Adevěrul, octombrie 1903 (Anul 16, nr. 5091-5121)

1903-10-28 / nr. 5118

Arm XVI.—No. 5118 FONDATOR ALEX. V. BELDIMAXE Abonamente­­ in țară: un an 30 lei; 6 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună și străin. 50 „ » » 25 „ „ Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani Ediția de seară € 1 Pagini Țăranii și Alexandru Ton Cuza.-Condamm SUPLIMENT GRATUIT: 1) Viața militară cu următorul cuprins : Text: Serviciul de doi ani în Franța.—Lancea roșiorilor.­Știri militare.—Despre ba­loane.—Crucea roșie.—Poșta redacției. Ilustrațiuni : Un bust­eii­ Davila. 2) Adeverii­ în ț ară cu următoarele corespondente : T.­Severin, Tulcea, Huși, Tîrgoviște, Bîrlad, Botoșani, Constanța, Giurgiu Iași. ■ Ins*rațiuni : Catedrala Ionașcu, din Slatina. PIPITtil­l­­l Vîslîîil * ^ încheetoare pentru un cordon de damă, ultima rn CUu­lU­nicUi&ll ■ modă și artistic lucrată, de la magazinul „Belmont Diamond Pallace“, calea Victoriei 52. f Țăranii și Alexandru Ion Cuza Glasul unui fiu­ de fost clăcaș. — Ion C. Brătianu și Cuza.— Ion C. Brătianu contra fiilor săi și a lui Dini. A. Sturdza. — Recunoștință lui C­uza ! F­iul unui fost clăcaș ne adresează ur­mătoarea scrisoare care arată cit este de generală indignarea în contra organului oficios al partidului liberal-național, care a încercat să profaneze memoria sfîntă a lui Alexandru Ion Cuza . Am avut și eu tristul prilej de a citi reprodus în coloanele „Adevĕ­­rului“, faimosul articol al „Voinței Naționale“ privitor la statuia ce se proectează a se ridica fostului dom­nitor Cuza și am rămas adinc mîh­­nit de faptul că s’a găsit în țara romînească un român care să veș­tejească memoria marelui domn prin coloanele unui ziar care reprezintă ideile unui întreg partid de guver­nământ. Ca fiu de țăran, din cea mai fra­gedă copilărie nu am auzit în cer­cul alor mai de­cît cuvinte pioase­­despre Cuza-Vodă. Unirea principa­lelor, secularizarea averilor mănăsti­rești și împroprietărirea țăranilor, toate săvîrșite sub scurta lui dom­nie ,au rămas profund imprimate în inimile tuturor bunilor romînî și nici timpul și cu atît mai puțin nici zvârcolirile unor scribi inconștienți nu le vor putea șterge. Dată fiind împrejurarea că în ziua de azi sectarismul liberalilor naționali are tendința de a nu cru­ța nimic, ce, nu­ poartă ștampila a­­cestui partid, nu am fost de loc surprins ca să­­ găsesc la „Voința Națională“ oimieni cari să nu primea­scă cu dragă inimă ridicarea unei statui fostului domn al țarei. Cuza a avut păcatul de a nu fi fost li­beral-național, adică, cum am zice, „d’ai noștri“, că atunci se schimba treaba. O ! Atunci toți partizanii îm­bogățiți de pe urma protecțiune a lui ar fi strigat în gura mare și încă de acum 30 de ani ca să i se ridi­ce un în monument ! Dar­im, Cuza nici lin s’a îmbogățit și nici n’a îmbogățit pe nimeni cît a fost domn, dat însă țăranului ceea ce i se cuvenea de secole, î-a dat pămînt și iată pentru­ ce, în ciuda scribilor, de la „Voința Națională“, numele lui va rămîne veșnic legat de nu­mele unicei proprietății rurale în R­omînia. Și cum­ noi, cei născuți din țărani, cărora nu e drag tot ce se înalță din n­eamul nostru spre binele neamului nostru am privit cu mîndrie ridicîn­­du-se o statue lui Ion Brătianu, căci nu gândeam mai mult la faptele lui patriotice de­cît la înavuțirea peste măsură a partizanilor săi, credem că avem dreptul, domnilor liberalî-na­­ționali, ca să vă cerem să nu fiți invidioși, ci să ne dați pace ca să ridicăm și noi un pios monument „Aceluia“ care a înfruntat furtuni și vijelii pentru ca să asigure o bu­cățică de pîine clasei țărănești care cu limba ei ne-a păstrat nobila o­­rigină pe cînd cu vitejia ei ne-a conservat