Adevěrul, august 1903 (Anul 16, nr. 5030-5060)
1903-08-01 / nr. 5030
A nu XVI.—No. 5030 FOSBATOR ALEX. V. BELDIMMV Abonamente: în țară:an an 30 leîi 6 luni 15lei;3 luni 8 lei; lună3I Un exemplar în țarii 10 barrî ; -în străinnățati II Pași Atrocitățile bulgare în Macedonia.- Protestul grecii SUPLIMENT GRATUIT ...Orientului cu următorul cuprins: Belgia Text.—D. Saita și minorii, de Safit.—La plimbare, poezie de Mimi Pinson.—Simpatiile noastre : Fritz Storck.—O pereche, poezie de D. Teleor.—Reformă socială, de Toma Florescu.—Urmașii Romei, de George Cair.—O anecdotă, de Val.— Curs de economie politică, de Nae Bășilescu. Ilustrațiuni : Europa și Macedonia.—Fritz Storck.—Metamorfoză. Premiul gratuit: 1 ac de cravată sau 1 pereche de fritonî cu lanț sad cu mecanizat cu reproducerea oricărei fotografii, de la biuroul de comenzi Favias din București, str. Gramoni Nsp. 1. EA§€ OALA DII MACEDONA — Situațiune disperată — Revoluționarii macedoneni șî-au reînceput așadar opera de distrugere. Răscoala, pregătită de atîta vreme, cu atîta viclenie și dispreț de moarte, a izbucnit deodată, în aproape cincisprezece locuri. Sub influența guvernului bulgar, e drept că conducătorii din Sofia ai „organizațiunei revoluționare interne“ șî-au dat cele mai mari silințe de a amina izbucnirea răscoalei. Dar nici dînșii n’au putut fi stăpîniî situațiunea din Macedonia. Furtuna a izbucnit cu mult mai înainte de cum se așteptau. Și aceasta s’a petrecut pentru că turcii erau pe drum de a pune mina, în multe locuri, pe mișcare și de a înăbuși orice încercare de revoltă, mai înainte ca ea să fi izbucnit. Pentru a preîntîmpina atacurile din partea turcilor, macedonenii au reînceput după acuma lupta, pe o întindere de pămînt pînă la malul drept al Vardarului, în districtele Vodena, Gevgeli și Ienice-Vardar. * împrejurarea că s’a găsit un fanatic soldat turc, care a împușcat pe consulul rus Rostkowsky din Monastir, pare să încurajeze pe macedoneni în planurile lor, căci impresia produsă în Europa de acest asasinat, e mult mai puternică decât aceea produsă de asasinarea concubirti rus Șcerbina din Martie anul acesta. Asasinarea lui Rostkowsky a dovedit din nou ce barbară și nesigură e situația în Turcia și de ce spirit neîmpăciuitor e animat fanatizmul turcilor. E drept că Rusia s’a grăbit ca să ușureze dinainte situațiunea sultanului, cerînd numai pedepsirea vinovaților, dar nu mai încape nici o îndoială că prin asasinarea lui Rostkowsky, greutățile prin cari trece Turcia s’au mărit considerabil. Din încurcătura aceasta, sultanul caută o eșire. S’au dat nouî ordine de mobilizare, sunt chemate treizeci și șase batalioane de rezervă pentru a fi concentrate în Macedonia și la granița bulgară și e vorba ca să se institue tribunale marțiale cari să judece prompt și fără întîrziere pe revoluționarii prinși sau pe cei bănuiți numai că favorizează insurecțiunea. Situațiunea din Macedonia devine din zi în zi mai gravă. Turcii și albanezii nu așteaptă decît ocaziunea pentru a se arunca asupra „ghiaurilor“ și a înăbuși în sînge revoluția. Dar și macedonenii sînt înarmați și gata să îndrăznească extremul. Drama capătă o desfășurare din ce în ce mai sîngeroasă. In umbră apare principatul bulgar, care e în pericol de a fi atras în luptă și de a intra într’un război și cu Turcia, războiu care ar fi amenințător pentru pacea universală. * In împrejurările acestea ar fi mai mult ca ușuratic de a ne mai răziuna și astăzi pe acordul austro-rus, conceput în sensul politicei statuquo-ante. Evenimentele din peninsula balcanică se perindează cu o forță elementară în ciuda tuturor doctrinelelor politice și de stat. In contrazicere doar cu aceste doctrine, romînii, sîrbii