Adevěrul, august 1904 (Anul 17, nr. 5402-5408)
1904-08-18 / nr. 5402
* Anül äi AVTT-lea.—ISfo. d402 SSM rOXDATOK AIaEX. V. UEL1>I%4NII ABONAMENTE: Un an Șase imî Tril lunî o lună In ............ S0 lei 15 lei 8 lei 3 lei In straini mai«. 50 lei 25 lei 13 lei & lei Abonamente combinate Adevărul de dimineață și Adevĕrul politic Un an Șase larii Trei limî O lună 20 lei 40 lei 10 lei 4 lei! 20 lei Sle BIROURILIE ZIARULUI : Sărindar II TELEFON No. 260 POLITIC 10 BARIn țară............. 40 lei n străinătate. 80 lei CITIT! Reverul de dimineață 5 bea Ri Speranțele liberalilor Vial sunt optimiștii.« Liberalii și seceta.—Aplanarea neînțelegerilor.—Liberalii și viitoarele alegeri,—Căderea prin alegeri.—Slăbiciunea conservatorilor.—Liberalii despre junimiști. Mai sunt optimiști motiv mai mult pentru optimiști In partidul liberal mai sunt încă optimiști! Sunt credincioșii amici ai d-lui Sturdza, care, ca și d-sa, afirmă că guvernul nu se va retrage în toamnă, ci va continua să guverneze cel puțin pînă la viitoarele alegeri. Pe liberalii optimiștî nimic nu-î tulbură în credința lor. Nicî seceta care bîntue țara, nicî nemulțumirile din partid și nici campania conservatorilor, care se anunță tumultoasă, de a susține că neînțelegerile dintre liberali se vor aplana. Slăbiciunea conservatorilor Neglijînd efectele secetei, ca nefiind prea grave și speriind că neînțelegerile dintre liberali se vor aplana, optimiștii liberali cred că în viitoarele alegeri conservatorii vor da un complect fiasco. După acei liberali, între conservatori n’ar exista armonie. La centru fruntașii ar avea păreri opuse unii de ale altora,—în județe ar fi cearta pe supremație. Pe de altă parte, conducătorii partidului conservator [nici n’ar voi să vie la putere până ce nu se va vedea cari sunt adevăratele efecte ale secetei. Aceia cari doresc venirea imediată la putere, sunt soldații partidului conservator, cari nu mai pot îndura greutățile vieței de opoziție. Liberalii optimiști, cari au asemenea credințe, ajung la concluzia că între fruntașii și soldații conservatori vor fi mari neînțelegeri, menite să slăbească și mai mult tăria ce o are partidul conservator. Acei liberali par a uita că atunci cînd va fi chestiunea de a veni la putere prin alegeri, la conservatori, ca și la liberali, toate nemulțumirile ar amuți și forțele ar fi unite. Liberalii și seceta Bunii credincioși ai d-lui Sturdza nu vor să fie seamă de secetă, spunînd că efectele ei nu vor fi așa de dezastruoase după cum se anunță. După dînșii, seceta va aduce în adevăr scăderi în veniturile statului dar acele scăderi nu vor fi de așa natură ca să se ajungă din nou la o stare asemănătoare celei din 1899. In ce privește ajutoarele ce trebuesc date la țărani, ele nu vor împovora prea mult statul, căci în nici un caz nu vor trece peste zece milioane. Or, zece milioane, zic liberalii optimiști, pot fi luate din escedente, fără ca nevoile statului să se resimtă prea mult. Aplanarea neînțelegerilor Al doilea punct. Neînțelegerile ce sînt azi între liberali se vor aplana;—bineînțeles aceasta e tot părerea optimiștilor. După dînșie, s’ar aștepta înapoiarea din concediu a d-lui Sturdza, spre a se începe tratativele de împăcare între diferitele grupări din partid. .Primul ministru, în unire cu d-ni. Brătianu și Costinescu și-ar lua însărcinarea de a conduce tratativele de împăcare. In acest scop ar fi renunțat și d. Costinescu la interimatul președinției consiliului de miniștri. Concesiunea făcută de d. Costinescu va fi dată ca exemplu acelora dintre liberali cari se vor arăta recalcitrant. Optimiștii au credința că atunci cînd membri partidului liberal vor vedea de acord pe d-niî Sturdza, Brătianu și Costinescu, nu vor mai ezita de a se reconcilia. O altă speranță a optimiștilor e aceea că, dacă guvernul nu voește să se retragă de la putere, membrii partidului