pămîntul strămoșesc. Nu­mai insinuați că împroprietă­rirea țăranilor fusese hotărîtă mai dȘinainte prin divanul ad-hoc și a­­dusă apoi la îndeplinire de către Kogâlniceanu. A hotărî­t ușor, dar a executa este cît se poate de greu­. Că împroprietărirea a fost făcută de Cuza, nimeni nu se mai îndoeș­­te în ziua de azi. Pentru că însă „Voința Națională“ apare astăzi sub direcțiunea unuia din fiii lui Ion Brătianu, țin a’î arăta acestuia că chiar răposatul său părinte declara în gura mare în întruniri publice că lovitura de stat de la 2 Maru­ a fost opera lui Cuza. In anul 1882, luna Aprilie, înainte de alegerea Camerelor pentru mo­dificarea Constituțiunei, s’a ținut o întrunire publică în sala unde este azi teatrul Lyric. La acea întrunire au vorbit Costache R­osetti și Ion Brătianu. Pe acel timp Kogâlniceanu era în opoziție și fiind­că la unele în­truniri electorale spusese poate, că lui i se datorește împroprietărirea țăranilor, Ion Brătianu s’a ținut o­­bligat să-l dezmintă și la sus men­ționata întrunire, rnî­ aduc aminte că l’a dezmințit în termenii următori: „Nu este adevărat că lovi­tura de stat de la 2 Marti a fost făcută, de Kogâlniceanu.­­Ea a fost făcută de Cuza, căci toată lumea și-aduce aminte că Domnitorul eșind a doua *i in trăsură la șosea, a fă­cut lui Manolache Costache un pied da­nez, arătându-i cu a­­ceasta că dacă el a refuzat concursul pentru facerea lo­­viturei de stat, tot n’a rămas pe jos, căci l-a da­t Kogâlni­ceanu, concursul de care a a­­vut nevoie. Iată ce spunea tatăl și am văzut în „Voința Națională“ ce spune fiul! Cei necrezătorî n’au de­cît să răsfoiască gazetele de pe vremuri, în cari s’au publicat cuvintele ros­tite de repauzatul Ion Brătianu. E trist că fiul consultă așa de puțin mărturisirile rămase de la pă­rintele să­­ și este sfîșietor de du­reros ca într’o ocaziune solemnă ca cea de față, în loc să fim cu toții umăr lângă umăr pentru a eterniza în bronz figura unuia dintre cei mai populari Domni ai Romîniei, să ne apucăm, din contra, a-i ponegri me­moria, falsificînd faptele din istoria țărei. . . N’ar­ trebui ca tocmai d-nnî libe­­ralî-naționali să se tînguiască că nu s’a ridicat încă o statue lui C. Ne­gri , și altor mari patrioți romînî cari și-au jertfit munca și averile pentru unirea țări­lor-surori. Nu ! Căci de la abdicarea lui Cuza și pînă azi, a­­dică într’un interval de aproape 38 de ani, d­ui­­e lor deținând puterea într’un timp de 21 de ani ar fi pu­tut în această vreme să ia cu suc­ces inițiativa de a se ridica­­ monu­mente și acestor mari și neîntrecuți patrioți. Dac­ă n’aț făcut-o, apoi cauza este, cum zice romanul, că le-aui fost mai aproape dinții de­cit părinții. In timpul republicei romane, cine­va întrebînd pe Catone Censorial, către finitul viețeî sale, de ce s’au ridicat atîtea statui la contimporani de ai lui mult pifiî ned'stinșî de eit­el, pe cînd lui nu­ i se înălțase nici cel mai mic monument, Catone s’a grăbit să-î răspundă că lui îî place mai mult să audă întrebînd de ce nu s’a ridicat, în loc să se întrebe pentru ce s’a ridicat o statue, lui Catone ! La noi de zecimi de ani toată lu­mea s’a întrebat și se întreabă: de ce nu s’a ridicat încă o statue lui Cuza-Vodă , întrebarea aceasta e însă, mai pre­sus de mintea și inima unui scrib salariat de la „Voința Națională“. Un istoric francez, în expunerea ce face despre viața și despre ori­bila condamnare la moarte a bunu­lui Socrate, încheie cu aceste cu­vinte : „Dar invidia... moare pe mormîn­­tul oamenilor mari și o recunoștin­ță tardivă vine să-i ia locul... etc.