Adevěrul, iulie 1902 (Anul 15, nr. 4641-4670)
1902-07-02 / nr. 4641
F . Anul XV.No. 46411 Senzaţiona Li‘*sî i asn rstâinuirî acţiune! lui Sarafofi Rusia şi acţiunea man ' . comitetului macedonean cu Austria.— Saraid! la Vi* .-ÂmtriVrw» r .oluți«! macedonene.— Planul ini Sarafofi.— Goni.. (J rcilo? din ..uv*.pa. ' Confederaţia balcanică.—Sarafofi şi l®ljj turci.—Sarafofi iarâș' J*ț_YirWa.—Sub ce nume stă ItjjLna. — Serbia și Saraioff.— Sar iioli tratînd ci Istria și Rusia.—Ce promitea.— Jaraloft in Elveția Din Geneva ni se trimtea catre o persoană demnă de^tă încrederea și în genere bi&Sformată asupra acţiunei macedon^ urmâtoarea senzaţională corespenţii: Geneve Junie 0 De o săptămînă de ziliâ’a început pregătirea unei mişc, care îşi va atinge culmea la toani^ pe cînd îtusia, voind să aibă lin 3 în peninsula balcanică, s’a ma!^5-' -fontra. mişcare! macedoneneîndemVți^ și pe Bulgaria să nu lai po rerjnntiortarii macedoneni izolţî, extreia stingă a acestora a intra, în trecu Austro-Ungaria. In tiapul et trecute Boris Sarafof a fot de ue- Va orî la Viena, dar Anstia a’i primit propunerile Ini, de ofre-ci;asu i se satisfăceau dorinţele şi pe desită Aarta im vr°ia sa întreprhdi o nevine fără ştirea Rusiei, e m, eu ai cunoaşteţi, o înţeîe' ■ e*ată la 1897. Dacă nu s’ar fi descoerit impiot'al^ şi depozitul de arto al cemietului macedonean din Gecia, Sarafof ar fi încercat o repluţie con/a «voieî chiar acum, .1 Iulie şi Ugust, renunţînd atît la ajitorul Rutel cît şi ]a sprijinul Aistro-Unga““.r «cum, dîndu-se în vileag a„elf,.din planurile lui,( trebuit să amine totul pînâ la traumă. **• e această amînare Sarafof vrea t. froTvfepentru a se prepara mat vne și «. asigura succesul lovitureî re va da_ Planui l?f Sarafof nu egfe numai autonomia AfacedonUx ei isgonirea complecta n turcii din frH. ü°pa,. gpye o. ,nn federattitTU oul fd& ce. n? am putut dob’ ■ M/taiorul „tinerilor turc., Bfiicir i~c picior de dușmnie. JSarttfof a sosit la Jena Si»ib›*t~t 5 Itelte, Mim CU t-cepot' ti L din Grecian Bigariiz, Dtmret.ltt o stație înainte de Vina *a dat jos, n rctndu-se în ten- / vapor a avut numele de Ms il, la. Vi an a se numest Altandi*o/. vernul siri o a tiut despre trecerea lui cu îportel, eteti' «« l a areatmtru „ l coc trăda Komim, fiiH-ca II protejează de cil la prăsit Stt.lgaria. Selenten,i și nolitict austriacă, fi soirea lui Setrafof ii ertcvnosHtă, avea ordine să-l beM pe\, ba „idi etait, îl pătUPrii aaert.tii săi, pentru a *« (umvto sâ i se intimp evo nepictai #. Pretutindeni c urină1 '| ac?ti agen {I, precum și de * na«, cari fac parte dii «’faTM. nacedo-bulgară. In Vien. **to ‘iat ea zii cu Austria, efire^ S-j*' ban ia, t*entru căzu . Macedonia din mîlni ' . Tratează cu un ' i «iei, de la care dores • '*';» ; a , | lase mînă libera; ce | făcut Rusiei n’am pna,l‘1 I 4: .Armele și mv iec® 11 :‘T toate pregătite. Se aP 1 f tul tratâxilor pentru răzci ml ______«nk« ii .v a IBgm înceapă, ceea ce va fi cu siguranţă la toamnă, dacă nu va interveni vreun obstacol neprevăzut. Aci, în Elveţia, Sarafot e aşteptat; va face să apari nişte manifeste în limba franceză prin cari să arate Europe! situaţii macedonenilor de sub jugul turcior şi motivele pentru care voesc să întreprindâ lupta . Sin fuga condeiului , mărul şi calitatea conservatorii „februariştî“ şi cei i...fişti® e mare aprindere. Cel dinţii ,giunile şi arată ca au „numărul“, -riţ! strigă că ei sínt „număru ainţ.“, hââeţî de călite. Şi aşa urmează cearta: iii i sínt cantite, alţii că sínt călite. Geilte cuvinte iată reacţiunea căzută (ifjiocreţiune şi lăudîndu-se cu mulţiră răii cum s’ar zice în limbajul reţitii, cu „prostimea“ ! Nini d. Carp ii dă înainte cu in téli»r și se uită chiondoriş cu monoclul gugumani“, jiar’c’are aerul Bă leaujă . Eu văz că tot cu numărul sunt, n-că inteligenţa n’o văd decit la mine. Sigur micul aictator cloceşte ideea de fac şi niţică, cantite pe lingă călite. Cuu Petrache i-a dat chiar acest sfat: — Nicuşor, tu, cum a zis foarte bine Taciţi, eşti un bun agent electoral. Ocnă te deci să faci numărul în partida meaDe inteligenţă nu e speranță de cit la mne. Astfel însă voiu putea zice intr’oii, privind la voi: —ÎBînteţî mulți, dar proşti! Cu mine însăsînteți numărul şi... inteligenţa. Pacin Senzaţionale Mesterniri Licuricii. Adjud.