Adevěrul, octombrie 1902 (Anul 15, nr. 4732-4762)

1902-10-28 / nr. 4759

Anni XT.—Ko. 4759* FONDATOR ALEX. Y. BELDIMANN­ ABONAMENTE 0« «» Sa»t tuni Tri hmt n tar» .. .. . 80 lei 15 lei . 8 1« a Străinătate. 50 , 25 „ 13 * .L III 1411*1 I "■ IO bani in toată țara 15 „ „ străinătate ■­­♦ IV« !■'— — Un număr vechi, 20 bani. talului militar pe eminentul chirurg care a adus cele mai mari servicii su­ferinzilor militari, ofiţeri şi soldaţi; s’a luat tinerilor indicaţi carierei de medici­ militari pe valorosul lor pro­fesor, iar facultăţel de medicina un eminent profesor, p­ăgub­i şi instrucţiu­nea tineretului care nu are de­cit cu­­vinte de laudă şi recunoştinţă pentru profesorul lor Iată relele cari decurg din permuta­rea generalului profesor-doctor De­­mostene, rele pe cari toată lumea le recunoaşte afară de ministrul de răz- Itoifi şi clica de intriganţi cari cred că prin asemenea acte nedemne, vor putea să se ridice el,­sau cel puţin să e­­clipseze pe un om a cărui valoare şti­inţifică e atît de apreciată ia lumea savantă din străinătate. Vom vedea dacă şi regele va îngădui ca interesele armatei să fie ast­fel bat­jocorite de către actualul ministru de război şi ajuns unealtă in­nfinite unor intriganţi de cea mai scîrboasă vpiţă. Al. Ionescu Din toate punctele de vedere, cum se vede, vizita aceasta de la Rusciuk e oportună și va fi bogată in conse­­cinți salutare pentru interesele şi­ demnitatea regatului nostru. Afi. Declaraţiile conservatorilor la Iaşi.~Situatia e-Mfallace Situaţia domnului €1« d. Pallade — O convorbire interesantă — Foarte mulţi liberali sunt deziluzio­naţi de modul cum d. Pallade con­duce ministerul de interne şi mai ales de modul cum prepară alegerile comunale. Intr’adevăr d. Pallade a transfor­mat ministerul de interne într’un bi­­rou electoral unde zilnic se perin­­deaza fel de fel de agenţi electorali din mahalale şi chiar bătăuşi cu cari d. Pallade are dese şi lungi convor­biri asupra campaniei electorale din Capitală şi cu unii face chiar înaltă politică şi le destăinueşte planurile sale pentru viitor. Unii liberali fac mare haz de an­turajul d-lui Pallade şi de contactul ce-l are cu toţi agenţii electorali, iar alţii sînt indignaţi de faptul că d. Pallade pare că nici nu vrea să ştie că e ministru de interne şi-l face a­­cum pe agentul electoral fără nici o jenă, aşa precum nici un fruntaş li­beral, dezbrăcat de ori­ce demnitate oficială, nu ar face-o. Dar vom comunica astăzi cîte­va impresiuni din cercurile liberale asu­pra atitudinei d-lui Pallade şi se va vedea că ministrul de interne şi-a compromis situaţia. * Un tînăr avocat liberal, foarte sti­mat şi apreciat în partid, a fost ru­gat de d. Pallade să dea un con­curs efectiv partidului la alegeri. De­şi acest liberal nu era în re­­laţiuni amicale cu d. Pallade şi nu se aştepta ca ministrul de interne să-l îndemne la desfăşurarea unei acţiuni electorale, ci credea că d. M. Ferechide, preşedintele comitetu­lui electoral, va chema soldaţii par­tidului sub steag şi le va distribui rolurile, totuşi avocatul liberal a pri­mit să se ducă pe la întrunirile din mahala, să vorbească şi să facă o vie propagandă electorală. Fără ca să solicite nimic, tînărul liberal a fost propus de un fost mi­nistru ca să fie pus pe lista comu­nală, de­oare­ce are calităţi cl­iente pentru a fi un bun administra­tor comunal. Ce se întîmplă însă? Tocmai d. Pallade s’a opus ca tînărul avocat să intre în consiliul comunal şi a lucrat așa în­cît l’a șters din listă. Natural că aceasta a jignit mult pe devotatul liberal și într’un cerc de amici politici a răsuflat indigna­rea sa.