“ Netrebnicul articol scris în coloa­nele „Voinței Naționale“ ne înve­derează la toți bunii romîni cum că invidia ce s’a purtat marelui Domn atîția ani după moartea lui se g­sește azi în ultimele svîrcoliri ale agoniei ei, iar inițiativa luată de ieșeni pentru imortalizarea figurei lui Cuza-Vodă ne arată că datorita recunoștință ce trebuie să purtăm Marelui­ Domn, a început să-i ia lo­cul. Iată deci pentru ce întreaga su­flare romînească s’a bucurat de la o margine la alta a țărei pentru că i se dă ocaziunea de a-șî manifesta neștearsa sa recunoștință pentru fap­tele aduse la îndeplinire de Marele Domn. Un fiu­ de fost clăcaș București, 25 Octombre 1903. Trustul petrolului din Berlin se anunță că „Deu­­tsche­r Bank“ are intențiunea de a fon­da un mare trust pentru valori pu­re. Capitalul acestui trust va fi de șai­spre­zece milioane mărci. In acest trust vor intra acțiunile Stelei Române“ asupra cărora Deu­tsche Bank­ și-a asigurat de la Ban­ca industrială ungară opțiunea (1), afară e­e aceasta cele 4000 de ac­țiuni ale societăței petrolifere din Galiția Schodnica. In forma de mai sus dau știrea ziarele vieneze. Straniu­ se pare nu­mai faptul că „Deutsche Bank­ și-ar fi asigurat­ numai opțiunea asupra acțiunilor „Stelei, Române“, cînd pî­nă acum se afirmase că Banca ger­mană a cumpărat acele acțiuni. Din fuga condeiului Onomastic a lui eonii Mitiță Celebra cărturăreasă Betty, supranu­mită și „Vrăjitoarea Arabiei“ sau­ „Fe­­meea cu barbă“, pe care am consultat-o erl, mi-a declarat că faptul că onomastica lui conu Mitiță cade în ziua de Sf. Du­mitru, ăi cu mutările, este o dovadă că foarte curînd conu Mitiță se va muta în opoziție, de­oare­ce i se isprăvește con­tractul cu Vodă. Se afirmă chiar că a și avizat Acade­mia să-i rezerve o cameră, unde își va stabili domițile, pentru a se deda la hîr­­tiuțele sale cu calcule asupra deficitului rezultat din pierderea nasturilor de la tu­nicile soldaților și din pusul potcoavelor la caii din cavalerie. De alt­fel simptomele mutărea în opo­ziție s’au manifestat ori și prin brusca împuținare a cărților de vizită ce a primit de Sf. Dumitru. Numai Vodă-Cuza î-a arătat o deose­bită atenție, trimițîndu-î, de pe lumea cea­l’altă, următoarea telegramă: „Injură-mă, Mitiță, ani mulți și fericiți!“ Per. Marț! 28 Octcmb'fö V.JÜlf »IKECTOR POLITIC C O XST. MILLE ánnncinri; Linia pagina IV . . , . * . • Lei 0.50 luai area profesorilor Cît despre ideia trustului, ea este de­sigur imaginată ca avind a fi o­­pusă trustului american. In acest caz însă capitalul de 16 milioane mărci nu se pare prea mo­dest, față de enormul capital al lui Standard Oil Comp. In tot cazul, dacă informația zia­relor vieneze este exactă, Deutsche Dam­e apare în relațiune cu afacerile noastre petrolifere într’o lumină cu totul nouă. Banca germană nu mai riscă nimic, ci apare ca un fel de mijlocitoare. Rămîne să vedem dacă știrile zia­relor vieneze sînt exacte și să aflăm mai multe amănunte pentru a ne putea pronunța mai categorie. E.­tinopol unde lam însoțit. Era un suveran plin de demnitate și vroia să țină sus prestigiul țărei în fața străinătăței. Modul cum s’a purtat la Constantino­­pol a impus tuturor, ne-a înăl­țat inimile. S’a dus la sultan, mîndru și drept. La intrarea în palat au­ voit turcii să ne pună pantofd, dar Vodă ne-a făcut semn să nu le punem și așa ne-am prezentat sultanului. Vo­­dă­ Cuza a fost primit cu mari onoruri și după audiența so­lemnă s’a retras cu Cuza în­tr’un salon particular. „A doua zi toți ambasado­rii au făcut vizită lui Cuza, nu­mai acel al Rusiei a trimis un secretar. Cuza-Vodă a întors vizitele tuturor ambasadorilor, dar la cel rusesc nu s’a dus, ci m’a trimis pe mine. Toți discu­tau faptul. Ambasadorul rusesc a comunicat la Petersburg cele petrecute și primi ordinul să facă imediat, în persoană, vi­zită lui Cuza. El a venit a treia zi la Cuza și la plecare Vodă s-a întors vizita. „Dar tot­dea­una s’a prezen­tat­­ cu capul sus înaintea străi­nilor și ne-a înălțat neamul! „Prin urmare i se cuvine și luî un monument național!