bulgarii și grecii și-au dobîndit neatîrnarea și libertatea. Putem să credem orice voim despre macedoneni, dar nu putem tăgădui că luptă cu un adevărat eroizm pentru libertatea lor națională. Ar fi într’adevăr timpul ca diplomația să se dezmeticească și să se ocupe mai de aproape de dorințele macedonenilor, dorințe care constă în aceea ca opera de reforme să fie pusă sub controlul marilor puteri și c ca, pentru acest scop, să se numească un guvernator creștin, independent. Astăzi există o singură cale pentru a se asigura pacea europeană : ar trebui să se asigure populațiunea nemulțumite, un control serios și liniștitor al reformelor. Dacă aceasta nu se face, atunci Europa trebue să se aștepte la multe surprize neplăcute, căci o ciocnire între Turcia și Bulgaria devine din ce în ce mai inevitabilă, cît timp marile puteri privesc la tulburările crescînde din Balcani fără a interveni. II. X.— —^>———11 I Criza ministerială ungară Camera ungară a ascultat Luni discursul lui Kimon Hedervary, prin care anunța demisionarea sa. Camera s-a amînat apoi sine die, pină după formarea noului guvern, împăratul Franz Josef va veni peste ăte-va zile la Budapesta pentru a conferi acolo cu cîțiva bărbați politici asupra situației. Franz Kossuth care părăsise un moment conducerea partidului independent pentru a se reîntoarce curind în capul acestui partid, declară intr’un interview, că „ar fi de dorit ca regele să vină la Budapesta, pentru a simți aci, mai bine, pulsul națiune!...“ Printre persoanele pe cari cercurile politice pestane le pun în fruntea combinațiunei ministeriale viitoare, contele Apponyi, președintele Camerei, ocupă de cîteva zile locul de frunte. Și se pare într’adevăr că contele Apponyi ar fi cel mai indicat, în actualele momente, pentru prezidenția consiliului, deoarece ar avea, de partea sa, majoritatea liberală, pe lîngă faptul că obstrucționiștii, dacă nu-l vor primi cu brațele deschise, vor avea o atitudine împăciuitoare față cu președintele Camerei care, în această calitate, le tolera adesea mai multe decît s'ar fi cuvenit. Obstrucționiștii, de altminteri, intr’o întrunire pe care au ținut'o, au hotârît să fixeze minimul de condițiune pe baza căruia ar fi dispuși să trateze cu viitorul prim-ministru. Pînă una alta, soluțiunea crizei ministeriale din Ungaria e încă departe de a fi găsită. Pentru romînii din Ardeal persoana șefului noului guvern nu e indiferentă. Rasz ——— Socialiști sau escroci? Voința Națională a bine mentat de la ideea socialistă—și deoarece partid socialist nu mai avem in țara romînească, aș propune ca consiliul general al vre unui partid socialist din străinătate să mulțumească Voinței Naționale pentru delicata sa atențiune de a provoca o discuțiune în jurul socialismului român, îngropat sub loviturile lașe și mizerabile ale partidului naționalliberal, care a ținut sa pună și piatra funerară pe groapa comună a leșurilor socialiste, cu inscripția : — Aci zace socialismul român, stigmatizat de escrocherie și înmormîntat, sub îngrijirea codului penal, de către partidul național-liberal ! Observatorul constată însă că, deși mort, ca mișcare politică, de vre-o cinci ani, totuși socialismul român revine, din cinci în cinci, în discuțiile politice, „preocupând încă în mod destul de viu spiritele“. Se pare deci că socialismul romun nu’șî are liniște în mormintul său, că ridică piatra grea pe care I-a pus’o partidul național-liberal și iese uneorî, pe la miezul nopteî, pentru a chinui pe cel ce Iau expediat pe lumea ceal’altă cu o lașă lovitură de cuțit în spate. Observatorul urmind unui precept creștinesc, de mortuis nihil nisi bene, scrie următoarele despre răDOS citul : „Socotim că au o nici o perdere