nu vor sili să se retragă. Și nu l-ar sili, pentru că întotdauna plăcerile puterea revin în primul rînd nu celor din guvern, ci partizanilor guvernului. Liberalii și viitoarele alegeri După optimiști, majoritatea liberalilor este pentru rămânerea la putere. Cei mai mulți liberali ar voi rămînerea la putere bazați pe credința că opoziția nu î va putea răsturna, nici înainte de alegeri, nicî prin alegeri. Conservatorii—după părerea liberalilor optimiști—n’au atîta putere, după cum s’ar crede. S’a făcut mare caz de voturile obținute în alegerile parțiale, în cele comunale și cele județene, — dar trebue să se ție seama de următorul fapt : In asemenea alegeri nu e chestiunea de interesele cele mari ale partidului, ci de interesele cîtorva persoane. Dacă în asemenea alegeri reușesc candidați de-al opoziției, guvernul nu se schimbă. Pe cînd cu totul altfel se prezintă lucrurile în cazul cînd se fac alegeri generale. Căderea prin alegeri Atunci e chestiunea de a se ști care partid trebue să guverneze țara. In cazul viitoarelor alegeri dacă în majoritate ar reuși conservatorii, partidul liberal ar trebui să se retragă imediat. Or, zic liberalii optimiști, certurile și neînțelegerile dintre liberali vor înceta, cînd se va pune chestiunea plecărea sau rămînerea la putere, prin alegeri. A fi răsturnat de la guvern prin alegeri e lucru extraordinar. Această"" lovitură ar fi mortală pentru partidul liberal, dacă i s’ar putea da. Ar însemna că acest partid a devenit odios și că nu mai poate deține nicî un moment puterea. In schimb partidul conservator, partidul învingător, și-ar cîștiga o aureolă demnă de invidiat. Conducătorii săi ar putea ține oricînd fruntea sus, spunînd oricui că ínciedeiea țăreî și voința eî i-a adus la putere. Asemenea perspective nu pot suficie liberalilor și ele constitue un Liberalii despre junimiști In ce privește pe junimiști, liberalii optimiști afirmă că în viitor, ca și în trecut, vor fi proteguiți de guvern. Cu alte cuvinte se va face un nou cartel liberal- junimist, dar junimiștii n’ar putea avea — cu toate că speră — mai multe avantagii în viitor, decît în trecut.* Ca ziar imparțial, care urmărește fără patimă și interes desfășurarea evenimentelor politice, neam crezut datori să înregistrăm și părerile liberalilor carî au aceleași credințe ca și d. Sturdza. _ R. P. Din fuga condeiului Cornchiță și Împărații Abia s’a răspîndit zvonul că împăraspîndit lul Wilhelm al II-lea vine la București și anturajul lui Conu Mitiță a și pus în circulație știrea că acesta e încă un succes a lui conu Mitiță, pentru care Vodă trebue să’l mai fie patru ani la putere. In adevăr, cum bănuiam eu din capul locului, nimeni altul nu putea face pe samsarul cinstit între regele Carol și Wilhelm al II-lea decît conu Miiță, care dacă nu e împăciuitorul Europei ca cumnatu-sau conu Petrache Carp, împacă cel puțin împărații. Pe cînd însă conu Miiță se pregătea să pupe mănușile grase ale împăratului Germaniei la București, tronc, sosește și o dezmințire oficioasă din Berlin cum că numai la București nu se gîndește să vie Wilhelm al II-lea. Posibil să se ducă chiar la Sofia, sau la Rusciuk, dar la București nu consimte de loc. Știrea, scornită de nea Nae Ciulama pe cînd mînca un ghiveci și cu cule și se gîndea la „domnu Sturdza“, e un fel de anghimoft cu „zeamă de perlă“, menită a ridica morala băeților în vederea alegerilor. Cînd colo, de la Berlin, se dezminte că împăratul ar merge in alegeri cu „ domnu Sturdza“ , Sîc ! Pap este să dăm crezare celor ce se spun în public, acei oaspeți ai banchetului erau cei mai mulți membri ai partidului liberal, aceea ce îndeamnă pe unul din ziarele romînești de peste munți anume Drapelul ca să declare că aceasta ar fi o nouă lovitură din partea dlui Dimitrie Sturdza. Românii de peste munți, de cînd cu ultima trădare și decorarea lui