♦ Iată ce spunea sacrificatul candi­dat, fără voe, la un­ scaun de con­silier comunal. — D. Pallade s’a purtat cu mine ca un agent electoral. De­şi nu sun­tem­ amici, mă trezesc zilele trecute cu următoarea cartă de vizită: n’am găsit de cît vre-o doi amici că­rora le-am spus că n’am ce căuta la aşa sfat şi m’am retras, mulţumind ironic d-lui Pallade de onoarea care mi-a făcut. „După cîte­va zile aflu că am fost propus de un amic, fără ca ea să-i fi solicitat, ca să fiu pus pe lista co­munală. D. Pallade a găsit, se vede, momentul oportun ca să se răzbune că am părăsit ostentativ consfătui­rea de la d-sa acasă și m-a opus ca eu să figurez pe listă. „Aceasta mă onorează. Am spus-o în public și o repet că e ruşinos ceea ce face d. Pallade. Partidul liberal n’are azi nevoe la ministerul de in­terne de un simplu agent electoral, căci această impresie iţi face azi d. Pallade. Nu se cuvine ca un mini­stru de interne să acorde audienţe toată ziua, la ministerul său, agen­ţilor electorali şi chiar bătăuşilor. Nu se cuvine să-i adune apoi acasă la d-sa, să le ţină discursuri şi să în­tocmească planul campaniei electo­rale, să distribue rolurile agenţilor, etc. E o ruşine ! Noi avem înscris în capul programului de la Iaşi: Li­bertatea electorală. Ce fel de liber­tate e aceasta cînd însuşşi ministrul de interne conduce făţiş campania? „Trebue să fim drepţi cu Fleva. A fost un ministru de interne cu a­­devărat liberal. De­şi un tempera­ment combativ, totuşi s’a dezintere­sat complect de alegeri, a ordonat pe atunci poliţiei Capitalei ca să stea în ziua de alegeri mobilizată prin secţiunile respective şi să nu se vadă vre­un comisar sau agent poliţienesc pe la alegeri, sub pedeapsa de­ a fi destituiţi. Mulţi a fi rîs de aceste ex­trem de viguroase măsuri, dar azi trebuie să recunoaştem că tribunul a fost admirabil ministru de interne liberal. „D. Pallade ne face azi impresia unui agent electoral și dacă se va mai agita va compromite partidul". * Iată ce se spune pe so­coteala d-lui Pallade în cercurile liberale. R. X. G. D. PALLADE Ministru de interne te roagă să vii la el acasă la S­p. „Foarte curioasă mi s’a părut a­­ceastă invitaţie ! Te roagă—fără de banalul să bine-voeşti !—să vii la el! De şi n’am mai fost în casa d-luî Pallade, de şi nu sîntem prieteni, to­tuşi m’am dus. „Cînd am intrat în casa ministrului nostru de interne am rămas tablou. De ce credeţi că mă chemase ? Ca să asist la o consfătuire poli­tică cu agenţii electorali din maha­lale. Casa era plină de agenţi şi Generalul Demostene Pare că e un făcut ca actualul prim­­ministru Dimitrie Sturdza, care e şi ministru da războiă, să nu facă de­cît boclucuri şi iarăşi boelucuri dăună­toare intereselor celor mai vitale ale ţarei. Ministrul de războiă sau e conştient de răul pa care îl face şi în acest caz e de două ori vinovat, sab e victima unor intriganţi şi linguşitori cari îl înconjoară şi cari avînd interese per­sonale de parvenire, împing pe şeful lor la acte dăunătoare şi armatei, şi suferinzilor, şi instrucţiune­ publice. E vorba de mutarea la Iaşi a gene­ralului profesor-doctor Demosteno. Am arătat manoperele întrebuinţate pentru a sili pe eminentul general­­doctor de a-şi da scârbit demisiunea din armată pentru a face loc la înain­tare unor intriganţi cari n’au nici me­ritul, nici dreptul de a aspira la situ­­aţiunea străju­ită a generalului pro­­fesor-doctor Demostene. Manoperele