Adevěrul, noiembrie 1901 (Anul 14, nr. 4405-4434)

1901-11-26 / nr. 4430

L­uni 26 Noembrie 1901 IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) La noroc II Eri a fost în rînd cu lumea, om la casa lui cu nevasta şi copiii lui, odihnit, mulţumit, fericit, pe cînd azi casa nu-î casă, cine sc­ă-i zimbească cînd se întoarce amărît din oraş nu-î; cine să-l încălzească cu o privire iubitoare lipseşte, copiii se uită curioşi la el, fetiţa mai mare—abia de şeapte ani—umblă cu ochii plînşî, a doua se cere mereu la „mama“. Par’că o prăpastie s’a săpat între copiii săi şi el prin moartea soţiei. Totul din casă e trist şi p­isomorit, se înăbuşe ceva, şi nu şti ce. E plictisit, îndurerat. Soacră sa, o femee de 70 de ani, plînge toată ziua în braţe cu nepoata sa mai mică. Orfane ! Copiliţele sale, atît de drage, atît de bune, frumoase, sînt orfane ! Şorţuri negre port­ale ; totul din odaie îi apare negru, muiat în lacrimi... In casă nu mai răsună vocea ei caldă cînd în cîntece zicea copilelor să doarmă. Ceasornicul din perete îşi urmează tic­­tacul regulat, despicînd liniştea mortuară ce domneşte în odaie. E ora 9 seara. Atîta era şi atunci cind au pornit la serbare. Nefastă zi. Au dansat şi au petrecut voios. Ea era ca în­tot-d’auna, bine dispusă şi în vîrtejul dansului îl strîngea mereu la piept spunîndu-i cu­vinte dulci, ca şi cînd abia s’ar fi căsă­torit. S’au întors aca­să spre ziuă. In tră­sură, se îndesa în el la fie­ care co­titură de drum. A doua zi, da, a doua zi chiar se simţi puţin indispusă şi a în­ceput să intre medicul în casă. In urmă răceala se complicase, boala luă un carac­­ter grav, dar ea şedea rezemnată în mij­locul celor mai mari dureri, cu ochii ri­dicaţi spre imensul albastru ce se zărea prin fereastră. Nu murmura ci vecinie se ruga. Si bea zi cu zi, fata e­ roză de altă dată, deveni din ce în ce mai palidă. Zăcea un pat de luni întregi, ea, care nu stătea locului un ceas, ea care la fie­care minut era ocupată ba cu menagiul, ba cu bucă­tăria, ba cu copiii, ea trebuia să zacă în pat la discreţia boalei care o tortura te­ribil. Pentru ce ? De ce ? Vecinic ele cei Care sînt păcatele ce le ispăşea prin atît de crudă pedeapsă ? Nu-şi aduce aminte Să fi făptuit vre­o­dată o incorectitudine în urma căreia să trebuească să sufere atît de îngrozitor. Trebuia să zacă în pat și să-și vadă copilele neglijate, nepieptă­­nate la timp, căci oui din casă era gîndul regulat, cînd toţi erau atît de a­­m­ărîţî ? Şi el, soţul, stăpînul casei, privea la toate şi n’avea putere să ajute ni­mic. Ce să fi făcut? îşi reproşează acum că n'a făcut destul, trebuia mai mult, trebuia să rupă pâmîntul cu dinţii, tre­buia să nu se despartă de loc de patul ei, trebuia s’o învâlue în mai multă dra­goste, trebuia, trebuia... Dar n'a făcut el tot ce i-a stat în pu­tinţă ? Rămas-a medic specialist necon­sultat, reţetă nefăcută, îngrijire nedată, dorinţă a eî neîndeplinită ? Nu. De ce dar se învinueşte ? II doare pierderea ei, pierderea aceleia care l-a făcut să simtă că nu num­ai în moarte dar şi în viaţă există fericire... Hyppolit a­ decătorul militar unde baza organizarea unei bune armate este ordinea, disciplina şi subordonarea ? Dacă mai adăugăm teama şi supu­nerea care face pe însuşi acuzatul pe de o parte să ascundă din fapte, iar pe­­de altă parte să spună şi ce n’a făcut, credem că ajungem la aceeaşi conclu­­ziune de negare. Prin urmare, conchidem că: recunoa­ştem competenţa tribunalelor militare in ceea ce priveşte infracţiunile aduse legilor militare, insă în ceea ce priveşte crimele şi delictele de presă ar fi mult mai bine a se instrui şi judeca de tri­bunalele civile (cel mult cu concursul ofiţerilor justiţiei militare) căci fiind societatea în joc credem că tribunalele civile se vor­ achita de a lor grea sar­cină tot aşa de bine ca şi tribunalele militare. 23 Noembrie 901. James (Primim cu­ plăcere spre publicare de la tofi d-ttii ofiţeri Ştiri privitoare la a­­ceasta rubrică. De asemenea şi informa­­fiatii asupra evenimentelor petrecute in garnizoane, ca marşuri, inspecţiuni, conferinţe, etc). MILITARE Competinţa trib­unalelor militare­ De multe ori s’a intimplat la noi con­flict intre puterea judecătorească civilă ei îatre acea militară. '.Disputa s’a re­zolvat cind in favoarea unei părţi cind In a celeî­ i’alte. Noi credem iasă că tou Işi asumă tribunalele militare ju­decarea culpabililor de crime şi iată de ce . Fie­care, ştim că Constituţiunea—o­­glinda legilor unei ţări—prevede la noi că judecata nu se poate da de­cit de o singură junsdicţiune care este cea ci­vilă ; prin urmare cînd tribunalele mi­litare vin şi cer cu inzistenţă judecarea