pentru viața noastră publică dacă la rastimpuri vine vorba de această doctrină, care, la un moment dat, s’a tradus, la noi, printr’o întreagă mișcare de idei, interesînd și atrăgînd cîteva spirite de elită. „Nu este de tăgăduit că cei cîțîva ani de socialism au fecundat în diferite direcțiuni intelectualitatea, ba chiar politica românească, dînd un început de actualitate problemelor sociale oricît am voi să urmăm presa liberală pe calea complimentelor în care se pierde față de socista noastră mișcare socialistă, căreia îî dă azi certificatul celui mai curat, mai nobil și mai superior naționalism, regretăm, dar n’o putem face, fiind-că nu vorba cum a trăit socialismul nostru naționalist, ci cum a murit el Mai multe grade inferioare din armata romană—Anonima se va înainta ministerului de războiu spre cercetare. D . M. B Săvenî — Nu știm pe cînd sa amînat tragerea acelei loterii. Nu s'a comunicat nici autorităților respective. D. D. C. Dorohoi—Acelaș răspuns. D. M. Koffler Brăila.—Ce s'a scris, atîta e Mai mult nici cel cari ați dat ordinul nu pot ști. Ü. I. I., Jupițer, Sofia. — Dacă aveți mai mult de 23 ani, vă puteți întoarce fără grije. D. Sicor Odobești.—La hotel Carol, București, sau la Grand Millet-Hall. 66. Constantinople. Joc Caracal.—Poate: D. L. S. Galați. -Faceți cerere la minister, prin care declarați că plătiți 200 lei, taxa de aminare pentru un an. Diploma va fi luată în seamă. ^ NOT Catastrofa din Paris Nu sunt cincisprezece zile de cînd in notele ce am publicat asupra Parisului, am notat și fizionomia ce prezintă Parisul subteran, Parisul în metropolitan, sau in „métro“, cum îl numesc parizienii grăbiți ca și cursele nebune ale acestui tren electric, care servește de abia cîțiva ani partea de dincoace de Sena a capitalei Franței. Relevam că față de viteza extraordinară a metropolitanului accidentele sunt relativ neînsemnate. Afirmațiunea mea capătă azi o groaznică dezmințire. Catastrofa întîmplată pe linia metropolitanului intre Belleville și Menilmontant a zguduit nu numai Parisul, ci lumea întreagă. Pină acum se vorbește de peste optzeci de morți. Sau petrecut scene groaznice, ca în toate catastrofele de asemenea natură: simțul conservațiunei personale se preface în furie sălbatică, omul cel mai blajin se schimbă în fiară turbată. Două sunt cauzele care explică înfiorătoarea catastrofă: în primul loc viteza enormă a trenurilor acestora și al doilea loc construcția vagoanelor cari sînt în lemn neînvălit cu tablă de fier. Viteza enormă încălzește rocile în așa chip încît nu e de mirare că scapără scîntei și se poate aprinde vagonul, care fiind în lemn arde cu ușurință. Pe lîngă neprevederile acestea se adaugă aceea — și mai mare — că în caz de incendiu coloanele de fum nu au ieșiri suficiente și așa se explică marele număr al morților prin asfixie. Parizienii care începuseră să circule în număr imens cu metropolitanul vor începe să se ferească—și va trebui să se avizeze la serioase măsuri de siguranță, fără de care enormele cheltueli făcute cu găurirea Parisului în vederea metropolitanului vor duce la un mare dezastru financiar. E. D. F. Ediția de scară Vineri 1 Angust 1903 Procesul Humbert ZIUA II Interogatorul snî Frederic Humbert.— Intervenția Terezei.— Interogatoriile lui Romain și Émile Damignac.