insă n’au reu­şit, căc! ge­neralul Demostene nu şi-a dat derai­­siunea şi, pe cît se pare, nici nu şi-o va da. Şi care e rezultatul isprăvei d­­ul ministru de războiă? Prin mutarea d-luî general Demos­tene la Iaşi nu s’a adus absolut nici un serviciu armatei, căci ceea­ ce face la Iaşi eminenţei chirurg şi profesor universitar, sunt lucrări de birou cari pot fi îndeplinite de ori­care ofiţer su­perior sanitar, iar nu de un general. Chiar legea indică aceasta. Şi totuşi generalul Demostene a fost permutat în... „interes de serviciu“ la Iași. Această permutare Insă e dăunătoare Intereselor armatei, căci s’a luat spl- Nouă orientaţiune politică Vizita regelui Carol o surpriză.— Un Interview cu un diplomat.— Un Interview.—Cine a hotărît vi­zita ?— înţelegerea austro rusă.— Război. In Balcani. Vizita regelui Carol Ia Rusciuk preocupă acum întreaga presă euro­peană. In cercurile politice şi diplo­matice ea dă loc la multe comen­tarii şi cei mai mulţi mărturisesc că vizita aceasta a regelui la Rus­­ciuk i-a surprins pe toţi şi că n’ai­ aflat absolut nimic până în momentul în care vizita era un fapt îndeplinit. Un interview Am avut ocaziunea de a vorbi cu un cunoscut diplomat al unui stat, amic asupra întîlnîrei de­­la Rusciuk şi interesantele declaraţiunî ce ne-a făcut le reproducem în cele urmă­toare ca unele ce au un interes deo­sebit. Iată ce ne-a spus diplomatul: — Ştirea că regele Carol va în­toarce în sfîrşit vizita ce o datora principelui Ferdinand, ne-a surprins chiar şi pe noi cari de obiceiu ştim ce se petrece între state. Situaţia pp-i Romînia şi Bulgaria era atît de încordată în­cit nici nu era de gîndit că s’ar putea ca regele Carol să se întilnească cu prinţul Ferdinand. Acesta avea dreptul de a pretinde o vizită de la regele pe care l’a vizitat de două ori. Dar regele Carol opunea o rezistenţă ce părea nezdruncinabilă tuturor încer­cărilor de a’l decide să întoarcă prin­ţului Ferdinand vizitele ce’l făcuse „Şi dacă regele n’a vroit să în­toarcă această vizită atunci cînd nu se întîmplase încă asasinarea profe­sorului Mihăileanu, cine să’şî în­­chipuiască că se va decide s’o facă acum, cînd ura dintre ambele po­poare a atins culmea ? Cine a hotărît vizita ? „S’a întîmplat de multe ori ca di­plomaţii şi suveranii să ia hotărîri contrare sentimentului şi dorinţelor popoarelor lor. Dar cu toate acestea au făcut-o numai sub imperiul unor necesităţi inexorabile. E de presu­pus deci că şi în cazul de faţă au fost influenţe neobicinuite în joc. După serbările de la Şipka, rela­ţiunile dintre Rominia şi Bulgaria a­­meninţaui să devie şi mai încordate. Ba chiar relaţiunile dintre Romînia şi Rusia trebuiau să se răcească. Aşa s’a şi crezut la început. In tot acest timp însă diplomaţia rusească n’a stat cu mîinile in sin şi a con­tinuat să lucreze cu multă perzis­­tenţă pentru a realiza o împăcare a Romîniei cu Bulgaria şi tot odată a determina o nouă orientaţiune în po­litica externă a Romîniei, înţelegerea austro rusă „Rusia n’a inzistat însă pe lîngă Romînia în mod direct, ci în mod indirect, prin mijlocirea Austriei. Se ştie că între Rusia şi Austria există o inţelegare în ce priveşte politica balcanică. De această înţelegere Austria pînă acum n'a profitat mai de loc, în schimb Rusia se serveşte de ea pentru a-şi face treburile şi acum în urmă s’a folosit de ea pen­­tru a face din Romînia, a căreia duşmănie pentru Bulgaria putea strica multe planuri ruseşti, un stat amic principatului vecin. Război d in Balcani „Răscoala din