi Botez Ion au manifestat oarecare vervă comică. Primul a pus pasiune şi a colorat, cu oarecare vioiciune, scena naraţiunei lui inimn Dumitrache din Noaptea furtunoasă■ Cel de al doilea a zis binişor scena consultărei din Doctorul fără voe; d-sa abuzează însă de o strîmbătură a gurei, care poate deveni un tic. Ambii n’au scăpat însă de imitaţie: primul pe d. Ion Petrescu, secundul pe d. Brezeanu. D. Degeanu Nicolae, deşi are masca pentru comic briliant, n’a reuşit să ne convingă de verva sa în scena din „Vicleniile lui Scapin". Din anul al treilea s’a prezentat într’o farsă într’un act — Revanșa scărilor—d. Lecca Ion. S’a putut observa trei ani de școală; n’am putea insă prezice o carieră de teatru. De alt-fel nu știm dacă d-sa se destină scenei.... Să lăsăm cortina asupra comediei și să trecem la dramă. Nu m’am înşelat anul trecut cînd am relevat talentul d-reî Ventura Marioara, (anul al Ill-lea). E singe de comediană in tînăra fată. Multă simţire, graţie, frumoasă dicţiune şi atitudini armonioase. Trebue însă să-şi dezvolte cu îngrijire vocea. Timbrul aşa cum e, sună agreabil, dar vocea e prea slabă. Nu trebue însă forţată. De alt-fel d-ra Ventura n’a atins nicî a optsprezecea roză: puterile vor spori an cu an. D-na Costescu Lucia i-a îndeplinit o formalitate producîndu-se ca absolventă a anului al treilea în scena din O vizită de Dumas. Distincţiunea în tonul conversativ face din d-sa un element necesar teatrului— şi o impunătoare figură de scenă e încă un avantaj al d-sale. D-ra Chardin Margareta (anul al Ill-lea), a făcut bună impresiune cu o scenă din Suprema forţă. Fără îndoială că d-sa simte mult, mai mult chiar de cît poate reda. Foarte sobră şi corectă în atitudine, d-sa va putea să se prezinte bine în piese de salon. D-ra Manolescu Margareta a avut nuanţe reuşite de nervozitate şi maliţie. Păcat însă că vocea e atît de slabă. Avantajos s’a prezentat şi d-na Coculescu Felicia într’o scenă din Magda, are înfăţişarea impunătoare şi e capabilă de accente calde. Dintre elevi, anul al doilea ne-a produs singurele adevărate talente ale şcoalei de declamaţie: pe d-nii Bulandra Anton şi Petrescu Aurel. Pe ambii i-am remarcat cu o deosebită satisfacţie încă în anul trecut, ceea ca dovedeşte că ziua bună se cunoaşte de dimineaţa. D. Bulandra Anton s’a prezentat cu succes în marea scenă a lui Ingomar din Fiul vadurilor şi a ales bine bucata. D-sa are o vădită înclinaţie pentru tragedie ; vocea îl ajută de şi va mai creşte în amploare, dacă nu o va forţa. Printr’o grimare iscusită va reuşi să acopere insuficienţa de mască. Anumite intonaţii, rîsul, plînsul şi gesturi sînt însă imitaţiuni după d. Nottara — adevărat că reuşite — dar nu maî puţin dăunătoare personalităţei artistice. Credem că d. Bulandra are destul talent pentru a se debarasa de ceea ce nu e al d-sale. Cele mai fericite însuşiri pentru scenă însă le-am constatat din nou la tînărul d. Petrescu Aurel (anul 11). Iată actorul născut : faţă expresivă şi simpatică, corp armonios, mişcări graţioase oricît de violente, neînfrînate ar fi încă uneori, un organ bărbătesc, bronzat şi capabil de admirabile modulaţiuni şi toate aceste puse în serviciul unei puternice senzibilităţî, unui temperament foarte impetuos. Dar tocmai fiindcă e atita impetuozitate în d-sa, d. Petrescu trebue să se înveţe a mînui frînele. Azi i se tolerează exageraţia, i se permite a se alinta (fiindcă d-lui Petrescu ii cam place să se alinte !) — mîine însă cînd va fi actor, o mişcare prea violentă a ochilor, o atitudine nechibzuită, produce ridicolul. Să refie aceasta d. Petrescu, să se observe bine şi cînd se va surprinde afectînd, să se dojenească singur. Simţul critic, auto-control, iată ce să se silească a obţine, căci e o calitate de tot preţioasă. Alegerea bucăţei — monologul din Hamlet , greutatea mare a celor mai mari tragediani—a fost rea. D. Petrescu a zis, negreşit, aşa cum zice un elev de talent, dar nimerit era să zică o scenă de salon, de amorez din teatrul modern. Dovadă că realul d-sale succes a fost ca replicant în O vizită de Dumas și totul îl predispune dramei moderne și comediei de salon. Să nu se prea arunce la tragedie : am observat cîteva note de cap luate în monologul din Hamlet şi-l previn să se ferească din timp a contracta asemenea defect. D. Petrescu e tînăr, vocea va căpăta cu timpul şi forţa necesară tragediei. D-sa va putea într’o zi să ne dea şi un Hamlet interesant: să lase însă talentului timpul de a se matura şi să-l hrănească pînă atunci cu serioasă și asiduă citire asupra literaturei și artei dramatice. Grigore Manolescu a atacat rolul lui Hamlet, după zece ani de studiu. Emil. D. Fagure.