Adevěrul, octombrie 1903 (Anul 16, nr. 5091-5121)
1903-10-28 / nr. 5118
Arm XVI.—No. 5118 FONDATOR ALEX. V. BELDIMAXE Abonamente in țară: un an 30 lei; 6 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună și străin. 50 „ » » 25 „ „ Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani Ediția de seară € 1 Pagini Țăranii și Alexandru Ton Cuza.-Condamm SUPLIMENT GRATUIT: 1) Viața militară cu următorul cuprins : Text: Serviciul de doi ani în Franța.—Lancea roșiorilor.Știri militare.—Despre baloane.—Crucea roșie.—Poșta redacției. Ilustrațiuni : Un busteii Davila. 2) Adeverii în ț ară cu următoarele corespondente : T.Severin, Tulcea, Huși, Tîrgoviște, Bîrlad, Botoșani, Constanța, Giurgiu Iași. ■ Ins*rațiuni : Catedrala Ionașcu, din Slatina. PIPITtilll Vîslîîil * ^ încheetoare pentru un cordon de damă, ultima rn CUulUnicUi&ll ■ modă și artistic lucrată, de la magazinul „Belmont Diamond Pallace“, calea Victoriei 52. f Țăranii și Alexandru Ion Cuza Glasul unui fiu de fost clăcaș. — Ion C. Brătianu și Cuza.— Ion C. Brătianu contra fiilor săi și a lui Dini. A. Sturdza. — Recunoștință lui Cuza ! Fiul unui fost clăcaș ne adresează următoarea scrisoare care arată cit este de generală indignarea în contra organului oficios al partidului liberal-național, care a încercat să profaneze memoria sfîntă a lui Alexandru Ion Cuza . Am avut și eu tristul prilej de a citi reprodus în coloanele „Adevĕrului“, faimosul articol al „Voinței Naționale“ privitor la statuia ce se proectează a se ridica fostului domnitor Cuza și am rămas adinc mîhnit de faptul că s’a găsit în țara romînească un român care să veștejească memoria marelui domn prin coloanele unui ziar care reprezintă ideile unui întreg partid de guvernământ. Ca fiu de țăran, din cea mai fragedă copilărie nu am auzit în cercul alor mai decît cuvinte pioasedespre Cuza-Vodă. Unirea principalelor, secularizarea averilor mănăstirești și împroprietărirea țăranilor, toate săvîrșite sub scurta lui domnie ,au rămas profund imprimate în inimile tuturor bunilor romînî și nici timpul și cu atît mai puțin nici zvârcolirile unor scribi inconștienți nu le vor putea șterge. Dată fiind împrejurarea că în ziua de azi sectarismul liberalilor naționali are tendința de a nu cruța nimic, ce, nu poartă ștampila acestui partid, nu am fost de loc surprins ca să găsesc la „Voința Națională“ oimieni cari să nu primească cu dragă inimă ridicarea unei statui fostului domn al țarei. Cuza a avut păcatul de a nu fi fost liberal-național, adică, cum am zice, „d’ai noștri“, că atunci se schimba treaba. O ! Atunci toți partizanii îmbogățiți de pe urma protecțiune a lui ar fi strigat în gura mare și încă de acum 30 de ani ca să i se ridice un în monument ! Darim, Cuza nici lin s’a îmbogățit și nici n’a îmbogățit pe nimeni cît a fost domn, dat însă țăranului ceea ce i se cuvenea de secole, î-a dat pămînt și iată pentru ce, în ciuda scribilor, de la „Voința Națională“, numele lui va rămîne veșnic legat de numele unicei proprietății rurale în Romînia. Și cum noi, cei născuți din țărani, cărora nu e drag tot ce se înalță din neamul nostru spre binele neamului nostru am privit cu mîndrie ridicîndu-se o statue lui Ion Brătianu, căci nu gândeam mai mult la faptele lui patriotice decît la înavuțirea peste măsură a partizanilor săi, credem că avem dreptul, domnilor liberalî-naționali, ca să vă cerem să nu fiți invidioși, ci să ne dați pace ca să ridicăm și noi un pios monument „Aceluia“ care a înfruntat furtuni și vijelii pentru ca să asigure o bucățică de pîine clasei țărănești care cu limba ei ne-a păstrat nobila origină pe cînd cu vitejia ei ne-a conservat