— O declarație a Terezei—Ascultarea martorilor. Paris, 30 Iulie (10 August) 1003 Astăzi au continuat, înaintea curții cu jurați din Paris, dezbaterile procesului Humbert. Ca și la prima ședință, azistă Iuma multă. Curtea și-a făcut intrarea la ora 12 și prezidentul Bonnoz a procedat la luarea interogatorului lui Broderic Humbert. Din primul moment, Tereza a urmărit aceeași tactică. Prezidentul vroind să ia interogatorul lui Frederic Humbert, Tereza îl întrerupe : — Vreau să vorbesc astăzi, zice din ea, cu vocea tare. Astăzi nu sunt bolnavă. Făgăduește-mă, domnule prezident, că mă vei asculta, după ce vei lua interogatorul lui Frederic, Prezidentul: — Da, fără îndoială, te voi asculta. Tereza: — Repet cererea mea, în ce privește chemarea martorilor. Toți să apară, toți, toți, strigă dinsa. Apoi, mai departe : — Trebue să spun astăzi unde sunt milioanele.... Toată lumea așteaptă aceasta de la mine. Prezidentul.—Bine, o vei spune, dar așteaptă.... Interogatorul lui Frederic Humbert Prezidentul ia interogatorul lui Frederic Humbert. Soțul Terezei tăgăduește în continuu de a fi amestecat in dar averile bănești ale soției sale. Tereza Humbert se amestecă mereu însă și cu o îndrăzneală neînchipuită. Așa, de pildă, prezidentul întreabă pe Frederic: —• Cunoști hotelul „Des Colonies?“ Tereza intervine și întreabă pe prezident : — Sa spuneți-mi, pentru ce puneți întrebarea aceasta?... Interogatorul lui Frederic continuă Romain Daurignae Veteranii și miniștrii — Colindările pe la ministere — Se știe că la 19 iulie a. c. întregul comitet al societăței veteranilor Coroana de oțel s’a prezentat în audiență la ministrul domeniilor înminîndu-i un memoriu-protest și cerînd modificarea legei din 2 Aprilie prin care se acordă fiecărui veteran cite 8 hectere pămînt în Dobrogea pe frontiera Bulgariei. Veteranii au explicat d-luî Stoicescu că numai cu 8 hectare nu poate să trăiască o familie în mod onorabil și independent și eî, veteranii, nu vor să ajungă să fie exploatați de către elementele străine împroprietărite în Dobrogea. Căci se știe că s’au dat pămînturi în Dobrogea străinilor cite 10 hectare gratis și cu dreptul de a cumpăra, plătibil în rate pînă la 100 hectare. Acești străini au astăzi gospodării bine întemeiate în Dobrogea, au terenuri întinse și desigur că vor domina și exploata pe nenorociții de veterani cari se vor amăgi să primească cele 8 hectare oferite. * Răniți adînc în suflet, veteranii, pentru că sînt socotiți mai prejos decît toți veneticii, și mai cu seamă că legalmente sînt puși la bunul plac al străinilor, au protestat cerînd ca cel puțin să nu fie astfel umiliți. N’au cerut pămint gratis precum li s’a dat tuturor veneticilor în Dobrogea, dar au cerut să cumpere cîte o bucățică de pămînt atît cît să le înlesnească traiul, să nu fie de rîsul tătarilor și al bulgarilor din Dobrogea. Cererea lor este destul de modestă : adică 35 de hectare pentru cei ce vor vor să se ducă în Dobrogea, sau cîte 10 hectare pentru cei ce vor vor să ia pămînt in țară. Ei răspund cu succes la toate obiecțiunile și demonstrează că pentru un număr de 5—6 mii de veterani ce se mai află încă în viață, statul ar putea găsi o soluțiune mulțumitoare, numai dacă ar fi bună-voință DIRECTOR POLITIC CONST.UINE Anuncimii: Linia pagina IV.............................Lei 0.50 v<i” , , HI................................. 2.— „ inserții și reclame . . . . „ 3.— 1* Nouă nu ne arde acum de quasiregretele postume ce afectează marele partid național-liberal față de moartea socialismului român, ci din ziua în care a fost înmormîntat, noi am cerut mereu dezgroparea cadavrului și cercetare medico - legală pentru a arăta că aci nu ne aflăm în fața unei morți naturale, ci a unui asasinat unic în analele politicei moderne. In Turcia junii turci, cînd sînt prinși sînt Spînzurați sau li se tac capul, dar sînt executați pentru crimă contra ordinei stabilite, ca dușmani ai întocmirei actuale. In Rusia constituționalii, socialiștii sau nihiliștii sînt întemnițați, torturați, deportați în Siberia, spînzurațî sau împușcați, dar știu că au această soartă fiind-că