unui dezertor criminal, ca fiind de do­meniul lor, credem că fac un abuz de putere, înţelegem că dezertarea e tot o stare militară, dacă ni se permite cuvintul, şi că dezertorul e supus tot legilor mi­litare, nefiind deplin achitat de servi­ciul pe care ţara i-1 impune, credem insă că poate fi judecat de tribunalele mi­litare numai in ceea ce priveşte infrac­ţiunile aduse legei militare, furturi de afecte, insubordonări, etc., dar cînd dezertorul sau chiar militarul este în complicitate sau chiar autor principal al unei crime, atunci numai jurisdicţiunea civilă şi în special Curtea cu juri este singura competinţe să judece cel mult asistată de delegaţiunea trib. militare. In special crima şi delictul de presă, care atinge în primul rind societatea, sint lăsate la noi după c. p. spre ju­decarea Curţei cu juraţi, prin urmare cind crima comisă de un dezertor sau militar se judecă de către trib. militare pe lingă că restringe dreptul acuzatului de a fi judecat de societate, mai laşi şi sarcina instrucţiei pe mîinele unor ofiţeri judiciari pe cari legea nu’i recu­noaşte. (Vezi c. pr. p.) Instituţiunea Curţei cu juri are ca fundal pent­ru primul riod apărarea in­teresului social şi în al doilea rind pe cit se poate mai­ mult înlăturarea pa­siune! şi a subordonăreî. Procurorul şi judecătorul de instruc­ţie nu pot primi ordine în ceea­ ce pri­veşte instruirea afacere! (v. pr. p.). Tot cu aceeaşi libertate poate exercita a­­ceastă înaltă misiune procurorul și ju- Cărți şi reviste Revista ilustrată enciclopedică Gazet­a Săteanului, No 20 (379).—20 Noembrie 1901.—Anul al XVIII-lea, are următorul sumar: Ce­r cu proectul de tarif german ***.­— Boala de gară și de picioare (Febra af­­toasă N.—D. Hirjdeu despre începuturile statului Munteniei (urmare) 1. N.—Istori­cul şi activitatea „Societâţei germane de agricultură“ C. Sandu.— Explicarea jocu­lui căluşarilor S. Neculcea.—Societăţi pen­tru apărarea insectelor folositoare, N. Rî­­peanu..—Legături între civilizaţia chineză şi cea greco-romană, X.— O vizită prin­­ciarâ, Corespondent. — Păstrarea ouălor pe iarnă, Polina C. Concită.— Cronica a­­gricolă . Situaţiunea. Preţurile cerealelor. Lipsa de viţă altoită. Altoiul pe viţe a­­mericane deja cu rădăcini. Altoiul pe co­mandă.—Să cultivăm poame. Importanţa pepinierelor. De pe arborii din pădure nu mnt buni.—Deschiderea sesiune! ordinare a Corpurilor Legiuitoare. — Noul griu a­­american cu spioni lung.—Pricinile priso­sului de vin din Francia. Lecţiuni pentru Romînia.—Împărţirea de Peri şi Meri altoiţi de către Reuniunea economică din Orăş­­tia. Bune îndrumări. „Poporul“ despre pometuri.—Starea semănăturilor în Un­garia, Francia. Recolta griului în Rusia, D.—Sfaturi. Diverși.—Bibliografii. —Buletin comercial. Miscellanea . Locuitorii Sta­­telor­ Unite. Portul Parisului. Descoperiri minunate la steaua cea nouă din Porseu. O pasăre şugubeaţă. Din istoria hîrtieî. Rubrica săteanului : Ruşine ne la locul eî, Stănilă.—Fugiţi de avocaţi şi de procese. Un gospodar.—Ilustraţiuni . Un bar con­­dueîndu-şi fiica rănită în luptă.—Alegorie. Agricultura.—Caricatura zilei. Prima lec­ţie de aerocletă. Felurimi O carte scumpă.—Din Ne­w-York se anunţă că cunoscutul miliardar Pier­­pont Morgan, cu ocazia şedereî sale la Londra a plătit pentru un exemplar din «Psalmorum Codex», o carte de psalmi tipărită în 1459 de Fuerst şi Schaeffer, colosala sumă de 120.000 lei. Acesta este preţul cel mai mare ce s’a plătit vre-o dată pentru o carte. Din această carte se mai cunosc numai 9 exemplare tipărite la 1457 şi 12 ti­părite la 1459. Ultimele conţin exclu­siv crezul athanasianic. După părerea bibliofililor s’a tipărit la origine din fie­care din cele 2 ediţii numai cite 14 sau 15 exemplare. Accident de arme la Festa.—Din Budapesta se anunţă că acolo nişte exerciţii de scrimă au fost întrerupte de un accident nenorocit. Atletul Schindler în vîrstă de 25 ani făcea exerciţii cu maestrul de scrimă Giuseppe Genna’rro. La o încrucişare violentă a specielor, spada maestrului găuri masca de sirmă a lui Schindler, trecu prin o­­brazul nenorocitului și-i străpunse o­­chiul drept pină la creier unde virful spedeî se rupse. Schindler căzu la pă­­mint rănit mortal. Nenorocitul care e logodit a fost dus la spital. Nu e spe­ranță de scăpare. Contra maestrului de scrimă s’a pornit o anchetă judiciară. Cortina Dusei. — Cunoscuta trage­diană italiană Eleonora Duse vroiește ca în turneuriie sale, la toate teatrele sale, să aibe aceiaș cortină. In acest scop a comandat de la pictorul din Roma Morani o cortină pe care o va duce cu dinsa în toate părţile. Iniţia­lele M. E. ale numelor d-neî Duse, Maria