pămîntul strămoșesc. Numai insinuați că împroprietărirea țăranilor fusese hotărîtă mai dȘinainte prin divanul ad-hoc și adusă apoi la îndeplinire de către Kogâlniceanu. A hotărît ușor, dar a executa este cît se poate de greu. Că împroprietărirea a fost făcută de Cuza, nimeni nu se mai îndoește în ziua de azi. Pentru că însă „Voința Națională“ apare astăzi sub direcțiunea unuia din fiii lui Ion Brătianu, țin a’î arăta acestuia că chiar răposatul său părinte declara în gura mare în întruniri publice că lovitura de stat de la 2 Maru a fost opera lui Cuza. In anul 1882, luna Aprilie, înainte de alegerea Camerelor pentru modificarea Constituțiunei, s’a ținut o întrunire publică în sala unde este azi teatrul Lyric. La acea întrunire au vorbit Costache Rosetti și Ion Brătianu. Pe acel timp Kogâlniceanu era în opoziție și fiindcă la unele întruniri electorale spusese poate, că lui i se datorește împroprietărirea țăranilor, Ion Brătianu s’a ținut obligat să-l dezmintă și la sus menționata întrunire, rnî aduc aminte că l’a dezmințit în termenii următori: „Nu este adevărat că lovitura de stat de la 2 Marti a fost făcută, de Kogâlniceanu.Ea a fost făcută de Cuza, căci toată lumea și-aduce aminte că Domnitorul eșind a doua *i in trăsură la șosea, a făcut lui Manolache Costache un pied danez, arătându-i cu aceasta că dacă el a refuzat concursul pentru facerea loviturei de stat, tot n’a rămas pe jos, căci l-a dat Kogâlniceanu, concursul de care a avut nevoie. Iată ce spunea tatăl și am văzut în „Voința Națională“ ce spune fiul! Cei necrezătorî n’au decît să răsfoiască gazetele de pe vremuri, în cari s’au publicat cuvintele rostite de repauzatul Ion Brătianu. E trist că fiul consultă așa de puțin mărturisirile rămase de la părintele să și este sfîșietor de dureros ca într’o ocaziune solemnă ca cea de față, în loc să fim cu toții umăr lângă umăr pentru a eterniza în bronz figura unuia dintre cei mai populari Domni ai Romîniei, să ne apucăm, din contra, a-i ponegri memoria, falsificînd faptele din istoria țărei. . . N’ar trebui ca tocmai d-nnî liberalî-naționali să se tînguiască că nu s’a ridicat încă o statue lui C. Negri , și altor mari patrioți romînî cari și-au jertfit munca și averile pentru unirea țărilor-surori. Nu ! Căci de la abdicarea lui Cuza și pînă azi, adică într’un interval de aproape 38 de ani, duie lor deținând puterea într’un timp de 21 de ani ar fi putut în această vreme să ia cu succes inițiativa de a se ridica monumente și acestor mari și neîntrecuți patrioți. Dacă n’aț făcut-o, apoi cauza este, cum zice romanul, că le-aui fost mai aproape dinții decit părinții. In timpul republicei romane, cineva întrebînd pe Catone Censorial, către finitul viețeî sale, de ce s’au ridicat atîtea statui la contimporani de ai lui mult pifiî ned'stinșî de eitel, pe cînd lui nu i se înălțase nici cel mai mic monument, Catone s’a grăbit să-î răspundă că lui îî place mai mult să audă întrebînd de ce nu s’a ridicat, în loc să se întrebe pentru ce s’a ridicat o statue, lui Catone ! La noi de zecimi de ani toată lumea s’a întrebat și se întreabă: de ce nu s’a ridicat încă o statue lui Cuza-Vodă , întrebarea aceasta e însă, mai presus de mintea și inima unui scrib salariat de la „Voința Națională“. Un istoric francez, în expunerea ce face despre viața și despre oribila condamnare la moarte a bunului Socrate, încheie cu aceste cuvinte : „Dar invidia... moare pe mormîntul oamenilor mari și o recunoștință tardivă vine să-i ia locul... etc.