au căutat să zguduie actuala stare de lucruri, fiind-că au voit să pună în aplicare credințele lor. In Romînia liberă, constituțională, liberală, democratică, atunci cînd s’a constatat că Constituția și legile colectate de d. Crihan, au pătruns în cluburile țărănești, cluburile au fost devastate și distruse, iar fondatorii lor nu au fost spînzurațî, sau împușcați, ci au fost uciși în onoarea lor, au fost tîrîți înaintea tribunalelor ordinare și executați ca escroci cu cea mai revoltătoare justiție de clasă. In loc de două, cinci, zece sau o sută de victime ale ideilor socialiste, marele partid național-liberal a creat doi escroci, pe Banghereanu și pe Bicșinescu, și a pus astfel stigmatul escrocheriei pe fruntea întregei mișcări socialiste, înmormîntind socialismul nu in altele unde odihnesc cei cinstiți, ci, la capătul cimitirului, în groapa unde se aruncă tilhariî și lipsiții de onoare! Opera aceasta au făptuit-o cei ce se zic urmași ai lui Ion Brătianu, Rosetti și Kogâlniceanu, cari cînd au venit să dărîme starea de lucruri de înainte de 1848 și 1864 n’au fost declarați escroci și azvîrlițî în pușcării, alăturea de hoții de cai și spărgători de meserie ! Dacă presa liberală voește deci să discute despre socialism, să înceapă prin a cere partidului naționalliberal să se spele pe mîine de lașul asasinat politic săvîrșit față de partidul socialist român, să revizuiască acea „eroare judiciară“, care a fost mai mult decît o crimă, care a fost o eroare politică. Pînă cind nu va face aceasta, partidul național-liberal nu are dreptul să vorbească de socialismul romîn, afară doar că ascultă de acel îndemn irezistibil al cugetului criminalului de a se învîrti în jurul locului unde a comis crima. Alfa Escrocul și parchetul Am arătat manoperite scandaloase de cari escrocul Nae Basilescu a uzat pentru a înlătura de la adunarea generală pe acționarii societăței Bucureștii-Noui și a opera singur la adunarea de la 5 August în baza acțiunilor pe cari le posedă escrocul. Azi aflăm că o delegațiune compusă din d-nii: dr. Ștefănescu, dr. Oceanu și Z. Dumitrescu, s’a prezintat parchetului cu un număr de acțiuni cari reprezintă o valoare de 35.400 lei,cerînd printr’o petițiune ca parchetul să intervie și să ia măsuri ca hotărîrea escrocului de a nu da acționarilor decît „două zile“ pentru depunerea acțiunilor,—pe cînd codul de comerciu prevede un termen mult mai lung —să fie revocată ca nesocotitoare a dispozițiunilor categorice ale codului de comerciü. Spre uimirea reclamanților, d. primprocuror a găsit de cuviință să refuze primirea plîngerea pe motiv că afacerea fiind de natură comercială reclamanții trebue să vie însoțiți de un avocat care să cunoască bine codul de comerciu! Nu știm ce-a voit să înțeleagă de primprocuror prin respingerea plîngerea și mai ales prin invocarea motivului că reclamanții nu erau însoțiți de un avocat „bun cunoscător“ al codului de comerciu, dar refuzul acesta dovedește un regretabil spirit de părtinire în favoarea escrocului care a jefuit o lume întreagă cu operațiunile sale. D. prim-procuror nu putea refuza petițiunea unor oameni cari se plîngeau în contra individului care nesocotește legile țărei;—și mai puțin să fie asistați de un avocat cunoscător al codului de comerciall datoria parchetului să cunoască legile țarei și nu există nici un text de lege care să oblige pe un reclamant ca atunci cînd se plînge parchetului să aducă și un avocat care să explice procurorilor legile țărei ! Mă plîng în contra unui escroc care sfidează legile țăreî, care jefuește o lume întreagă cu operațiunile lui de escrocherii și parchetul refuză plîngerea sub cuvîntul că... n’am avocat ! Aceasta e culmea scandalului. Toată