Macedonia şi ultima atitudine a Rusiei arată că cei din Petersburg n’au renunţat încă la ideea că ei sunt protectorii statelor slave din Balcani şi că sînt chemaţi să libereze pe slav­­de ,sub jugul turcesc. Dar pe drumul dintre Rusia şi Balcani se află Romînia, o ţară care In cazul unul razboiu putea să incomodeze rău pe ruşi, ba să le strice chiar toate socotelile. Ruşii au văzut aceasta în cele din urmă şi atunci s’au pus să-şi cîştige din nou simpatiile Romîniei. Cu ajutorul Au­striei s’a pus la cale întrevederea de a Rusciuk. „Urmările acestei întrevederi însă nici nu se pot prevedea. Se poate ca ea să fie preludiul unei înţelegeri pentru cazul unei intervenţii armate a Rusiei în peninsula balcanică. Concluzii „Dar văd că am ajuns prea de­parte, încep a-ţi vorbi de viitor, pe cînd în politică numai prezentul joac­ă un rol. Prezentat însă indică în mod indiscutabil că e o nouă orientaţiune politică la orizont. Romînia, care se înfeudase cu totul triplei alianţe, e pe cale de a seconda şi pe Rusia în politica sa externă. Aceasta mai cu, mai fără voia Austriei. Dacă e bine sau nu ceea­ ce fac® Romînia, aceasta cine poate afirma cu hotâ­­rîre? Singur viitorul va dovedi a­­ceasta*. Atîta putem reproduce din declara­­ţiunile diplomatului, asupra celor­­l’alte un sentiment lesne de înţeles ne impune tăcere. Interviewer Moment oportun! Regele nostru vizitează Bulgaria la un moment nu se poate mai opor­tun. De obicei, siguranţa e perfectă în principatul care ş- a asasinat cei mai de seamă oameni politici şi cugetă­tori şi cînd a isprăvit cu aceştia a început să opereze in vecini! Asta se cunoaşte de mult. Astăzi, în special ne vin ştiri că siguranţa e ideală în principatul pe care-l va vizita regele Carol. La Rusciuk musulmanii sunt mă­celăriţi în strada, iar la Sofia în consiliul de miniştri, de sub preşi­dentia prinţului Ferdinand, se cere demisia ministrului de interne Linds Kanoff ca autor moral al asasinărei lui Krambuloff! Momentul este nu se poate mai o­portun pentru ca regele Carol, să facă vizită bulgarilor. E o vizită, plină de garanţii în pri­vinţa siguranţei personale şi bine venită pentru a da un certificat de civilizaţie unui principat in care or­dinea şi respectul vieţei omeneşti au ajuns legendare ! De­sigur că ministrul de interne, care e acuzat azi a fi autorul moral al asasinărei lui Stambwoff, va lua in persoană măsurile de pază in ve­dere­a vizitei regelui Carol şi în cele din urmă va străluci pe pieptul sau Coroana sau Steaua Romîniel I Sin fuga condeiului Bravii noştri «vecini» ! De aimi s’a pus la cale ca regele Carol sä se hazardeze a vizita la Rusciuk pe prinţul Ferdinand de Naaasinopol, cunos­­cut şi sub pseudonimul da Nassone, presa lui ec. Mitiţa nu mai sconta pe bulgari din „bunii noştri vecini". De alt­fel sin­tem­ cu ei în continue relaţii comerciale: no! Io dăm milioane ps npanse şi alte zarzavaturi şi ei ne exportă asasini. Dar legăturile de vecinătate se manifestă mai cu seamă azi, cu ocazia vizitei re­gelui Carol la Rusciuk. Prima îndatorire de „vecini“ pe care ne-a cerut-o principele Ferdinand de Nas­­asinopol, vasal al sultanului din Con- Stantinopol, a fost să-l împrumutăm poli­ţia d­­e alt­fel nu putea garanta paza la Rusciuk contra?celor­ l’alţî nasasinopolî din comitetul macedonean. După ce le-am împrumutat poliţia, au dat telegramă să le împrumutăm şi două­­spre­zece pahare pentru ceai. Alaltăerî au mai telegrefiat să le îm­prumutăm şi nişte linguriţe, iar eri ne-au telegrafiat să le împrumutâm