“ Netrebnicul articol scris în coloanele „Voinței Naționale“ ne învederează la toți bunii romîni cum că invidia ce s’a purtat marelui Domn atîția ani după moartea lui se gsește azi în ultimele svîrcoliri ale agoniei ei, iar inițiativa luată de ieșeni pentru imortalizarea figurei lui Cuza-Vodă ne arată că datorita recunoștință ce trebuie să purtăm Marelui Domn, a început să-i ia locul. Iată deci pentru ce întreaga suflare romînească s’a bucurat de la o margine la alta a țărei pentru că i se dă ocaziunea de a-șî manifesta neștearsa sa recunoștință pentru faptele aduse la îndeplinire de Marele Domn. Un fiu de fost clăcaș București, 25 Octombre 1903. Trustul petrolului din Berlin se anunță că „Deutscher Bank“ are intențiunea de a fonda un mare trust pentru valori pure. Capitalul acestui trust va fi de șaisprezece milioane mărci. In acest trust vor intra acțiunile Stelei Române“ asupra cărora Deutsche Bank și-a asigurat de la Banca industrială ungară opțiunea (1), afară ee aceasta cele 4000 de acțiuni ale societăței petrolifere din Galiția Schodnica. In forma de mai sus dau știrea ziarele vieneze. Straniu se pare numai faptul că „Deutsche Bank și-ar fi asigurat numai opțiunea asupra acțiunilor „Stelei, Române“, cînd pînă acum se afirmase că Banca germană a cumpărat acele acțiuni. Din fuga condeiului Onomastic a lui eonii Mitiță Celebra cărturăreasă Betty, supranumită și „Vrăjitoarea Arabiei“ sau „Femeea cu barbă“, pe care am consultat-o erl, mi-a declarat că faptul că onomastica lui conu Mitiță cade în ziua de Sf. Dumitru, ăi cu mutările, este o dovadă că foarte curînd conu Mitiță se va muta în opoziție, deoarece i se isprăvește contractul cu Vodă. Se afirmă chiar că a și avizat Academia să-i rezerve o cameră, unde își va stabili domițile, pentru a se deda la hîrtiuțele sale cu calcule asupra deficitului rezultat din pierderea nasturilor de la tunicile soldaților și din pusul potcoavelor la caii din cavalerie. De altfel simptomele mutărea în opoziție s’au manifestat ori și prin brusca împuținare a cărților de vizită ce a primit de Sf. Dumitru. Numai Vodă-Cuza î-a arătat o deosebită atenție, trimițîndu-î, de pe lumea ceal’altă, următoarea telegramă: „Injură-mă, Mitiță, ani mulți și fericiți!“ Per. Marț! 28 Octcmb'fö V.JÜlf »IKECTOR POLITIC C O XST. MILLE ánnncinri; Linia pagina IV . . , . * . • Lei 0.50 luai area profesorilor Cît despre ideia trustului, ea este desigur imaginată ca avind a fi opusă trustului american. In acest caz însă capitalul de 16 milioane mărci nu se pare prea modest, față de enormul capital al lui Standard Oil Comp. In tot cazul, dacă informația ziarelor vieneze este exactă, Deutsche Dame apare în relațiune cu afacerile noastre petrolifere într’o lumină cu totul nouă. Banca germană nu mai riscă nimic, ci apare ca un fel de mijlocitoare. Rămîne să vedem dacă știrile ziarelor vieneze sînt exacte și să aflăm mai multe amănunte pentru a ne putea pronunța mai categorie. E.tinopol unde lam însoțit. Era un suveran plin de demnitate și vroia să țină sus prestigiul țărei în fața străinătăței. Modul cum s’a purtat la Constantinopol a impus tuturor, ne-a înălțat inimile. S’a dus la sultan, mîndru și drept. La intrarea în palat au voit turcii să ne pună pantofd, dar Vodă ne-a făcut semn să nu le punem și așa ne-am prezentat sultanului. Vodă Cuza a fost primit cu mari onoruri și după audiența solemnă s’a retras cu Cuza într’un salon particular. „A doua zi toți ambasadorii au făcut vizită lui Cuza, numai acel al Rusiei a trimis un secretar. Cuza-Vodă a întors vizitele tuturor ambasadorilor, dar la cel rusesc nu s’a dus, ci m’a trimis pe mine. Toți discutau faptul. Ambasadorul rusesc a comunicat la Petersburg cele petrecute și primi ordinul să facă imediat, în persoană, vizită lui Cuza. El a venit a treia zi la Cuza și la plecare Vodă s-a întors vizita. „Dar totdeauna s’a prezentat cu capul sus înaintea străinilor și ne-a înălțat neamul! „Prin urmare i se cuvine și luî un monument național!