lumea vede în asemenea piedici ale parchetului o părtinire și o temere de escroc ! Din aceste procedeuri pare a rezulta că escrocul de la București-Noul ține subxălcîiul său autoritatea noastră judecătorească. Mărturisim că n'am crezut că un escroc ca Nae Basilescu poate ajunge la acest grad de intimidare, dar astăzi spre rușinea parchetului, dovada e făcută și ea nu poate decît să fie dintre cele mai întristătoare pentru cei cari țin la prestigiul tinerilor noștri magistrați Al. Ionescu pe același ton. Acuzatul dă o sumă de lămuriri asupra Rentei viagere, recunoscând oarecari acuzări ce i se aduc. Interogatorul fraților Romain și Emile Daurignae Se procedează la ascultarea lui Romain Daurignac. Prezidentul îl întreabă cum se face că n’a făcut armata. Romain răspunde :—Eu vroiam s’o fac, dar colonelul m’a respins. Zicea că sunt prea mic și c’o să mai cresc (Rîsete). Romain Daurignac susține că a văzut pe frații Crawford într’un hotel din Paris. Tăgăduește de a fi ridicat scrisori ce ar fi sosit pe numele lor... Emil Daurignac e interogat în urmă. El recunoaște că a participat la afacerea Rentei viagere. O declarațiune a Terezei In cursul dezbaterilor, Tereza Humbert face următoarea declarațiune : — E o nenorocire pe care am aflat-o d’abia la 7 Mafii. Sînt încă zguduită cînd mă gîndesc la dînsa. Din copilăria mea am auzit vorbindu-se de milioanele acestea... La 7 Mai mi s’a dezvăluit un secret groaznic. Crawforzii există, dar s’a întîmplat o nenorocire... D. Labori o cunoaște... Crawforzii vor da milioanele, toți creditorii vor fi satisfăcuți, dar există un nume pe care-l va afla toată lumea, un nume... (Pauză mare). Am fost cinstită. Procurorul își va schimba convingerea... Mă veți crede mai tîrziu. Prezidentul: — Ei bine, unde e castelul Mareotte ? Tereza : — Castelul Mareotte există, după cum există și Crawforzii... Prezidentul : — Dar unde sînt Crawforzii ? Tereza : — Unde sînt Crawforzii și unde ’s milioanele ? Dacă Crawforzii nu vor veni aci, și dacă ei nu vor da milioanele, vom spune unde sunt. Dar mai întîiii trebuesc ascultați martorii... Dacă voi muri, maître Labori, care știe totul, va povesti misterul meu... Prezidentul:— Nu vrei să spui unde sunt milioanele și Crawforzii! Tereza : — Voiü vorbi cînd îmi va fi sosit timpul. Nu pot să uit că d. Valla e pricina inițială a nenorocirei mele... Tereza Humbert continuă cîtva timp tot astfel, și se așează in cele din urmă, fără de a’șî fi descoperit misterul. * Se ascultă apoi cîțîva martori fără importanță și ședința se amină în continuare pentru mîine. Marți. T. S. Veteranii au tablouri de toate pămînturile statului aflate în țară, precum și de acelea parcelate și date la diferite categorii de împroprietăriți și cari pămînturi au fost lăsate in părăsire. In fiecare zi sosesc scrisori de pe la veteranii din întreaga țară cu astfel de indicațiuni și cerînd ca comitetul să nu înceteze cu stăruințele pînă nu se va realiza cererea lor destul de modestă. D. Costică Stoicescu a știut să scape prin tangență și a făgăduit că va supune cererea veteranilor în dezbaterea consiliului de miniștri, fără însă să ia vre-un angajament formal. Mai precis a fost d. Costinescu, ministru de finanțe, care a recunoscut că 8 hectare pămînt în Dobrogea nu este îndestulător. Asemenea și d. Statescu. * In urma audienței de la d-l Stoicescu veteranii au luat hotărîrea de a inmîna cîte o copie după memoriul lor, fiecăruia din miniștrii, dar de la 19 iulie și pînă astăzi cu toate stăruințele lor, veteranii n’au putut da ochi de cît cu d-nii Costinescu și Stătescu. Iți este mai mare jalea cînd îî vezi colindînd în cete de la un minister la altul rugîndu-se de por’tarî ca să’î anunțat