Leszewski au căpătat o adevărată oroare de d. Sturdza și de cîte ori un pericol îi amenință întotdeauna aui Convingerea cum că lovitura a pornit din partea acestuia. Așa ne explicăm emoțiunea și indignarea ce a cuprins pe romînii de peste munți cînd au aflat de faimosul banchet al înfrățiri romino-maghiare. De altfel acei romîni cari au avut nenorocita inspirație de a ciocni paharul lor cu al maghiarilor la un ospăț politic au fost, desigur niște oameni fără nici o importanță, poliția al cărora cuvînt a putut avea răsunet, cel mult la agapa din Mehadia. Aci în țară acei domni trebue să fie niște iluștri necunoscuți ale căror păreri nu pot angaja pe nicî unul dintre romînii de dincoace. Singur d. Vasile Epurescu, fără a fi un bărbat politic de frunte și fără a avea vreo înrîurire fie asupra cercurilor conducătoare fie asupra opiniei publice este un om cunoscut prin aceea că figurează de mulți ani în parlament, însă nicî toasturile d-lui Epurescu, mi pot emoționa dacit pe aceia cari nu cunosc situația tuturor oamenilor cari fac politică la noi în țară. In rezumat acei cari au vorbit de înfrățirea romîno-maghiară tocmai atunci cînd romînii de dincolo luptă din greu împotriva legilor deznaționalizătoare votate de parlamentul din Buda Pesta pot fi încredințați că dezaprobarea unanimă a rominilor din regat le este asigurată. ______ Spot noî aceasta înseamnă mult și e un titlu pe care un partid politic are de ce să'l păstreze și să fie chiar gelos de el. E un titlu care înlesnește ca un asemenea partid să fie indicat a restabili echilibrul necesar între suveranitatea tronului și suveranitatea națională înscrise în Constituțiune. Conservatorii ar trebui să știe să fie cu energie la acest titlu de necompromiși de favoarea regală. Trebue însă să spunem că această bună faimă a lor e amenințată. In curs de trei ani de zile atitudinea lor, adesea energică a slăbit sub diferite dulci presiuni din partea palatului ; așa c^e „armistițiu" politice cu adțH^nî au fost de fapt concesiuni făcute intervenției regale. Ei bine, concesiunile acestea n’ar putea fi continuate fără serioase consecințe pentru opoziția conservatoare. Incertitudinea, situați mici politice, în ce privește regimul care va prezida viitoarele alegeri generale, va înceta, cel mai tîrziu posibil, la finele lui Decembrie. Aceasta a fost bine stabilit de către chiar suveran, în diferitele convorbiri ce a avut cu bărbații politici. De șeful opoziției conservatoare depinde ca la capătul acestui termen suveranul să nu se afle în fața unei opozițiuni compromisă de „compromisuri" cu palatul și expusă la condițiuni cari poate nu î-ar conveni, ci în fața unei opozițiuni care să aibă tăria necesară de a veni la guvern, fără a fi nevoită să facă, în ultimul moment, concesiuni oneroase. Alfa înfrățirea romîno-maghiară Unele ziare românești de peste munți sunt alarmate din cauza unui banchet ce s-a fost dat la băile din Mehadia în ziua aniversarei împăratului Franz Josef, banchet organizat de maghiari și la care au participat mai mulți romîni din regat. Nu știu cum s'a făcut dar se zice că acel banchet a degenerat intri o manifestație de înfrățire romîno-maghiară, s’au rostit toasturi simpatice din amindouă părțile, s’au cîntat dimnurile naționale austriac, maghiar și român, în sfîrșit s’a făcut aluziune la luptele de peste munți și s’a exprimat speranță în o apropiată și durabilă înfrățire a românilor cu maghiarii. Num avea nimic de obiectat dacă nota banchetului n ar fi fost oarecum ostilă fraților noștri din Ardeal, și dovadă că aceasta a fost nota este că în zilele următoare atît presa maghiară cst și presa romînă s’au ocupat de întâmplare : foile maghiare pentru a declara categoric că romînii din regat dezaprobă exagerările românilor de sub coroana Sfîntului Ștefan, iar foile romînești pentru a protesta și a se plînge înpotriva