Eleonora, împreună cu pronumele tragediane, formează cuvîntul Meduse şi acest cuvint a devenit motivul cortinei. In mijlocul suprafeţei în formă de fron­tispiciu, sus, se află o placă uriaşă cu capul de meduză. La dreapta şi la stingă de aceasta sub un stejar bătrin, două figuri alegorice. Drama şi Litera­tura. Toată cortina e acoperită alter­nativ cu capete de meduză şi cu nu­mele Duse care se leagă artistic de cele două litere M. şi E. Fondul e albastru pal şi de pe acest fond motivele aurii se degajează perfect. Dunga largă de jos o formează între ornamente colorate opt păuni mari. Cortina va funcţiona pentru prima oară la prima reprezen­taţie a piesei lui d’Anunzio Francesca di Rimini care se va da la Roma şi de la care autorul şi amicii săi îşi promit un triumf ne­mai­pomenit. Emanciparea femeilor in Serbia — In Senatul sirbesc senatorul George Pavlovici a luat cuvintul pentru a sus­ţine emanciparea femeilor. Femeile, a zis el, plătesc toate birurile către stat, chiar şi darea căilor de comunicaţie,— le impunem cu alte cuvinte toate în­­datoriile, pe ce motiv le-am refuza atunci toate drepturile ? Bazat pe aceste motive senatorul a cerut să se acorde femeilor dreptul de a alege deputaţi pentru skupcină. Propunerea aceasta n’a fost sprijinită numai de cîţî­va se­natori fruntaşi cunoscuţi ca versaţi nu ale sociologiei, ci şi de mitropolitul Serbiei şi de episcopul de Niş-Nikanor. Totuşi la urmă cîţî­va alţi senatori au ştiut să convingă pe reacţionar­ ca să voteze contra propunerea senatorului George Pavlovici care a şi rămas în minoritate. In tot cazul însă discuția aceasta e caracteristică. MEMENTO — Duminică 25 Noembrie — TEATRUL NAŢIONAL. — Ora 2 p. m. Ocolul pămîntulu de Jules Verne şi d’Ennery. Ora 8 seara Lipitorile satelor de Alexandri. Teatru Boulevard (Sala Băilor E­­foriei).—In fie­care seară teatru de va­rietăţi. Teatru Lyric. A 3-a reprezentaţie a trupei La Roulotte. Ateneul român.­în Sală: Expoziţia de pictură Ştefan Pope­scu, de la 9 a. m. la 4 p. m. în Perystil : Expo­ziţia de pictură N. .Grant. Cafee Edison . Orchestra W. Strauss. Berăria Triumf: Orchestră. Coloseul Oppler : Joia şi Duminica muzică militară. Berăria Hotel de France : Or­chestra naţională, sub conducerea violo­nistului Cercel. Bereria Vîrful cu dor. — Orchestra naţională. Sala Feleş Teatru de varietăţi. CURII ŞI TRIBUNALE Un copil la Bara justiţiei Mai mulţi copii jucindu-se cu focul, au incendiat casa d-nei Cleopatra Ili­escu. D-na Iliescu a chemat in judecată pe autorul principal al acestui incendiu, Ion Baraoghel, care încă nu atinsese vîrsta de 10 ani! ! Tribunalul de Prahova luind in con­siderație vîrsta incendiatorului, l-a achi­tat de ori­ce pedeapsă , dar a condam­nat pe tatăl inculpatului la 1000 lei despăgubiri civile. Tatăl făcînd apel contra acestei sen­tinţe, Curtea de apel din Bucureşti­­ a admis cererea de a dovedi cu martori, că casa incendiată a fost o ruină și că nu e drept să fie condamnat la 1000 lei despăgubiri. Triumfurile d-nei Darclee Celebra divă, compatriota noastră, d-na Darclee, serbează mari triumfuri la Teatrul comunal din Bologna, oraş cu­noscut ca unul ce consacră celebrităţile muzicale. Ziarul „L’avvemal“ scrie: E greu­ să reunesc în acele cite­va linii cari îmi sunt rezervate in ora aceasta tîrzie pentru a face o dare de seamă a reprezentafiunei operei «Traviata» cu celebra Darclee. A spune că entuzias­mul era indescriptibil in special după actul I imî pare a uza de o locuțiune departe de a da o idee complectă de a­­devăr. Deliciul publicului era ast­fel auzind acele şiruri de sunete argentine din gîtul acela privilegiat în cit pentru a găsi o comparaţie, ziceau cei mai bă­­trinî frequentatori de teatre, ar trebui să se întoarcă la timpurile Adelaidei Borghi-Mamoie şi Isabella Galetti. De la primele note deja atenţiunea publicului era foarte vie şi la sfirşitul duetului cu tenorul izbucniră aplauzele frenetice şi strigăte de bis. Dar unde entuziasmul atinse un grad in adevăr excepţional a fost în aria «Ah! forse e lui» şi in Allegro «Sempre libera deggio» bucăţi ce a trebuit să repete în mijlocul unui uragan de a­­plauze. După căderea cortinei, Darclee a tre­buit să apară la rampă de vreo 12 ori pentru a mulţumi publicului care îi făcea o ovaţiune impunătoare. In actul al 11-lea publicul aplaudă magnifica parte «Bitte alia giovano» ce dînsa suspină delicios, şi partea sublimă «Amami Alfredo» unde puterea vocei sale şi sentimentul d-neî Darclee ajunge gradul superlativ a fost divină şi a trebuit iarăşi s’o biseze. In actul al 3-lea nu sunt multe puncte ce es în evidenţă,dar publicul admiră cin­­tăreaţa perfectă şi artista desăvirşită