—Ca comerţul ouălor se ocupă societatea Ceres, str. Karageorgeviei Bucureşti. D-luî 8. A. funcţionar, Bîrlad.—Taxa o puteţi plăti şi fără punere în posesiune,care se va refuza de tribunal fiindcă aveţi seziua de drept ca moşteniri direcţi, dar tocmai acest act de respingere a punerei în posesiune este actul dv. de proprietate, căci constată că sînteţî singuri moştenitori. Această femalitae poate fi cerută de creditulhgt. oţetar. Dacă el n’o cere, vă puteţi dispensa, dar este mai prudent a procede ast-fel. Un fidel al Ad. Buzăă.—Adresaţi-vă d-luî proft dr. Petrini-Galaţî. Nirvan, Loco. Sau mergeţi la institutul de hydroşi electroterapie al d-hii dr. Erdreich, sau repetaţi operaţiunea, care nu vă reuşeşte, de mal multe ori. Maî recomandabil e primul remediu-A. B. Loco..—1) Nu se poate. 2VCeî 80,00) le! sînt departe de a o complectate. 8) Nu are loc. S. Vicescu —Numai dreptul la cîştigtrl pe care îl va realiza obligaţiunea trece şi asupra d-voastră. Dacă obligaţiunea iese ea valoarea nominală, nu luaţi nimic. Nu aveţi fizia maî mare de cît ia orî ce alt-fel de loz. Dtclaraţiî de principii țCl3?î5i -po.tinUîi ort 4pA.* nesscă, unde în toate manifestaţiile - f — — ‘ vede umbră de apli- 1 o nrincipiî, de ce se abuzează mult sint tocmai declaraţiile de principii. Rominul are în această pnvinta o specialitate. Pe cînd în străinătate se dau lupte de secole, pentru principii, la noi cele mai înaintate principii găsesc imediat şi fără de luptă adepţi, căci odată forma îndeplinită, restul nu mai îngrijeşte pe nimeni, aplicarea principiilor fiind ceva absolut secundar, fără de importanţă. Am văzut cîtă risipă de principii s’a făcut la congresul junimist. Partidul conservator“ al d-nului Carp s’a declarat gata să modifice viaţa şi „spiritul“ român, să înlocuiască cu lupta de principii, lupta de persoane, să devie partidul celor 5 milioane de ţărani, să împace toate clasele şi să le mulţumească pe toate. Nu s’au îngrijit fireşte ca să explice onor. P. T. publicului cum o să se facă această minune. La ce bun, aşa ceva, la urma urmei, cînd totul este făcut pentru alerte şi cînd într’o întrunire puiftică principiile au multă trecere ? D. Carp însă are şi o scuză : este o opoziţiune şi răposatul general Iorescu, într’o memorabilă şedinţă Camerei, a avut sinceritatea să spună că oamenii politici n’au obigaţiunea de a se conforma la guvern celor făgăduite ţiune. Nu tot aşa de scuzabil este caîn opozizul d-luî Sturdza. D-sa .. rl- „ fericire la guvern şi de’?‘!““0 sa invoage scuza d-luî ^ n!rd. Sturdza, la guvern firm se apucă de făcut declaraţiunî prin. cipii. Aşa într’un interview nul ziarist german se apucă d cut teorii asupra economiiilor , economiile în cheltuelî ca o misiunf eminamente educatrice a statelor faţă de naţiune, de societate, de partide. Totul trebue să se restrîngă. Fiecare ! Primul nostru ministru vorbeşte ca un înger. Dar nu a avut grija ca să spună prin ce chip va face aceasta educaţiune şi ceea ce este mai grav, e că nici ţara nu-i cunoaşte programul graţie căruia, se va face această fericită şi dorită schimbare în viaţa noastră socială. Mai mult încă, noi am fost aceia cari recunoscîndu - meritul de a fi scoborît budgetul cheltuelilor statului la 218 milioane, am arătat că mai încolo de aceasta d. Sturdza nu mai ştie ce să mai facă. Reducerea salariilor şi a pensiilor este o lucrare brutală. Nu este de ajuns ca cineva să se vadă silit a trăi cu cinci sute de lei, pe cînd înainte trăia cu o mie. E