vorbelor spuse la banchet. Afară de d. Vasile Epurescu deputat și director al Observatorului, nu cunoaștem numele altor romîni, oaspeți ai banchetului și nici nu avem știință despre discursurile rostite, dar dacă Conservatorii și Coroana a fost o tactică bine calculată a regelui Carol, de la venirea sa în țară, cînd a căutat să întărească în politică burghezia liberală, spre a se sluji de ea înpotriva conservatorilor boerî, atunci cînd aceștia, pînă la un timp, manifestau veleități de pretențiune la tron, iar mai tîrziu înțelegeau să nu se curbeze înaintea voinței regale. Dacă e vorba deci de o preferință a regeluii pentru liberali, în acest sens trebue înțeleasă această preferință: este preferința cuiva pentru creaturile sale. Secretul succeselor politice ale lui Ion Brătianu trebue atribuit fără îndoială însușirilor sale de om politic, dar nu a rezidat puțin în aripa protectoare ce o ținea mereu asupră- regele Carol. Cu Ion Brătianu regele Carol ținea în eșec pe boerî, dar scump a plătit Ion Brătianu pseudo-viziratul său, căci din om de stat a ajuns un favorit al palatului și după doisprezece ani de dictatură politico-electorală, pseudo-vizirul a avut durerea bătrânească de a se vedea căzut în alegeri în București, în fața bancherului Cerlenti. Rezultatul acesta era și el una din consecințele favoarei regale. Oricît de reale și prietenoase ar fi legăturile dintre țară și tron, chiar în statele cu dinastii naționale, totuși bărbatul de stat care cîștigă prea mult favoarea tronului, o pierde pe aceea a națiunei —fiindcă dacă cei doi suverani —regele și națiunea—nu prea au drepturi egale pe hîrtie și nicî în practică, in simpatiile lor pentru oamenii politici eî rămîn suverani apreciatori—și, orice s’ar zice, simpatiile țin loc, in țările tinere, așa numitelor curente ale opiniei publice. Cît de binefăcătoare este existența unui partid, care să datoreze mei puțin Coroanei, e de prisos să insistăm. Aiurea, în țările cu dinastii naționale, acest partid, e îndeobște, cel conservator-clerical. La noi, tocmai prin faptul că față de dinastia străină partidul conservator boeresc reprezenta partidul tradițiunei domnitoare, regele Carol a adoptat tactica întărirei politice a burgheziei liberale împotriva boerimei conservatoare. Așa se explică de ce chiar pe d. Carp, regele, care trecea drept un admirator al acestui bărbat politic, totuși nu l-a împins prea mult pe arena politică, tocmai fiindcă d. Carp guverna cu boerii. Dacă d. Carp, încă de pe cînd reprezenta țara la Viena sub regimul liberal, ar fi intrat francamente în partidul liberal—ceea ce ar fi fost mai bărbătește și decît „opoziția miluită* și decît „cartelul“ de azi !—urmașul la șefia partidului liberal ar fi fost d-sa și nu cumnatul d-sale, d. Dimitrie Sturdza. Ca burghez-liberal, împins de tron la această situație, d. Carp ar fi convenit cu mult mai mult Coroanei ca astăzi, cînd din sînul grupărei sale nu e în stare să dea un guvern, iar în sînul unui guvern conservator nu e în stare să se mențină. Dacă deci partidul liberal, la origina sa, a putut fi considerat drept purtător al unor aspirațiuni ale poporului, azi conservatorii au un mare avantaj asupra liberalilor în opinia publică. Ei nu sunt compromiși de favoritizmul regal. La Wilhelm Ii în București —O dezmințire— Abia am publicat articolul prin care relatam asupra răcelei ce domnește între curțile din București și Berlin și arătam cît de importantă ar fi deci vizita împăratului "Wilhelm II la București — și dată că și dezmințirea senzaționalei știri a apărut. Dezmințirea nu a pornit din capitala noastră, ea a venit din Berlin și are un caracter incontestabil oficios. Ea s-a publicat ĂS iorddeutsche Allgemeine Zeitung, un ziar ale căruia relațiunî cu guvernul german sînt de notorietate publică. Vrea să zică împăratul Germaniei tot nu va veni la