“ » Iată cum vorbesc și acei cari au fost la curtea lui Cuza’Vodă. Dar de la Iași s’a mai ridicat gla­sul unui tînăr liberal, al fiului lui George Mîrzescu, unul dintre acei conducători ai liberalilor moldoveni care a glorificat domnia lui Cuza. Tînăru­l Mîrzescu, care șî-a câști­gat prin muncă și talent o frumoa­să situație printre liberalii ieșeni, care e directorul așezămîntului Sf. Spiridon, nu s’a putut reține șra sei îs și semnat un articol în ziarul oficios „Liberalul“ asupra chestiu­nei monumentului lui Cuza. Iată ce zice d. G. G. Mîrzescu : „Comitetul instituit pentru ridica­rea acestei statui este compus din toate nuanțele politice. Deosebirile de vederi cari separă partidele noastre au dispărut în fața unei opere ca­lificată de toată lumea operă națio­­țională. Iată pentru ce nu este nici o Surprindere să vezi figurină frun­tași liberali ca d. P. Poni, dr. O. Bo­tez, Gr. I. Buiucliu, O. Lepădatu, etc. alăturea de fruntași conservatori; și iată pentru ce n’a fost nici o sur­prindere pentru nimeni sa vadă pe generalul Haralambie, unul din cei mai activi februariști, contribuind la ridicarea statuei lui Cuza-Vodă. „Nu mai este persoana lui Cuza- Vodă în discuțiune, căci de persoana lui se leagă ceva mai mult: o idee, o dorință națională, schimbarea la față a unei întregi organizări sociale, trecutul cel mai entuziast al popo­rului român!“ De pretutindeni se ridica clar pro­testări în contra nelegiuitei încercări de a se zădărnici de către d. Stur­­dza și sturdziștî înălțarea acestui monument național. R. P. și tratatele de­ comerț încheiate de Ita­lia sunt în mare parte opera sa. Luigi Luzzati are astăzi șai­zeci și trei de ani, s’a născut la Veneția, dintr’o familie izraelită. Scipione Rond­elli, ministrul de justi­ție, a fost în două rînduri sub-secretar de stat. Născut la 19 oct. 1846, la Porto­ Val Travaglia, în provincia Como, după stu­dii strălucite a fost primit avocat, de­venind una din gloriile baroului lom­bard. A intrat­ în Cameră în 1876 ca liberal. Ministrul de finanțe, Pietro Rosano, a fost în mai multe rînduri, sub Giolitti, sub-secretar de stat la interne. Născut la Aversa, provincia Caserte, la 25 Dec. 1847, reprezintă de la 1895 pe compatrioții săi la Cameră, unde a luat foc în centrul stîng. Acuzat împreună cu Giolitti de a fi substras documente de la Banca romînă, Rosano putu să spulbere acuzațiile ce i se aduceau. Generalul ledolti, noul ministru de razboiu, e foarte cunoscut la Roma, unde era comandant de divizie. Portofoliul măriei a fost dat unui tî­năr amiral Mirabello, comandant al for­țelor navale italiene în China. Om cu multă carte a fost de mare ajutor pentru Marconie, în experiențele Sistemului­­ său radio-telegrafic. Ministrul agriculturei, industriei și comerțului, Luigi Rava, are onoarea de a fi avut de socru pe un om de mare valoare, Alfredo Baccarini. D. Rava o membru al parlamentului italian. D-sa a fost și ziarist de talent sub pseudonimele de „Amico Gesaro“ și a ocupat o catedră la Universitatea din Bolognia. — II -mr.TM— i In jurul monumentului lui Vodă-Cuza — Nouă decl­arați­uni — In toate cercurile politice și so­ciale, mai ales în Moldova, se ri­dică unanime protestări în contra îndrăzneței și veninoasei note dis­cordante care a pornit din oficina „Voinței Naționale“ pentru a ză­dărnici o inițiativă patriotică. Liberalii și conservatorii, moldo­veni și munteni, „febm­ariștii“ și admiratori ai lui Vodă­ Cuza, — toți sunt indignați că s’au găsit romînî