“ » Iată cum vorbesc și acei cari au fost la curtea lui Cuza’Vodă. Dar de la Iași s’a mai ridicat glasul unui tînăr liberal, al fiului lui George Mîrzescu, unul dintre acei conducători ai liberalilor moldoveni care a glorificat domnia lui Cuza. Tînărul Mîrzescu, care șî-a câștigat prin muncă și talent o frumoasă situație printre liberalii ieșeni, care e directorul așezămîntului Sf. Spiridon, nu s’a putut reține șra sei îs și semnat un articol în ziarul oficios „Liberalul“ asupra chestiunei monumentului lui Cuza. Iată ce zice d. G. G. Mîrzescu : „Comitetul instituit pentru ridicarea acestei statui este compus din toate nuanțele politice. Deosebirile de vederi cari separă partidele noastre au dispărut în fața unei opere calificată de toată lumea operă națioțională. Iată pentru ce nu este nici o Surprindere să vezi figurină fruntași liberali ca d. P. Poni, dr. O. Botez, Gr. I. Buiucliu, O. Lepădatu, etc. alăturea de fruntași conservatori; și iată pentru ce n’a fost nici o surprindere pentru nimeni sa vadă pe generalul Haralambie, unul din cei mai activi februariști, contribuind la ridicarea statuei lui Cuza-Vodă. „Nu mai este persoana lui Cuza- Vodă în discuțiune, căci de persoana lui se leagă ceva mai mult: o idee, o dorință națională, schimbarea la față a unei întregi organizări sociale, trecutul cel mai entuziast al poporului român!“ De pretutindeni se ridica clar protestări în contra nelegiuitei încercări de a se zădărnici de către d. Sturdza și sturdziștî înălțarea acestui monument național. R. P. și tratatele de comerț încheiate de Italia sunt în mare parte opera sa. Luigi Luzzati are astăzi șaizeci și trei de ani, s’a născut la Veneția, dintr’o familie izraelită. Scipione Rondelli, ministrul de justiție, a fost în două rînduri sub-secretar de stat. Născut la 19 oct. 1846, la Porto Val Travaglia, în provincia Como, după studii strălucite a fost primit avocat, devenind una din gloriile baroului lombard. A intrat în Cameră în 1876 ca liberal. Ministrul de finanțe, Pietro Rosano, a fost în mai multe rînduri, sub Giolitti, sub-secretar de stat la interne. Născut la Aversa, provincia Caserte, la 25 Dec. 1847, reprezintă de la 1895 pe compatrioții săi la Cameră, unde a luat foc în centrul stîng. Acuzat împreună cu Giolitti de a fi substras documente de la Banca romînă, Rosano putu să spulbere acuzațiile ce i se aduceau. Generalul ledolti, noul ministru de razboiu, e foarte cunoscut la Roma, unde era comandant de divizie. Portofoliul măriei a fost dat unui tînăr amiral Mirabello, comandant al forțelor navale italiene în China. Om cu multă carte a fost de mare ajutor pentru Marconie, în experiențele Sistemului său radio-telegrafic. Ministrul agriculturei, industriei și comerțului, Luigi Rava, are onoarea de a fi avut de socru pe un om de mare valoare, Alfredo Baccarini. D. Rava o membru al parlamentului italian. D-sa a fost și ziarist de talent sub pseudonimele de „Amico Gesaro“ și a ocupat o catedră la Universitatea din Bolognia. — II -mr.TM— i In jurul monumentului lui Vodă-Cuza — Nouă declarațiuni — In toate cercurile politice și sociale, mai ales în Moldova, se ridică unanime protestări în contra îndrăzneței și veninoasei note discordante care a pornit din oficina „Voinței Naționale“ pentru a zădărnici o inițiativă patriotică. Liberalii și conservatorii, moldoveni și munteni, „febmariștii“ și admiratori ai lui Vodă Cuza, — toți sunt indignați că s’au