nevoe de o întreagă schimbare socială, de democratizarea vieţei noastre şi în această privinţă d. Sturdza stă ca legendarul viţel la poarta nouă. Ce a făcut d-sa, după reducerea budgetelor, ca să facă această educaţiune de economie ? A declarat principiul, dar mai încolo, nu vedem nimic, absolut nimic. Or, dacă nu pui pe om în putinţă de a-şi reduce cheltuelile, cînd i-au redus veniturile, încercarea ta rămîne zadarnică, căci pe căi lăturalnice şi necinstite se va ajunge în curînd ca tot ce al făcut, chiar şi economiile statului, să devie ceva fictiv şi trecător. Ah! dacă d. Sturdza ar face şi aceasta parte reală a programului săft, ar fi cel mal mare om al ţâ-»«-.X «31. Din ri-sa este prea nuc pentru această operă, nici **n o vede măcar, şi această îndatorire şi onoare vor reveni altora cu idei mai largi şi cu mai multă perspicacitate... Pînă atunci va trebui dar să ne mulţumim cu declaraţii de principii, marfă care nu costă nimic, dar care în acelaş timp este o hrană foarte puţin substanţială pentru ţară. Const. Millo FONDATOR ALEX. V. BI A5U jgyj,i ,mnm_ în țară............30 lei |3 lei " g \«j în străinătate. at) „ tj ( 10 bani in to % le „ „ st a țara ite a a I Un număr vecii 2QDani. fSdiția de searS Mark 2 Iulie 1902 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANCNCIURÎ Linia pagina IY Lei. ... 1 ... I 0.50 bani n in „ a.- . BIROURILE ZIARULUI rtţf-V - v-îu,.x. , - Strada Sărindar -TEUFON 11 a asupra acţiune! Iu! Sarafoff cum că numai acel partid va putea să ia crima statului care va avea rădăcini in mulţime. Din acest punct de vedere gruparea carpistă incontestabil că e intr'o stare de inferioriate, că stă oare cum suspendată in ierifi intr’un caz deciziv nar putea nea alt rol de cit acela de «încurcă Eii consider, zice d. Sturdam.e*'. car?.ar Putea produce derenuri și neplăceri. La aceasta de sigur că s’a gir.dit agele spunind intimului său : «Cînd se bat...» Totuși cuvintul regal v'ia multora de gindit / Rafit. re dac ri ei Pentru d. ^nistru de războiui vfrriV* airecto al ziarului ,Ade-Loco Un cetățean nedretătit si un părinte nenorocit se indreaptaA.' j„ aţi rămas singurul spin al aV4ptatei si a» adevărului. După dreptate alerg in ,ata părtile . dreptate am cerut judecători01. atît celor civili cit şi celor militar, dreptate am cerut miniştrilor, dar a .r.Caien n’am văzut nici o mişcare. Sint un bătrin pensionar,'bolnvvj fost funcţionar la c. f. r.. De la iai in U şi prin munca mea am agonisit ct!UC'a avere. Cu această avere am căutat sure fericirea fiicei mele, unicei mele copii şi in Septembrie trecut am măritat, după d. sub-locotenent farmacist Nicolae Sterescu, ataşat la spitalul militar central din bucureşti, iar acum este la Tirgşor din Prahova. Am dat fiicei mele toată averea mea, case şi bani—22.000 lei în bonuri urbane depuse la Casa de consemnaţii. Ginerele meu însă, din primele zile, a început să’şi maltrateze soţia, bătindu-şi joc intr’un mod revoltător de fiica mea. Rezultatul acestui train a fost o acţiune in divorţ, intentată de ginere. Culmea infamie! a săvirşi pe acest om, ci ml fără consimţimintul fiicei mele şi în timpul cînd cererea de divorţ se juaen. ... .. --......... ..r jt scos de la Casa de depuneri ’ ,î?riia ac 22.000 Iei, dota fiicei meie. Pentru a acoperi această sumă, pentru care putea fi chemat la răspundere, a cumpărat o casă, care nu , de cit 500 leî, făcind un act de cumparare cu un preţ mult urcat. Diferenţa de la 5000 — 22000 Iei, după cum pot dovedi, şi-a insuşit’o cinstitul meu ginere. Aceasta am aflat’o printr’o intimplare numai, şi imediat am reclamat ministerului de războiu, arătindu-î cit de cinstit s’a purtat d. ofiţer Sterescu. Am mai reclamat parchetului şi primului ministru, dar nu văd nici o mişcare, nici o măsură nu se ia inpotriva omului, care m’a nenorocit pe mine, cara mi-a nenorocit unica fiică. Sperind că veţi lua în apărare dreapta mea cauză, rămin al dv. supus D. Dobreanu Str. Vrăjitoarei No. 7. POSTA MICA F. T. Loco. — Nu sîntem poate destul de competenți m aceafilă materie. Cervenia Ploiești. — Adresa d-luî Brănişteanu este la red. „AdeVeruli” . Adolf. Piatra. — Timiditatea aceasta excesivă are leac. Ea residă într’o slăbiciune fizică, într’o stare de debilitate generală. Faceţi fricţiuni şi duşuri reci. Umblaţi mult în aer liber. Adresaţi-vă unui psihiatru. M. S. Loco.