miniștrilor respectivi, iar portarii răspunzîndu-le invariabil: d-1 ministru nu e aici sau că e la moșie, sau că e la Sinaia, sau că e dus în inspecția mînăstirilor, ca d-l Haret, și tot felul de pretexte. E de admirat însă curagiul și perseverența acestor bravi cari zilnic pîndesc pe la ușile ministerelor că doar vor prinde vre-un ministru căruia să îînmîneze memoriul lor. Deși văd bine că miniștrii se eschivează de a da ochi cu ei, totuși, vor" să epuizeze toate mijloacele legale: . .,Cu ajutorul lui Dumnezeu—zic ei—, vom izbuti în cererea noastră dreaptă, iar de va fi să cădem vom cădea cu o glorie !“ Rp. Din fuga condeiului „Vocea Tg.-Ocnei“ Un valoros organ al cărui „tiraj... se tipărește cu 5000 de exemplare“ este „Vocea Tg.-Ocnei“. In chestia pelagrei propune o serie de măsuri și termină astfel: „Numai cu aceste măsuri vom putea scăpa de nenorocirea ce amenință pe țăran, care este ele națiunea romînă“. Și noi, cari nu știam pînă azi aceasta ! Mai departe d. Pompeiu Ion Popescu, eminentul directore al „Vocea Tg.Ocnei“, declară: „Vom căuta a ne face datoria ca ziar independent neținînd compt de nici un partid care va deraia de la datoriile sale“. De la „correspondențele“ sau din Slănicul Moldovei „Vocea Tg-Ocnei“ primește o „correspondență“ în care se atinge o chestie fi delicată. Iată de ce e vorba: „Serviciul însă pe la unele hoteluri cam lasă de dorit prin faptul că unele chelnerițe în loc de a se ocupa de pasageri și curățenia oamenilor, se ocupă de alte fapte puțin morale și cuviincioase.“ Mulțumim d-lui Pompeiu I. Popescu asupra relațiilor de mai sus și vom aviza la timp. Puff CHESTIA ZII. Circulara 1-lui Saita E ! Gardistul: E ordin ca tinerii pînă la 1? ani să nu stea după ora 11 noaptea prin cafenele ! Junele : Dar eu, domnule, sînt un „tînăr generos“ ! Gardistul: Generos, negeneros, eu te duc la gros ! Metodizarea publicațiilor administrative 0 propunere.—Scopul metodizărei.—Citirea publicațiilor în cercurile rurale.—Metodizarea în alte state.—Sistema de adaptat D. Const. Popovici-Conta, un publicist de merit, a înaintat de curind ministrului de interne un memoriu, prin care face o sumă de propuneri practice din cari ar izvorî, în interesul administrației generale a statului, rezultate foarte folositoare. Intre altele d-sa propune de a se metoriza diversele scrieri, anchete, rapoarte de interes general printre cari rapoatele anuale ale prefecților, acte, ordine interpretative, deciziuni ministeriale decrete regale, regulamente de administrație etc., cari publicate în anume ordine să se citească în cursul anului în ședințele publice ale cercurilor culturale prin concursul agentului administrativ local. Scopul metodizăre. Această metodizare s’ar face într’un triplu scop : Primul, ca memorizare a tot ce se produce și se practică în materie administrativă. Secundul, întreg acest material literaro-administrativ prin o ceriuire sistematică, în formă specificativă, poate servi de consultat cu succes pentru orice reformă de adus ; el ar înlesni mult lucrările și ar asigura proectelee administrative acord cu uzul pământesc și cu dreptul natural. Terțiul, redactarea în formă atractivă , explicativă sau narativă, a tuturor pieselor al căror spirit ministerul de interne crede nemerit să facă ca el să se infiltreze în mintea poporenilor. Acest triplu scop dă norma importanței acestei propuneri. Citirea publicațiilor în cercurile culturale Citirea acelor piese să se facă cu o oarecare solemnitate în ședințe publice . Așa, de exemplu, administratorul local să prezideze adesea ședințele publice ale cercului cultural în acest scop. Primarul și consiliul comunal să primească în ținută de ceremonie pe conferențiari. Șeful