şi in partea finală vocea eî sublimă domina­toare. Aria «Addio del passato» a fost o minune și cea­l’altă «Premii questa e l’immagine» emoționase publicul, tot ast­fel și moartea’eî fu foarte verosi­milă. 3 artileriei, rămîn definitiv însumaţi la regimentele pe lingă cari sint ataşaţi: cel dintiiu la reg. 1 roşiori şi cel d’al doilea la reg. 5 roşiori. * Maiorul Ciocăneanu Ti­beri­u din arma artileriei, aflat in poziţie de disponibi­litate pentru congediu mai mare de 7 luni, de la 16 Noembrie 1899, se re­­chiamă in activitate de serviciu pe ziua de 1 Noembrie 1901, la reg. 5 arti­lerie. * Sublocotenentul Dăbuleanu Ion, din reg. 2 călărași, a fost mutat, in intere­sul serviciului și după a sa cerere, in re­g. 5 roșiori.* Sublocotenentul Giușcă George, din marină, neavind aptitudine de a servi la această armă, şi sublocotenentul Bu­­holţei Corneliu­, din reg. 2 geniu, au fost mutaţi unul în locul celui­l­alt. Vocea d-nei Darclee e cea mai fru­moasă voce de soprano ce posedă astăzi teatrul melodramatic. Puternică, armo­nioasă, egală în toate registrele şi de o întindere excepţională se acomodează in totul capriţiilor şi voinţelor stăpinei sale. Un git mai fericit nici nu ar pu­tea fi imaginabil. D-na Darclee dată în adevăr la per­fecţiune toate genurile şi repertoriul eî merge de la Ughenoţiî pină la Elixir d’amore. Intr’un cuvînt e o cintăreaţă de şcoală veche intr’un alambic modern şi a cintat operile lui Wagner şi acele ale lui Puccini în mod incomparabil fără să aducă nici un prejudiţiu prodi­giosului ei organ vocal. Intuiţiunea eî artistică e grandioasă şi pe scenă apare stăpînă absolită şi actriţă excelentisimă. Traviata n’a mai cintat’o nici odată în Italia şi Bologna a avut onoarea eiî seară s’o sancţioneze ca o Violetta in­comparabilă. Darclee a eiitat opera lui Verdi cu o exactitate scrupuloasă, fără cea mai mică adăogire sau schimbare, pastrind in modul cel mai zelos Um­ite melodice tradiţionale ast­fel că avurăm 0 Traviată nu tocmai cum e scrisă. Bolognesii sint fericiţi de a avea in mijlocul lor astăzi, o artistă atît de mare, dar și dinsa trebue să fia mîn­­dră de triumful ce bolognesii i-au decre­tat. In adevăr aseară se retrase din teatru foarte mişcată și cum Darclee are o inimă nobilă și e gentilă va păs­tra o amintire neștearsă acestei serate memorabile. Gazetta dell'Emilia scrie , ca şi la cele­l’alte raprezentaţiunî, şi erî pentru serata de onoare a d-neî Darclee, am avut publicul ocaziunilor mari. Cronica reprezentaţiunei se re­zumă in puţine cuvinte: mare, incontes­­tat succes. Şi de astă dată marea ar­tistă a trebuit să biseze aria finală a actului­­ precum şi Ammai Alfredo din actul 11-lea, ce Darclee zice in modul cel mai mişcător cu o voce vibrantă de pa­siune şi viaţă. După fie­care act fu re­chemată de nenumărate ori la rampă şi splendide Corbeilles de fleurs iî fură oferite ; intre altele coşuri superbe din partea d-neî Barcaccia Noura, a d-luî comandor Sarguinetti și Cavalerului Mup­­pione (celebru maestru de orchestră N. R).­­ Intre nouile toilete ce d-na Darclee purta în această seară am admirat acea din actul al 3-a care e extra­ordinar­ă. Duminică seară vom avea a 4-a și ultima 2 ra viata cu Darclee, cu alte cuvinte un nou festival artistic. inpoRMATIuni Marţi seară va avea loc la d. Sturdza un mare d­aiu parlamentar La prînzul datVineri seară de d. Stoi­­cescu, ministru de justiţie, consilie­rilor Curţei de apel, au lipsit numai d-nii consilieri Cerkez, care e în doliu, Mişu Paleologu şi Spiridon Stătescu, cari sunt bolnavi, şi d-nii Tr. Djuvara şi Scarlat Popescu. După cum am anunţat se crede că în locul regretatului Vasile A. Urechia, va fi ales vice-preşedinte al Senatului d. Grigore Macri. Postul acesta însă a mai fost pro­pus de guvern d-lor general Fotino şi Alexandru Băicoianu, directorul Creditului urban din Capitală. D. Băicoianu a declarat că nu poate ocupa această demnitate de­oare­ce nu dispune de timp. Ştiri militare Şeful de fanfară clasa 3, Cutrupi Ioan, de la batalionul 1 vânători, a fost trecut ca şef de muzică budgetar, pe ziua de 16 Noembrie curent, la regi­mentul Mircea No. 32. * Căpitanul Vasiliu Alex., din regim. Suceava No. 16, împlinind la 9 Octom­brie 1901, şase luni de absenţă de la corp pentru caz de boală, a fost trecut pe aceasta zi­­a poziţie de disponibili­tate pentru infirmităţi timporale. * Sublocotenentul Groholschi Alex, din reg. Ştefan cel Mare No. 13, împlinind la 10 Octombrie 1901 şase luni de ab­senţă de la corp, pentru caz de boală, a fost trecut pe această zi în poziţie de disponibilitate pentru infirmităţi tim­porale. S’a primit demisiunea din armată a guardului de geniu cl. II-a Rădulescu Tom­a de la serv. de geniu al corpului 1 de armată.