— Pentru elevi cari vor să îşi schimbe numele, nu sunt alte condiţiuni decit pentru oamenii nud. Luaţi dec! legea numelor, şi veți găsi toate lămuririle. Mult nu contii operațiunea aceasta. atni. x Cînd doi se bat... O informaţie din sursă foarte autorizată ne spune că regele interesindu-se de congresul junimist şi de urmările ce a avut, ar zis, făcind aluzie la norocul dlui Sturdza: Cind doi se bat, al treilea ciştigă. Desigur că cuvintul acesta regal va pune pe ginduri pe conservatorii de toate nuanţele. Cu toate acestea in momentul de faţă el nu are destulă însemnătate, pentru simplul cuvint că condiţiuni excepţionale contribuie in aşa măsură la menţinerea la putere a liberalilor, incit nici chiar falanga cea mai strinsă a unui partid de opoziţie n’ar putea să-i zduncine. De altfel conservatorii neagă cum că nu lagărul lor are ceartă. Cel mult dacă conced că pe firmamentul nostru politic a apărut o nouă grupare politică.Acesteia ii contestă însă din răsputeri aptitudinile necesare spre a deveni un partid de guvernămint. De altminterlea regele este destul de înţelept pentru ca să înţeleagă Remaniarea In cercurile liberale autorizate se asigură că remaniarea cabinetului nu va fi radicală, ci ea se va mărgini la retragerea d-lui P. S. Aurelian şi la intrarea d-lor Costinescu (la domenii) şi G. Pallade (la interne). Ştirile date de unele ziare despre intrarea în minister a d-lor Eugeniu Stătescu şi M. Ferechide, sînt considerate ca fantastice. Intrarea d-lui Vasile Lascar este asemenea foarte problematică şi fostul ministru de interne a declarat unor amici intimi, la plecarea sa, că nu se va întoarce decît în Septembrie şi că d. Sturdza nici nu s-a pomenit de remaniare pînă în ziua de 18 Iunie. Prin urmare d. Sturdza va invoca pretextul că regele l’a silit să facă imediat remaniarea şi s’a mărginit a apela la d-niî Costinescu şi Pallade, iar întru cît priveşte pe d-nii Stătescu şi Ferechide putem afirma că ambii preşedinţi ai Corpurilor legiuitoare au refuzat categoric de a intra în minister. E posibil însă ca d. Sturdza să ne facă şi o surpriză: să nu remananțeze cabinetul decît la toamnă. Dar se zice că regele se opune la orice nouă animare. R. P. CARNEŢEL MEU Cîrpacii De curînd, ţ^tronii cizmari şi pantofari din Capitul întocmit un memoriu pe care chiar mai aialtaeri l’au înaintat printr’o delegaţiulg ministerului comerciului. Memoriul aC\^ta l'am citit şi eu, voile acestei ramure, găsit foarte multe puncte n numai serioase, dar întemeiate pe f *pte cari dovedesc tă legiuitorii noștri a întocmirea tarifelor vmnale n’au studiat Ha „h V.r.^TOi1« aceste* i.idnstrii.—cum *£ raul‘yraprinse in memoriul cat privesc si miji .acele de ce se fupo acestei industrii, am “ * un punct prin care patronii cizmar, desfiinţarea.. cîrpacilor... Nu cred că nefericiţii cirpaci sunt o piedece pentru dezvoltarea industriei încălţămintei şi mai puţin un element de îngrijitoare concurenţă, dar ceea ce ştim e că cîrpacii, aceşti rudimentari meşteşugari ambulanţi, sunt o necesitate pentru o parte din populaţia rărmanâ. Rîndaşii, slujniciie, lucrătorii de ultima categorie, nu pot să-şi ducă încălţămintea lor ordinară să le puie un petec la o cizmă sau botină, să le cîrpească un papuc sau o gheată ajunsă în ultimul stactiv al degradare!, la un cismar sau pantofar. Nu numai că un rîndaș sau o servitoare de prin partea centrală a orașului, n’ar îndrăsni să intre intr’o prăvălie cu