cari să se împotrivească la glorificarea domniei aceluia care a realizat unirea și s’a ilustrat prin cele mai mărețe acte din istoria noastră contimporană. Liberalii nu-șî pot da seamă cum un Brătianu, cît de tânăr și cît de neexperient ar fi, a putut să se facă instrumentul unui politician veninos ca d. Sturdza, care din spirit de răzbunare ce s’a infiltrat în inima lui din momentul cînd Cuza-Vodă l’a gonit din jurul său, caută astăzi să ponegrească actele și memoria marelui Domnitor al romînilor, inspirând atacuri nedem­ne și căutînd să falsifice istoria u­­nei domnii cunoscută și slăvită de toți acei cari mai trăesc din ple­iada oamenilor de pe timpul lui Cu­za-Vodă. Vom releva astăzi două protes­tări, ale unor oameni retrași din po­litica militantă, dar cam­ odinioară au jucat un rol în această țară. Aceste protestări le-au făcut în cercuri politice, între amici, dar trebue să le relevăm. E vorba de d. general Haralam­­bie, fost locotenent domnesc, și de d. general Catargiu, fost aghiotant al lui Cuza-Vodă. Generalul Haralambie Venerabilul fost locotenent dom­nesc, unul dintre acei ofițeri cari au fost în capul „ februariștilor“ cari au răsturnat pe Cuza-Vodă, spunea a doua zi după atacul din „Vo­ința“, într’un cerc de oameni poli­tici : — Asta nu se face ! Lui Cuza-Vodă trebuie să­ î facem un monument, o recunoaștem noi cei caii l’am răsturnat. Da­că Vodă-Cuza ar fi făcut nu­mai secularizarea, încă i se cu­vine un monument național. Dar a făcut și acte mai mari. „ Sînt dlar­­ nedrepți acei cari nu vor să recunoască meritele a­­cestui Domnitor român și sînt răi cînd se împotrivesc la glo­rificarea unor acte patriotice. Așa vorbesc chiar acei cari fac rezerve asupra domniei lui Cuza. Generalul Catargi Bătrînul general Catargi, fost a­­ghiotant al lui Vodă­ Cuza, pe atunci maior sau colonel, fiind întrebat la Capșa de cîți­va amici, ce zice de atacul „Voinței“, făcu următoarea povestire : — Ce să zic ? M’a mîhnit, căci știu ce Domnitor a fost Cuza. Și acum îmi amintesc­um a fost primit la Constan­ Nour, miniștri italieni D-l Giolitti s’a născut la Mondovi în 27 octombrie 1842, dintr’o familie de liberali. Giolitti a fost mai întîiu avocat, apo substitut al procurorului regelui, apoi consilier de stat și însfîrșit deputat. In Cameră Giolitti nu se temu să a­­tace fățiș politica financiară a d-lui Ma­­gliari și mai tîrziu­ pe Crispi, în jurul căruia se strînsese niște personagii pe cari Giolitti ii acuza de tripofagie prin lunci. Ajuns președinte al consiliului dă, în judecată băncile și pe deputații cari luau banii de la aceste bănci. Operează însă greșit; de aceasta se folosesc ad­­versarii săi. Rezultatul e că cei acuzați sunt declarați de oamenii cei mai cin­stiți din lume, iar Giolitti, care o în­­să’șî onestitatea, o silit să’șî dea demi­sia și să fugă în Germania ca să nu fie dat în judecată. Acest om, care părea perdut pentru­ tot­dea­una a avut abilitatea să-șî for­meze în parlament o majoritate și să vie din nou la putere. D. Giolitti e înalt, osos și vînjos. Merge îmbrăcat tot­dea­una în negru. Caracteristica îmbrăcămintei sale e o redingotă prea lungă și prea largă care face bucuria ziarelor satirice. D­­loma Tittoni­o fiul senatorului Vincenzo, în viață încă și care fu ex­pulzat din Roma în 1860. După 20 Septembrie s’a întors la Roma. Se distinse ca student la univer­sitatea din Oxford. A ținut mai multe conferințe în englezește și a publicat articole apreciate într’o revistă engleză. Tittoni­ urma apoi la l­iégo cursurile lui Emile de Laveley. Intors în patrie, a fost numit prefect al Perusei, apoi al orașului Neapole. Luigi Luzzati, ministrul tezaurului, e cunoscut în Europa ca economist și