* S’a aprobat un concediu­ de 7 luni în ţară şi străinătate pentru interese de familie, locotenentului Goilav Oscar, din răg. 8 călăraşi, trecindu-se tot deodată in poziţie de disponibilitate. * Medicul maior Loiu Nicolae medic şef al infirmeriei de ochi de la Teiş, a fost trecut pe ziua de 1 Decembrie curent in poziţie de reformă pentru infirmităţi incurabile şi incompatibile cu serviciul militar, contractate intr’un serviciu co­mandat în timp de pace. * Sub-locotenenţii Mirodescu George şi Alexandrescu George, însumaţi in arma In chestia examenelor de capacitate Majoritatea licenţiaţilor în ştiinţele naturale cari au fost admişi la exame­nul de capacitate de la 1 Decembrie a. c. s’au prezentat erî la ministerul instrucţiune! pentru a protesta în po­triva cltor­va candidaţi cari au făcut inzistenţe pentru a se amina acest exa­men, zicind că din cauza sărbătorilor examenul va trebui să se întrerupă şi dinşii ar trebui prin urmare să vină după 15 zile din nou­­in Bucureşti spre a continua examenul. Majoritatea candidaţilor a cerut ca să se ţină examenul la 1 Decembrie dată la care a fost anunţat, pentru urmă­toarele motive: 1) Examenul început la 1 Decem­brie, se poate foarte bine termina la 23 Decembrie (ultima zi înainte de va­canţa Crăciunului), chiar trebue să se termine, fiind­că candidaţii sunt mare parte înscrişi şi la examenul de cozmografie care începe la 8 Ianuarie şi vor trebui să fie la această dată in Bu­cureşti pentru examenul de cozmografie. 2) Mare parte din candidaţi şi-a luat concediu de prin Octombrie, şi ca­tedrele lor fiind suplinite de nespecia­­lişti invăţămîntul suferă. 3) Ministerul fixind examenul acesta la 1 Decembrie, a avut in vedere ca să dea posibilitatea candidaţilor a trece cu înlesnire cele două specialităţi pe cari le cere legea. 4) In cazul aminăreî examenelor pen­tru luna Februarie, mulţi candidaţi nu vor putea trece examenul de fizico­­chimice care se ţine în această lună, şi aşa mai departe. E E Iste’a E E Bucureşti, 24 Noembrie 1901 Urcarea preţurilor se menţine pe toate pieţele străină­tatei. La New-York griul cotează deja 86 cents, porumbul peste 73 cents. Din nefericire aceste urcări nu produc nici un efect în pieţele noastre ; preţurile grinelor au rămas neschimbate, pe cind ale porum­burilor din contra de­vin zilnic mai scăzute. Ceea­ ce apasă asupra preţurilor este lipsa de cumpărători şi numărul prea mare de oferte de vinzare in raport cu cererea. Vinzătorii de porumburi din porturile ţărei oferă acest articol la Constanţa cu preţuri mult mai reduse, in vederea tarifului de sezon care este simţitor de redus. Din această cauză nu se plăteşte astăzi vagonul de porumb obicinuit de­cît maximum lei 820 vagonul Constanţa Port. Timpul frumos. Fr. Ultime informaţiuni Regia monopolurilor statului a fi­xat la 16.000.000 lei budgetul săft pentru viitorul exerciţiu,­ cu o re­ducere de 2.000.000 lei asupra eva­luărilor budgetului acestui an. La capitolul cheltuelilor, s-au re­alizat dle­ asemenea economii de 350.000 lei. Am dori să ştim şi noi, dacă a­­ceste economii s’afi făcut într’un mod mai inteligent ca de obiceiu. D. Nicolae Vermont, unul dintre cei mai talentaţi pictori ai noştri, a expus operile sale în pasagiul român No. 20 (calea Victoriei). Expoziţia este deschisă în toate zilele de la 9—12 şi de la 2—7 seara. D. Vermont n’a mai expus de mult timp în Capitală şi de sigur că in acest timp a mai făcut o serie de lucrări cari îl vor arăta vizitatorilor şi mai desă­­virşit. Îndemnăm pe toţi cunoscătorii să încurajeze pe talentatul artist. Noi vom reveni mai pe larg asupra acestei ex­poziţii. Direcţiunea serviciului nostru sanitar a fost înştiinţată că un deţinut rus care a fost transportat in ziua de 24 Octombrie din Odessa la închisoarea din Nicolaeff, a murit in ziua de 7 Noem­brie, prezentind toate simptomele ciumei. Ad­evărul Cele mai serioase măsuri de dezin­fectare - închisoare­ au fost luate. Astăzi după amiază se va ţine la pri­măria Capitalei o consfătuire intimă a consilierilor comunali. In această consfătuire se va discuta asupra situaţiunei financiare a comunei şi se va aduce la cunoştinţa consilieri­lor noul budget rectificativ al primăriei. Motivul pentru care s’a aminat şe­dinţa de aseară a consiliului comunal este in realitate faptul că primarul Gapi­­fijjeji doreşte ca să a­ducii în discuţie bud­getul după ce toate criticile ce i s’ar fi putut opune vor fi fost probabil elu­cidate. Micii principi Carol şi Elisabeta, vor asista azî la mitropolie, la oficierea ser­viciului divin. Legaţiunea noastră din Petersburg a comunicat