București. A vizitat pînă acum Europa întreagă, a fost la Constantinopol, aproape de tot de nou, — și la București tot n’a venit vărului său și amicului intim al tatălui său,— n’a crezut de cuviință să-i facă o vizită. Romînii de sigur că nu vor suferi cine știe ce din cauză că Wilhelm II nu î va vizita. Nici prestigiul regelui Carol nu va suferi prin faptul că nu va primi în capitala regatului său pe fiul amicului său. Cum ar putea Wilhelm II să manifeste dragoste lui Carol I, cînd el nu prea dă dovadă de recunoștință nicî pentru Frederic al II-a ? Idealul împăratului actual al Germaniei este bunicul său Wilhelm I, cel mare, cum îl numește el. Idealul lui nu putea fi decît un reacționar, liberalul său tată nu merită nici să fie pomenit. ...Și astfel iar țara romînească va fi scutită de o cheltuială de cel puțin un sfert de milion de lei, cît de sigur s’ar fi risipit cu preparativele de primire. __________ Afl. O vorbă a d-lui Carp D. Negulescu, profesor la Universitatea de Iași, partizan al d-lui Carp, s’a dus astă-vară la Țibănești, în speranță că va putea prinde de la șef misterele ce ascunde în sînul său viitorul și că astfel va face nițel pe profetul Alahului junimist. Sosit la Țibănești, d. Negulescu l’a luat pe șef pe departe, pînă l’a adus la chestia congresului junimist, anunțat pentru la toamnă. Șeful s’a arătat cam montosilab și răspundea mai mult cu monoclul, adică măsurînd cu ochiul pe partizanul care avea aerul că vrea să-l tragă de limbă. In cele din urmă d. Negulescu s’ar fi mulțumit să afle cam ce se va discuta în congresul, de la toamnă, pentru a’șî putea desigur plasa un discurs pe placul șefului. In acest scop întrebă pe d. Carp cam cami vor fi ideile ce se vor discuta la congres. Șeful îl măsură iarăși cu monoclul și răspunse : — Orice prostii ar spune, pe mine nu mă leagă! Deși e un răspuns cu totul după tradiția ,șefuluia, partizanul a făcut un cap nu tocmai fericit. Dacă d. Negăolescu crede că e în interesul moralului „partidului” poate să dezmintă declarația ș.șefului" îl Saturn pe scăriile statului Am relatat la vreme despre pierderile suferite de stat la bălțile sale din jud. Brăila. S’ami adus cu acel prilej grave acuzațiuni administratorilor acelor bălți. Nepărtinitori ram sintem și datori numai de a stabili adevărul și a face lumină, ne grăbim a rezuma in cele următoare o convorbire pe care am avut-o cu o persoană bine informată și care a luat apărarea administrației pescăriilor statului. * „Cea mai grea acuzațiune — ne-a spus interlocutorul nostru—ce se aduce administrației bălților Brăilei este că ar fi Închis balta prea tîrziu. Lucrul este neexacte. Dacă era să fie așa, trebuia ca ceilalți proprietari de bălți de la Brăila și pînă la T.-Severin să aibă pește. Pește însă nu are nimeni. Cauza adevărată care a făcut să piară o cantitate oarecare de pește, a fost apele mici provenite din cauza secetei. Cînd apa e mare avem pește mult, cînd apa e mică avem peste puțin—aceasta este o regulă elementară în materie de pescărie. Aceasta o dovedește și producția unei bălți de producție cum e lacul Brateșului. Și iau datele de pe vremea cînd lacul era exploatat de arendași, nu de stat. La 1898—1899 Brateșul a produs 1.800.000 kgr. de pește; în anul următor 1899—1900, cunoscutul an de secetă, producția scade brusc la 272 mii kgr.