găsit romînî cari să se împotrivească la glorificarea domniei aceluia care a realizat unirea și s’a ilustrat prin cele mai mărețe acte din istoria noastră contimporană. Liberalii nu-șî pot da seamă cum un Brătianu, cît de tânăr și cît de neexperient ar fi, a putut să se facă instrumentul unui politician veninos ca d. Sturdza, care din spirit de răzbunare ce s’a infiltrat în inima lui din momentul cînd Cuza-Vodă l’a gonit din jurul său, caută astăzi să ponegrească actele și memoria marelui Domnitor al romînilor, inspirând atacuri nedemne și căutînd să falsifice istoria unei domnii cunoscută și slăvită de toți acei cari mai trăesc din pleiada oamenilor de pe timpul lui Cuza-Vodă. Vom releva astăzi două protestări, ale unor oameni retrași din politica militantă, dar cam odinioară au jucat un rol în această țară. Aceste protestări le-au făcut în cercuri politice, între amici, dar trebue să le relevăm. E vorba de d. general Haralambie, fost locotenent domnesc, și de d. general Catargiu, fost aghiotant al lui Cuza-Vodă. Generalul Haralambie Venerabilul fost locotenent domnesc, unul dintre acei ofițeri cari au fost în capul „ februariștilor“ cari au răsturnat pe Cuza-Vodă, spunea a doua zi după atacul din „Voința“, într’un cerc de oameni politici : — Asta nu se face ! Lui Cuza-Vodă trebuie să î facem un monument, o recunoaștem noi cei caii l’am răsturnat. Dacă Vodă-Cuza ar fi făcut numai secularizarea, încă i se cuvine un monument național. Dar a făcut și acte mai mari. „ Sînt dlar nedrepți acei cari nu vor să recunoască meritele acestui Domnitor român și sînt răi cînd se împotrivesc la glorificarea unor acte patriotice. Așa vorbesc chiar acei cari fac rezerve asupra domniei lui Cuza. Generalul Catargi Bătrînul general Catargi, fost aghiotant al lui Vodă Cuza, pe atunci maior sau colonel, fiind întrebat la Capșa de cîțiva amici, ce zice de atacul „Voinței“, făcu următoarea povestire : — Ce să zic ? M’a mîhnit, căci știu ce Domnitor a fost Cuza. Și acum îmi amintescum a fost primit la Constan Nour, miniștri italieni D-l Giolitti s’a născut la Mondovi în 27 octombrie 1842, dintr’o familie de liberali. Giolitti a fost mai întîiu avocat, apo substitut al procurorului regelui, apoi consilier de stat și însfîrșit deputat. In Cameră Giolitti nu se temu să atace fățiș politica financiară a d-lui Magliari și mai tîrziu pe Crispi, în jurul căruia se strînsese niște personagii pe cari Giolitti ii acuza de tripofagie prin lunci. Ajuns președinte al consiliului dă, în judecată băncile și pe deputații cari luau banii de la aceste bănci. Operează însă greșit; de aceasta se folosesc adversarii săi. Rezultatul e că cei acuzați sunt declarați de oamenii cei mai cinstiți din lume, iar Giolitti, care o însă’șî onestitatea, o silit să’șî dea demisia și să fugă în Germania ca să nu fie dat în judecată. Acest om, care părea perdut pentru totdeauna a avut abilitatea să-șî formeze în parlament o majoritate și să vie din nou la putere. D. Giolitti e înalt, osos și vînjos. Merge îmbrăcat totdeauna în negru. Caracteristica îmbrăcămintei sale e o redingotă prea lungă și prea largă care face bucuria ziarelor satirice. Dloma Tittonio fiul senatorului Vincenzo, în viață încă și care fu expulzat din Roma în 1860. După 20 Septembrie s’a întors la Roma. Se distinse ca student la universitatea din Oxford. A ținut mai multe conferințe în englezește și a publicat articole apreciate într’o revistă engleză. Tittoni urma apoi la liégo cursurile lui Emile de Laveley. Intors în patrie, a fost numit prefect al Perusei, apoi al orașului Neapole. Luigi Luzzati, ministrul tezaurului, e cunoscut în Europa