ministerului de externe toate măsurile luate de guvernul rus pentru combaterea ciumei care a bintuit la Odessa, Batum şi Nicolaeff. Iată-le : S’a interzis exportul tuturor mărfuri­lor susceptibile de a transmite conta­­minarea ; s’a dispus vizita medicală pen­tru toate vasele înainte de a pă­răsi porturile de mai sus ; de-aseme­­nea supravegherea medicală a călăto­rilor pe căile ferate și suspendarea tran­sportului detaşamentelor militare prin portul Odessa. Actualmente mai sunt luate urmă­toarele măsuri: Vizita medicală a tuturor vaselor la sosirea în porturi,­ supravegherea basti­mentelor în tot timpul staţionării lor şi obligarea proprietarilor de vase ca să instaleze medici de bord. Este vorba de mazilirea d-lui colonel Magheru, prefect de Constanţa. D. col. Magheru se află de vre­o două zile in Capitală spre a stărui pe lingă d. ministru de interne Aurelian ca să fie menţinut. Primăria Capitalei a hotărît să mai tolereze numai pină la primăvară ghe­­retele­ măcelării de prin mahalale. Constatîndu-se că epidemia de pojar bîntue printre elevele şcoalelor primare No. 4 «Domniţa Maria» şi No. 2 «Ioniţă Popp», prima din bulevardul Maria, a doua din strada Mintureasa, direcţiunea serviciului sanitar a dispus suspendarea cursurilor acestor şcoale de la 23 pină la 27 Noembrie. In acest timp localurile şcoalelor vor fi serios dezinfectate. Ministerul de interne a aprobat mo­dificarea budgetelor oraşelor Galaţi şi Roman pe exerciţiul anului curent. Iată numele candidaţilor admişi la concursul oral de capacitate din limba latină. Specialitatea principală : Alexandrescu Miculae, Babeș Gh­eorghe, Bratu Traian, Brinzău Nicolae, Chelaru Gheorghe, Con­­stantinescu D-tru, Dumitrescu Dumitru, Fiorescu Ion, Litzica Constantin, Mari­­nescu Angliei, Mihăileanu Mihail, Mihăi­­leanu Mihail, Mihăileanu Petru, Mosoiu Aurelian, Muşetescu Alexandru, Nestian Gheorghe, Popescu Alexandria D., Scri­ban August, Spiridonescu A. Specialitatea secundară : Beraru A., Carp Mihail, Ghul Wilhelm, Popescu Pe­nele, Ţapu Cristea, Tomulescu Con­stantin. Examenul oral va începe Marţi 27 d­­in localul Universitate­, la orele 8 şi jum. seara. Candidaţii se vor prezenta, conform art. 37 din regulament, în or­dinea alfabetică de mai sus. Astăzi la orele 2 p. m. se vor în­truni în casa Zerlendi din str. Smîrdan proprietarii de case din Capitală. Se va citi raportul comisiunei a­­lese Duminica trecută ca să lucreze dimpreună cu comitetul soc. «Bucur». Prin acest raport se cere facerea u­­nui nou recensămint pentru stabilirea impozitului fonciar și în al d­ouilea rind comisiunea a opinat că ar fi oportună o întrunire generală a acţionarilor socie­­tăţei Creditului urban, care să se pro­nunţe asupra următoarelor chestiuni: 1) Vinzarea imobilelor pe preţuri mai ridicate. 2) împrumuturile acceptate de Cre­dit să se acorde imediat prin facerea emisiunilor cuvenite. 3) Să se acorde împrumuturi noul. Să se prelungească termenele de plată a ratelor datorate de proprietari şi intîrziate. 5) Să se numească arbitrii cari să preţuiască imobilele şi să se reducă cheltuelile exorbitante de administraţie şi formalităţi de la Credit. 6) Proprietarii cari n’au închiriat ca­sele să fie scutiţi de fontieră şi 7) Să se limiteze raza oraşului. Direcţiunea serviciului sanitar a fost înştiinţată de legaţiunea romina din Constantinopol că, incepind de elî, se eliberează patente nete tuturor vaselor ce pleacă din acest port. Şedinţa consiliului comunal, care fu­sese convocat pentru elî la orele 5 p. m., s’a aminat pe Luni la aceeași oră. Aceasta pentru ca d-niî consilieri co­munali să poată lua parte la înmormîn­­tarea lui V. A. Urechia. „Adevĕrul“ va începe Sîmbătă 1 Decembrie publicarea celebrului roman al lui Alexandru Dumas tatăl ! Cei trei muşchetari cea mai renumită din operile cele­­bru­lui romancier francez şi care a pasionat atîtea generaţiuni. Cei trei muşchetari vor f­i recitiţi cu plăcere de aceia cari i-au gustat în tinereţe. Cei trei muşchetari v­or fi citiţi de generaţiunea tinări care n a avut ocaziune de a gusta a­­ceastă operă de o colosală valoare literară istorică, şi dramatică,­­ pa­sionantă de la primul pină la ultimul capitol. Faptele lui­ Portos Aram­is şi d’Artagniai şi eroii romanului Cei trei muşchetari vor reveni să pasioneze pe acel cari admiră nobleţă, curagiul şi cavale­rismul sub toate feţele. Cititorii «Adeverulu­i să ceară dar la chioşcuri numărul de Sîmbătă 1 Decembrie, care cuprinde începutul romanului Cei trei muşchetari de Alexandru Dumas tatăl Aton La 30 Noembrie se va înfăţişa la tribunalul Ilfov secţia II-a procesul suc­cesiune­ Gr. Eliad. Astăzi la orele 9 şi jumătate pensio­narii civili şi militari se vor aduna la congres la sediul societăţei din calea Victoriei 110. Vor asista delegaţi din toate oraşele. A apărut: FACLA No. 4 cu următorul sumar : Zavistie. — Ta­bletele mele (Marn’zelle Flacon) de La­ßt.