garnizoanei, în capul milițienilor, să aducă onorurile militare actului cultural ce se petrece în acea zi în localitate. Preotul, funcționarii și persoanele de seamă din localitate să complecteze cercul de primire. Elevii să fie conduși de învățătorul lor, iar adulții de inspectorul școalelor lor. Doamnele culte din localitate să dea exemplul și stimul femeilor și fetelor din sat și împrejurimi, asistînd de rigoare la conferințe, mai ales cînd subiectele tratate comportă la gospodărie, la higienă, la morala creștină. Comuna întreagă să aștepte cu impactență ședințele solemne și să grăbească către sala de conferințe frumos decorată...fără cheltuială derăpănătoare a nimănui,—ca în zi de sărbătoare națională. Metodizarea în alte state Propunerea d-lui Popovici-Conta se află de altfel pusă în practică încă de mult în America și chiar în unele părți din Europa. Publicațiile diferitelor muzee comerciale ale multor orașe mari, în cari se publică sistematic date și științe de ori-ce natură, sunt o dovadă. americanii definesc această metodizare prin expresiunî cari gi-au aci aplicația. „Advance Sheetes“, publicațiune zilnică in ordinul sosirea anchetelor cari se raportă la obiectul publicațiunei; „Consular Reports“, publicațiune lunară în care se coordonează, după inspirația novoei de satisfăcut, toate acele lucrări; „Special Consular Reports“ in care, nu numai că se coordonă materiile pa anumite branșe, ci se organizează, în această vedere, proprii anchete suplimentare sau de confirmare, ale căror rezultate se publică împreună. Prin această cârnuire este imposibil a scăpa, din vedere guvernelor nevoile reale ale națiunei, iar producătorul și consumatorul, sau administratorul și administratul sunt avertizați și instruiți pa deplin asupra acelor puncte de acțiune cărora trebue a le da precădere. Sistema de adaptat Terminînd, d. Const. Popovici-Conta speră că propunerea sa va fi primită pe de o parte pentru practicitatea ei, iar pe de alta pentru interesul ce actualul ministru de interne arată pentru regenerarea și îndrumarea pe o cale regulată a activităței administrative. Căci nu este de mare folos aglomerarea imensului material literaro-administrativ adunat în mod intuitiv, dacă el zace în masă compactă de ani prin arhive, daca el nu este specializat și vulgarizat , și apoi pe o altă scară, dacă lucrarea aceasta nu-și complectează ondulațiunea-i, dlosul medaliei, prin contra anchetele reale , profesionale, științifice și oficiale. Pentru aceste motive d. Popovici-Conta crede că d. ministru de interne va ordona a se studia sistema cea mai convenabilă de adaptat la metodizarea publicațiunilor administrative. Și nu numai atît, ci folositoarele învățaminte ce se vor extrage să fie puse, astfel preparate, la îndemîna privatelor instituțiuni culturale locale prin însăși îngrijirea administratorilor locali, spre vulgarizare și activare în consecință, cu Franța, Anglia și pacea Un interview cu d. d’Estournelles de Constant D. d’Estournelies de Constant, președinte al grupului parlamentar francez al „Arbitragiului internațional“, care rămăsese la Londra cîteva zile mai mult decât colegii săi, s-a întors la Paris și a adresat următoarea scrisoare d-lui Delcasse, ministru al afacerilor străine : D-le ministru. Grupul francez al arbitragiului internațional cu prilejul vizitei făcute la Londra a pus bazele unei cooperațiuni directe de la parlament la parlament, a ciică de popor la popor. Această cooperație, succedînd vizitei spontanee a regelui Angliei la Paris, și celei a d-lua președinte al republicei la Londra va avea desigur un viitor. Capii celor două state și reprezintanții celor două popoare deschid guvernelor un orizont nou.