financiar eminent. Convențiunile vamale J­ icLcdta profesorilor In fine după cîte­va zile de dezba­teri, în care interval s’a făcut mai mult procesul d-lui Sturdza în che­stia națională, iar nu procesul profe­sorilor ploeșteni, juriul a rostit cea mai inofensivă pedeapsă posibilă: a­­vertism­entul. Acest avertisment este dat mai mult c-tor Sturdza și Ilaret de­cît profe­sorilor ploeșteni. Și trebue să relevăm că doi mem­bri ai juriului, adică majoritatea, sunt amici politici ai d-lui Sturdza. Mai este de relevat faptul că cu o­­cazia acestui proces s’a dovedit că s’au dat judecăței profesori ap­irituni ai partidului conservator, iar profesorii liberali cari au fost și ei la mani­festația studenților n’au fost urmă­riți. Avertismentul s’a dat dar guvernu­lui, nu profesorilor. Ad. O. G. Rusciuc.­­­Nu vă bucurați de amnis­tie.Iubitor al Ad. Brăila.­­nul de servicii­ activ. Trebue sa facă a­ Urgent. Piatra­ N.—Biuroul de jurnale. O­­ficiuu poștal central București. S. S. Moinești.— La librăria Socec Bucu­rești. I. Marc. Trimiteți și procesul cel-l­alt și îl vom publica cu plăcere. I. S. Fălticeni. — Numiți pînă la 31 Oc­tombrie. NOTE Cum o încurcă d. de Lorde Le Journal din Paris, publicînd o scri­soare a unui compatriot al nostru d. Ște­fan Nisipeanu, prin care denunță că piesa L’Idiot semnată de d. de Lorde și care se joacă la Odéon e chiar Năpasta lui Caragiale, d. de Lorde adresează cîte­va rînduri lui Le Journal, ca mai tot­dea­una în asemenea ocaziune, destul de confuze. Se traduc aci textual: „Iubite confrate, „Sînt înavitat de a avea în sfîrșit in­formații precise asupra originelor Idiotu­lui. La întîmplare, înainte de premieră, am făcut să se publice prin ziare o notă, declarând că subiectul piesei e popular în literatura romînă. Dar mărturisesc că a­­ceastă popularitate nu era de ajuns ca să mă facă să cisupsc pe d. Caragiale. ?!„Astă­zi chiar, singurul lucru de care sunt sigur este că— nu înaintea Societăței autorilor dramatici — am semnat un tratat cu d. Flachs, scriitor german distins, pen­tru adaptarea unei povești dramatice în 2 părți întitulată A­nea, al cărei adoptator au­torizat s’a declarat și că în urma unor schimbări considerabile pe cari a trebuit să le fac textului german, am convenit să sem­nez singur o lucrare— bună sau rea— a cărei întreagă răspundere, într adevăr, tre­bue sa suport“. (si) André de Lorde. D. de Lor­de se explică destul de con­fuz. Mai întîiu pe ce cunoștințî, cercetări sau date s’a bazat d-sa cînd a dat în a­­junul premierei notă în ziare că subiectul .,Idiotului“ e popular în literatura romînă? Lucrul este fundamental fals. Atît de puțin „popular“ e subiectul acesta, în­cît unii critici au imputat lui Caragiale că a­­semenea drame nu se întîmplă în Romî­­nia, că Anca numai țărancă romînă nu e și că e o atmosferă de Dostoievsky în Năpasta­ . Cît privește curiosul „tratat“ cu acel distins scriitor german d. Flachs, „adapta­t și­ autorizat“ (autorizat de cine 1) al po­vestei dramatice Anca el e inexplicabil pentru lumea literară—și e extrem de cu­rios cum cine­vă se declară adaptator au­torizat al unui subiect care e popular într'o literatură ? Cine l’a autorizat, dar 1 Vre­un plebiscit popular ?! Anca nu e numele nici unui soio de povestire populară romînească. Anca e eroina din Năpasta lui Caragiale, e „Han­na“ din Idiotul... d-lui de Lorde. De alt­fel a doua zi după această ex­plicație a d-luî 'de 'Lorde, Le Journal pu­blică o altă scrisoare a d-lui C. Brăescu, alt compatriot al nostru aflător la Paris, prin care d-sa repetă din nou că Idiotul nu numai ca idee fundamentală, dar în pasaje întregi, e identic cu Năpasta lui Caragiale. In tot cazul, ceea ce explicabil e... con­fuzia d-lui de Lorde. E. D. F. CU­E­S­T­I­A ZILEI (Io­n­ i­ Mitiță și monumentul lui Cuza Cînd e vorba de o murdărie, conu Mitiță face și el ce poate f­i Rolul s coaselor de meserii In jurul unei critici.