croboatele lor spre a le da la reparat, dar nici cizmarul din această parte a orașului n’ar primi să execute atari lucrări în schimbul a 2—3 gologani. Lucrările de ordinată împedicare sunt specialitatea nefericiţilor cîrpaci, şi e prin urmara immun a se cere desfiinţarea lor. Ei nu fac lucru din nou, ei nu iau clientela „duşmanilor” lor de azi, şi prin urmare cred că nu acesta e răul fundamental, nu cîrp cil vînt piedeca propoşirea industriei încălţămintei. In tot cazul, rămîne ca stăpînirea să rezolve celelalte nevoi ale patronilor, şi apoi vom vedea dacă acei 40—50 de cîrpaei merită să fie desfiinţaţi. Al. X. luris şi afacerea Humbert Desemnatorul a prins momentul cel mai interesant din epilogul afacereî. Se vînd obiectele cari împodobeau palatele şi oţelurile doamnei Humbert. Se vinde chiar şi faimoasa ladă de fer. Şi parizienii cari au împrumutat cu entusiazm banii lor aleargă să cumpere cu preț ridicol lucruri cari să le amintească in veci păcăleala ce au înghițit'o... Bine că suportă cu bun umor farsa ce li s'a jucat. Din Londra Corespondenţă particulară a ziarului „Adeverul* Londra, 24 Iunie. Tanchetul săracilor In ziua de 5 Iulie stil nou, o jumătate milion de oameni sărmani, fură ospătaţi in numele regelui Eduard, care le dădu in diferite răspintii ale capitalei banchetul de gală, care trebuia să aibă loc în ziua încoronării. Timpul a fost prielnic şi nu încape îndoială că oaspeţii regelui Eduard vor păstra multă vreme amintirea acestei zile de bine. In dimineaţa aceea, primarul Londrei a primit următoarea telegramă de la sir Francis Knollys, secretarul regelui: «Buckingham Palace, Sîmbătă 11 ore dim.—Regele imi ordonă să anunţ primarului Londrei, că majestatea sa, împreună cu regina au avut dorința să aziste ca cueva ara vanchete. degete e foarte mihnit că boala sa î-a împiedicat de la aceasta. Totuşi a însărcinat pe ciţiva membri aî familiei sale, să-l reprezinte in cit măi multe răsplătii. De asemeni regele inii ordonă de a exprima din parte nădejdea că oaspeții săi nor petrece bine, trecind ziua în mod plăcut. Knollya cheie date in diferite împrejurimi ale Londrei. Aproape la toate mesele menu-ul s’a compus din carne de vacă, de miel, cartofi şi «plum-pudding» care e făcut din aluat frămintat cu grăsime şi umplut cu struguri de Corinthe. S’au băut bere şi cidru, limonadă şi cafea. Fiecare invitat primi din partea regelui, o cupă comemorativă, şi e de prisos s’o spunem, cit de mare tu entuziasmul cu care fiece comesean ridică paharul său în sănătatea regelui. O mare casă, a dat dovadă de multă generozitate, oferind gratuit oaspeţilor regelui atita bere, cită vor putea" să bea, chiar şi 1000 de butoae ! Acest transport considerabil, care a sosit la Londra cu vagoane speciale, a fost evaluat la 75 de mii de franci. Pe de altă parte proprietarii ziarelor «Lloyda News» și «Daily Chronicle» au oferiţi toată hirtia necesară pentru acoperirea meselor. Lumea a petrecut cate fiind că această cantitate de hirtie lipită in lungime filă cu filă, ar avea o întindere de 12 kilometri. Dineul a fost dat pentru sărăcii me-*itropolel dar o singură aruncătură dei ochi, ar fi fost de ajuns, ca să vezi că «săracii» prea erau bine îmbrăcaţi şi nu prea semanau s’o ducă in mizeriei adincă. Informaţii luate in această privinţă, mi-au dovedit că bărbaţii şi femeile din jurul meselor nu ’reprezentaţi nici cît populaţia săraca a Londrei, pentru care au fost date aceste bande. Adevăraţii săraci erau departe de a se ,,ra de 0 zi măcar imbelşu-Şi apoi poliţişti, ,avut miinita pline cu cărţi de particip pe care le-au împrăştiat în dreapta şi in^ampa cum s’au nimerit. Se pare că nici ns'; fost primite toate invitaţiunile. Cu toate acestea toată lumea a fost mulţumită şi bine dispusă şi orî-ce s’ac zice ideea generoasă a regelui a fost apreciată. _ Regele a cheltuit cu aceste banchete din caseta sa partculară un milion de franci. Şi afara de aceasta a luat asupră şi şi cărţile de invitare artistic tipărite şi cele 500.000 cupe comemorative apoi de ale mincărei şi fumatului.. La mese au servit,benevol, 40.000 persoane, şi au distrat publicul sute de, artişti şi artiste. Pentru aceste banchete ‘au pus la dispoziţie patru sute de in-15.000.000, prinţul şi prinţesa de Galles au părasit i.. „mjaza palatul din Saint-James pentru a se i„r0 la palatul Qin puj. haina la episcopu r drept unde numărul invitaţilor se ru.. . 