“* „De altfel—a continuat informatorul nostru — peștele n’a pierit numai în bălți.» statului, ci a pierit în toate în toate bălțile cari sunt pe terenurile de inundație. Cum a vi perit in alte părți au pierit și la Filipoiu, cel mult 15 pînă la 20.000 kgr. pește. Mai mai mult nici nu se putea să piara din moment ce producțiunea anuala a bălței Filipoiu este în anii cei mai abundenți de maximum o jumătate de milion de kgr. de pește. Paguba cea mare nu este însă peștele mare care a pierit, ci pierderea mare trebue căutată cu totul în altă parte. Peștii mari vin de ’și depun icrele în bălți. Scăzînd apele piere peștele mare, dar piere mai ales cel mărunt și se prăpădesc și icrele. „De altfel administrația pescăriilor statului are mulți dușmani. Evident că o parte din pescari cărora nu li se poate da credit fiindcă legea contabilităței statului interzice aceasta, sunt nemulțumiți. Mai sînt nemulțumiți vînătorii care nu mai pot vîna în libertate și după voo prin bălți. In sfîrșit ji nemulțumită luimea care altă dată mînca peștele gratis. Toate aceste nemulțumiri acumulate la un loc, formează o atmosferă de ostilitate contra administrației pescăriilor statului.“ * Profităm de acest prilej pentru a ridica din nou cestiunea prețurilor peștelui. „Toate bune, întrebăm, dar un lucru vede profanul, că azi peștele o mai scump decit altă dată !“ Răspunsul a fost: „Și aci se face administrației pescăriilor o nedreptate. In altă parte trebuie căutată scumpirea peștelui. Administrația îl vinde la licitație și astfel săptămînele trecute ceva s’a vîndut la Brăila cu 65 pînă la 90 bani kilogramul; nisetrul s’a vîndut la Galați cu 60 pînă la 65 bani kilogramul ; crapul cu 35 pînă la 50 bani kilogramul. Linul și caracuda s’au vîndut la Brăila săptămîna trecută cu 10 pînă la 15 lei suta de kilograme. Astea sint prețuri pe care le arată cota oficială, sînt ele oare atît de mari ? Aiurea o buba, dar leacul nu poate da administrația pescăriilor statului,—căci ea are destui dușmani și așa.“ B. Poșta mică Naturalisat, Bacatü. — 1. Cauza e că nu se mai fac pentru moment Împărțirile. 2. Se acordă pămînt și veteranilor evrei, înțelegeți , veterani, nu simpli naturalizați 8-l. D., Lacul Sărat.— Am luat notă de cazul în cestiune. In polemici nu putem intra. O relațiune asupra modului cum decurge afacerea am publica. NOTE Tipograful "Weiss Reluînd șirul acestor note, trebue să consacru azi pe cea ilíntuiü, memoriei unui brav om și jovial bătrin, lui Weiss nestorul tipografilor noștri, decanul venerat al breslei atît de înrudite cu meseria noastră de ziariști. Alaltă seară, Weiss a încetat subit din viață. Ajuns la adînci și frumoase bătrînețe, el își păstrase sub părul și barbișonul său, albe ca zăpada o frăgezime fizică și intelectuală din cele mai simpatice. Era o bibliotecă vie de amintiri din anii cei dintîî aî redeșteptărea vieței noastre culturale și politice. Fusese în contact cu mulți din apostolii luminei naționale și ca mulți din politicii de frunte ai țărei și acum la bătrînețe îi plăcea contactul cu ziariștii Fusese, doar și el ziarist, într’un anumit înțeles al cuvintului. Wtiss editase ca tovarășul său Thiel, „Războiul“ acel ziar, care pe timpul campaniei din 1877 crease un serviciu telegrafic cu cele mai multe știri din războiu, și cucerise un număr de cititori fără precedent în ziaristica romînească de pînă atunci. Deși nu redacta articole, totuși Weiss era suveran apreciator al materiei din ziarul ce edita și a dovedit în această calitate un bun simț admirabil și calități din realitate îndeobște recunoscute. Dacă în presă și artele grafice a avut o activitate remarcabilă, în sînul coloniei germane a desfășurat una nu mai puțin frumoasă, iar ca om cu gustul artei și-a cîștigat recunoștința luriei teatrale aducînd, acum cîțiva ani, pe marele Lewinschy de la Burgtheatrul din Viena, împreună cu Reimers și d-ra Hruby, artiști de valoare, ca să joace la București și Iași. Cu bătrînul Weiss dispare spre regretul sincer al tuturor cari l’am cunoscut, o figură interesantă a vieței bucureștene, o inimă bună și un caracter franc și prietenos cu toată lumea. E. O. F. Mercuri xortiigris. I.IRJEC TOR POLITII C Ol^re. MBlisIa ® publicitatea: Paf. linia .......... 20 bani „ IV-a, . . . .. ....... Mban.1 Inserții „ . . ..... Les 3— Ecouri ^ 1’ublicitatea combinată (Adevirul de dimineață A acuml politie) Png. JII-a, linia . . ....... 