şi cite­va ceşti de cafea, cîte­va sfeşnice şi o tavă pentru dulceaţă de dovlecei, cu care au de gînd să epateze curtea noastră. Calic vecin mai e amicul nostru Fer­dinand de Nasasinopol­­ Pap Băncile Raiffeisen Unui agricultor Comuna V, jud. Prahova Ai citit mereu de băncile Raiffeisen şi ai vroi să ai cîte­va amănunte pri­vitoare la ele. Mai înainte de toata ai vrea să ştii de ce le zice Raiffeisen. Le zice ast­fel după intemeetorul lor, care a fost pri­mar la Flemmersfeld şi apoi la Heddes­­dorf, lingă Neuwied, patria reginei noa­stre. Acest primar Raiffeisen, un om cu durere de inimă pentru locuitorii comu­nelor ale cărora deşi ne a fost chemat să le conducă, a vroit să scape pe aceşti locuitori de urgia carnetei şi a înteme­iat un fel de bănci cari se deosebesc­­prin următoarele puncte: 1) Sfat destinate numai pentru agri­cultori­ mici cărora vor să le procure pe cît posibil toţi banii de care au ne­voe pentru îndreptarea gospodăriilor lor. Acordă împrumuturi pe timp mai înde­lungat, dar limitat (cel mult pe zece an!). La împrumuturi cu termen mai lung, banca îşi rezervă dreptul de de­nunţare. Băncile se împrumută cu ter­men scurt. 2) Parte la afaceri nu acordă mem­brilor. Cînd acordă insă asemenea părţi membrilor, atunci fie­care membru nu poate avea de­cit una singură, iar di­­vm­enda nu poate fi mai mare de­cit dobinda pe care o plătesc debitorii băn­­cei. 3) Banca își intinde activitatea numai asupra unui cerc restrins, a unei comu­ne sau a unei paroclisi cel mult. Membri pot fi numai locuitorii din comuna res­pectivă. 4) Fondul de rezervă e compus, la băncile cari nu acordă parte la afaceri, din întreg profitul net, la cele­l­alte din acest profit minus dividendele. Fondul de rezervă e averea comună a băncei şi nu poate fi împărţit. El trebue să crea­scă pină la suma capitalului necesar băncei pentru afacerile sale. Dacă suma a fost atinsă, dobinzile ce le produce fondul precum şi profitul ce ar mai de­­curge se întrebuinţează pentru opere de bine. La dizolvarea unei bănci fon­dul de rezervă rămine pentru banca ce s’ar înfiinţa în viitor. Dizolvarea se poate face dacă se pronunţă numai doi mem­bri contra ei. 5) Băncile nu plătesc leafă de­cit comp­­tabiluluî. Lanî 28 Ocmmbre 1902 omeorcm POLITIC CONST. MILLE anunciurT Limnia pagina IV Lei. ... . ... . 0.50 bani a »m a­elROURILE ZIARULUI /r­­­V _ - Strada Sărindar — îl te#*' TELEFON CHESTIA ZILEI Eu ador femeea I (D. Danielopol în pledoa­ria contra femeei-avoc&t)« Decanul și lenjeileg, Decanul.—Eu ador femeile) ^ O damă.—Taci, că nu te prinde ! 6) Băncile mai îngrijesc de membrii lor din punctul de vedere moral şi ma­terial, Înlesnind şi sprijinind formarea de cooperative şi crearea de alta insti­tuţia ni. Aceasta e tot ce se poate spune în cadrul ce-mî stă la dispoziţie despre chestiunea asupra căreia ceri d-ta lă­muriri. B. Br. POŞTA MICA Ies T.­Severîn.—Ordian! francmason­ieman se numește „Zu den drei Weltkugeln“, pe cînd celui francez îî z ce „Grand Orient*'. „Odd feliem*® este nu­mele unui ordin întemeiat în Anglia, r&spîndit acum mult in Germania și America. Acest ordin are multă asemănare cu cel masonic. O lume nouă Vaste mine in Belgia.—Cercetările! —Impresia in Belgia.—Socialiștii și noulle descoperiri.— Furtuna stîrnită.— Vaste mine in Belgia Belgia se află în fața descoperire!