40.000 oameni. Ei fură prn.!“. ?P,oaPe cop, de primarul din Fulham ş. a." notabilităţi: copii! au eintat în cor Im?nul regal englez şi invitaţi! au izbucnit in urale entuziaste, în timp ce prinţul şi prinţesa parcurgeai! lungul şir de corturi unde in jurul meselor prinzeau invitaţii. Prinţul o 1 4«* Uiu uriou buletin relativ la boala regelui; pasagiul care arăta că regele se poate socoti afară din orîce primejdie, a strrnit un entuziasm de nedesens. Numai după plecarea prinţilor poporul s’a pus deabinelea pe mincare. Menu ul a consumat 450 de vaci, 56 butoae pline cu cartofi fierţi, şi «plum pudding» budincă tradiţională. Aceste alimente puţin cam grele din pricina grozavei călduri ce domneşte actualmente la Londra, au fost udate cu bere şi limonadă. Muzica a răsunat in tot timpul mesei. La două şi jumătate prinţii moştenitori aî Angliei, s’au îndreptat spre banchetul din Poplar, unde au fost primiţi cu cea mai mare căldură de către căperi, şi s’au întrebuinţat conmeseni, iar apoi au vizitat alte bande farfurii. In vilegitură — La Karlsbad! — La Ostenda ! -- La Interlaken ! !.. Toată lumea vrea s plece numire cit ; să părăsească aulă ţa^rile căldurile sint nesuferiteenti’u să se instaleze pavară în vr« staţiune bileară fsari climaterical străiiftate. Mulţi din cititorii nori vor a citomanul Mont-Oriol deâîlul G't' o ifaupassant. Celor cari R*. cuap.30_iil ■ecomand, în special îl iKomsncljiti raselor cititoare, a căror cehi parai’. I ceste rinei urî. Int’adevr,. aceşti ci înt adesea ori de vină, i bărbaţii fa acrilicii pecuniare pesti puterii« ot şi carii promit cu desăişire situți. i nanciara pe un an, perru a facer* *lac stapîneî acestor o i Dar r»u vreau să in trim asemeiea numitiâtî. Citiţi însă romnul Monl-Q.iol i veţi afla modul sărlătâîesc cum se visează de obiceiu o stai un e bsbneră , o apă gminerală. Vă eţî convirge tune?, că în majoritatea crzuriloFa-8QiI refera toii a rămîne In {ara și a jă nala la vre-una din statnîg'‘noatre innate, ice—și cite localități admbde nu avem în Rominia— in loc di a ce parte din corul acelora, de ori blatanîi din străinătate ist ba! joc * Lăsind Sa o parte intriga a miroasă a mamiiul—pe care nu-mi permit i’o zum,------voiă schița numai epsoadile dative la lansarea comercială a sfe- 3cei balneare Mont-Oriel. Bătrinul Oriol, un original, avea o vie. El era mindru de vinul său care, fie zis in treacăt, era absorbit in familie... împreună cu cîțî-va intimi. Insă ceea ce-1 supără mult, era o stîncă, care-î etatea in mijlocul drumului larg și frumos, ce ducea la vie. Oriol se gindi să spargă prin dinamită acea stîneă de neinlăturat in alt chip. ggldeea aceasta șî-o pusa imediat în practică. Lume numeroasă de prin împrejurirci, străini in vilegiatură la staţiunile balneare şi minerale din apropiere, Royat din dreapta, Moot-Dore, Bourboule, Vichy din faţă şî Châtel-Guyon, din stingă, veniră să asiste la acest spectacol ! Dar minune ! Stinca făcînd explozie, un isvor eşi la iveală, din care apă curgea in abundenţă... Lumea nu dădu nici o atenţie acestui fapt : un izvor ca toate izvoarele. Dar mintea bătrînului Oriol fu luminată de un gind : -- A dat norocul peste mine ! Voiitale chiar pe cei de la Vichy ! ! isi zise transportat... Prin acele împrejurimi trăia un arest care Clovis, cerşetor de profesie, aralizat de lin picior, închircit la celălt, C’ovis de zece ani de zile storcea