30 bani IV-a, „...................................... .15 bani inerții - . . * . * a * o • • kei 4. %VI „...................................... !-50 , ^tiiiiscrisori neimblicate nu se restituesfi io BANI C 1 rEȘTIA. ZILEI Ceardașul lui Don Bazilio D. Basilio Epurescu a mîncat un papricaș la Mehadia și a proclamat frăția romîno-maghiară. (Ziarele) D. Costinescu a declarat domnului Epurescu, că d. Sturdza la întoarcere va face o remaniere. (Tot ziarele) Don Baziliu (către Conu Mitiță) Cînd cineva danțeaza ca mim ceardașul, nu se poate să nu capete un loc în cabinetul d-tale!! De ce sufere țăranul român in Legea gendarmeriei rurale.—Legea băncilor populare.— Legea pentru organizarea comunelor rurale Legea gendarmeriei rurale Curată pacoste pe capul țăranilor. Dacă este vreo lege care să n’aducă nici un bine, ci din potrivă numai rău și sărăcie, pentru țărani,apoi aceasta este legea gendarmeriei rurale. Avem și noi aici în comună o secție de gendarmî. Sunt prieten cu șeful lor și cîteodată mă duc pe la eî ca să văd ce mai lucrează. Totdeauna Îl găsesc dormind. Cînd li se face poftă de mîncare și băutură o iau razna prin sate, sub cuvînt de inspecție, și încep a trage la procese-verbale de contravenție dînd cu duiumul pe oameni în judecată , fie că le-a găsit o baligă în curte, (căci ei așa înțeleg legea sanitară, să nu existe gunoii în curte și o baligă o gunoia), fie că au găsit noroiu la un puț, (pare că se poate pui fără noroiu) , fie că au observat că oamenii au cules nițel porumb de copt (căci așa înțelegem prohibițiunea de a nu culege porumburile de crude) și cum procesele lor verbale nu pot fi combătute prin martori, justiția Îi condamnă la cîte cinci lei amendă. Asemenea condamnări, dacă se repetă de zece ori pe an, revine că țăranul plătește 50 de lei pe an numai după urma gendarmului. Unde mai pui agentul sanitar care face același lucru, primarul, silvicultorul etc. care toți au dreptul de a dresa procese verbale care fac credință în justiție. Un simplu pădurar, care nici nu știe carte, are dreptul să denunțe la primărie cu cîțî oameni ar vrea, că s-a prins cu vitele în pădure, și primarul, care de multe ori e inițiatorul acestor procese verbale, fiind un excelent mijloc de răzbunare contra acelora pe cari nu-i agrează, dresează actele și vezi oamenii cu duiumul la judecată pentru contravenție la legea silvică. Toți din toate părțile îl birtuesc pe țăran și el nu muncește decît pentru amenzi și stomacul gendarmului, al vaccinatorului și al altor agenți mai mut sau mai puțin folositori. Nu zic că nu trebuește o lege sanitară, sau o lege silvică sau oricare altă lege. Toate legile se fac pentru ajungerea unui scop. Decît aplicarea lor este defectuoasă și în cele din urmă țăranul sufere și sărăcește. Legiuitorul sanitar, neapărat, că nu s’a gîndit, cînd a făcut legea, că va veni vaccinatorul sau gendarmul să facă proces de contravenție țăranului pentru că a cules o traistă de porumb verde de copt, sau pentru că a găsit nițel noroiu la puț, sau o baligă în curte. Prin urmare, așa cum se aplică legile, departe de a ’îmbunătăți starea materială a țăranului, din potrivă, ar duce mai curând și mai sigur la mizerie și moarte. Care ar fi remediul ?—Dacă nu un remediu, dar un paliativ la aceste dizpozițiuni draconice ale acestor legi, ar fi ca procesele verbale dresate în cauză să poată fi combătute prin proba contrară, așa după cum o și la delicte. Atunci s’ar mai micșora zelul cel prea mare al diferiților agenți carî au astăzi atîta putere. N'avem noi încă oameni care să-șî cunoască și să-șî facă cu sfințenie datoria. De aceea și legile trebuesc făcute după oamenii carî sînt chemați să le aplice, dj Legea băncilor populare Am văzut cu toții entuziazmul cu care s’a primit legea Băncilor populare. Se credea și se crede de mulți Încă, că băncile