—Menirea diferitelor grade de școli de meserii.— Ce știe și ce trebue să se ceară de la un lucrător.—Concluzie. Intr’unul din numerele trecute­ al­e zia­rului „Voința Națională“ d. profesor Ți­­gara-Sam­urcaș, într’un articol intitulat „Industria casnică și arta națională“, ocupîndu-se în genere de mișcarea in­dustrială din țară, emite niște idei pe cari în interesul îndrumarea pe­ o cale sănătoasă a industriașului român și în consecință a industriilor din țară, îmi voi­ permite a le combate. D-sa, oprindu-se în deosebi asupra expozițiuneî învățămîntului profesional ce a avut loc în cursul lunei Septem­brie a. c. la București, trage conclu­­ziun­î și face observațiuni din rezultatul de alt­fel „îmbucurător“ al lucrărilor expuse de elevii școalelor elementare, inferioare de meserii și cele superioare de arte și meserii cari au participat la această expozițiune. Se vede însă că d-sa nu face nici o deosebire între școli elementare, școli inferioare de meserii și școli superioare de meserii. Pentru d-sa există numai școli elementare și superioare de me­serii,—r Școli elementare cu scopul de a procura o­ nouă sorginte de venit clasei țărănești și școli superioare de meserii cu scop de a forma tot felul de uce­nici (?!) și maeștri. Odată acestea stabilite, d-sa merge din deducțiune în deducțiune fără să fie socoteală ch­iar de defe­cțiunile date de d-sa relativ la menirea școalelor de meserii, necum că mai există între a­­ceste două trepte de cultură industrială școalele inferioare de meserii, — și ju­decă lucrările acestor din urmă școala după cum îi vine la socoteală , cînd din punctul de vedere al atribuțiunilor școa­lelor elementare, cînd din acel al școa­lelor superioare de arte și meserii. Menirea diferitelor grade de școli de meserie Școalele elementare au numai menirea de a procura o nouă sorginte de venit clasei țărănești, și aceasta în mod in­direct, prin aceea de a -și îndestula ce­rințele ei proprii și poate întru cît­va cole locale, nu însă de a putea desface, cum spune d-sa, produsele ei prin târ­guri. Pentru aceasta sunt școalele in­ferioare de meserii, a căror menire este de a forma tot felul de meșteșugari, lu­crători cari să aibă cunoșt­ințele teh­nice necesare spre a executa fie indepen­dent, fie sub conducerea altor maeștrii, ingineri, arh­itecți sau artiști ori ca obiecte relative la specialitatea pe care au invățat-o. Ar fi f­ost dacă după șase ani de stu­diu și lucru elevii școalelor superioare de meserii al­eși ucenici, cînd știut este că ucenici se numesc acei cari în­vață, iar nu cari absolvă. In școalele superioare de meserii se dau elevilor cunoștințe superioare de tech­nică și de stil pentru a avea pregătirea necesară spra a putea executa modelele unde arta este aplicată la industrie. Cunoscînd acestea, d­e Țigara ar fi trebuit să caute „tronul“ la țară și luxul în palate, iar nu vice-versa. Dacă căuta găsia și tron, și greblă și sapă și donițî și război și vîrtelniță la școalele elementare de meserii, precum găsia mașină de bucătărie,­ paturi, garderob, obiecte de­ tinichigerie la școalele infe­rioare de meserii, iar obiectele de lux la școalele superioare de meserii. Tocmai atunci cînd am urma impul­sului ce vrea să ne dea d-l Țigara, a­­tunci zic, am cădea în păcatul „expozi­țiunea de paradă“, comparată așa de bine de d-sa cu „metodele azi discre­ditate ale vechilor maeștri pentru „a face față la examen. S’ar face sau mai bine zis s'ar repeta greșelile da­r pînă acum dîndu-se im­portanță