ca economist și financiar eminent. Convențiunile vamale J icLcdta profesorilor In fine după cîteva zile de dezbateri, în care interval s’a făcut mai mult procesul d-lui Sturdza în chestia națională, iar nu procesul profesorilor ploeșteni, juriul a rostit cea mai inofensivă pedeapsă posibilă: avertismentul. Acest avertisment este dat mai mult c-tor Sturdza și Ilaret decît profesorilor ploeșteni. Și trebue să relevăm că doi membri ai juriului, adică majoritatea, sunt amici politici ai d-lui Sturdza. Mai este de relevat faptul că cu ocazia acestui proces s’a dovedit că s’au dat judecăței profesori apirituni ai partidului conservator, iar profesorii liberali cari au fost și ei la manifestația studenților n’au fost urmăriți. Avertismentul s’a dat dar guvernului, nu profesorilor. Ad. O. G. Rusciuc.Nu vă bucurați de amnistie.Iubitor al Ad. Brăila.nul de servicii activ. Trebue sa facă a Urgent. Piatra N.—Biuroul de jurnale. Oficiuu poștal central București. S. S. Moinești.— La librăria Socec București. I. Marc. Trimiteți și procesul cel-lalt și îl vom publica cu plăcere. I. S. Fălticeni. — Numiți pînă la 31 Octombrie. NOTE Cum o încurcă d. de Lorde Le Journal din Paris, publicînd o scrisoare a unui compatriot al nostru d. Ștefan Nisipeanu, prin care denunță că piesa L’Idiot semnată de d. de Lorde și care se joacă la Odéon e chiar Năpasta lui Caragiale, d. de Lorde adresează cîteva rînduri lui Le Journal, ca mai totdeauna în asemenea ocaziune, destul de confuze. Se traduc aci textual: „Iubite confrate, „Sînt înavitat de a avea în sfîrșit informații precise asupra originelor Idiotului. La întîmplare, înainte de premieră, am făcut să se publice prin ziare o notă, declarând că subiectul piesei e popular în literatura romînă. Dar mărturisesc că această popularitate nu era de ajuns ca să mă facă să cisupsc pe d. Caragiale. ?!„Astăzi chiar, singurul lucru de care sunt sigur este că— nu înaintea Societăței autorilor dramatici — am semnat un tratat cu d. Flachs, scriitor german distins, pentru adaptarea unei povești dramatice în 2 părți întitulată Anea, al cărei adoptator autorizat s’a declarat și că în urma unor schimbări considerabile pe cari a trebuit să le fac textului german, am convenit să semnez singur o lucrare— bună sau rea— a cărei întreagă răspundere, într adevăr, trebue sa suport“. (si) André de Lorde. D. de Lorde se explică destul de confuz. Mai întîiu pe ce cunoștințî, cercetări sau date s’a bazat d-sa cînd a dat în ajunul premierei notă în ziare că subiectul .,Idiotului“ e popular în literatura romînă? Lucrul este fundamental fals. Atît de puțin „popular“ e subiectul acesta, încît unii critici au imputat lui Caragiale că asemenea drame nu se întîmplă în Romînia, că Anca numai țărancă romînă nu e și că e o atmosferă de Dostoievsky în Năpasta . Cît privește curiosul „tratat“ cu acel distins scriitor german d. Flachs, „adaptat și autorizat“ (autorizat de cine 1) al povestei dramatice Anca el e inexplicabil pentru lumea literară—și e extrem de curios cum cinevă se declară adaptator autorizat al unui subiect care e popular într'o literatură ? Cine l’a autorizat, dar 1 Vreun plebiscit popular ?! Anca nu e numele nici unui soio de povestire populară romînească. Anca e eroina din Năpasta lui Caragiale, e „Hanna“ din Idiotul... d-lui de Lorde. De altfel a doua zi după această explicație a d-luî 'de 'Lorde, Le Journal publică o altă scrisoare a d-lui C. Brăescu, alt compatriot al nostru aflător la Paris, prin care d-sa repetă din nou că Idiotul nu numai ca idee fundamentală, dar în pasaje întregi, e identic cu Năpasta lui Caragiale. In tot cazul, ceea ce explicabil e... confuzia d-lui de Lorde. E. D. F. CUESTIA ZILEI (Ion i Mitiță și monumentul lui Cuza Cînd e vorba de o murdărie, conu Mitiță face și el ce poate fi Rolul s coaselor de meserii In jurul unei critici.