lila și punga locuitorilor.. Oriol preumblindu-se ingîndurat pe ipip, fiind trudit de gîndul, cum ar luci mai bine coarnele plugului, zări ițgăun șanț jos, tolănit îa iarbă, pe ăralitic : j— lan ascultă-mă Clovis, vrei tu să estig: o sută de franci ? Ceatorul clipi nervos din ochi, nesfinde să creadă și prudent nu răsunasi nimic. Oriol insistă : — Ei ! ce zici? O sută de franci!!... •— Ei bine, ce am de făcut ? Bătrinul ii explică pe larg cu insinuări, subînțelesuri și repeţiri nenumărate, că dacă ar consimţi să ia cite o bae de o oră, in fie-care zi, intr’o gaură pe care i-ar săpa-o alături de isvor și dacă se va tămădui intr’o lună, ii dă o sută de franci. Paraliticul ascultă cu un aer stupid pentru a zice apoi: — Nu m’au vindecat toate doftoriile din lume... crezi, că o să mă vindece apa d-tale ? — Nu fii șarlatan; las’vă cunosc eu boala ta. Te-am văzut alergînd în noaptea trecută par’că era! o căprioară! Să știi că te dau pe mina jandarmilor... Mai bine nir fii prost. Iată, ii! dau două sute de franci ca să faci băi* timp de'o lună și apoi, dacă te vindeci, îţi mai dau cinc! sute de franci! — Ei, atunci încerc, poate s’o milostivi Dumnezeu de mine și mî o îndrepta picioarele... Mmunef! Intr’adevăr paraliticul mergea din zî in zi mai bine. Lumea de prin împrejurimi, care cunoștea de ani de zile pe Clovis, venea să vadă miracolul. După o lună de băi Clovis umbla deja destul de bine şi faima staţiune! începea a a se stabili. Dar deodată Clovis se îmbolnăveşte din nou, i se face din ce în ce mai rău şi nu se mai poate tîri decit in cirte ! Nenorocirea aceasta căzu pe capul bietului Oriol tocmai cînd era in tratative ca să vindă terenul său cu isvorul miaculos unui antreprenor. Dar Oriol nu se descurajă. El făcu tovărășie cu un doctor Latonne și paraliticul Clovis își reîncepu băile, tratamentul fiind combinat cu o cură de apă minerală și ortopedie condusă de medicul în chestiunii. Aceasta va dovedi pînă la evidenţă, —susţinea medicul—că băile trebue urmate regulat, mai multe veri de-a rindul, cura fiind combinată şi cu un tratament medical. Doctorul Latonne ştia să dea prestgiu băilor şi in curînd staţiunea Mont-Oriol îşi crea un renume europenesc: o societate pe acţiuni luă în intreprinndere afacerea, o reclama monstră sugestionă publicul, doctori plătiţi anume, sau cari aveau legături cu acţionarii, recomandau băile şi bolnavii erau exploataţi sistematic... * Nu susţin, că toate staţiunile balneare şi climaterice străine a fost lansate în mod şarlatanesc. Afirm insă, că majoritatea călătorilor, cari pleacă vara din Rominia ar putea să-şi caute mai bine da sănătate aci. Avem in ţară isvoare minerale şi staţiuni balneare, a căror ape sunt admirabile, cu efecte terapeutice superioare altor ape străine. Despre stafiile climaterice nu mai încape nici o discuţie. Nenorocirea e insă, că nu li s’a făcut destulă reclamă şi n’au fost descrise şi eiitate de diverşi scriitori şi poeţi internaţionali. Multe din superbele noastre peisagii de munte nu sint văzute de cit de prea puţină lume; unele nu sunt vizitate chiar de loc. Astfel călătorul, care ar parcurge drumul din T.-Jiu, prin Lainici, spre graniţa transilvăneană ar avea de admirat unul din cele mai poetice defileuri muntoase. Acele stine, enorme de quarţ aurifer, strălucind în soare, stind de strajă pe valea răcoroasă a spumosului Jiu iţi fac de departe iluzia unor castele din poveşti. Drumul şerpueşte cînd de o parte„ cindi de cealaltă a fiului, care cade în cascade repez. Totuşi in judeţul Gorj, cu peisagiile sale rivalizind cu acele ale mult cintatei Elveţii, nu există nici o staţie climaterică...m Aţi voi poate un sfat... E greu de dat insă o reţetă pentru vilegiatură. Unor persoane le place natura, alţii ţin să se ducă unde e multă lume, noii vor confort. Totul depinde de temperament, de fire, de educaţie. Vorbind zilele trecute cu un amic, ii remarcam