— Vedenie (poezie) de A. Tam­a. — O privire asupra istoriei filozofiei moderne de H. Sanielevici.— Improvi­zaţie de Cincinat Pavelescu.—Educaţia hypno-pedagogică de d-rul Y.—Taina (poezie) de Vasile Popp. — începuturi culturale la animale (o lucrare sen­zaţională).—Poporul (poezie) de D. T. Neculuţă------Expoziţia St. Popescu (marea frescă a Ateneului) de B. Bră­­nişteanu.—Vicenţiu Priesnitz (aniver­sare) de Dr. Erdreich.— Teatrul Na­ţional de Em. D. Fagure. — Experti­zele grafice (convorbire cu d. prof. dr. St. Minovici) de B. — Cocoșul roș (scenă din drama inedită) de Gerhard Hauptmann..—Cestiuni economice (ta­riful vamal german) de B. Br.—Actua­lități literare, teatrale. Militarii şi ziarele — Interview cu d-im comandant al pieţei —• Intîlnind erî pe d. colonel Constanti­­nescu, comandantul pieţei Bucureşti, am căutat să obţinem de la d-sa cite­va lă­muriri asupra hotârîrei comănduirei pie­ţei, de a interzice militarilor să citească ziarele pe străzi— lucru care a fost in­terpretat greşit, şi care a provocat dis­­cuţiuni vesele in presă. In convorbirea pe care am avut-o cu d-sa, am putut afla că greşit s’a inter­pretat hotărirea comănduireî, de oare­ ce nu s’a interzis militarilor de a cumpăra ziare şi de a le ceti prin localuri publice, ci numai li s’a interzis a le citi pe străzi. Asupra cauzelor cari au contribuit să se ia o asemenea măsură, d. colonel Con­­stantinescu ne-a povestit mai multe ca­zuri interesante, cînd ofițeri inferiori s’au lovit piept la piept cu unii domni generali, fără de a-i fi putut observa, sau i-au călcat pe picioare, sau au avut o atitudine nerespectuoasă faţade dinşii, şi aceasta numai din cauză că domnii ofiţeri citeau ziare pe stradă, şi erau deci in imposibilitate de a observa un su­perior, a-l saluta respectuos, şi a avea o ţinută corectă cum se cuvine in faţa unui superior, a unui general de e­­xemplu. Şi cazul nu priveşte numai pe ofiţeri faţă de superiorii lor, dar faţă şi de pu­blicul civil. Adese­ori tot din cauza ci­­tirei ziarelor pe stradă, doamne onora­bile au fost lovite sau bruscate în ne­­cunoştinţă de fapt, de către unii mili­tari, cum se intimplă de alt-fel și ci­vililor cari citesc ziare pe stradă. ’ De cite ori nu ne-a impresionat rău o persoană care trecînd pe stradă şi fiind aprofundată ia citirea unui ziar,’s’a lo­vit la un colț de stradă cu un domn sau cu o doamnă, s’au imbrîncit la traver­sarea unui drum, ori s’au împiedicat de vre-un obstacol, şi au căzut, expunîn­­du-se la hazul şi la zeflemelele trasa­torilor ? Pentru aceste puternice motive, d. comandant al pieţei s’a grăbit să pue un capat răului obiceiu de a se citi zia­rele pe stradă de către militari. Pe ţivilî ii priveşte consecinţele aces­tui obiceiu, deşi ii scuzează mai mult de­cît pe ofiţeri, fiind­că adese­ori prea FO1ȚA ZIARULUI „ADEVERUL* 59 VOCEA SINGELUI DE GEORGES OHNET PARTEA A TREIA Sub o formă spirituală, viața par­ticulară a lui Dartigues și afacerile sale industriale în ambele continente erau amestecate cu sîngerînda carieră politică a prezidentului Hermandez. Speculațiunile hazardate ale aces­tuia erau asimilate cu tragicele a­­venturi ale celui-i’alt, victoriosul într’o parte, tiranul de alta, și arondismen­­tul Maillane destinat să fie exploatat ca un puț de păcură de acest can­didat cu concursul guvernului. Insinuările cele mai difanante e­­ra fi îndreptate contra lui Dartigues, care era prezentat ca incarnaţiune a tuturor coru­pţiunilor şi a tuturor cru­zimilor capitaliste. Ministrul lucrărilor publice în ches­tia drumului de fier, acela al mari­nei în chestia portului Gabén şi pre­şedintele consiliului din cauza can­didaturei lui Maillane erau criticaţi şi calomniaţi fie­care. In fine, lovitura cea mare, o in­terpelare fu anunţată pentru una din zilele cele mai apropiate ale şedin­ţelor Camerei, spre a se şti „dacă da sau nu, domnia jafurilor inaugu­rată cu Panama şi drumurile de fier de la Sud continuă încă“. Moralistul, care scrise­se acest vi­guros atac, n’a voit ca aceia pe cari îi viza direct sau indirect să-i poată ignora, căci ziarul, subliniat cu roşu la locurile respective, fusese trimes lui Dartigues şi lui Pierre. Cît despre miniştrii, şefii lor de ca­binet le aduseseră de dimineaţă ar­ticolul în chestiune. Ministrul de lucrări publice era serios, preşedintele consiliului zîm­­bea. Chestie de temperament. In ce priveşte ministrul de mari­nă, lup bătrîn, albit