—Menirea diferitelor grade de școli de meserii.— Ce știe și ce trebue să se ceară de la un lucrător.—Concluzie. Intr’unul din numerele trecute ale ziarului „Voința Națională“ d. profesor Țigara-Samurcaș, într’un articol intitulat „Industria casnică și arta națională“, ocupîndu-se în genere de mișcarea industrială din țară, emite niște idei pe cari în interesul îndrumarea pe o cale sănătoasă a industriașului român și în consecință a industriilor din țară, îmi voi permite a le combate. D-sa, oprindu-se în deosebi asupra expozițiuneî învățămîntului profesional ce a avut loc în cursul lunei Septembrie a. c. la București, trage concluziunî și face observațiuni din rezultatul de altfel „îmbucurător“ al lucrărilor expuse de elevii școalelor elementare, inferioare de meserii și cele superioare de arte și meserii cari au participat la această expozițiune. Se vede însă că d-sa nu face nici o deosebire între școli elementare, școli inferioare de meserii și școli superioare de meserii. Pentru d-sa există numai școli elementare și superioare de meserii,—r Școli elementare cu scopul de a procura o nouă sorginte de venit clasei țărănești și școli superioare de meserii cu scop de a forma tot felul de ucenici (?!) și maeștri. Odată acestea stabilite, d-sa merge din deducțiune în deducțiune fără să fie socoteală chiar de defecțiunile date de d-sa relativ la menirea școalelor de meserii, necum că mai există între aceste două trepte de cultură industrială școalele inferioare de meserii, — și judecă lucrările acestor din urmă școala după cum îi vine la socoteală , cînd din punctul de vedere al atribuțiunilor școalelor elementare, cînd din acel al școalelor superioare de arte și meserii. Menirea diferitelor grade de școli de meserie Școalele elementare au numai menirea de a procura o nouă sorginte de venit clasei țărănești, și aceasta în mod indirect, prin aceea de a -și îndestula cerințele ei proprii și poate întru cîtva cole locale, nu însă de a putea desface, cum spune d-sa, produsele ei prin târguri. Pentru aceasta sunt școalele inferioare de meserii, a căror menire este de a forma tot felul de meșteșugari, lucrători cari să aibă cunoștințele tehnice necesare spre a executa fie independent, fie sub conducerea altor maeștrii, ingineri, arhitecți sau artiști ori ca obiecte relative la specialitatea pe care au invățat-o. Ar fi fost dacă după șase ani de studiu și lucru elevii școalelor superioare de meserii aleși ucenici, cînd știut este că ucenici se numesc acei cari învață, iar nu cari absolvă. In școalele superioare de meserii se dau elevilor cunoștințe superioare de technică și de stil pentru a avea pregătirea necesară spra a putea executa modelele unde arta este aplicată la industrie. Cunoscînd acestea, de Țigara ar fi trebuit să caute „tronul“ la țară și luxul în palate, iar nu vice-versa. Dacă căuta găsia și tron, și greblă și sapă și donițî și război și vîrtelniță la școalele elementare de meserii, precum găsia mașină de bucătărie, paturi, garderob, obiecte de tinichigerie la școalele inferioare de meserii, iar obiectele de lux la școalele superioare de meserii. Tocmai atunci cînd am urma impulsului ce vrea să ne dea d-l Țigara, atunci zic, am cădea în păcatul „expozițiunea de paradă“, comparată așa de bine de d-sa cu „metodele azi discreditate ale vechilor maeștri pentru „a face față la examen. S’ar face sau mai bine zis s'ar repeta greșelile dar pînă acum