mai mult formei de­cît fondu­lui. Din cauza aceasta încercările pe tă­­rîmul instrucțiunei profesionale nu au dat roadele așteptate. Căci se tratau chestiuni de filozofie a artelor cu elevi cari nu știau ce»I arta, se da, ca să zic așa, copiilor cari nu cunoșteau­ caracte­rele scrierei să facă opere literare. Ce este și ce trebue să se ceară de la un lucrător D. Țigara trebue să știe că se cere o foarte mare aplicațiune și o predispozi­­țiune specială pentru a forma gustul publicului și de a-l impune a aproba un. ce oare­care. Aceasta însă nu se poate cere lucrătorului ; el este și va rămîne tot­dea­una și în tot locul executant, in­­­strument de care se­ vor servi arh­itec­­ții, artiștii și inginerii cari au studii mai superioare și simțul frumosului mai dezvoltat. Rari sînt lucrători cari au­ depășit a­­tribuțiunile lor și aceasta numai printr’o predispozițiune excepțională și o muncă titanică asumîndu-și­­ cunoștințele arh­i­­tecților, etc. Necesar pentru un lucrător este a ști să citească ori­ce desemn, să fie abil a-1 executa ; numai ast­fel își va putea cîștiga existența, alt­fel va fi ne­voit să ia altă cale. A căuta să dai lucrătorului mai mult îl nenorocești, căci acest mai mult se va da în­ detrimentul cunoștințelor teh­­nice cu cari treb­ie să fie înarmat în lupta pentru existență, apoi ar deveni vanitos și nu se va mai mulțumi cu viața ce-î poate da cîștigul propriilor sale mîini. Concluzie Dacă școalele clementa­re și inferioare de meserii vor izbuti a familiariza pe elevii lor, viitori lucrători romîni, cu ma­terialele prime ale industriei ce învață, dacă îî vor putea face stăpîni pe aceste materiale spre a le utiliza după voe, a­­tunci ele șî-au­ îndeplinit menirea. Rămîne numai arh­itecților, artiștilor, și persoanelor ce ca­d. Țigara Samurcaș sînt chemate a contribui la redeștepta­rea artei naționale ca­ avînd brațe lu­crătoare și capete pricepute în ale exe­­cuțiunei, să se folosească de dînsele și atunci ulciorul și tronul vor reînvia, lu­crătorii fiind conduși de oameni patrioți cari să înțeleagă importanța redeștep­­tăre a artei naționale. Asupra arh­itecților, inginerilor și în special asupra d-sale se resfrînge deci reproșul ce-l adresează direcțiunilor școa­lelor de meserii cari, de­și într’un timp relativ scurt, sub conducerea înțeleaptă a celor ce le-au înființat, urmărind ide­alul practic pentru care au fost create, au probat prin lucrările expuse lucrate de elevi că și romanul este capabil de a învăța o meserie. C. D. A. Băncile pepikre — O plîngere Primim următoarea plîngere asupra căreia atragem atenția d-lui directe general al Creditului agricol și al Case centrale a băncilor populare în speranța că nu se va întîrzia să se ia măsuriie cuvenite : Domnule director. In zilele de 13 și 14 Octombrie a. e d. controlor al băncilor populare Ștefan Nedelcu a inspectat banca noastră po­­pulară: „Binele Obștesc“ din comuna Pleșești, județul Suceava. După inspec­țiune a adunat—dimpreună cu d. re­vizor școlar — 18 membri din 169 cîți Sînte­m și din acești 18 membri 11 sînt slujbași, toți datori b încet mai mult de­cît capitalul ce au­ depus. După ce de controlor a declarat că a constatat cî nimica nu ni s’a furat, că banca noastră merge înainte bine și frumos,—prin pre­­siuni, amenințînd pe primar și notar ci ii dă afară telegrafic, a luat cu sila ad­­ministrațiunea și­ conducerea băncei din mîinile oamenilor noștri de încredere, ale acelor ce ne-au luminat să facem­ bancă și au muncit doi ani s’o facă. Am reclamat imediat direcțiunea ge­­nerale a Casei centrale a băncilor po­­pulare, reclamăm și prin organul d-v. Nu vroim politică în banca noastră. Am­ cerut si cerem, am primit și primim

Next