de valurile vie­­ţei furtunoase, el scoase cîte­va în­jurături energice. In fond, îşi batea joc. Şi chiar supărarea colegilor săi îi procura puţină satisfacţiune. Cît despre Dartiques, prima lui mişcare a fost să alerge la ziar. Dar Barandet îl opri cu prudenţă, fiindu-i teamă de oare­care violenţă. El se duse să ia în locul lui in­­formaţiuni. Pentru întîia oară Dartigues, de cînd se întorsese de peste ocean, a­­vea să lupte cu puterea suverană a presei. A fost de ajuns să pună piciorul pe cîmpul politic pentru ca să se expue imediat la atacuri. El se mira, se enerva, dar nu sa speria. El nu-şi dădea încă seama de con­secinţele acţiunei întreprinse contra lui. Se simţea atins, dar se gîndea că totul se va aranja. Se va cumpăra pe ziarist, şi dacă va fi nevoe, ziarul. La urma urmei ce este în fond din toată acea tartină ? Un şantaj. Ştia el cum se regulau asemenea chestiuni. Distribuisa el atîtea bacşişuri în viaţă ! El a văzut deschizîndu-se atîtea mîini, chiar princiare, pentru a pri­mi banii doriţi, promişi cu atîta a­­mabilitate. Cum să presupue că un ziarist sau un ziar ar exista, şi pe care n’ar reuşi să-l cumpere şi să-i modifice opiniunea, în schimbul preţului con­ştiinţei ? Cu toate astea, pe la orele patru, ciad se întoarse Barandet, avu o senzaţie rară de uimire. Amicul săt­ se întoarse trist, cu ochii în jos, cu paşi greoi, se aşeză într’un fotolist în fața patronului care se încăpăţîna să surîdă și pronunţă aceste cuvinte : — Iată o aventură teribilă ! „Articolul a fost scris de Bertier-Massol, deputat de Paris. Şi el mi-a declarat că are motive foarte grave pentru a interpela pe ministru în condiţiuni dezastruoase pentru d-ta... — Ah ! exclamă Dartigues. Apoi, omul practic manifestîndu-se imediat, el întrebă : — Ce scop urmărește Bertier- Massol ? Cred că nu face asta doar pen­tru plăcerea de a mă supăra și a tachina guvernul. Ce vrea? — Mi-a spus-o net. Să -ţi retragi candidatura de la Maillane. — Aşa­dar ?... — Știu ce vrei să zici. Lucrează pentru Des Barres ? De­sigur... Ca şi... Ca şi toţi din partidul său. Va să zică... Des Barres e totul. El a făcut campania. El a dezlănțuit ziarul contra ta. Acum înțeleg... Ziarul Pavé de Paris. Se vede treaba. — Des Barres! Dartigues se plimba, îngrijat. El măsura cabinetul cu paşî în­ceţi. O surdă nemulțumire, amestecată cu grije, clocotea într’însul, la ideea că Des Barres era acela care-i săpa a­­tît de grozav prin presă. El asocia în gîndul sau această viguroasă ofensivă cu tăcerea lui Pierre. De cînd fiul său părăsise Millane, el nu mai știa nimic despre dînsul. Tot ce aflase despre dînsul știa de la Remangon. Acesta i-a vorbit despre cumpăra­rea de către Pierre a dosarului Gal­­lerau. Inima începu să-l palpite cu pu­tere. Dar detaliile pe cari le știa Ber­­tier-Massol, cine i le procurase ? Nu cum­va dosarul cumpărat de Pierre a fost dat lui Des Barres ? Gîndul la această trădare îi păru atît de atroce în­cît îl izgoni cu o e­roare. Oh, nu! Pierre nu e omul acela... Pierre n'a putut preda dosarul lui Galbran inamicilor lui Dartigues. Dar totuși el l-a posedat. Poate a cedat curiozității de a lăsa pe cine­va să-l răsfoiască. La amintirea incidentelor în cari ex-funcționarul fusese amestecat, o umbră trecu pe fruntea lui Darti­­gues. El plecă capul îngrijat. Cît de grele ii păteau astăzi lu­crurile pe cari altă dată le socotea foarte simple. Astăzi vedea cît de necurate și veroase sînt aceste afaceri. Din ce punct de vedere deosebit le judeca el pentru ca să-i pară as­tăzi atît de deosebite ? Se deştepta oare în el o conşti­inţă nouă, cu ideea responsabilităţei sale morale la faţa fiului său? Nu cumva era mai mult ce va crede Pierre despre actele tatălui său de­cît ce putea crede Daru­pues despre el însuşi ? Poate asta îl arunca turburarea în spirit. O sudoare tace îi udă fruntea. El se întoarse spre Barandet și recăpătîndu-și energia zise cu un ton plin de mînie: — Nu voiu ceda în fața unor a­­semenea amenințări ! Dacă voiu fi atacat, mă voiu a­­păra. Voiu cumpăra ziare. Ce dracu­, eu sînt om care să mă descurajez pentru atîta lucru ? Am luptat eu cu altele ! Dar de unde vine lovitura ? — Ah, de unde vine lovitura? re­­peta Barandet amărît. — De sigur. — Asta e partea grea a afacere!. — Eu cred că e unul de aî noștri. — Nicî nu poate fi de­cit un tră­dător. — Și cine să fie ? — Cel ce a informat pe JBertier- Massol cunoaște toate afacerile du­­mitale tot atît de bine ca și d ta însuți... Dartique se opri de­odată. El privi pa Barandet și zise cu un gest de amenințare : —­ Bănuești pe cine­va ? — Nie! vorbă! — Și eu... — Spune cine e ? vwiiiiiii ‘11 "M I f■«*' ci* ■*- Ufl urma.

Next