că lumea se duce de obiceiu tocmai unde e maî urît. E un fel de snobism. Astfel Abbazia e una din cele mai banale localităţi şi totuşi e locul de vilegiatură de predilecţie al higelifului, pentru că acolo vin de obiceiu cîteva capete încoronate şi diverşi prinţi. Tot asemenea, la noi in ţară. Aşa de pildă Sinaia nu are cele maî frumoase privelişti din Romînia. Ii recomandam amicului meu un sat obscur, un cuib plin de farmec din munţii Neamţului. Acest mic paradis avea şi avantagiul de a putea fi obţinut cu un budget săptăminal modest... Dacă-mi trimet nevasta acolo, peste trei zile mi se întoarce îndărăt şi zice că s’a plictisit! I-am dat dreptate. Puţini sint aceia, cari vor primi să facă pe pustnicii in timpul verei, fie într’o localitate cît de minunată ! O reţetă e foarte greu de dat. Dar voiu povesti cititorilor cit de bine am petrecut vara trecută, răminînd ca să mă imite acei cari vor voi şi vor putea. Ne hotărîrâm să facem o excursie prin munţii Neamţului, Sucevei şi ai Bucovinei. Compania noastră veselă se compunea din patru persoane: ea, nevasta şi de tineri amici ai noştri. Deci cerâm să facem excursia pe jos, căci toţi eram sprinteni. De altfel sunt convins că o escursie prin munţi nici n’are sens altfel decit pe jos. De trăsură nici vorbă nu-i, căci aceasta nu ne poate duce decît prin praful şoselelor. Iar bicicleta şi calul ocolesc tocmai localităţile cele maî plăcute, pe unde nu poate pătrunde de cit piciorul omenesc. Ne-am aprovizionat cu hărţile necesare ca să nu ne rătăcim, pălării de pae cu roata de car, cite două pereche de opinci de in, cu două aparate fotografice şi am pornit-o la drum din Piatra-Neamţ, in dimineaţa zilei de initia August. Nu răsărise încă soarele, cind noi ne aflam pe drumul, care duce la băile Bâlţoteşti. In seara aceea am dormit la mînăstirea Văratec, unde ne primi cu multă afabilitate venerabila maică Fevronia, in modesta dar frumoasa sa locuinţă din sat. In dimineaţa zilei următoare am luat-o prin munţi şi trecind pe lingă Agapia veche, una din cele maî vechi minăstiii din Piominia, ajunserăm în poetica vale în care se înalţă mînăstirea Agapia nouă. Aci, ca şi la Văratec, făcurăm o adevărată senzaţie, cind se află, că venim pe jos din Piatra Neamţ; admiraţia era insă mai mult pentru reprezentanta sexului slab din compania escursionistă. Am colindat apoi timp de două săptămini, trecind pe la minăstirile Secu, Sihla, Strehaia, Neamţului, cetatea Neamţului, satul Hurmuzeştii, unde s’a născut Creangă, băile Oglinzi, minăstirile Rişca şi Slatina. Trecind prin munţi ne-am pomenit, fără graniţă ca nispare peste covina, la Schwarzenthal, unul din cele mai frumoase sate ale acestei provincii, odinioară romîneşte. Ne-am întors îndărăt pe plute, venind pe Bistriţa, una din cele mai plăcute călătorii. " La Borca, o localitate splendidă pe malul Bistriţei, in apropiere de Sabasa, în judeţul Suceava, am dat peste un izvor de apa minerală alcalină feruginoasă sulfuroasă. Compoziţia apei se bănuia imediat după dunga roşie de rugină lăsată pe pămînt, după gustul şi mirosul apei. Nu există nici o staţie balneară saft climaterică acolo. Şi totuşi localitatea e una din cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată... Coborîndu-ne pe valea Bistriţei, ne-am oprit cu pluta lingă muntele" Geahlan. Aveam norocul de o zi limpede şi ne hotărîrâm să petrecem o noapte pe vîrful muntelui. Am putut admira in douăsprezece ceasuri un splendid apus de soare, am gustat farmecul peisagiilor prăpăstioase luminate de o lună plină şi am rămas în extaz in faţa aurorii dimineţei. De abea în timpul acestor două săptămini am început să’mî dau seama de comorile cu adevărat fermecătoare , pe cari le ascund munţii noştri. Dar poate voi reveni cu alt prilej, ca să descriu acele privelişti pe cari deşi nu le-am văzut decit un treacăt, totuşi nu-mi vor pieri niciodată din minte. * Ob. Mihail