­u­­ne! noul lumi. Nu e un continent ne­cunoscut. Nu e vorba dîcî de trecut­­ valurile turbulente ale Atlanticei sau ale Pacificului și de a reîncepe explo­rările lui Cristof Columb­­sau Magellan. Chiar sub picioarele supușilor rege­lui Leopold, în subsolul vechei Belgii, se desfășoară cîmpii noui cari așteaptă să fie date la iveală de activitatea rasei noastre. CARNEȚEL­MEC Fantaziile lui Carnegie Ideea de a se Întruni toate statele Eu­ropei într’un singur manunchiu nu e nouă și totuși sîntem departe încă de monar­chia universala visată de Dante. Nu de mult împăratul Germaniei, Wil­helm al Il-lea, ne speria cu „pericolul galben" de la răsărit. Azi nu se mai semnalează primejdia de la răsărit, ci cea de la apus. Carne­gie atrage atenţia Europei asupra perico­lului american. Andrew Carnegie, deşi e născut scoţian, totuşi a stat zeci de ani in America , a­­colo şi-a cîştigat o avere imensă şi po­recla de rege al oţelului. Întors în ţara sa, el propune o alianţă politică şi indus­trială a tuturor statelor europene, care să pue stavilă inf­uenţei economice, din ce in ce crescinde a Arpericei. Dar propunerea lui Carnegie nu e mai puţ­i utopică, ca aceea a lui Wilhelm al 11-lea şi ea nu rezistă la cea mai super­ficială critică De sigur că dacă ar fi a­­plicat în viaţă idei atît de fantastice, n’ar fi ajuns la fabuloasa sa avere. Ce greu­­ie este, Austriei şi Ungariei, să pue sub acelaşi acoperămînt interesele lor contra­zicătoare ! Cine n’a auzit de lupta uriaşă ce sa dă acum în Germaia cu privire la noul tarif vamal? Chiar in aceeaşi ţară interesele diverselor clase producătoare se ciocnesc; nici o categorie de indus­triaşi, agricultori, nu vrea să-şi sa­rntice interesele in beneficiul altei categorii. Şi apoi, dacă America îşi va da marfa ei mai cutin, ni­­ un stat european nu se va expune, ca alipindu-se linei uniuni va­male, să-şi scumpească propriile sale ne­voi ... Totuşi socialismul ştiinţific nu visează, el prevede, deducind în mod riguros silogis­tic, o vreme, cînd ideile generoase ale ma­rilor utop­iţi se vor realiza în parte. Şi acea vreme va sosi în mod firesc, prin evoluţia logică a lucrurilor... Oh, at. O ast­fel de noutate de sigur că nu putea de cit să emoţioneze adine opi­nia publică belgiană Nu putem afla de cit cu emoţie despre descoperirea unui nou Eldorado. Deja imaginaţiile se în­­fierbintă şi lumea visează bogăţii fabu­loase. Natura însă­şî îşi ia sarcina să dea dezminţire profeţiilor lugubre ale lui Marius, şi a discipolilor săi şi să de­monstreze încâ o dată—după California, Australia, după Rand şi Africa de Sud, —că limitele dezvoltărei normale a oa­menilor şi a fericirea lor pe pămînt nu au fost atinse. Rasa noastră poate să crească in proporții geometrice, , fără ca resursele solului, a subsolului și a în­tregului rezervoriu de care dispune munca noastră să fie aproape de epu­izare. Cercetările de mult timp se întreprinseseră cerce­tările, pentru a descoperi in regiunile desemnate de ştiinţă, noul izvoare de combustibil mineral şi alte bogăţii. Ge­ologii sustineau­ ca intre barinul huilier al Marei Britanii, care se intinde sub valurile Mărei de Nord, şi basinul rheno­­westfalian continuitatea nu e ruptă şi că aceste două păduri ale continentu­lui primitiv sunt legate între ele. Un savant, care susţinea cu zel a­­ceastă ipoteză, profesorul Dumont, şi care a urmărit cu mari cheltueli di­verse cercetări în această direcţie, a ţinut de curând o conferinţă la universitatea din Louvain. El anunţat cu acest pri­lej, că soudagiile dăduse rezultate favo­rabile, şi că un cîmp vast de huilă sa întinde spre Nord, pînă pe sub Olanda. Impresia In Belgia Literatură populară Ţiganul şi Urau!