dîndu-se importanță mai mult formei decît fondului. Din cauza aceasta încercările pe tărîmul instrucțiunei profesionale nu au dat roadele așteptate. Căci se tratau chestiuni de filozofie a artelor cu elevi cari nu știau ce»I arta, se da, ca să zic așa, copiilor cari nu cunoșteau caracterele scrierei să facă opere literare. Ce este și ce trebue să se ceară de la un lucrător D. Țigara trebue să știe că se cere o foarte mare aplicațiune și o predispozițiune specială pentru a forma gustul publicului și de a-l impune a aproba un. ce oarecare. Aceasta însă nu se poate cere lucrătorului ; el este și va rămîne totdeauna și în tot locul executant, instrument de care se vor servi arhitecții, artiștii și inginerii cari au studii mai superioare și simțul frumosului mai dezvoltat. Rari sînt lucrători cari au depășit atribuțiunile lor și aceasta numai printr’o predispozițiune excepțională și o muncă titanică asumîndu-și cunoștințele arhitecților, etc. Necesar pentru un lucrător este a ști să citească orice desemn, să fie abil a-1 executa ; numai astfel își va putea cîștiga existența, altfel va fi nevoit să ia altă cale. A căuta să dai lucrătorului mai mult îl nenorocești, căci acest mai mult se va da în detrimentul cunoștințelor tehnice cu cari trebie să fie înarmat în lupta pentru existență, apoi ar deveni vanitos și nu se va mai mulțumi cu viața ce-î poate da cîștigul propriilor sale mîini. Concluzie Dacă școalele clementare și inferioare de meserii vor izbuti a familiariza pe elevii lor, viitori lucrători romîni, cu materialele prime ale industriei ce învață, dacă îî vor putea face stăpîni pe aceste materiale spre a le utiliza după voe, atunci ele șî-au îndeplinit menirea. Rămîne numai arhitecților, artiștilor, și persoanelor ce cad. Țigara Samurcaș sînt chemate a contribui la redeșteptarea artei naționale ca avînd brațe lucrătoare și capete pricepute în ale execuțiunei, să se folosească de dînsele și atunci ulciorul și tronul vor reînvia, lucrătorii fiind conduși de oameni patrioți cari să înțeleagă importanța redeșteptăre a artei naționale. Asupra arhitecților, inginerilor și în special asupra d-sale se resfrînge deci reproșul ce-l adresează direcțiunilor școalelor de meserii cari, deși într’un timp relativ scurt, sub conducerea înțeleaptă a celor ce le-au înființat, urmărind idealul practic pentru care au fost create, au probat prin lucrările expuse lucrate de elevi că și romanul este capabil de a învăța o meserie. C. D. A. Băncile pepikre — O plîngere Primim următoarea plîngere asupra căreia atragem atenția d-lui directe general al Creditului agricol și al Case centrale a băncilor populare în speranța că nu se va întîrzia să se ia măsuriie cuvenite : Domnule director. In zilele de 13 și 14 Octombrie a. e d. controlor al băncilor populare Ștefan Nedelcu a inspectat banca noastră populară: „Binele Obștesc“ din comuna Pleșești, județul Suceava. După inspecțiune a adunat—dimpreună cu d. revizor școlar — 18 membri din 169 cîți Sîntem și din acești 18 membri 11 sînt slujbași, toți datori b încet mai mult decît capitalul ce au depus. După ce de controlor a declarat că a constatat cî nimica nu ni s’a furat, că banca noastră merge înainte bine și frumos,—prin presiuni, amenințînd pe primar și notar ci ii dă afară telegrafic, a luat cu sila administrațiunea și conducerea băncei din mîinile oamenilor noștri de încredere, ale acelor ce ne-au luminat să facem bancă și au muncit doi ani s’o facă. Am reclamat imediat direcțiunea generale a Casei centrale a băncilor populare, reclamăm și prin organul d-v. Nu vroim politică în banca noastră. Am cerut si cerem, am primit și primim