populare vor aduce fericirea țăranilor. Ați arătat d v în coloanele „Adevărului“ cam co rezultate aț adus aceste bănci, în scurtul timp de cînd sînt înființate. Dar mi se pare că tot n’ațî pus bine punctul pe i și de aceea vă voi îi complecta eu. Romînuluî îî place orîcît de multe instituțiuni de credit îl voi dechide. In special țăranul, cum aude că undeva se dă bani cu împrumut, el dă fuga acolo și cere parale, înțelegi țî d-v. că Băncile populare sînt fondate tot de cei cari au parale și cari caută să le mai îmulțească Cei cari n’aix parale nu pot face decît să se împrumute. Membrii Băncilor populare sînt popii, învățătorii, cîrciumarii, arendașii și fruntașii satului cari au sute de pogoane luate cu arendă de la țărani cu 5 și 7 leî pogonul. Iată un nenorocit țăran care cere la Bancă un împrumut de 50 leî—Banca nu-1 împrumută pînă nu-î prezintă un garant pe unul din membrii societăței care are capital depus. Se prezintă țăranul , la un membru oarecare și cere să garanteze pentru el la Bancă; de aci începe tocmeala între garant și cel ea se împrumută. „Garantez pentru tine, dar să-mi faci ,un pogon de secere și două zile la sapă“ îi zice membrul. „Fie, numai să garantezi“, răspunde țăranul. Tocmeala odată făcută, membrul iscălește o hîrtie prin care declară că garantează împrumutul , țăranul se duce cu acea hîrtie la casierul băncii ca să-i dea banii. Casierul caută să zmulgă și el ceva de la țăran și-i face dificultăți, ba că nu-s acum parale, ba să vină mîine, ba poimâine, pînă începe și el tocmeala. Maî t obține și el o jumătate pogon de secere, două zile cu carul și o găină. Notați bine că dobînda la bancă o tot dobîndă. Acestea sînt numai așa pe d’asupra. Faceți acum socoteala și vedeți cu îl costă pe țăran un împrumut de 50 de lei, pe timp de 6 luni, la o bancă populară. Iată socoteala : 12 leî pogonul pe care-1 seceră garantului ; 9 leî cele două zile cu sapa , șeasa leî, jumătate de pogon de secere pentru casier și 4 leî cele două zile cu carul, lăsînd găina la o parte ;—plus dobînda 6 leî la bancă. In total plătește 30 de leî, la 50 de lei pe șase luni, ceea ce vine 60 de lei la sută pe an. Foarte vă mulțumim de așa instituțiuni. In toate lucrurile la noi se abuzează. Băncile populare ar fi niște instituțiuni minunate, dar așa cum operează ele, mai bine n’ar mai exista. In loc de bine, nu aduc decit ruina și sărăcia țăranului. Ce e de făcut atunci ? Nimic alta decît să pui pe țăran în pozițiune de a nu mai avea nevoc să se împrumute. Și cum aceasta ? Cum am spus mai sus : să se dea țăranilor islaz de vite revizuindu-se legea rurală și toate legile ulterioare de împroprietărire, să se modifice legea judecătoriilor de pace în sensul cum am arătat mai SUA ; să se ia jandarmilor și tuturor agenților dreptul de a mai dresa procese verbale care să fie crezute până la înscrierea în fals ; etc. e) Legea pentru organizarea comunelor rurale O fi muncit mult de Lascar și a fi fost animat de multă dorință și bunăvoință de a face bine țăranilor. Dar ce folos că și d-sa n’a brodît’o. Comunele stau tot așa cum erau și maî ’nainte , nicî pomeneală de cercuri ; — infirmeriile vădită se înmulțesc în țară, dar eu suntde părere să se desființeze și medicii de plasă, căci medicul de plasă fără spital și fară farmacie este inutil. In infirmerie nu i se dă hrană , trebue săși aducă omul de acasă și cornine.vra poate aduce el? Rolul medicului de pasă, fără spital și fără farmacie, se reduce numai la a constata boala sau epidemia și a lua măsurile de izolare. Aceasta insă este prea puțin în raport cu sacrificiile ce face țara pentru plata lor, înmulțirea gendarmilor înseamnă înmulțirea sărăciei la sate. Țăranul n’are novoe de gendarmî ca să-î păzească averea pe care nu o are ; păzitorii lui cei mai buni, și carî nu-î fac procese verbale de contravenție, sunt civiiî Gindarmul e «