­fii Un român avea un ţigan fin şi ve­nind odată pe la naşi-su, naşi-su i-a dat să mănince carne de epure. Ţi­ganul atunci plăcindu-l carnea de epure l-a întrebat pe naşi-su cum a putut să prindă epurele. Naşi-su a­­tunci, ca să păcălească pe fină-su, a zis: „du-te fine acasă, să e­ un sac şi să te duci cu el la pădure şi unde vei vedea vre-o gaură sau vre-o vi­zuină să pui sacu la gură şi să el un ciomag să baţi împrejurul găureî că are să iasă epurele să intre în sac". Ţiganul a fâcut aşa cum îl învă­ţase naşul şi tot bătînd cu băţul îm­prejurul găurei, văzu că nu ese nici un epure; atunci el perzînd răbdarea dete shCîr ia o parte şi intră In gaură; acolo se afla înăuntru o ursoaică cu puii. Cum văzu ursoaica pe ţigan se repezi la el şi-l înhăţă de păr, tî­­rîndu-l înăuntru. Bietul ţigan de groază începu să strige zicînd: „Maică, sfinţi, Mercurata, mai fă-mă o dată ecapata, că de-oi mai da pe la şa­tra, să-m­! mai da!­o Bcarmanata". Da te după par !!! 0 femee, intim­plindu-se să aibă, cum cam de obicei, au, osebit de bărbat şi un ibovnic, acesta a fost odată prins în casă de către bărbat, cu ocaua mică, şi nici ana, nici două, mi­ţi-1 Inşfoacă de păr. Ibovnicul, se vede cam de frică şi cam de necaz, înşfoacă şi el pe bărbat, aşa că a­­mîndoi se trageau ţeapăn de păr. In timpul ăsta femeea le dădea tîr­­coale şi tot striga: — „Nu te lăsa bărbate, că nu eşti vinovat! Nu te lăsa 11!“... Iar ibovnicului: — „Dă-te după păr că ești vino­vat !... Dă-te după păr !... Nu te lăsa bărbate !... Dă-te după păr !!1“..„ Ghicitori 1) Putineiu de teiu, limbă de ba­laur ?.—R.. Sabia. 2} îlcuță cu tichie, ridică ma! mult d’o mie ?.—R.. Vîrtejul. 3} Așchie tătărească, eine o ghici să se zgîrciascâ ?.—R.. Pieptenele. 4) Am un bou care mănincă şi iarna şi vara fîn, şi tot nu se in­­grase ?.—R.. Cârligul. 5) Cocoş roşiu, zgaibă în cap ?.— R.. Măc­uşa. 6) Cocoş bere legat de gard?.— R.. Lacătu. 7) Ce trece prin vamă şi nu ce bagă de seamă ?.—R.. VîntuL 8) Ciocia mocia şcade în cale şi mănincă carne moale ?.—R.. Mără­cinele. 9) Buturugă uscată o ridică în­cărcată şi o lasă descărcată ?.—R.. Lingura. 10) Am doi cai, unul slab şi al­ta gras; cel slab sare garda, cel gras, nu ?.—­R.. Griul şi Pleava. 11) Două lemne odolene şi o mie de mărunţele ?.—R.. Spata. 12) Pe o margine de crîng două felii de blid ?.—R.. Urechile. 13) Cinci în brînci, neagra îna­inte ?.—R.. Degetele și oala. 14) Urlă lupu la hotare și s’aude în depărtare ?­—R.. Clopotul. 15) Patru mîini, patru picioare, patru­ zeci de unghisioare ?. — R­. Mama și copilul. 16) Am un­ lemn, nici de o­­palmă nici de un pumn, cum se chiamă lucru bun ?.—R.. Pistornicu. 17) Ciocîrlin moţat, mîna noaptea în sat?.—R..Puţul. 18) Ursul şade şi urechia­­ bate ?. —R.. Casa şi uşa. 19) Raţă potcovită pe apă suită?.— R.. Ghiaţa. 20) Intr’un ciopîrtac două felii de dovleac?.—R.. Capul şi urechile. 21) Vine gisca de la fîsca cu a­­ripa mototol,­cu ciocul făcut pistol?. —R. Vioara. 22) Mama tată, tata gros, ne nea Stan fluerător?.—R. Vatra, coşul şi fumul. 28) Foltea în sus foltea în jos, vine foltea în fuliicos?.— R.. Fusul. 24) Mă suii pe scară, cuţitele ’mi picară, luna le văzu şi soarele le luă ?.—R . Rouă. 25) Strigă Chira din ciumpina s’o păzească de găini că de cîinî nu-i e frică ?.—R.. Albina. 26) Gaura neagră, pirul roşiu­?.— R.. Morcovul. 27) Boii 11 leg în coşar şi coar­nele afară?.—R.. Grinzile. 23) Am 2 călugăriţe, una în cîmp şi alta sub streaşină; pe cea din cîmp n’o plouă, iar pe cea de sub streaşină o plouă ?.—R.. Fusul cu furca. 29) Intr’o vale adincă zace un popă de brîncă?.—R.. Dovleacul. 30) Dendeliţă, mendeliţă, circeia toboliţă ?.—R.. Pepenele. 31) Căciula sfatului pe d’asupra satului ?.—R.. Luna. 32) De-oi ghici, n’oi ghici, mațile ți­ s’o zgîrci ?.—R.. Vîrtejul. 33) Am o butie cu două feluri de bucate în ea ?.—R.. Castravetele. 34) Mototol legat de cap ?.—R. Copu sticlar. 35) Cîrtița pestriță, caraboi de os, putrigaia pe jos ?.—R.. Ghionoaia. 36) Șarpe gătit pe casă suit ?.— R.. Pașteie. 37) Căciula mutului în funda pă­­mintului ?.—R.. Comoara. 38) Cireș înflorit, șarpe încolăcit, poruncă de Domn, făcătură de om ?. —R.. Monastirea. 39) Vai văruit, fără uși, fără fe­restre ?.—R.. Oul. 40) Păsărică pestricioară sus pe policioară?—R.. Cartea. 41) Ridiche rasă zvîc după casă ?.­­—R.. Umbra. 42) Cine trece gîrla şi nu face talazuri?.—R.. Umbra. 43) Plopi în pleop!, seînduri în gropi, fringhii întinse, gheme strînse ?. —R.. Dovleacul. 44) Dom clin­­bat şi doul trăz­­nesc ?.—R.. Lupul şi ghinda. 45) Strigă cocoratul că l-a fugit satul ?.—R.. Puţul. 46) Ese luica din coteţ­e de n’o prinde nici un judeţ ?.—R.. Vulpea. 47) Ce nu e una în lume ?.—R.. Lapte de pasăre. 48) Porci roşi­ înomoliţî ?.—R.. V­arza. 49) Ce e mare şi mai mare şi rădăcină nu are ?.— R.. Căpiţa de fîn. 50) Intr’un vîrf de pain e monăs­­tirea unui craiu ?.—R.. Păiajenul. 51) Am o groapă pînă în genuchi?. —R„ Cizma. 52) Găină suină, moţul de făină, raţă potcoviţi, gîscă zovonitâ ?.—R­­Moara. 53) Mama tata zvăpăita şi tata lunga flueritorul ?.—R.. .Focul cu coşul. 54) Iţele momiţele tranca fedele­­şile ?.—R.. Punga cu bani. 55) Două lemne cotolemne, şi un braţ mărunțele ?.—R- Spata răz­boiului. 56) Sub o foaie de lipan şade un puiu de lidordan ?.—R.. BrotăceluL 57) Pe valea lui Scarlat sa dă dracul peste cap ?.—R.. Epurede. 58) Strigă Dobra din pelin că*i e frică de găini ?.—R.. Rima. Judecata berzelor Pe posarul unu! bătrîn își făcuse cuib o barză; în cuib ea depuse trei ouă din care, după obiceiul lor, pe unul îl lepădase. Bătrînul din tine­rețe avusese vizitatori asemenea pa­sări și îi plăcea să le observe. Ce-i veni în gînd într’un an, bătrînul, cu un ou de gîscă în sîn, se sui la cuibul berzei, pe cînd ea lipsea. El luă unul din ouăle berzei şi puse în locul lui pe cel de gîscă. Barza cloci oule împreună cu soţul ei pînă scoaseră puii. Puii însă nu semă­­nau. Soţul berzei după ce observă cu multă atenţiune puii, începu a tocăni şi a bate din aripi către barză. El, pare că o întreba: „cu cine ai făcut acest puiu care nu seamănă cu noi?“. In fine soţul berzei fuge de la cuib şi în grabă adună peste 40 de berze la cuibul de pe coşarul bă­­trînului. Toate observară puiul de b­arză care era scos din oul de gîscă, şi recunoscură că barza e culpabilă de moarte. Cu aripele şi cu ciocul­­lor se îngrămădiră pe nevinovata barză şi o omoriră. Bătrînul observă toate acelea şi văzu că el, cel vinovat, se uita cum cinstita barză fu omorîtă din cauza lui. Bătrînul oftă şi zise : „mulţi or fi umezind în temniţe fără a­i vi­novaţi ?“ Ţiganul la Raiu Un ţigan murind, vroia să trăiască şi în lumea cea­l’altă tom­biie. Nu­ voi să se ducă la locul lui la Iad, ci­ o croi vara spre Raiu. Sf. Petre şi­ alţi sfinţi, nu voiră sâ-l primească­ pe ţigan şi-l luară pe goană Ţiga­nul, care pînă să ajungă la raiu, fu­sese poftit de cel de la iad, le zise:­ — „Ce, bă ? Ce mă izgoniţi?!! Nu vreţi să mă primiţi ?!! „Ha! Ha ! proştilor ! dincoace mă roagă !!!".. Gheorghe Fepescu-Ciocănel Licenţiat In Litere

Next